Acţiune în declararea simulatiei. Sentința nr. 8740/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8740/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 8740/2015
ROMÂNIA
DOSAR NR._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8740
Ședința publică de la 29.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte – C. P.
Grefier – M. maria pană
Pe rol se află pronunțarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul C. P. în contradictoriu cu pârâta B. (C.) C., având obiect acțiune în declararea simulației.
Dezbaterile și cuvântul asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 15.06.2015 fiind consemnată în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 29.06.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 20.06.2014, reclamantul C. P. a chemat în judecată pârâta B. (C.) C., solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate caracterul simulat al declarației autentificată sub nr. 1122/14.06.2002 la BNP B. I., condtatarea calității reclamantului de coproprietar al imobilului situat n București, sector 4, .. 42, ., apartament 42, conform contractului de vânzare cumpărare nr. 1758/15.04.1997 încheiat între acesta și Primăria Municipiului București prin SCAVL Berceni SA.
În fapt, a arătat reclamantul, în anul 2001 luna decembrie, în urma unei cereri de reambursare TVA formulată de pârâtă în numele său, deși nu avea acest mandat, reclamantul având calitatea de asociat unic al . SRL, consilierii fiscali din cadrul serviciului Control Fiscal nr. 4 au demarat controlul de fond al societății. În urma controlului a constatat că din arhiva societății lipseau 5 dosare contabile aferente perioadei august 1999 – decembrie 1999. Întrebând contabila societății, numita Parlea Victorița, despre acestea, a afirmat că nu găsește aceste dosare, neputându-le preyenta. Fiind speriat de consecințele ce ar fi putut decurge din neprezentarea acestor dosare, fiindu-i aduse la cunoștință și posibilele sancțiuni considerabile care ar fi putut conduce inclusiv la executarea silită a sa, pârâta (fosta soție a sa) i-a propus, pentru protejarea bunurilor lor (imobilul și autoturismul) să demareze un proces de divorț și partaj judiciar în cadrul căruia nu trebuia să se preyinte sau să formuleze apărări, astfel încât bunurile să răână în patrimoniul pârâtei, fiind în aces mod protejate de eventuale măsuri pecuniare stabilite de organul fiscal în sarcina sa. Astfel, în data de 12.02.2002, după o lună de la finalizarea controlului fiscal, până la emiterea deciziei de impunere, a convenit cu pârâta promovarea acțiunii de divorț și partaj, obiectivul urmărit fiind un partaj formal, din considerente financiare, ca măsură d e protecție a bunurilor lor.
Pentru a demonstra faptul că între părți a existat de la început o convenție cu privire la acțiunea de divorț și partaj formulată de pârâtă, a menționat reclamantul următoarele aspecte: cererea a fost formală, iar motivele de divorț sunt succint expuse, acestea nefiind probate în nicio manieră de fosta sa soție; declarația martorului audiat în cauza respectivă contrazice afirmațiile din cererea de divorț; pârâta, prin cererea de divorț a susținut faptul că soțul său ar fi avut o relație nepotrivită cu o prietenă de familie, aspect care nu a fost probat și este evident că nu putea fi real, ceea ce rezultă din titlul de proprietate de proprietate al imobilului, din care reyultă că apartamentul are două camere, astfel că persoana respectivă nu putea rămâne peste noapte în locuința lor, neavând unde să doarmă. În urma acestui divorț formal s-a dispus de Judecătoria sector 4 București în dosarul civil 1653/2002 disjungerea capătului de cerere cu privire la partaj și s-a pronunțat desfacerea căsătoriei dintre părți, la data de 04.04.2002.
Pentru a sublinia și proba caracterul formal al acțiunii de divorț, a preciyat reclamantul următoarele fapte: la două luni de la pronunțare a divorțului, reclamantul, pe deplin conient de înțelegerea cu fosta a sa soție, a împuternicit-o pe aceasta, conform procurii autentice nr. 1288/06.03.2002 să îl reprezinte cu puteri depline în fața autorităților administrației de stat, judecătorești, vamale etc., cu privire la societatea al cărei asociat unic și administrator era.
La data de 20.06.2002, Judecătoria sector 4 s-a pronunțat asupra cererii de partaj a pârâtei de azi, în dosarul 3745/2002, în sensul că, în baza declarației autentificată sub nr. 1122/14.06.2002 de BNP B. I., dată de acesta, a atribuit către pârâta B. (fostă C.) C. întreaga masă a bunurilor comune.
După pronunțarea hotărârilor judecătorești asupra divorțului și partajului bunurilor comune ale părților, având în vedere convenția părților, a precizat reclamantul, a continuat să locuiască în apartamentul atribuit pârâtei, ca și cuplu, au continuat să se poate ca doi soți.
Acesta a fost și motivul pentru care pârâta a solicitat să rămână după divorț cu numele din căsătorie, pentru a nu exista nicio suspiciune față de rude, părinți, vecini, colegi de serviciu.
După pronunțarea hotărârii judecătorești priviend partajul bunurilor comune, a precizat reclamantul, s-a ocupat personal de perfectarea și s emnarea la data de 23.06.2003 a contractului cadru de furniyare energie electrică la consumatorii casnici, semnând și asumându-și declarația că pentru imobilul respectiv nu există litigii. De asemenea, s-a ocupat și a achitat tot ce era necesar pentru montarea contoarelor de apă în apartament, în data de 04.08.2003, toate aceste acțiuni ale sale fiind în deplină concordanță cu convenția avută cu pârâta înainte de depunerea acțiunii de divorț.
După pronunțarea hotărârii judecătorești de partajare a bunurilor comune, a menționat reclamantul, pârâta, în calitate de proprietară a imobilului, s-a prezentat la notariat și a semnat o declarație autentică sub nr. 2758/23.06.2004 conform căreia și-a exprimat acordul ca sediul societății TOP E. 98 SRL- al cărui asociat unic și administrator este acesta, să fie stabilit și să funcționeze în imobilul supus partajului, precizând că imobilul este ”proprietate a mea și a soțului meu C. P.”.
Actele sus menționate a solicitat reclamantul a reține că dovedesc că a existat această convenție între părți, iar divorțul și partajul au fost două proceduri formale.
În luna octombrie 2004, a învederat relcamantul, locuia încă în imobil, a achitat inclusiv restanțele la întreținere, în 10.11.2004 a formulat cerere de ajutor pebtru încălzirea locuinței.
În luna noiembrie 2004, pârâta a decis să încalce convenția părților și a demarat procedura de evacuare a sa din imobil, soluție admisă de Judecătoria sector 4 București în dosarul 8505/2004 la data de 23.11.2004. Concomitent cu apărările pe care le-a formulat în calitate d e pârât în dosarul de evacuare, a formulat și o plângere penală împotriva fostei soții, prilej cu care a fos audiată și fiica lor, C. E., declarația acesteia infirmând toate acuzațiile pe care i le aducea fosta soție. Ca urmare a plângerii penale formulate, pârâta a revenit la convenția avută încă de la început, părțile au reluat conviețuirea, reclamantul ocupându-se de gospodărie, de familie, a formulat cereri privind acordarea ajutorului pentru încălzirea lcouinței supuse partajului, admise prin deciziile nr._/07.12.2005 și nr._/04.12.2006.
În luna martie 2007, după 2 ani și 6 lujni de la data pronunțării hotărârii de avacuare a sa din imobil, pârâta, cunoscând faptul că acesta era internat în spital, a demarat procedura executării silite a hotărârii de evacuare. Astfel, la data de 02.03.2007 a întocmit cu ajutorul executorului judecătoresc o somație ce i-a fost adresată, iar în data de 06 martie 2007 orele 09,00, executorul judecătoresc a procedat la inventarierea bunurilor sale din imobil, lăsându-le în custodia pârâtei.
Referitor la acceptarea propunerii pârâtei de efectuare a unui divorț și partaj formale, a precizat reclamantul următoarele: a avut în vedere cererea de reambursare de TVA ce a fost făcut de fost sa soție, pârâtă în cauză, fără a avea mandatul său și fără a-i aduce la cunoștință, precum și împrejurarea că în timpul controlului de fond s-a constatat lipsa a 5 dosare 3 contabile, împrejurări care au afectat controlul și care au generat în sarcina sa obligația de plată către bugetul de stat a sumelor de_ ROL –impozit pe profit,_ ROL, precum și amenda în sumă de 3.000.000 ROL. Mai mult, a suportat un dosar de insolvbență în cadrul căruia s-a soluționat și o cerere de atragere a răspunderii sale petru starea de insolvență. Cele 5 dosare au fost găsite de contabila societății Parlea Victorița după aproximativ 1 an, cu ocazia mutării biroului acesteia, astfel cum a recunoscut în declarația dată la poliție ca urmare a sesizării penale formulate de acesta. Toate acestea tind, a precizat reclamabtyk, să lămurească raporturile pe care le-a avut în vedere atunci când a agreat sfatul pârâtei de a proteja bunurile comune în acest mod și faptul că întreaga manoperă de inducere și menținere în eroare a sa de către pârâtă a fost făcută în cadrul raporturilor de căsătorie, cu prilejul căsniciei, raporturi care iau naștere și există în baza actului juridic al căsătoriei – care este în esență un contrsct civil. În executarea acestui contract civil al căsătoriei și în scopul dolosiv de a dobândi fără nicio plată, în dauna sa, cota de ½ din ceea ce i se cuvenea legal din bunurile comune, pârâta l-a indus în eroare cu privire la semnificația partajului ce urma a fi pronunțat, promițându-i și convenind în acest sens, împreună, ca hotărârea de partaj prin care urma să i se atribuie întreaga masă partajabilă este una fictivă ce nu corespunde realității și voinței lor legale și că bunurile vor rămâne în continuare proprietate comună. Acțiunea de inducere în eroare a fost fructificată de pârâtă odată cu încetarea contractului de căsătorie și partajul pronunțat de instanța de judecată, iar determinarea cu care a încetat să îl mențină în eroare și ulterior maniera în care a acționat punând în executare sentința de evacuare exact în perrioada în care acesta se afla în spital, conduc la concluzia că aceasta a urmărit d e la început să o altă rezoluți decât aceea de care l-a asigurat atunci când a demarat procedura divorțului și a partajului judiciar.
În drept, reclamantul a precizat ca temei dispozițiile art. 1289-1294 noul cod civil raportat la dispozițiile art. 1246 și art. 1299 noul Cod civil.
Prin încheierea de ședință din 08.07.2014 pronunțată în dosarul_ /a1 instanța a dispus eșalonarea obligației reclamantului de a achita axa judiciară de timbru în sumă de 2627,5 lei, în 25 de rate, în cuantum de 105,1 lei care urmează a fi achitate începând cu luna august 2014, având scadența la data de 25 a fiecărei luni.
La data de 16.12.2014 pârâta a formulat întâmpinare (filele 67-69 din dosar) prin care a solicitat anularea acțiunii ca netimbrată, respingerea acțiunii ca nefondată și neîntemeiată.
A invocat pârâta excepția netimbrării cererii, excepția inadmisibilității acțiunii.
Pârâta a menționat referitor la acțiunea în simulație că este, din punct de vedere procedural, o acțiune în constatare care poate fi exercitată oricând pe cale principală sau pe cale de excepție, fiind imprescriptibilă. Această soluție este în concordanță cu principiul potrivit căruia aparența de drept poate fi înlăturată oricând, actul juridic simulat nefiind susceptibil de consolidare cu trecerea timpului. Abuzând de acest drept, reclamantul nu și-a întemeiat acțiunea decât ulterior introducerii acesteia, prin cererea precizatoare. Desigur însă că, acțiunea în constatarea simulației este subordonată interesului procesual de a o formula. Astfel, dacă interesul declarării simulaiei este legat de executarea sau desființarea actului secret, atunci și admisibilitatea acțiunii în constatare este dublată de admisibilitatea acestei acțiuni în executarea sau desființarea actului secret.
Mai mult, acțiunea în simulație are scopul de a constata existența și conținutul actlui secret, de a înlătura actul aparent sau acele clauze ale sale care anihilează sau maschează actul real. Astfel, atunci când forma cerută de lege pentru însăși existența actului real este înscrisul sub semnătură privată sau înscrisul autentic, acesta nu poate fi dovedit, în raporturile dintre părți, decât printr-un contraînscris care ar putea modifica sau combate actul aparent. Excepția consacrată chiar de art. 1292 teza a II a noul Cod civil este că proba existenței actului secret se poate face prin orice mijloc de probă chiar și între părți, dacă cel care invocă simulația invocă și caracterul ilicit al acesteia. Or, reclamantul nu a arătat în cuprinsul acțiunii sale caracterul ilicit al vreunui înscris ci afăcut referire la o declarație notarială autentică nr. 1122/14.06.2002 prin care a recunoscut că a primit contravaloarea sultei ce i se cuvenea ca urmare a ieșirii din indiviyiune în dosarul de partaj, În acest sens, solicită a reține că mărturisirea reclamantului în anul 2002 nu ascunde niciun act secret și nici nu au existat vicii de consimțământ în temeiul art. 1299 noul Cod civil, invocate prin cererea precizatoare ca temei al prezentei acțiuni. Singura condiție pentru a onstata simulația unui act este actul real, secret să fie încheiat fie anterior, fie concomitent cu actul public, simulat. Partajul a fost consființit
prin hotărâre judecătorească, respectiv sentința civilă nr 4546/20.06.2001 pronunțată în dosarul 2745/2002. Solicită pârâta a constata rea credință a reclamantului care, de 12 ani nu face decât să o acționeze în judecată.
Asupra fondului, pârâta a arătat că susținerea reclamantului în sensul constatării caracterului simulat al declarației autentificate sub nr. 1122/14.06.2002 la BNP B. I. și care a stat la baza soluționării dosaului 3745/2002 aflat pe rolul Judecătoriei sector 4 București solicită a fi respinsă, având în vedere că declarația sub semnătură privată, autentificată de notarul public, făcută cu solemnitățile cerute de lege, nu poate fi apreciată ca fiin întocmită în anul 200 pentru opozabilitate față de terți ori cu caracter simulat. În ceea ce privește simulația, a învederat pârâta, nu ne aflăm în nicuuna din situațiile pe care le poate îmbrăca juridic simulația ca excepție de la principiul relativității, excepție aparentă iar nu reală. Conținutul declarației reclamantului a constat în recunoașterea faptului că a fost despăgubit cu contravaloarea coteide 1/2, jumătate din bunuri, la prețul pieței libere și a fost depusă ca înscris doveditor la dosarul 1653/2002 chiar de însuși reclamantul în prezenta cauză. În considerentele sentinței civile nr. 4546/20.06.2002 Judecătoria sector 4 București a reținut că reclamantgul în prezenta cauză, C. P., este de acord cu atribuirea bunurilor către aceasta deoarece a primit contravaloarea a ½ din bunurile dobândite în timpul căsătoriei. Mai mult, instanța a reținut că mărturisirea dată în fața notarului public în sensul că a primit sulta ce i se cuvenea fiind de acord cu atribuirea bunurilor către aceasta, și a constatat că a achitat sulta ce i se cuvenea.Or, în situația în care instanța de judecată a dispus ieșirea din indiviziune, atribuirea bunurilor și constatarea plății sultei la data de 20.06.2002, reclamantul mărturisind că nu mai are nicio pretenție, acțiunea dedusă judecății solicită a constata că este neînteeiată și nefondată.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care reclamantul solicită a constata că este coproprietar al apartamentului situat în București, sector 4, .. 42, ., apartament 42, solicită respingerea ca neîntemeiat și nefondat. A reiterat pârâta solicitarea de a constata faptul că prin sentința civilă nr. 4546/2006.2002 pronunțată în dosdarul nr. 3745/2002, Judecătoria sector 4 i-a atribuit întreaga masă a bunurilor comune pentru că a constatat că a achitat pârâtului sulta care i se cuvenea.
A menționat pârâta că se opune administrării cu martorii propuși de reclamant deoarece aceștia nu făceau parte din cunoștințele lor în anul 2002.
Prin încheierea de ședință din 09.03.2015 instanța a respins ca neîntemeiate excepția nelegalei timbrări a cererii și excepția inadmisibilității cererii.
La data de 23.01.2012 pârâta a formulat întâmpinare în cauză (fila 26) prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată arătând că reclamanta nu invocă motive de nulitate absolută a contractului de vânzare cumpărare și nu sunt aplicabile dispoziții legale ce reglementează dreptul succesoral într-o acțiune ce se poartă pe calea dreptului comun întrucât s-ar încălca prevederile art. 845 Cod civil ce statuează că valoarea bunurilor înstrăinate unui succesibil în linie dreaptă, cu sarcina unei rendite viagere sau cu rezerva de uzufruct va fi socotită în porțiunea disponibilă și excedentele, de este, se va trece în masa succesorală.
În dovedirea cererii reclamantul a propus proba cu înscrisuri, luarea interogatoriului pârâtei și proba cu martori.
Pârâta a propus în apărare proba cu înscrisuri.
Instanța a încuviințat probele propuse, apreciindu-le utile, concludente, pertinente și concludente soluționării cauzei.
Analizând probatoriul administrat, instanța reține următoarele:
Conform contractului de vânzare cumpărare cu încheiere de autentificare nr. 1694/31 august 2006 la BNP Holohan D. M., C. I. în calitate de vânzător a înstrăinat către fiica sa C. C.-A.-L., în calitate de cumpărătoare, nuda proprietate a apartamentului 47, situat în București, sector 4, . D., nr. 10, ., etaj 7, identificat cu număr cadastral provizoriu 354/47. Cumpărătorul și-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra apartamentului. Părțile au stabilit prețul vânzării la suma de 15.000 euro, notarul public luând act de declarația vânzătorului în sensul că a primit în întregime suma reprezentând prețul, de la cumpărătoare, până la data autentificării actului.
Prin cererea de chemare în judecată formulată în cauza de față reclamanta C. C., în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului C. I. (conform certificatului de căsătorie depus la fila 17 din dosar căsătoria a fost încheiată la 12 noiembrie 1992) solicită anularea actului de vânzare cumpărare cu încheiere de autentificare nr. 1694/31 august 2006 la BNP Holohan D. M., pentru lipsa prețului, pentru cauză ilicită și pentru fraudarea intereselor reclamantei și constatarea calității de bun comun a imobilului situat în București, sector 4, . S., nr. 10, ., etaj 7, apartament 47, care reprezintă bunul înstrăinat prin actul respectiv.
Prin întâmpinarea la cererea principală, pârâta a solicitat respingerea cererii principale ca inadmisibilă pentru că reclamanta nu invocă motive de nulitate absolută a contractului de vânzare cumpărare și nu sunt aplicabile dispoziții legale ce reglementează dreptul succesoral într-o acțiune ce se poartă pe calea dreptului comun întrucât s-ar încălca prevederile art. 845 Cod civil ce statuează că valoarea bunurilor înstrăinate unui succesibil în linie dreaptă, cu sarcina unei rendite viagere sau cu rezerva de uzufruct va fi socotită în porțiunea disponibilă și excedentele, de este, se va trece în masa succesorală.
Prin cererea reconvențională pârâta reclamantă a promovat o acțiune în simulație solicitând a se constata caracterul simulat în forma deghizării totale a contractului de vânzare cumpărare și constatarea convenției reale dintre părți ca fiind o donație cu reținerea dreptului de uzufruct și cu scutire de raport.
Referitor la excepția inadmisibilității cererii principale instanța o apreciază neîntemeiată și urmează a o respinge având în vedere cauzele de nulitate invocate de reclamantă astfel cum au fost menționate în concret prin decizia de casare a încheierii de suspendare, asupra acestei probleme de drept decizia fiind obligatorie în temeiul dispozițiilor art. 315 (1) Cod procedură civilă.
Regimul juridic aplicabil cauzelor de nulitate invocate reprezintă un aspect al temeiniciei cererii, ce urmează a fi analizat după administrarea probatoriului în cauză, contestarea dreptului reclamantei de a sesiza instanța nefiind, în sine, o cauză de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii reconvenționale pentru motivele că
- pârâta reclamantă invocă simulația fără a prezenta actul secret care să cuprindă voința reală a părților;
- faptul că pârâta reclamantă a formulat cererea reconvențională în subsidiar față de întâmpinare;
- și faptul că prin cererea reconvențională pârâta nu invocă nicio pretenție împotriva reclamantei-pârâte și care să aibă legătură cu obiectul cererii,
se apreciază neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare, având în vedere că nu există nici un text de lege care să prevadă că instanța se pronunță asupra admisibilității cererii reconvenționale (așa cum există în materia intervenției principale) iar legea nu impune ca pretenția din cererea reconvențională să izvorască din aceeași cauză, fiind suficientă existența legăturii între pretențiile formulate prin cele două cereri, legătură care există în speță.
Aspectul vizând neprezentarea de către pârâta reclamantă a contraînscrisului privește temeinicia cererii iar nu admisibilitatea acesteia.
În ceea ce privește inadmisibilitatea invocată pentru motivul formulării cererii reconvenționale cu caracter subsidiar față de întâmpinare, se apreciază neîntemeiată constatând că pârâta reclamantă înțelege să dea prioritate excepției inadmisibilității invocată prin întâmpinare referitor la cererea principală, aceeași fiind ordinea de soluționare prevăzută de dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active se reține că este o excepție de fond, peremptorie și absolută, întrucât vizează lipsa unei condiții de fond a exercițiului dreptului la acțiune, care, dacă este admisă, face de prisos cercetarea în fond a pretențiilor formulate de reclamantă împotriva pârâtului. Prin urmare, instanța va analiza excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât, cu prioritate față de alte aspecte.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat, iar calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și pe cea pasivă – respectiv îndreptățirea sa de a introduce cererea împotriva pârâtului, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiată pretenția sa, potrivit art. 112 Cod de procedură civilă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularul dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății și cel obligat în acel raport juridic.
Pârâta reclamantă a promovat prin cererea reconvențională o acțiune în simulație. Potrivit legislației aplicabile, sancțiunea specifică simulației este, ca regulă, inopozabilitatea față de terțele persoane a situației juridice create prin contractul secret și, după caz, înlăturarea simulației pe calea acțiunii în simulație. Problema efectelor simulației se soluționează diferit după cum avem în vedere raporturile dintre părțile care au încheiat contractul sau raporturile dintre părțile contractante și terți.
Potrivit principiului relativității efectelor contractului, instituit de art. 973 Cod civil „convențiile n-au efect decât între părțile contractante”, astfel că, în raporturile dintre părți contractul este luat în considerare ca act juridic, reprezentând manifestarea de voință a însăși părților contractante.
Din punctul de vedere al terților, când se pune problema opozabilității, contractul nu mai este luat în considerare în calitatea sa de act juridic, ci apare ca un fapt juridic, în înțelesul restrâns al noțiunii.
Părțile sunt persoanele care au încheiat contractul. Terții, sunt persoane străine de contract, care nu au participat, nici direct și nici prin reprezentare, la încheierea contractului. Între aceste categorii (părți și terți) există o categorie intermediară de persoane – așa numiții succesori ai părților care, deși nu au participat la încheierea contractului, nici personal și nici prin reprezentare, date fiind anumite raporturi în care se află cu părțile contractuale, suportă efectele contractului asemenea părților. Noțiunea de succesor în domeniul de aplicație a principiului relativității efectelor contractului are un înțeles mai larg, nu se confundă cu cel folosit în dreptul succesoral.
Art. 1175 Cod civil prevede”Actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali”
Succesorii universali și succesorii cu titlu universal sunt acele persoane care au dobândit, în tot sau în parte, patrimoniul – privit ca universalitate de drepturi și de obligații, al uneia dintre părțile contractante. Succesorul care are vocație la întregul patrimoniu este succesor universal, iar cel care primește vocația numai la o fracțiune matematică din patrimoniu este succesor cu titlu universal, între aceștia existând numai o diferență de cantitate.
Prin sentința civilă nr. 1210/12.02.2010 pronunțată de Judecătoria sector 4 București în dosarul_/4/2009 s-a constatat deschisă succesiunea defunctului C. I. și calitatea de moștenitoare ale defunctului pentru părțile litigante din acest proces, respectiv reclamanta C. C., în calitate de soție supraviețuitoare pentru cota de ¼ iar pârâta –reclamantă C. C.-A.-L., în calitate de fiică, pentru ¾ din masa succesorală. Hotărârea este atacată cu apel - cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III a civilă și suspendată în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea cererii de revizuire a aceleiași sentințe, înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 4 București sub nr._/4/2011. Din sentința civilă nr. 6538/11.09.2012 rezultă că a fost respinsă cererea de revizuire.
Rezultă că, imobilul ce constituie obiect al contractului a cărui nulitate se solicită a se constata nu se afla în patrimoniul defunctului la data decesului, iar sentința civilă pronunțată privind dezbaterea succesiunii defunctului C. I. nu are putere de lucru judecat, împrejurări în raport de care se apreciază că reclamanta este terț față de contractul de vânzare cumpărare.
Între părți, numai contractul secret – contraînscrisul - produce efecte, în măsura în care, privit în sine, contractul este valid sub aspectul condițiilor de fond și de formă.
Art. 1175 partea a doua Cod civil arată că actul secret nu poate avea niciun efect „în contra altor persoane” în afară de părți, ținând seama de împrejurarea că, de regulă, terții nu au cunoștință decât de contractul aparent.
Actul secret – contraînscrisul – nu poate fi invocat de părți „în contra” terților.
În speță, pârâta – reclamantă, parte în contract, invocă simulația în contra reclamantei –pârâte, terț față de contract, persoană care la momentul în care s-au născut interesele sale legate de acest contract nu cunoștea existența contraînscrisului.
Având în vedere aceste considerente urmează a admite excepția lipsei calității procesuale active privind cererea reconvențională, invocată de reclamanta-pârâtă și a respinge cererea reconvențională ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Ca o consecință a admiterii acestei excepții instanța va lăsa nesoluționate excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei de interes invocate de reclamanta pârâtă privind cererea reconvențională.
Constatând în stare de judecată numai cererea reconvențională, în temeiul dispozițiilor art. 165 Cod procedură civilă, urmează a disjunge cererea reconvențională de cererea principală și a dispune formarea unui nou dosar pentru soluționarea cererii principale.
Constată achitarea de către pârâta reclamantă a 3 rate din suma totală de 2970 lei la care este obligată cu titlu de taxă judiciară de timbru, respectiv 450 lei, fiind de achitat restul de 17 rate lunare în cuantum de 148,5 lei fiecare.
Respinge cererea de obligare a pârâtei reclamante la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanta pârâtă, ca neîntemeiată, având în vedere că reclamanta pârâtă nu a dovedit efectuarea unor cheltuieli de judecată efectuate privind soluționarea cererii reconvenționale
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul C. P. CNP_ cu domiciliul în București sector 4, . S. nr. 8, ., . cu pârâta B. (C.) C. CNP_ cu domiciliul în București, sector 4, .. 42, ., ..
Obligă reclamantul să a chite pârâtei 1000 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se judecă la Tribunalul București și se depune la Judecătoria sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi 29.06.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. P. M.-M. P.
Red. Jud. PC
Tehnored. MMP/4 ex./
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8730/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8674/2015. Judecătoria... → |
|---|
