Contestaţie la executare. Sentința nr. 1361/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1361/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 1361/2015
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1361
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 04.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. F.
GREFIER: S. O. A.
Pe rol, soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu intimata S. DE INVESTIȚII FINANCIARE M. SA, și terțul poprit T. M. BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare – suspendarea executării silite - întoarcere executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța în baza art. 104 alin 13 din Regulamentul de Ordine interioară al instanțelor judecătorești, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, față de lipsa părților.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ., instanța redeschide judecata cauzei, față de îndeplinirea obligațiilor de către contestatoare.
În temeiul art. 238 C.pr.civ., instanța revine asupra estimării duratei procesului și estimează durata soluționării procesului la 200 de zile.
Nemaifiind alte cereri de formulat, în temeiul art. 258 C.pr.civ., instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar, apreciind proba ca fiind admisibilă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind probe de administrat, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în vederea pronunțării.
INSTANȚA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.07.2013 sub nr._, astfel cum a fost precizată la 11.07.2014 (f. 116) și 22.12.2014 (f. 121), contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu intimata S. DE INVESTIȚII FINANCIARE M. SA și cu terțul poprit T. M. BUCUREȘTI, a formulat contestație la executare cu privire la dosarul de executare nr. 113/2013 al B.E.J S. L. M., prin care a solicitat anularea popririi asupra tuturor conturilor deținute la T. M. București din data de 01.07.2013 și actele subsecvente, a încheierii privind actualizarea creanței și calculul dobânzii legale nr. 113/14.06.2013, a procesului-verbal emis la data de 30.08.2013 de îndreptare a erorilor de calcul strecurate în încheierea privind actualizarea creanței și calculul dobânzii legale din 14.06.2013, a încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare nr. 113/21.06.2013, a procesului-verbal emis la data de 30.08.2013 de îndreptare a erorilor de calcul strecurate în încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare nr. 113/21.06.2013 și a procesului-verbal emis la data de 30.08.2013 de îndreptare a erorilor de calcul strecurate în adresa de înființare a popririi emise la data de 01.07.2013. Totodată, contestatoarea a mai solicitat și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, precum și întoarcerea executării silite în situația admiterii contestației la executare și anularea actelor de executare contestate.
În motivarea cererii, contestatoarea a invocat încălcarea dispozițiilor O.G nr. 22/2002, susținând că, în raport de prevederile art. 1 și 2 din acest act normativ, instituțiile publice nu pot face decât acele cheltuieli care au fost prevăzute în buget, iar numai după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de O.G nr. 22/2002 este posibilă declanșarea procedurii de executare silită, întrucât beneficiază de un termen de grație de 6 luni care începe să curgă de la somația comunicată de către creditor.
În ceea ce privește încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, contestatoarea a apreciat că sunt încălcate prevederile Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/2006, iar onorariul nu trebuie să depășească limitele maxime admise de lege nici prin aplicarea de TVA.
Contestatoarea a mai adăugat că avea posibilitatea de a plăti voluntar în termenul de 6 luni și executorul judecătoresc avea doar obligația de a trimite o notificare conținând somația de plată, iar astfel onorariul ar fi trebuit a fi calculat pentru categoria “notificare și alte acte de procedură”, onorariul fiind între 20 – 400 lei, conform anexei nr. 1 la O.M.J. nr. 2550/2006.
De asemenea, a apreciat că nu sunt justificate cheltuielile de executare prin dovezi clare, iar încheierea de actualizare a debitului este nelegală, întrucât nu se arată modul de calcul și temeiul legal în baza cărora au fost calculate aceste sume.
În cele din urmă, contestatoarea a mai invocat că intimata nu deține un titlu executoriu, întrucât, în raport de prevederile art. 372 și art. 7209 C.pr.civ., sentința trebuia să fie învestită cu formulă executorie sau să poarte mențiunea că este irevocabilă.
În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 711, 718 alin. 1 și 722 C.pr.civ., O.G nr. 22/2002, O.U.G nr. 51/1998, O.U.G nr. 23/2004 și Legea nr. 92/2011.
La data de 09.01.2015, contestatoarea a depus la dosar o cerere completatoare, prin care a arătat că înțelege să conteste și poprirea emisă la data de 29.12.2014 asupra conturilor deținute la T. M. București, precum și încheierea din data de 29.12.2014 privind actualizarea creanței și calculul dobânzii legale stabilite prin titlul executoriu, emise în același dosar de executare (f. 126).
La data de 26.03.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată (f. 33-40).
În motivarea întâmpinării, intimata a învederat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a susținut că apărările contestatoarei privind dispozițiile speciale ale O.G nr. 22/2002 nu pot fi primite, întrucât debitoarea este o instituție publică și are îndatorirea de a executa de bunăvoie o hotărâre judecătorească.
Cu privire la termenul de 6 luni prevăzut de O.G nr. 22/2002, s-a susținut că acesta nu este incident dacă există fonduri pentru a se executa obligația de plată.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, s-a arătat că acestea au fost corect stabilite și respectă dispozițiile art. 669C.pr.civ., art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 și Ordinul MJ nr. 2550/2006.
Cu privire la apărările contestatoarei privind lipsa titlului executoriu, intimata a învederat decizia XXXVIII din data de 07.04.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și a susținut că hotărârile în materie comercială sunt executorii de drept, nefiind necesar a fi învestite cu formulă executorie sau a purta mențiunea rămânerii irevocabile.
Terțul poprit nu a formulat întâmpinare.
În urma adresei emise din oficiu de către instanță, B.E.J S. L. M. a comunicat copia certificată a dosarului de executare silită nr. 113/2013.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În urma cererii intimatei creditoare S. de Investiții Financiare M. SA adresată executorului judecătoresc la data de 31.05.2013, pe rolul B.E.J S. L. M. s-a înregistrat dosarul de executare nr. 113/2013 pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 6015/04.05.2012 pronunțată de Tribunalul București.
Prin această sentință, contestatoarea A.A.A.S a fost obligată să plătească intimatei creditoare suma de 859.393,08 lei, dobânda legală aferentă sumei de 2.552.400 lei, calculată începând cu data de 23.06.2006 și până la data restituirii integrale a sumei, precum și suma de 28.213,89 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În cadrul dosarului de executare, la data de 14.06.2013, executorul judecătoresc a întocmit încheierea nr. 113 prin care a procedat la actualizarea creanței și la calculul dobânzii legale (f. 73), iar ulterior, la data de 30.08.2013, a emis un proces-verbal de îndreptare a erorilor de calcul strecurate în încheierea privind actualizarea creanței și calculul dobânzii legale din 14.06.2013, stabilindu-se în cele din urmă următoarele sume: 905.112,79 lei, reprezentând despăgubirile actualizate cu indicele de creștere a prețurilor de consum din perioada mai 2012 – mai 2013; 1.369.408 lei, reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 2.552.400 lei, calculată pentru perioada 23.06.2006 – 22.05.2012, și dobândă aferentă sumei de 1.395.656,58 lei, calculată pentru perioada 23.05.2012 – 31.05.2013; 29.714,87 lei, reprezentând cheltuielile de judecată actualizate cu indicele de creștere a prețurilor de consum din perioada mai 2012 – mai 2013 (f. 82-83).
La data de 21.06.2013, executorul judecătoresc a întocmit încheierea nr. 113 prin care a procedat la stabilirea cheltuielilor de executare (f. 75), iar ulterior, la data de 30.08.2013, a emis un proces-verbal de îndreptare a erorilor de calcul strecurate în încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, stabilindu-se în cele din urmă cheltuieli de executare în cuantum total de 35.158,82 lei, din care suma de 35.144,52 lei reprezintă onorariul executorului judecătoresc, iar 14,30 lei, taxe judiciare de timbru și timbru judiciar (f. 84).
La data de 25.06.2013, a fost emisă și somația de plată prin care i s-a pus în vedere contestatoarei să își îndeplinească obligațiile înscrise în titlul executoriu, această somație fiind comunicată debitoarei la aceeași dată, așa cum reiese din aplicarea ștampilei de primire pe acest act de către contestatoare (f. 76).
Prin adresa de înființare a popririi emisă la data de 01.07.2013 (f. 77), astfel cum a fost îndreptată prin procesul-verbal din data de 30.08.2013 (f. 86), s-a dispus înființarea popririi asupra conturilor contestatoarei deținute la terțul poprit T. M. București până la concurența sumei totale de 2.339.394,04 lei, reprezentând debitul actualizat și cheltuielile de executare (f. 34).
Ulterior, la data de 29.12.2014, executorul judecătoresc a mai emis o încheiere prin care a procedat la actualizarea creanței până în noiembrie 2014 și la calculul dobânzii legale până la data de 29.12.2014, stabilind o diferență actualizată de 175.430,68 lei (f. 129-130), iar la aceeași dată a emis adresa către terțul poprit prin care a dispus majorarea sumei pentru care s-a înființat poprirea la suma de 2.514.825,29 lei (f. 128).
Analizând criticile contestatoarei întemeiate pe prevederile art. 2 din O.G nr. 22/2002, în cauza de față instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate.
Potrivit art. 2 din O.G nr. 22/2002, „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului” (s.n).
Potrivit art. 3 din aceeași ordonanță „în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.”
Analizând aceste texte legale, instanța apreciază că aceste dispoziții legale nu acordă în orice situație instituției publice beneficiul unui termen de grație de 6 luni pentru a-și îndeplini obligația stabilită prin titlul executoriu, ci numai în situația în care executarea nu poate începe sau continua din lipsă de fonduri. Acest termen de 6 luni a fost instituit pentru ca instituția publică, în situația în care nu deține fondurile necesare, să facă demersurile pentru a le obține și a-și executa obligația stabilită în sarcina sa.
Astfel, așa cum s-a expus mai sus, instanța reține faptul că în cadrul dosarului de executare ce face obiectul cauzei, executorul judecătoresc a comunicat debitoarei somația de plată la data de 25.06.2013, astfel încât contestatoarea avea posibilitatea de a face dovada lipsei de fonduri executorului judecătoresc, iar în atare situație i s-ar fi acordat posibilitatea ca în termenul de 6 luni să facă demersurile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor.
În cauza de față, instanța reține faptul că totuși contestatoarea nu a comunicat executorului judecătoresc lipsa fondurilor pentru îndeplinirea obligației de plată, neefectuând nici un demers în acest sens și în consecință nu se mai poate prevala de acordarea termenului de 6 luni.
Mai mult, chiar dacă debitorului i s-ar fi acordat un termen de 6 luni pentru a-și aduce la îndeplinire obligațiile de plată, instanța apreciază că oricum acesta trebuie să suporte cheltuielile de executare calculate la valoarea creanței, iar nu pentru emiterea unei notificări, ce au fost generate ca urmare a faptului că nu și-a executat de bunăvoie obligațiile conform art. 622alin. 1 C.pr.civ. Dispozițiile art. 669alin. 1 C.pr.civ. stipulează în esență faptul că sunt în sarcina debitorului urmărit cheltuielile de executare stabilite sau efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite prin titlul executoriu.
În ceea ce privește apărările contestatoarei privind lipsa titlului executoriu, instanța reține că sentința nr. 6015/04.05.2012 pronunțată de Tribunalul București, fiind pronunțată într-un litigiu comercial, constituie titlu executoriu, fără a fi necesar să fie irevocabilă sau învestită cu formulă executorie, având în vedere dispozițiile art. 720 8 din codul de procedură civilă de la 1865, în baza căruia a fost pronunțată, care stipulează faptul că hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială sunt executorii, iar exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea, astfel cum acest text de lege a fost interpretat prin Decizia nr. 38/2007 pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Referitor la cuantumul cheltuielilor de executare, instanța va avea în vedere la analizarea modalității de calcul a acestora debitul stabilit și actualizat de către executorul judecătoresc prin încheierea nr. 113/14.06.2013, astfel cum a fost rectificată din oficiu de către executorul judecătoresc prin procesul-verbal de îndreptare din data de 30.08.2013.
De asemenea, în condițiile în care din oficiu executorul judecătoresc a rectificat încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, instanța va avea în vedere sumele stabilite de către executorul judecătoresc ca urmare a încheierii procesului-verbal de îndreptare din data de 30.08.2013.
Astfel, instanța constată faptul că, în raport de debitul principal stabilit și actualizat, în cuantum total de 2.304.235,79 lei, onorariul executorului judecătoresc în cuantum total de 35.144,52, care include TVA, a fost stabilit la limita maximală menționată de Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006 și art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/2000, prin care se prevede că pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Astfel, limita maximală a onorariului era de 28.342,35 lei, la care se adaugă TVA de 24 % (6.802,16 lei).
Referitor la adăugarea TVA la cuantumul onorariului maximal al executorului judecătoresc, instanța constată că potrivit art. 125 din Codul Fiscal, taxa pe valoarea adăugată (TVA) este definită ca un impozit indirect, datorat la bugetul statului de către persoanele impozabile care desfășoară activități economice, constând în livrarea de bunuri, execuția unor lucrări sau prestarea unor servicii.
Această taxă se calculează asupra creșterii de valoare, adăugată de fiecare agent economic care participă la ciclul realizării unui produs sau la executarea unei lucrări, urmând a fi suportată de către consumatorul final.
În conformitate cu art. 137 alin. 1 lit. a din Codul fiscal, baza pentru calcularea TVA este constituită din tot ceea ce reprezintă contrapartida obținută sau care urmează a fi obținută de către furnizor ori prestator din partea cumpărătorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni.
Din analiza textelor legale amintite instanța reține că nu executorul judecătoresc trebuie să suporte TVA, ci creditorul, în calitate de beneficiar al serviciului prestat, suma respectivă urmând a fi recuperată de la debitor, în baza art. 669 alin. 2 C.pr.civ.
Astfel, dacă executorul judecătoresc ar trebui să includă TVA în onorariul maxim stabilit de lege, s-ar ajunge în situația în care acesta ar încasa veniturile maximale permise de lege, diminuate cu valoarea TVA - ului, lipsind astfel de eficiență juridică prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006 și ale art. 39 din Legea nr. 188/2000 prin care au fost stabilite limitele onorariului. De asemenea s-ar ajunge la o discriminare între executorii judecătorești și celelalte categorii de persoane impozabile plătitoare de TVA.
Referitor la procesul-verbal de actualizare a creanței din data de 14.06.2014, încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare din data de 21.06.2013 și adresa de înființare a popririi, instanța mai apreciază că, deși inițial s-a strecurat o greșeală de calcul în ceea ce privește stabilirea debitului, ceea ce a determinat în consecință greșeli de calcul și în actele subsecvente, instanța apreciază că nu se mai impune anularea acestor acte, întrucât la data de 30.08.2013 executorul judecătoresc a rectificat din oficiu actele de executare.
Față de aceste considerente și întrucât nu există alte motive de nelegalitate a actelor de executare contestate care să poată fi analizate de către instanță din oficiu, în temeiul art. 711 alin. 1 C.pr.civ, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
Față de această soluție și întrucât contestatoarea a solicitat întoarcerea executării silite numai pentru ipoteza admiterii contestației la executare, instanța apreciază că nu mai este necesar a se pronunța asupra acestui capăt de cerere.
Întrucât măsura suspendării executării silite nu s-ar fi putut dispune decât până la soluționarea pe fond a contestației la executare, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 718 alin. 1 C.pr.civ., instanța va respinge cererea de suspendare formulată, ca rămasă fără obiect.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare completată, formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în București, .. Ș. nr. 50, sector 1, în contradictoriu cu intimata S. DE INVESTIȚII FINANCIARE M. SA, cu sediul în Bacău, .. 94C, județ Bacău, având C.I.F. RO_, și cu terțul poprit T. M. BUCUREȘTI, cu sediul în București, Splaiul Unirii nr. 6-8, sector 4.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în 10 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. F. S. O.A.
Red./Dact. Jud. M.F./5ex./
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 621/2015. Judecătoria... | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1133/2015.... → |
|---|
