Contestaţie la executare. Sentința nr. 1100/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1100/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 1100/2015
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1100
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 28.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. F.
GREFIER: S. O. A.
Pe rol, pronunțarea în cauza civilă privind pe contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu intimații G. N., S. F. și P. V., având ca obiect contestație la executare - suspendarea executării silite.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21.01.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 28.01.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.10.2014 sub nr._, contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu intimații G. N., S. F. și P. V., a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea popririi din data de 16.10.2014 efectuate în dosarul de executare nr. 81/2011 al B.E.J. M. B.. Totodată, a solicitat și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, precum și întoarcerea executării silite în situația admiterii contestației la executare și anularea actelor contestate.
În motivare, contestatoarea a invocat încălcarea prevederilor O.G nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, susținând că termenul de grație de 6 luni începea să curgă de la data comunicării somației de plată. Totodată, în raport de prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002 s-a susținut că nu s-a respectat procedura obligatorie instituită de prevederile acestui act normativ, întrucât se putea proceda la executarea silită numai dacă instituția publică nu își îndeplinea obligația de plată în termenul de 6 luni. În legătură cu aceste apărări, s-au mai invocat și prevederile art. 31 din O.U.G. nr. 23/2004.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 387, 411, 399, 403 alin. 1 și 404 C.pr.civ., O.G nr. 22/2002, Legea nr. 92/2011 și Legea nr. 116/2011, O.U.G. nr. 51/1998.
În temeiul art. 7 din O.G nr. 22/2002, prezenta contestație este scutită de plata taxelor de timbru.
Intimații nu au formulat întâmpinare în cauză.
În urma adresei emise de instanță, au fost atașate actele din dosarul de executare nr. 81/2011 al B.E.J. M. B..
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
Pe rolul B.E.J. M. B. a fost înregistrată cererea de executare silită formulată de către creditorii intimați G. N., S. F. și P. V., formându-se în acest sens dosarul de executare nr. 81/2011 al B.E.J. M. B. pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 423/20.03.2007, pronunțată de Tribunalul București.
Prin sentința penală nr. 423/20.03.2007, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2006, astfel cum a fost modificată în apel prin decizia penală nr. 164/A/18.06.2008 a Curții de Apel București, s-a dispus obligarea inculpaților, în solidar cu părțile responsabile civilmente . SOV INVEST SA, . și COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE la plata despăgubirilor civile către un număr de 130.798 părți civile, constituite în această calitate procesuală pe parcursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, la nivelul sumelor efectiv învestite, indexate cu rata inflației, începând de la data de 24 mai 2000 și până la achitarea lor, conform numărului de unități de fond învestite de fiecare parte civilă, executarea făcându-se pe baza prezentării certificatului de investitor în original și după anularea acestuia, cu modificări, atât în recurs cât și în apel.
În dosarul de executare silită nr. 81/2011 al B.E.J. M. B., la data de 22.10.2012 executorul judecătoresc a emis somația de plată prin care a pus în vedere debitoarei Comisia Națională a Valorilor Mobiliare să își îndeplinească obligația de plată a debitului total în cuantum de 13.548,74 lei, reprezentând creanță și cheltuieli de executare (f. 79), somația de plată fiind comunicată acestei debitoare la data de 09.11.2012 (f. 80).
De asemenea, la data de 15.09.2014 a mai emis o somație de plată și către contestatoarea A.A.A.S. (f. 89), ce i-a fost comunicată acesteia la data de 13.10.2014 (f. 90).
La data de 16.10.2014, executorul a emis și adresa de înființare a popririi asupra conturilor contestatoarei deținute la terțul poprit Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică, până la concurența sumei totale de 13.430,40 lei (f. 91).
Analizând criticile contestatoarei referitoare la prevederile O.G nr. 22/2002, în cauza de față instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate.
Potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002, „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului” (s.n.).
Potrivit art. 3 din aceeași ordonanță „în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.”
Analizând aceste texte legale, instanța apreciază că aceste dispoziții legale nu acordă în orice situație instituției publice beneficiul unui termen de grație de 6 luni pentru a-și îndeplini obligația stabilită prin titlul executoriu, ci numai în situația în care executarea nu poate începe sau continua din lipsă de fonduri. Acest termen de 6 luni a fost instituit pentru ca instituția publică, în situația în care nu deține fondurile necesare, să facă demersurile pentru a le obține și a-și executa obligația stabilită în sarcina sa.
Mai mult, astfel cum s-a expus mai sus, instanța reține în cauza de față că executorul judecătoresc a emis și comunicat prima somație de plată la data de 22.10.2012 către debitoarea obligată prin titlul executoriu, care este opozabilă și contestatoarei din prezenta cauză în raport de prevederile art. II alin. 2 din Legea nr. 113/2013, iar în condițiile în care poprirea contestată în cauză s-a înființat la data de 16.10.2014, instanța apreciază că nu mai poate fi reținută aplicabilitatea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002 în prezenta cauză, întrucât oricum debitoarea a avut la dispoziție un termen de 6 luni calculat de la data comunicării somației de plată.
În acest sens, instanța constată că Legea nr. 113/2013 prevede următoarele: ”Art. II. - (1) A. pentru Administrarea Activelor Statului preia fără plată toate drepturile și obligațiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, rezultate din actele juridice prin care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a fost obligată, ca parte responsabilă civilmente, la plata de despăgubiri către investitorii la Fondul Național de Investiții. (2) A. pentru Administrarea Activelor Statului se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și dobândește calitatea procesuală pe care aceasta o are, la data intrării în vigoare a prezentei legi, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită. (3) Executarea obligațiilor de plată ale Autorității pentru Administrarea Activelor Statului prevăzute la alin. (1) se asigură din veniturile bugetului de venituri și cheltuieli aferente activității de privatizare și de valorificare a activelor statului.”
Astfel, instanța reține că subrogarea prevăzută de prevederile art. II alin. 2 din Legea nr. 113/2013 nu presupune că i se conferă contestatoarei drepturi de care a beneficiat anterior debitoarea, întrucât aceasta preia procedura din stadiul în care se află, nefiind de admis ca la acest moment contestatoarea să repună în discuție legalitatea executării silite. De asemenea transmiterea calității nu presupune ca executorul judecătoresc să procedeze la refacerea actelor de executare față de contestatoare, iar chiar dacă s-a mai emis o somație de plată și în anul 2014, aceasta nu presupune că instituția publică mai beneficiază de încă un termen de 6 luni conform prevederilor art. 2 și 3 din O.G. nr. 22/2002.
Față de aceste considerente și întrucât nu există alte motive de nelegalitate a actului de executare contestat care să poată fi analizate de către instanță din oficiu, în temeiul art. 399 alin. 1 din codul de procedură civilă de la 1865 (în continuare ”V.C.pr.civ”), aplicabil prezentului litigiu, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
Întrucât măsura suspendării executării silite nu s-ar fi putut dispune decât până la soluționarea în fond a contestației la executare, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 403 alin. 1 V.C.pr.civ., instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare, ca rămasă fără obiect.
În ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, având în vedere soluția de respingere a contestației la executare și faptul că s-a solicitat de către contestatoare întoarcerea executării silite numai pentru ipoteza în care s-ar fi admis contestația la executare, instanța nu se va mai pronunța distinct în cauza de față și asupra acestei cereri.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în București, .. Ș., nr. 50, sector 1, în contradictoriu cu intimații G. N., cu domiciliul în Slobozia, .. 1K, ., ., S. F., cu domiciliul în Slobozia, .. B15, ., ., și P. V., cu domiciliul în Slobozia, ., jud. Ialomița.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. F. S. O.A.
Red./Dact. Jud. M.F./6ex./
| ← Accesiune. Sentința nr. 1028/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2874/2015. Judecătoria... → |
|---|
