Accesiune. Sentința nr. 1028/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1028/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 1028/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 1028
Ședința publică din data de 27.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte – G. L.
Grefier –D. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții Ș. C., Ș. M., Ș. C. și I. C.-R. în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI - PRIN PRIMAR GENERAL, având ca obiect „acțiune în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune și accesiune imobiliară”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta I. C.-R., personal și asistată de apărător ales, care răspunde și pentru ceilalți reclamanți lipsă, conform împuternicirii avocațiale aflate la dosarul cauzei (fila 14), precum și martorii T. A. și U. N., lipsind reprezentantul pârâtului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța pune în vedere martorului U. N. să părăsească sala de ședință și să nu se îndepărteze fără încuviințarea sa, urmând să fie audiat în cauză.
În temeiul art. 311 și art. 321 Cod procedură civilă, instanța procedează la audierea, pe rând, a martorilor T. A. (legitimată cu c.i. . nr._, elib. de SPCEP S4 la data de 04.04.2013) și U. N. (posesor c.i. . nr._ elib. de Secția 16 la data de 05.08.2003), declarațiile acestora, date după prestarea jurământului religios, fiind consemnate separat, semnate și atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară terminată cercetarea procesului și constatând cauza în stare de judecată, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul în dezbateri, pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamanților solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, urmând ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate că reclamanții au dobândit prin efectul prescripției achizitive dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu în suprafață de 220,54 mp, cu coordonatele menționate în raportul de expertiză topografică efectuat în cauză, ale cărui concluzii urmează a fi omologate de către instanță, iar prin efectul accesiunii imobiliare artificiale dreptul de proprietate asupra construcției în suprafață de 63 mp edificată pe terenul în litigiu, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză în specialitatea construcții. Arată că din materialul probator administrat în cauză s-a făcut dovada faptului că reclamanții, și anterior autorii acestora, au stăpânit în mod continuu, neîntrerupt și sub nume de proprietar imobilul în litigiu, compus din teren și construcție, nefiind tulburați în exercitarea posesiei de către nicio persoană și fiind cunoscuți în zonă ca adevărații proprietari ai imobilului, astfel încât consideră că sunt întrunite condițiile legale privitoare la uzucapiunea de lungă durată și joncțiunea posesiilor. Față de aceste aspecte, solicită admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosarul cauzei concluzi scrise și practică judiciară.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.11.1013 sub număr de dosar_ reclamanții Ș. C., Ș. M., Ș. C. I. și I. R. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI, prin PRIMARUL GENERAL constatarea dobândirii proprietății prin uzucapiune asupra imobilului situat la adresa din București, ., sector 4, compus din teren în suprafață de 220,54 mp și prin accesiune asupra construcției de pe acel teren formată din două camere și o sală în suprafață totală de 45 mp.
În fapt, reclamanții au arătat că imobilele în cauză au fost în deplina posesie și folosință a membrilor familiei apărținătoare defunctului Ș. P. anterior anului 1952, exercitarea posesiei sub nume de proprietar făcându-se în mod succesiv și neîntrerupt și pe o durată mai mare de 30 de ani de către următorii: Ș. P., care a stăpânit imobilul fără acte de proprietate timp de peste 40 de ani anterior datei decesului, 24.01.1958, Ș. N., care, în calitate de unic moștenitor al lui Ș. P., conform certificatului de moștenitor nr. 268/1958 al notariatului de Stat al Raionului N. B., Regiunea București, a stăpânit imobilul începând cu data de 24.01.1958 și până la data de 16.08.1996, data decesului, Ș. G., care, în calitate de unic moștenitor al defunctului Ș. N., conform certificatului de moștenitor nr. 159/30.11.2005 emis de BNP E. D. G., a stăpânit imobilul începând cu data de 16.09.1968 și până la data de 02.11.2008, data decesului acestuia și de reclamanții Ș. C., Ș. M., Ș. C. I. și I. R., în calitate de moștenitori legali ai defunctului Ș. G., conform certificatului de moștenitor nr. 68/12.05.2009 BNP E. D. G., începând cu data de data de 02.11.2008.
În privința construcției edificate pe terenul în cauză, reclamanții au invocat faptul că proprietatea asupra acesteia a fost dobândită prin accesiune imobiliară.
În drept, reclamanții au invocat art. 82 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, art. 482 și urm. C.civ., art. 492, art. 1846 și urm. C.civ., art. 111 și urm. C.proc.civ..
În susținerea acțiunii au solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și cu martori.
La cererea de chemare în judecată au fost anexate copii conforme cu originalul după următoarele înscrisuri: certificat de moștenitor nr. 268/1958 al Notariatului de Stat al Raionului N. B., Regiunea București (f.1-3), certificat de moștenitor nr. 159/30.11.2005 emis de BNP E. D. G. (f. 4), certificatul de moștenitor nr. 68/12.05.2009 BNP E. D. G. (f.5), adresa nr. 2507/12.04.2014 a DGITL Sector 4 București (f.6-7), declarația individuală pentru impunerea veniturilor proprietăților clădite la recensământul din 1942 (f.8-11), certificatul de atestare fiscală nr._/15.10.2013 (f.12), raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expert tehnic V. S. C.-specialitatea topografie-cadastru (f.13-17), cărți de identitate reclamanți (f.18-21).
Cererea este scutită de la plata taxei judicare de timbru în cuantum de 4.788,02 lei prevăzut de art. 3 alin. (2) lit.b) raportat la art. 3 alin. (1) lit.e) din OUG nr. 80/2013, în urma admiterii cererii de ajutor public judiciar formulată de reclamanți prin încheierile din data de 12.05.2014 și din data de 13.01.2015 ale Judecătoriei Sectorului 4 București.
Pârâtul nu a depus întâmpinare.
La dosar s-au atașat informațiile solicitate de instantă: Adresă OCPI-Sector 4 București (f.48-49), adresă nr._/15.10.2014 a DGITL-sector 4 București (f.58-59), adresă nr. 1710/2014 Primăria Municipiului București-Direcția Patrimoniu (f.60-61).
Sub aspect probatoriu, la termenul din data de 20.10.2014, instanța, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 alin (1) C.proc.civ., a încuviințat pentru reclamanți proba cu înscrisuri și proba testimonială constând în audierea martorilor T. A. și U. T..
Totodată, la acest termen, instanța, în baza art. 237 alin. (2) pct. 7 C.proc.civ. Raportat la art. 330 C.proc.civ., a încuviințat din oficiu efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea construcții/evaluarea proprietății imobiliare având drept obeictiv stabilirea valorii de circulație a întregului imobil în cauză constând în teren și construcție.
La data de 11.12.2014 s-a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic ing. Nemneș G. la data de 09.12.2014 (f.88-93).
La termenul din data de 27.01.2015, instanța a procedat la audierea martorilor T. A. și U. T., declarații fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (f.139-140).
La data de 27.01.2015 reclamanții au depus note scrise prin care au solicitat admiteea acțiunii așa cum a fost formulată și să constate că au dobândit prin uzucapiune, respectiv accesiune imobiliară, imobilul din București, ., sector 4, cu limitele și vecinățile stabilite prin raportul de expertiză judiciară efectuat în cauză, considerând-o pe deplin întemeiată față de probele administrate în cauză.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele aspecte în fapt și în drept.
În fapt, potrivit istoricului de rol fiscal comunicat de DGITL reiese că autorul reclamanților, numitul Ș. P., a stăpânit imobilul situta în ., București format din teren și construcția din paiantă edificată pe acest teren începând din anul 1952 și până la data de decesului acestuia 24.01.1958.
Ulterior decesului, imobilul în cauză a fost stăpânit de către numitul Ș. N., în calitate de unic moștenitor al lui Ș. P., conform certificatului de moștenitor nr. 268/1958 al Notariatului de Stat al Raionului N. B., Regiunea București (f.6-8), începând cu data de 24.01.1958 și până la data de 16.08.1996, data decesului.
În urma dezbaterii succesiunii defunctului Ș. N., dreptul de proprietate asupra imobilului a fost exercitat de către Ș. G., în calitate de unic moștenitor al defunctului Ș. N., conform certificatului de moștenitor nr. 159/30.11.2005 emis de BNP E. D. G. (f.9), începând cu data de 16.09.1968 și până la data de 02.11.2008, data decesului acestuia.
În cele din urmă, dreptul de proprietate fost transmis către reclamanții Ș. C., Ș. M., Ș. C. I. și I. R., în calitate de moștenitori legali ai defunctului Ș. G., conform certificatului de moștenitor nr. 68/12.05.2009 BNP E. D. G. (f.10), începând cu data de data de 02.11.2008.
Din declarațiile martorilor U. N. (f.140) și T. A. (f.139) rezultă că atât reclamanții, cât și autorii acestora, respectiv Ș. N., Ș. G. și Ș. paraschiv au exercitat asupra imobilului în cauză o posesie neîntreruptă timp de peste 70 de ani, fără a fi tulburați de cineva în exercitarea atributelor dreptului de proprietate asupra acestui imobil.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză (f. 88-93) instanța reține că imobilul în litigiu este compus dintr-un teren în suprafață de 220,54 mp cu o valoare de piață de 203.448 lei și o clădire parter cu destinația de locuință și magazie din lemn în suprafță utilă de 63,12 mp cu o valoare de piață de 19.297 lei.
În drept, cu privire la capătul principal de cerere privind uzucapiunea instanța va da eficiență dispozițiilor art. 6 alin. (4) C.civ. potrivit cărora uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii civile noi rămân supuse în întregime legii care le-a instituit. Cum în ptrezenta cauză instanța constată că termenul de prescripție achizitivă a începută să curgă anterior datei de intrare în vigoare a noului Cod Civil, instanța, în baza dispozției legale mai sus menționate va face aplicare dispozițiilor Codului civil anterior (C.civ.1864) privind uzucapiunea.
Instanța reține că reclamanții au invocat ca temei de drept al acțiunii uzucapiunea lungă de 30 de ani prevăzută de art.1847 și art. 1890 C.civ. 1864. Conform acestor dispoziții, pentru a uzucapa un bun este necesar și suficient ca asupra acestuia să se exercite o posesie utilă în sensul art. 1847 C.civ. timp de 30 de ani, fără a fi necesar dovedirea justului titlu sau a bunei-credințe. Așadar, în speță, instanța își va limita analiza doar la verificarea caracteristicilor posesiei reclamanților și a termenului său de exercitare.
Conform art. 1847 C.civ. 1864, pentru ca posesia să conducă la dobândirea unui bun pe calea uzucapiunii este necesar ca această să fie utilă, adică să fie: continuă, netulburată și publică (exercitată sub nume de proprietar). Toate aceste trăsături sunt cumulative. Lipsa acestor trăsături constituie vicii ale posesiei, vicii care împiedică producerea efectelor achizitive ale acesteia.
Pentru ca posesia să fie continuă în sensul art. 1848 C.civ. este necesar ca aceasta să fie exercitată în mod regulat, fără intermitențe anormale în raport cu natura bunului. În prezenta cauză instanța constată că atât reclamanții, cât și autorii lor au stăpânit în mod neîntrerupt imobilul situat în . sector 4, București compus din teren și construcție edificată de unul dintre autorii reclamnților numitul Ș. P., din momentul dobândirii acestuia. Acest aspect este confirmat de declarațiile martorilor T. A. (fila 139) și U. N. (fila 140) care au precizat că atât reclamanții, cât și autorii lor, au stăpânit acel imobil în mod neîntrerupt de mai bine de 70 de ani, efectuând și lucrări de îmbunătățire/întreținere a construcției. Așadar, odată ce s-a dovedit că reclamanții au posedat bunul la un moment dat, se prezumă, conform art 1850 C.civ., că aceștia au continuat să posede imobilul până în prezent, în lipsa unei dovezi contrare.
Caracterul netulburat al posesiei se apreciază, în temeiul art.1851 C.civ.1864, prin absența oricăror acte de violență fizică sau morală din partea celui care invocă efectul achizitiv al prescripției, atât la momentul dobândirii, cât și pe parcursul conservării posesiei. Deși caracterul pașnic la posesiei nu face obiectul unei prezumții legale, el poate face obiectul unei prezumții simple la îndemâna judecătorului. Având în vedere că autorii reclamanților au dobândit posesia imobilului în litigiu în mod pașnic, inițial pe cale unei convenții, convenție care nu și-a produs efectul translativ de proprietate din cauza lipsei formei autentice a înscrisului, iar, ulterior pe cale succesorală și că pe parcursul exercitării posesiei pârții nu exercitat acte de opoziție, instanța apreciază că posesia reclamanților, cât și a autorilor lor are caracter pașnic în sensul art. 1851 C.civ..
Caracterul public al posesiei presupune, conform art. 1852 C.civ., per a contrario, ca aceasta să fie exercitată sub nume de proprietar. Această trăsătură are caracter relativ și se apreciază prin raportare la persoana proprietarului bunului. Așadar, pentru ca posesia să aibă caracter public este necesar ca titularul dreptului de proprietate asupra bunului să fi avut posibilitatea să cunoască posesia. Deși caracterul public al posesiei nu face obiectul unei prezumții legale, el poate face obiectul unei prezumții simple a judecătorului. Având în vedere că reclamanții au stăpânit acel imobil neîntrerupt, au efectuat lucrări de îmbunătățire/întreținere a construcției și în lipsa oricărei opoziții din partea pârâtului, instanța apreciază că reclamanții, cât și autorii lor au exercitat asupra imobilului în litigiu o posesie sub nume de proprietar.
Fața de cele mai sus, instanța apreciază că posesia exercitată de reclamanți asupra imobilului situat în ., sectorul 4 București este utilă în sensul art. 1847 C.civ.
Conform art. 1890 C.civ pentru ca posesia să producă efectul achizitiv este necesar ca aceasta să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani. Termenul necesar pentru a uzucapa un bun se calculează, conform art. 1887 C.civ., pe zile libere, având ca punct de plecare ziua de începere a exercitării posesiei. Așadar, ziua în care începe să curgă termenul, precum și ziua în care acesta se consideră împlinit nu se iau în considerare. În cauza de față, instanța apreciază că autorii reclamanților au efectuate acte specifice posesiei ca stare de fapt din anul 1952, conform înregistrărilor din istoricul de rol fiscal. Acest aspect rezultă și din declarația martorului U. N. (fila 140) care a precizat că autorii reclamanților, respectiv Ș. N., Ș. G. și Ș. P. au stăpânit acel imobil timp de mai bine de 70 de ani de la data dobândirii imobilului de către acesta din urmă prin chitanță de mână. În lipa oricăror cauze de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției achizitive, instanța constată că termenul pentru uzucapiunea lungă se consideră împlinit în cursul anului 1982.
În prezenta cauză, instanța va da eficiență dispozițiilor legale ale art. 1860 C.civ. care permit joncțiunea posesiei reclamanților, în calitate de succesori universali, cu cea a autorilor acestora. Așa cum a reținut mai sus instanța, posesia asupra imobilului în cauză a fost transmisă pe cale succesorală autorilor reclamanților, iar, ulterior, reclamanților. Astfel, Ș. P., a stăpânit imobilul fără acte de proprietate timp de peste 40 de ani anterior datei decesului, 24.01.1958, posesia fiind transmisă numitului Ș. N., în calitate de unic moștenitor al lui Ș. P., conform certificatului de moștenitor nr. 268/1958 al Notariatului de Stat al Raionului N. B., Regiunea București, a începând cu data de 24.01.1958 și până la data de 16.08.1996, data decesului. În urma dezbaterii succesiunii, posesia a fost exercitată de Ș. G., în calitate de unic moștenitor al defunctului Ș. N., conform certificatului de moștenitor nr. 159/30.11.2005 emis de BNP E. D. G., începând cu data de 16.09.1968 și până la data de 02.11.2008, data decesului acestuia. Ulterior, posesia a fost exercitată de către reclamanții Ș. C., Ș. M., Ș. C. I. și I. R., în calitate de moștenitori legali ai defunctului Ș. G., conform certificatului de moștenitor nr. 68/12.05.2009 BNP E. D. G., începând cu data de data de 02.11.2008.
Prin urmare, rezultă că la data introducerii acțiunii pentru constatarea uzucapiunii, respectiv, 20.11.2013, termenul de 30 de ani era împlinit.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța urmează să admită capătul principal al acțiunii reclamanților cu privire la constatarea uzucapiunii asupra imobilului-teren în suprafață de 220,54 mp situat în București, ., cu limitele și vecinătățile stabilite prin raportul de expertiză extrajudiciară efectuat de expert tehnic judiciar C. S. V. (f. 19-23), ale cărui concluzii le omologhează în întregime.
Cu privire la capătul accesoriu de cerere privind dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției edificate pe acest teren în temeiul accesiunii imobiliare, instanța va face aplicarea normelor tranzitorii cuprinse în art. 58 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Codului civil, potrivit căreia accesiunea este supusă reglementării în vigoare la data începerii lucrării în privința căreia este invocată. Față de faptul că lucrarea a fost edificată pe terenul din speță, anterior intrării în vigoare Codului civil, instanța va face aplicarea dispozițiilor Codului civil anterior (C.civ. 1864) în privința accesiunii.
Potrivit dispozițiilor art. 492 C.civ. este instituită o prezumție de proprietate asupra construcției în favoarea proprietarului terenului pe care aceasta a fost edificată. În acest fel, odată ce se constată dobândirea proprietății terenului prin uzucapiune, urmează să se producă efectul prezumției instituite prin art. 492 C.civ – dobândirea proprietății asupra construcției.
În prezenta cauză, față de faptul că instanța va constata că reclamanții au dobândit prin uzucapiune terenul pe care a fost edificată construcția, în urma aplicării efectului prezumției de proprietate prevăzute de art. 492 C.civ. 1864, instanța va constata și faptul că reclamanții au dobândit, ca efect al accesiunii imobiliare, dreptul de proprietate asupra construcției formate dintr-o clădire parter cu destinația de locuință și magazie din lemn în suprafață utilă de 63,12 mp, astfel cum a fost identificată în raportul de expertiză tehnică judiciară (f.88-93) efectuat în cauză de expert tehnic ing. Nemneș G., ale cărui concluzii le omologhează în întregime.
În considerarea acestor aspecte, instanța, va admite cererea de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 502 din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar, având în vedere că prin hotărârea judecătorească ce urmează a se pronunța beneficiarii ajutorului public judiciar, respectiv reclamanții, vor dobândi un drept de proprietate a cărui valoare în cuantum de 203.448 lei depășește de 10 ori valoarea ajutorului public judiciar acordat în cauză, respectiv 5.588,02 lei (4788,02 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și 800 de lei onorariu de expert), instanța va obliga reclamanții la plata către stat a sumei de 5.588,02 lei reprezentând ajutorul public judiciar acordat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Admite acțiunea formulată de reclamanții Ș. C., Ș. M., Ș. C. și I. C.-R., toți cu domiciliul în București, ., sector 4, în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI - PRIN PRIMAR GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6.
Constată că reclamantii au dobandit prin uzucapiune de lunga durata dreptul de proprietate asupra imobilului- teren în suprafata de 220,54 m.p., situat în Bucuresti, sector 4, cu limitele si vecinatatile stabilite prin raportul de expertiza tehnica extrajudiciara efectuat in cauza de expert tehnic judiciar V.-S. C., ale carui concluzii le omologheaza in intregime.
Constată că reclamanta au dobandit prin efectul accesiunii imobiliare artificiale dreptul de proprietate asupra imobilului-constructie amplasat pe terenul situat in Bucuresti, sector 4, astfel cum a fost identificata prin raportul de expertiza tehnica intocmit in cauza de expert tehnic Nemnes G., ale carui concluzii le omologheaza in intregime.
Obliga reclamantii la plata catre stat a sumei de 5.588,02 lei reprezentand ajutor public acordat.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red./Dact./Jud, G.L./4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1136/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1100/2015. Judecătoria... → |
|---|
