Plângere contravenţională. Sentința nr. 1448/2016. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1448/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 08-02-2016 în dosarul nr. 1448/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1448
Ședința publică din data de 08.02.2016
Instanța constituita din:
Președinte – LILIANA-DORINA RĂDUCU
Grefier – C. O.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de petenta M. A.-I. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B. Rutieră, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut pe lista de amânări fără discuții în ședință publică, a răspuns petenta personal legitimată cu Ci . nr._, CNP:_, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La solicitarea instanței de a arăta motivul de amânare fără discuție, petenta menționează că nu are un asemenea motiv, dar solicită să se ia cauza înainte.
Instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile art. 121 alin. (3) din ROI și lasă cauza la ordine.
La apelul nominal făcut la ordine în ședință publică, a răspuns petenta personal legitimată cu Ci . nr._, CNP:_, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța verificându-și din oficiu competența conform art. 131 alin. 1 din Codul de procedură civilă, după acordarea cuvântului petentei care lasă la aprecierea instanței, constată că este competentă general, material și teritorial să judece cauza în temeiul dispozițiilor art. 32 alin. (1) din OG nr. 2/2001.
Conform art. 238 din Codul de procedură civilă, după acordarea cuvântului petentei, estimează durata necesară cercetării procesului la un termen de judecată.
Nefiind alte cereri sau excepții de formulat, instanța acordă cuvântul petentei asupra probatoriului.
Petenta solicită proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu înregistrarea video și arată că se opune probei cu istoricul sancțiunilor despre care intimata face vorbire prin întâmpinare, deoarece acest înscris nu există.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 255 raportat la art. 258 din Codul de procedură civilă, încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind ca fiind admisibilă potrivit legii și ducând la soluționarea procesului.
Ia act că prin întâmpinare, intimata a precizat că fapta nu a fost înregistrată video.
Instanța constată cercetarea procesului închisă și acordă cuvântul petentei pe fondul cauzei.
Petenta solicită admiterea cererii și anularea procesului-verbal contestat deoarece nu a încălcat codul rutier. Aceasta arată că pietonul avea culoarea roșie, mai mult, în mașina sa se aflau cei doi copii ai săi minori și nu ar fi riscat niciodată să le pună viața în pericol.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte incidente de soluționat în baza art. 394 din Codul de procedură civilă, instanța constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19.10.2015 pe rolul acestei instanțe sub numărul_, petenta M. A.-I. în contradictoriu cu Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, a solicitat instanței anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/10.10.2015.
În motivare, petenta a arătat că a fost sancționată pe nedrept deoarece la momentul pătrunderii sale în intersecție, pietonii aveau culoarea roșie. Acesta a menționat că a redus preventiv viteza, dar fiindcă pietonul nu manifesta intenția de a traversa, neangajându-se în traversare, și-a continuat deplasarea. Petenta a precizat că la momentul pătrunderii autoturismului său pe trecerea de pietoni nu se afla nici un pieton angajat în traversarea regulamentară a drumului. Pietonul menționat anterior a pătruns pe trecerea de pietoni după ce autoturismul său a trecut de trecerea de pietoni, și a traversat carosabilul în grabă, fără a se asigura în prealabil, prin spatele autoturismului.
În drept, au fost invocate OUG nr.195/2002. OG 2/2001.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
În dovedirea cererii, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri (filele 6-7) și proba cu înregistrarea video.
Intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – B. Rutieră, a formulat întâmpinare (filele 16-17) prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat, în esență, că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, petenta fiind sancționat pentru nerespectarea prevederilor art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002. Intimata a precizat că din analiza procesului-verbal rezultă că sunt îndeplinite condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Acesta a fost întocmit de un polițist rutier, agent specializat în supravegherea traficului rutier, prezumat ca fiind cunoscător al dispozițiilor legale în materie. Astfel, în măsura în care procesul-verbal de contravenție cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției constatatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 15 și art. 16 din O.G. nr. 2/2001 și art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat pentru părți, proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând aceste probe admisibile și concludente în temeiul art. 255 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele :
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._, întocmit la data de 10.10.2015, petenta M. A.-I. a fost sancționat[ contravențional, în temeiul art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 coroborat cu art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, cu amendă de 420 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, reținându-se în sarcina sa că la data de 10.10.2015, ora 09:30, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, iar la trecerea de pietoni amplasată pe .. 285, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversarea regulamentară pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător (fila 6).
Procesul verbal a fost întocmit în prezența contravenientului care a semnat procesul-verbal, în cuprinsul acestuia făcându-se mențiunea la rubrica obiecțiuni ,,Nu are”.
În drept, conform dispozițiilor art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere în situația în care pietonul care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului, tractorului agricol sau forestier ori tramvaiului.
Conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute în mod expres de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Pe cale de consecință, instanța constată că procesul verbal în discuție a fost întocmit în mod legal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta se bucură de o prezumție de legalitate, în virtutea calificării sale drept act administrativ, prezumție ce presupune că procesul-verbal în cauză face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, 23 iulie 2002).
Astfel, cu condiția respectării dreptului la un proces echitabil, ce presupune, în speță, respectarea limitei proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, este absolut permisă operarea cu prezumții privind legalitatea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor.
De asemenea instanța reține că, indiferent de existența sau inexistența prezumției de legalitate, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o probă a vinovăției, repectiv constatarea personală a agentului de poliție făcută prin intermediul procesului-verbal reprezintă o probă a săvârșirii faptei de către petent.
Având în vedere faptul că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de o prezumție de legalitate și ținând seama de prevederile art. 249 C.proc. civ. coroborat cu art. 10 alin. 1 C.proc. civ., instanța reține petenta are sarcina probei în prezenta cauză, în sensul că trebuie să dovedească cele susținute prin plângerea contravențională în contradictoriu cu procesul-verbal în discuție.
Instanța constată că petenta a fost sancționată contravențional în temeiul dispozițiilor art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și a art. 100 alin. (3) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora constituie contravenție neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului.
În cauză, petenta contestă însăși săvârșirea faptei reținute în cadrul procesului-verbal, arătând că pietonii aveau culoarea roșie la semanfor, iar numai după momentul trecerii autoturismului său de trecerea de pietoni, un pieton s-a angajat în traversare.
Sub acest aspect, instant reține că petenta nu a făcut nicio probă cu privire la exonerarea sa de răspundere.
Nu s-a dovedit de către petentă că a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversarea drumului public, ori că la acel moment nu se aflau pietoni angajați în traversarea drumului sau care să aibă intenția de a traversa regulamentar.
Or, simpla afirmație a petentei și prezentarea unei alte stări de fapt contrară celor reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, nu este de natură să răstoarne prezumția relativă de temeinicie a procesului-verbal.
Prin urmare, este important de precizat că nu este suficientă contestarea procesului-verbal de contravenție pentru ca petenta să fie exonerată de răspundere, iar instanța sesizată cu o plângere contravențională în susținerea căreia nu se prezintă nicio probă, nu poate admite plângerea, în condițiile în care unicele probe ale dosarului (procesul-verbal, ce se bucură de prezumția de legalitate) indică culpabilitatea petentei.
De asemenea, sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate petentei, instanța constată că sancțiunea aplicată acesteia este proporțională cu gradul de pericol al faptei săvârșite și este corect individualizată conform dispozițiilor art. 21 alin. (3) din OG 2/2001. Petenta nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați în traversarea drumului public prin loc special amenajat și marcat corespunzător, iar această conduită prezintă un pericol social ridicat atât pentru petent, cât și pentru siguranța pietonilor, impunându-se menținerea sancțiunii amenzii aplicate și a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
În lumina acestor considerente, constatând că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționată petenta și având în vedere că acesta nu a făcut dovada contrară a celor menționate în procesul-verbal, deși avea aceasta obligație în baza art. 249 din Codul de procedură civilă, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiata și va menține procesul-verbal ca legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petenta M. A.-I., cu domiciliul în București, ., nr. 1, .. 1, . cu domiciliul procesual ales în București Sector 3, ., având CNP:_ în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - B. RUTIERĂ, cu domiciliul în sector 3, București, .. 9-15, ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/10.10.2015 ca fiind legal și temeinic.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 08.02.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. L. D. O. C.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 794/2016. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1121/2016. Judecătoria... → |
|---|
