Contestaţie la executare. Sentința nr. 8693/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8693/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 8693/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ /2015
Sentința civilă nr. 8693
Ședința publică de la data de 29 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: MĂNESCU MARIA-RAMONA
GREFIER: B. A.-G.
Pe rol, soluționarea cauzei civile, formulată de contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN R. ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 BUCUREȘTI în contradictoriu cu intimata H. W., având ca obiect: contestație la executare suspendarea executării silite.
Dezbaterile și cuvântul pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.06.2015, 22.06.2015, și la data de 29.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea principală înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 29.03.2013, sub dosar nr._, contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN R. ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 BUCUREȘTI în contradictoriu cu intimata H. W. a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea adresei de înființare a popririi emise în dosarul de executare nr.1680/2012, al SCPEJ D., C. & D., solicitând de asemenea și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că în fapt, la data de 18.03.2013, contestatoarea a fost înștiințată cu privire la înființarea popririi asupra conturilor sale bancare deschise la terțul poprit DIRECȚIA DE TREZORERIE ȘI contabilitate PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI până la concurența creanței în valoare de 1.749.642, 78 RON, reprezentând debit și cheltuieli de executare.
Prin Sentința Civilă nr. 2242/22.03.2011, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, irevocabilă prin respingerea recursului, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantul HARRY W., în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și Administrația Finanțelor Publice Sector 6, a anulat Decizia nr. 18/09.10.2009, emisă de D. și a constatat refuzul nejustificat privind emiterea deciziei de restituire a sumei de 1.721.354 de RON și a obligat AFPS6 să restituie reclamantului suma de 1.721.354 de RON, reprezentând impozit pe venit nerezidenți reținut la sursă.
În prezent, organul fiscal competent a efectua restituirea dispusă de instanța de judecată este Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, organ fiscal competent în administrarea . DEVELOPMENT SRL, chiar dacă la data emiterii sentinței prin care s-a dispus restituirea impozitului reținut în plus competența de administrare a societății comerciale revenea Administrației Finanțelor Publice Sector 6.
Potrivit dispozițiilor OG nr.22/2002, ,, Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă”.
Potrivit art.2, ,, Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”, iar în conformitate cu dispozițiile art. 3 din același act normativ, ,, În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Sentința Civilă nr. 2242/22.03.2011, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ a rămas definitivă și irevocabilă la data de 14.09.2012, iar actele de executare au fost emise la data de 21.12.2012, cu nerespectarea dispozițiilor OG nr.22/2002.
Totodată, doar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația acestuia, obligația se aduce la îndeplinire prin executare silită, având la dispoziție termenul de 6 luni pentru a efectua plata voluntară.
Procesul-verbal prin care au fost stabilite cheltuieli de executare a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale, întrucât atât somația cât și procesul-verbal includ cheltuieli de executare menite să asigure realizarea executării silite înseși, în condițiile în care la data emiterii acestora nu se putea proceda la executarea silită potrivit dreptului comun.
Totodată, până la data prezentei, creditorul nu a formulat o cerere prin care să solicite plata voluntară, motiv pentru care nu se putea proceda la executarea silită.
Sumele datorate urmează să fie restituite în conformitate cu dispozițiile art. 117 din OG nr. 92/2003 și a OMF nr. 1899/2004.
Prin OMFP nr. 1899/2004 a fost aprobată procedura de restituire a sumelor de la bugetul statului, în ipoteza în care acestea se încadrează în una din situațiile prevăzute de art. 177 C.proc.fiscală.
Potrivit dispozițiilor Omfp Nr. 1899/2004 ,,Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, denumit în continuare organul fiscal competent.
(1) Cererea de restituire trebuie să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire, să cuprindă codul de înregistrare fiscală a contribuabilului, suma și natura creanței solicitate a fi restituită, precum și documentele necesare din care să rezulte că aceasta nu este datorată la buget.
3.1).Cererea de restituire trebuie să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire, să cuprindă codul de înregistrare fiscală a contribuabilului, suma și natura creanței solicitate a fi restituită, precum și documentele necesare din care să rezulte că aceasta nu este datorată la buget.
(2) Cererea de restituire va fi însoțită de copii de pe documentele din care rezultă că suma a fost plătită la buget pentru sumele plătite fără existența unui titlu de creanță, precum și de copii legalizate de pe hotărârile definitive și irevocabile sau de pe decizii ale organelor jurisdicționale sau administrative, după caz, pentru sumele stabilite prin acestea
4.1)După primirea cererii de restituire organul fiscal competent va efectua verificarea acesteia, a documentației anexate și a datelor din evidența pe plătitori.
(2) Dacă organul fiscal competent consideră că mai are nevoie de anumite documente relevante soluționării cererii, va solicita contribuabilului în scris prezentarea acestora.
(3) Termenul de 45 de zile prevăzut pentru soluționarea cererilor de restituire se prelungește cu perioada cuprinsă între data la care s-a comunicat contribuabilului solicitarea de informații suplimentare relevante soluționării acesteia și data înregistrării primirii acestor informații la organul fiscal competent.
3) În baza deciziei de restituire aprobate, organul fiscal competent va întocmi în 3 exemplare nota de restituire.
(4) Documentele prevăzute la alin. (3) se transmit de îndată, pe bază de borderou, unității de trezorerie și contabilitate publică, în vederea operării restituirii în conturile bugetare corespunzătoare.
(5) Unitatea de trezorerie și contabilitate publică efectuează restituirea, înscrie pe cele 3 exemplare ale notei de restituire data la care s-a efectuat această operațiune și își reține un exemplar, restituind organului fiscal competent celelalte două exemplare.
(6) Organul fiscal competent înregistrează operațiunea de restituire în evidența pe plătitor, își reține un exemplar din cele două ale deciziei de restituire și notei de restituire, transmise de unitatea de trezorerie și contabilitate publică, iar celălalt exemplar al fiecăruia dintre aceste documente îl transmite contribuabilului o dată cu înștiințarea de efectuare a operațiunii de compensare și/sau restituire, în termen de 7 zile de la data înregistrării acestor operațiuni în trezorerie
12.) Dobânzile cuvenite contribuabilului se suportă din același buget și cont de venit bugetar din care s-au făcut compensarea și/sau restituirea, după caz, a sumei pentru care s-a solicitat plata dobânzii. Dobânda se plătește în lei, inclusiv atunci când contribuabilul solicită plata acestora în valută”.
Prin urmare, actele de executare sunt nelegale, întrucât restituirea sumei prin executare silită nu este supusă dreptului comun în materie.
Reclamantul nu a formulat cerere de restituire a sumelor înscrise în titlul executoriu, deși avea acest drept încă de la data rămânerii irevocabile a Sentinței Civile nr. 2242/22.03.2011, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, respectiv data de 14.09.2012.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 500/2002, ,, Ordonatorii de credite au obligația de a angaja cheltuieli în limita creditelor de angajament și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale”, iar potrivit art. 21 din același act normativ, ,, Ordonatorii principali de credite repartizează creditele de angajament și creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice din subordine sau coordonare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii”.
Ordonatorul de credite are obligația de a dispune virarea de credite bugetare, însă numai în limita în care acestea au fost aprobate. În ceea ce privește sumele de restituite de la bugetul de stat, acestea se restituie din același buget și cont de venit bugetar în care au fost încasate sumele solicitate a fi restituite, iar în cazul dobânzilor, acordarea acestora se face din același buget de venituri din care s-a dispus și restituirea debitului principal.
În ceea ce privește suma de 27.916, 78 de RON, inclusiv TVA cu titlu de cheltuieli de executare, nu există nici un temei legal pentru calcularea acestora în interiorul termenului de grație de 6 luni prevăzut de OG nr.22/2002 în interiorul căruia se putea efectua plata voluntară.
Contestatoarea a mai precizat faptul că onorariul de executare a fost nelegal stabilit, iar cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de către instanța de judecată, care trebuia să verifice dacă cheltuielile de executare stabilite prin procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă.
Este nelegală stabilirea de cheltuieli de executare atâta timp cât se află în faza de executare voluntară.
În temeiul art. 403, alin. 1 C.proc.civ., contestatorul a mai solicitat instanței să dispună suspendarea executării silite, până la soluționarea contestației la executare, având în vedere că prin continuarea executării silite instituția este grav prejudiciată, atâta vreme cât există riscul executării silite.
În drept, au fost invocate prevederile art. 399 și urm. C.proc.civ., OG nr. 22/2002,.
Contestatorul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza art. 242, alin. 2 C.proc.civ..
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în baza art. 17 din Legea nr. 146/1997, și de plata cauțiunii, în baza art. 7 și art. 8 din Legea nr. 92/2011.
Contestatoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Contestatoarea a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri.
La data de 14.10.2013, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile a medierii, excepția lipsei calității procesuale active/lipsa capacității de folosință a semnatarului contestației, excepția de litispendență, excepția de inadmisibilitate, excepția de tardivitate, excepția lipsei de interes în cererea de suspendare a executării silite, excepția netimbrării și a neachitării cauțiunii.
În motivarea excepției lipsei capacității de folosință a semnatarului contestației, intimata a arătat faptul că activitatea de reprezentare este realizată de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI.
În ceea ce privește excepția de litispendență, s-a solicitat conexarea prezentei cauze cu dosarul nr._/4/2013,_/4/2013,_/4/2013,_ ,_/4/2013,_ .
Intimata a arătat că, contestatoarea nu a realizat anterior formulării cererii de executare nici un demers pentru punerea în executare de bunăvoie a obligațiilor de plată.
OG nr.22/2002 nu instituie un termen de grație de 6 luni sau de imunitate în raport cu executarea silită a instituțiilor publice ci statuează ipoteza în care executarea silită nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri, lipsă de fonduri care trebuie dovedită, întrucât aceasta nu se prezumă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție, și că dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți.
Contestatoarea debitoare a avut obligația de a prevedea în buget suma la care a fost obligat să o achite, potrivit Deciziei nr. 3521/14.09.2012, pronunțată de ÎCCJ.
În mod greșit se invocă de către contestatoare dispozițiile art. 21 și 22 din Legea nr. 500/2002, aceasta invocându-și propria culpă, deoarece a avut obligația încă de anul trecut de a solicita aprobarea și ulterior virarea sumei restante către intimata-contestatoare.
Somația din data de 14.12.2013 și procesul-verbal de cheltuieli de executare din data de 14.02.2013 sunt legale și temeinice, întocmite cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege. Debitul datorat este o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar titlul în baza cărui a fost pornită executarea silită este suficient de clar cu privire la suma cuvenită intimatului.
Creanța îndeplinește condițiile prevăzute de art. 379 C.proc.civilă, fiind certă, lichidă și exigibilă.
Contestația la executare formulată de contestatoare nu vizează neregularități procedurale ale actelor execuționale efectuate în dosarul execuțional nr. 1680/2012.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 399-404, 373, 3712 C.proc.civilă.
Prin cererea conexă înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 06.02.2013, sub dosar nr._, contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN R. ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 BUCUREȘTI în contradictoriu cu intimata H. W. a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea somației, a procesului-verbal de cheltuieli de executare și a adresei de înființare a popririi emise în dosarul de executare nr.1680/2012, al SCPEJ D., C. & D., solicitând de asemenea și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că în fapt, prin Sentința Civilă nr. 2242/22.03.2011, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, irevocabilă prin respingerea recursului, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantul HARRY W., în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și Administrația Finanțelor Publice Sector 6, a anulat Decizia nr. 18/09.10.2009, emisă de D. și a constatat refuzul nejustificat privind emiterea deciziei de restituire a sumei de 1.721.354 de RON și a obligat AFPS6 să restituie reclamantului suma de 1.721.354 de RON, reprezentând impozit pe venit nerezidenți reținut la sursă.
În prezent, organul fiscal competent a efectua restituirea dispusă de instanța de judecată este Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, organ fiscal competent în administrarea . DEVELOPMENT SRL, chiar dacă la data emiterii sentinței prin care s-a dispus restituirea impozitului reținut în plus competența de administrare a societății comerciale revenea Administrației Finanțelor Publice Sector 6.
Potrivit dispozițiilor OG nr.22/2002, ,, Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă”.
Potrivit art.2, ,, Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”, iar în conformitate cu dispozițiile art. 3 din același act normativ, ,, În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Sentința Civilă nr. 2242/22.03.2011, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ a rămas definitivă și irevocabilă la data de 14.09.2012, iar actele de executare au fost emise la data de 21.12.2012, cu nerespectarea dispozițiilor OG nr.22/2002.
Totodată, doar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația acestuia, obligația se aduce la îndeplinire prin executare silită, având la dispoziție termenul de 6 luni pentru a efectua plata voluntară.
Procesul-verbal prin care au fost stabilite cheltuieli de executare a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale, întrucât atât somația cât și procesul-verbal includ cheltuieli de executare menite să asigure realizarea executării silite înseși, în condițiile în care la data emiterii acestora nu se putea proceda la executarea silită potrivit dreptului comun.
Totodată, până la data prezentei, creditorul nu a formulat o cerere prin care să solicite plata voluntară, motiv pentru care nu se putea proceda la executarea silită.
Sumele datorate urmează să fie restituite în conformitate cu dispozițiile art. 117 din OG nr. 92/2003 și a OMF nr. 1899/2004.
Prin OMFP nr. 1899/2004 a fost aprobată procedura de restituire a sumelor de la bugetul statului, în ipoteza în care acestea se încadrează în una din situațiile prevăzute de art. 177 C.proc.fiscală.
Potrivit dispozițiilor Omfp Nr. 1899/2004 ,,Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, denumit în continuare organul fiscal competent.
(1) Cererea de restituire trebuie să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire, să cuprindă codul de înregistrare fiscală a contribuabilului, suma și natura creanței solicitate a fi restituită, precum și documentele necesare din care să rezulte că aceasta nu este datorată la buget.
3.1).Cererea de restituire trebuie să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire, să cuprindă codul de înregistrare fiscală a contribuabilului, suma și natura creanței solicitate a fi restituită, precum și documentele necesare din care să rezulte că aceasta nu este datorată la buget.
(2) Cererea de restituire va fi însoțită de copii de pe documentele din care rezultă că suma a fost plătită la buget pentru sumele plătite fără existența unui titlu de creanță, precum și de copii legalizate de pe hotărârile definitive și irevocabile sau de pe decizii ale organelor jurisdicționale sau administrative, după caz, pentru sumele stabilite prin acestea
4.1)După primirea cererii de restituire organul fiscal competent va efectua verificarea acesteia, a documentației anexate și a datelor din evidența pe plătitori.
(2) Dacă organul fiscal competent consideră că mai are nevoie de anumite documente relevante soluționării cererii, va solicita contribuabilului în scris prezentarea acestora.
(3) Termenul de 45 de zile prevăzut pentru soluționarea cererilor de restituire se prelungește cu perioada cuprinsă între data la care s-a comunicat contribuabilului solicitarea de informații suplimentare relevante soluționării acesteia și data înregistrării primirii acestor informații la organul fiscal competent.
3) În baza deciziei de restituire aprobate, organul fiscal competent va întocmi în 3 exemplare nota de restituire.
(4) Documentele prevăzute la alin. (3) se transmit de îndată, pe bază de borderou, unității de trezorerie și contabilitate publică, în vederea operării restituirii în conturile bugetare corespunzătoare.
(5) Unitatea de trezorerie și contabilitate publică efectuează restituirea, înscrie pe cele 3 exemplare ale notei de restituire data la care s-a efectuat această operațiune și își reține un exemplar, restituind organului fiscal competent celelalte două exemplare.
(6) Organul fiscal competent înregistrează operațiunea de restituire în evidența pe plătitor, își reține un exemplar din cele două ale deciziei de restituire și notei de restituire, transmise de unitatea de trezorerie și contabilitate publică, iar celălalt exemplar al fiecăruia dintre aceste documente îl transmite contribuabilului o dată cu înștiințarea de efectuare a operațiunii de compensare și/sau restituire, în termen de 7 zile de la data înregistrării acestor operațiuni în trezorerie
12.) Dobânzile cuvenite contribuabilului se suportă din același buget și cont de venit bugetar din care s-au făcut compensarea și/sau restituirea, după caz, a sumei pentru care s-a solicitat plata dobânzii. Dobânda se plătește în lei, inclusiv atunci când contribuabilul solicită plata acestora în valută”.
Prin urmare, actele de executare sunt nelegale, întrucât restituirea sumei prin executare silită nu este supusă dreptului comun în materie.
Reclamantul nu a formulat cerere de restituire a sumelor înscrise în titlul executoriu, deși avea acest drept încă de la data rămânerii irevocabile a Sentinței Civile nr. 2242/22.03.2011, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, respectiv data de 14.09.2012.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 500/2002, ,, Ordonatorii de credite au obligația de a angaja cheltuieli în limita creditelor de angajament și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale”, iar potrivit art. 21 din același act normativ, ,, Ordonatorii principali de credite repartizează creditele de angajament și creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice din subordine sau coordonare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii”.
Ordonatorul de credite are obligația de a dispune virarea de credite bugetare, însă numai în limita în care acestea au fost aprobate. În ceea ce privește sumele de restituite de la bugetul de stat, acestea se restituie din același buget și cont de venit bugetar în care au fost încasate sumele solicitate a fi restituite, iar în cazul dobânzilor, acordarea acestora se face din același buget de venituri din care s-a dispus și restituirea debitului principal.
În ceea ce privește suma de 27.916, 78 de RON, inclusiv TVA cu titlu de cheltuieli de executare, nu există nici un temei legal pentru calcularea acestora în interiorul termenului de grație de 6 luni prevăzut de OG nr.22/2002 în interiorul căruia se putea efectua plata voluntară.
Contestatoarea a mai precizat faptul că onorariul de executare a fost nelegal stabilit, iar cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de către instanța de judecată, care trebuia să verifice dacă cheltuielile de executare stabilite prin procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă.
Este nelegală stabilirea de cheltuieli de executare atâta timp cât se află în faza de executare voluntară.
În temeiul art. 403, alin. 1 C.proc.civ., contestatorul a mai solicitat instanței să dispună suspendarea executării silite, până la soluționarea contestației la executare, având în vedere că prin continuarea executării silite instituția este grav prejudiciată, atâta vreme cât există riscul executării silite.
În drept, au fost invocate prevederile art. 399 și urm. C.proc.civ., OG nr. 22/2002,.
Contestatorul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza art. 242, alin. 2 C.proc.civ..
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în baza art. 17 din Legea nr. 146/1997, și de plata cauțiunii, în baza art. 7 și art. 8 din Legea nr. 92/2011.
Contestatoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Contestatoarea a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri.
La aceeași dată, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției tardivității contestației la executare raportat la dispozițiile art. 401 vechiul Cod pr. Civ.
În motivarea excepției, intimata a arătat că deși contestatoarea a luat la cunoștință de somația din data de 21.12.2012 și de procesul verbal de cheltuieli de executare la data de 31.01.2012 când a fost înregistrată la D. și de adresa de înființare poprire din data de 16.01.2013 la data de 21.01.2013 nu a înțeles să conteste aceste acte emise de societatea de executori în termen legal.
Pe fond, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea tuturor actelor de executare ca temeinice și legale efectuate în dosarul execuțional nr. 1680/2012 al SCPBEJ „D., Cosoreanu, D.", iar, în subsidiar, respingerea contestației ca inadmisibilă. De asemenea, s-a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite formulate în temeiul art. 403 alin (1) Cod pr. civ. ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, s-a arătat că deși s-a depășit cu mult termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 coroborat cu art. 25 din legea 554/2004 modificată și republicată potrivit căruia prevederile alin. (l)-(3) se aplică, în mod corespunzător, și pentru punerea în executare a hotărârilor instanțelor de contencios administrativ date pentru soluționarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative" contestatoarea nu a înțeles să îndeplinească până în prezent o obligație de plată ce are la baza un titlu executoriu reprezentat de o decizie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Potrivit deciziei nr. 3521/14.09.2012 pronunțată în dosarul nr. 7190/2/200 de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de C. Administrativ și Fiscal au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de Administrația Finanțelor Publice Sector 6 și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, împotriva sentinței nr. 2242/22.03.2011 a Curții de Apel București- Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.
Prin sentința nr. 2242/22.03.2011 a Curții de Apel București- Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal s-a anulat decizia nr. 18/09.10.2009 emisa de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București constatându-se refuzul nejustificat privind emiterea deciziei de restituire a sumei de 1.721.354 lei reprezentând impozit pe venitul nerezidenților.
A fost obligată Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 6 la restituirea sumei de 1.721.354 lei reprezentând impozit pe venit nerezidențial reținut la sursa.
Astfel, în temeiul art.49 din Legea nr. 188/2000, art.373 si art.373 ind.1 alin.1 din C.proc.civ. a formulat cerere de executare silită la SCPBEJ „D., Cosoreanu, D.", competent pe raza Curții de Apel București. Acesta a formulat cereri de încuviințare a executării silite la Judecătoria Sectorului 1, 6, si 4, toate admițându-se astfel așa cum rezultă din actele depuse la dosar. La data de 04.12.2012 s-a obținut de către SCPBEJ „D., Cosoreanu, D." încheierea de încuviințare a executării silite pronunțata în dosarul nr._/303/2012 prin care s-a admis încuviințarea executării silite în oricare dintre formele prevăzute de lege.
S-a apreciat că susținerea contestatoarei că în speța este aplicabil art. 1 din OG nr. 22/2002 modif. prin Legea 110/2007 nu poate fi reținută de instanță, contestatoare nefăcând anterior formulării cererii de executare niciun demers pentru îndeplinirea de buna voie a obligațiilor de plată.
Practica judiciară a stabilit, în unanimitate, faptul că O.G. 22/2002 nu instituie un termen de gratie de 6 luni, ori de imunitate în raport cu executarea silită, a instituțiilor publice, ci statuează ipoteza în care executarea silită "nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri", lipsă a fondurile care trebuie dovedită, deoarece aceasta nu se prezumă.
Executarea unei hotărâri judecătorești trebuie considerată ca făcând parte integrantă din proces, în sensul art. 6 din CEDO. Dreptul la instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă din cadrul statului contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei dintre părți (cauza S. împotriva României, Hotărârea din 6 septembrie 2005, cauza V. I. împotriva României, Hotărârea din 28 iunie 2005, definitivă la 28 septembrie 2005). Daca administrația refuza/omite/întârzie executarea hotărârii definitive si obligatorii, garanțiile art.6 din CEDO de care beneficiază intimații creditori (justitiabili) își pierd orice rațiune (cauza S. împotriva României).
De altfel, contestatoarea-debitoare a avut obligația să prevadă în buget suma la care a fost obligat să o achite potrivit deciziei irevocabile nr. 3521/14.09.2012 pronunțata în dosarul nr. 7190/2/200 de către deoarece a avut cunoștință de acesta încă de la data pronunțării respectiv 14.09.2012.
Ca atare intimata a solicitat să se constate că în mod greșit s-a invocat de către contestatoare dispozițiile art. 21 si art 22 din legea nr.500/2002, aceasta invocându-și propria culpă deoarece a avut obligația încă de anul trecut de a solicita aprobarea si ulterior virarea sumei restante către intimata-contestatoare.
S-a invocat cauza Ș., CEDO, menționându-se că nu este oportun să ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție. Cu alte cuvinte, refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plații debitului constituie si o atingere adusa dreptului prevăzut de art. I Protocolul I., menționându-se și că statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor hotărâri irevocabile, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat pentru întârziere.
Așadar, intimata a considerat că somația din data de din data de 21.12.2012 și procesul verbal de cheltuieli de executare din 21.12.2012 sunt legal și temeinic întocmite cu respectarea tuturor condițiilor de forma si fond prevăzute de lege.
Debitul datorat este o creanță certă, lichidă si exigibilă iar titlul în baza căruia a fost pornită executarea silită este suficient de clar cu privire suma cuvenita intimatului.
Contestatoarea nu a contestat nici procesul-verbal de stabilire cheltuielilor ocazionate cu executarea silită în sensul că nu a fost calculat corect onorariul în raport cu 144/2007, mulțumindu-se să menționeze o înșiruire de articole fără a arăta în concret care anume a fost eludat. Singura critica adusă procesul-verbal de stabilire cheltuielilor de executare se referă la faptul ca a fost întocmit înlăuntrul termenului de grație, ceea ce în opinia intimatei nu poate fi un motiv de anulare întrucât este evident că acesta se întocmește în momentul emiterii somației de plată.
Creanța în cuantum de 1.749.642,68 lei este alcătuită din 1.721.354 lei reprezentând impozit pe venitul nerezidenților si 27.916.78 lei onorariu executor si cheltuieli de executare în cuantum de 372 lei astfel cum sunt detaliate în pct. 3 din procesul verbal de cheltuieli executare din data de 21.12.2012.
Așadar creanța îndeplinește cerințele prevăzute de art. 379 fiind certă, lichidă si exigibilă.
S-a apreciat că reclamanta nu indică în concret cauze de nulitate privind toate actele de executare ci doar a solicitat anularea actelor de executare neaducând apărări pe fondul contestației.
Cât privește somația emisă în dosarul de executare intimata a precizat că aceasta este temeinică si legală, contestatorul nemaifiind în termen de a o contesta.
Nu se motivează de ce procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare si adresa de înființare a popririi nu sunt temeinice si legale.
S-a apreciat că reclamanta a încercat o reformare efectivă a judecații instanțelor anterioare, situație inadmisibilă în contestația la executare, prin care legiuitorul conferă părților interesate si vătămate doar instrumentul juridic de a desființa masurile ilegale de urmărire silita, in condițiile art. 399-404 Cod pr. civ.
Pentru a opera astfel de măsuri și pentru a da curs unei contestații la executare contestatoarea-debitoare trebuia să îndeplinească prin acțiunea promovata cel puțin doua condiții: a) dovada existentei unor neregularități procedurale săvârșite cu prilejul activității de urmărire silită, respectiv nerespectarea formelor legale pentru înștiințarea intimatului -contestatori-debitor despre executarea silita, alegerea formei de executare, perimarea executării, modul de efectuare a publicității prevăzute de lege pentru realizarea licitației, etc (contestația la executare propriu-zisa); b) dovada unor ambiguități sau soluții susceptibile de interpretare diferita a dispozitivului titlului executoriu (contestație la titlu).
Prin urmare, motivarea invocată de contestatoare nu poate fi încadrată în niciunul din cele două cazuri prevăzute de lege(art.399 cpc) întrucât nu vizează neregularități procedurale ale actelor execuționale efectuate în dosarul execuțional 1680/2012 al SCPBEJ „D., Cosoreanu, D." pentru a putea discuta de o contestație la executare propriu-zisă si nu vizează stringenta de a se clarifica sau explicita întinderea si aplicarea dispozitivului titlului executoriu pentru a putea fi în prezența unei contestații la titlu.
Intimata a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite formulate în temeiul art. 403 alin (1) cod pr. civ. ca neîntemeiată întrucât condiția urgenței măsurii suspendării executării nu se justifică în condițiile în care plata sumei datorate lei nu este de natură a afecta bunul mers al activității contestatoarei, contestatoare nefăcând până în prezent dovada contrara.
În drept, au fost invocate disp. art. 399-404, art.373, art. 371A2 Codul de pr. Civ., din codul pr.civ si altele din Cod Proc. Civ., jurisprudența CEDO.
Prin Sentința Civilă nr.4326 din data de 19.04.2013, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 05.06.2013, sub dosar nr._/4/2013.
Prin Încheierea din data de 09.12.2013, instanța a admis excepția conexității și a conexat dosarul nr._/4/2013 la dosarul nr._ .
Prin cererea conexă înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 12.08.2013, sub dosar nr._/4/2013, contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN R. ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 BUCUREȘTI în contradictoriu cu intimata H. W. a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea somației, a procesului-verbal de cheltuieli de executare și a adresei de înființare a popririi emise în dosarul de executare nr.1680/2012, al SCPEJ D., C. & D., solicitând de asemenea și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că în fapt, prin Sentința Civilă nr. 2242/22.03.2011, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, irevocabilă prin respingerea recursului, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantul HARRY W., în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și Administrația Finanțelor Publice Sector 6, a anulat Decizia nr. 18/09.10.2009, emisă de D. și a constatat refuzul nejustificat privind emiterea deciziei de restituire a sumei de 1.721.354 de RON și a obligat AFPS6 să restituie reclamantului suma de 1.721.354 de RON, reprezentând impozit pe venit nerezidenți reținut la sursă.
Astfel cum a menționat și executorul judecătoresc în cuprinsul adresei de înființare a popririi, suma în cuantum de 1.721.354 de RON, a fost restituită de către Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.
În prezent, organul fiscal competent a efectua restituirea dispusă de instanța de judecată este Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, organ fiscal competent în administrarea . DEVELOPMENT SRL, chiar dacă la data emiterii sentinței prin care s-a dispus restituirea impozitului reținut în plus competența de administrare a societății comerciale revenea Administrației Finanțelor Publice Sector 6.
În ceea ce privește suma de 74.421, 07 RON, reprezentând 46.132, 29 de RON, reprezentând diferența rezultată în urma actualizării cu indicele de inflație, 27.916, 78 de RON, inclusiv TVA cu titlu de onorariul executorului judecătoresc și 372 RON, inclusiv TVA cu titlu de cheltuieli de executare, solicitarea la plată a acestor sume este nelegală.
Prin titlul executoriu nu s-a dispus actualizarea creanței cu indicele de inflație, iar pentru a se putea solicita actualizarea cu indicele de inflație, reclamanta trebuia să parcurgă procedura legală în acest sens, astfel încât solicitarea la plata sumei de 46.132, 29 de RON este nelegală.
Potrivit dispozițiilor OG nr.22/2002, ,, Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă”.
Potrivit art.2, ,, Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”, iar în conformitate cu dispozițiile art. 3 din același act normativ, ,, În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Sentința Civilă nr. 2242/22.03.2011, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ a rămas definitivă și irevocabilă la data de 14.09.2012, iar actele de executare au fost emise la data de 21.12.2012, cu nerespectarea dispozițiilor OG nr.22/2002.
Totodată, doar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația acestuia, obligația se aduce la îndeplinire prin executare silită, având la dispoziție termenul de 6 luni pentru a efectua plata voluntară.
Procesul-verbal prin care au fost stabilite cheltuieli de executare a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale, întrucât atât somația cât și procesul-verbal includ cheltuieli de executare menite să asigure realizarea executării silite înseși, în condițiile în care la data emiterii acestora nu se putea proceda la executarea silită potrivit dreptului comun.
Totodată, până la data prezentei, creditorul nu a formulat o cerere prin care să solicite plata voluntară, motiv pentru care nu se putea proceda la executarea silită.
Sumele datorate urmează să fie restituite în conformitate cu dispozițiile art. 117 din OG nr. 92/2003 și a OMF nr. 1899/2004.
Prin OMFP nr. 1899/2004 a fost aprobată procedura de restituire a sumelor de la bugetul statului, în ipoteza în care acestea se încadrează în una din situațiile prevăzute de art. 177 C.proc.fiscală.
Potrivit dispozițiilor Omfp Nr. 1899/2004 ,,Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, denumit în continuare organul fiscal competent.
(1) Cererea de restituire trebuie să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire, să cuprindă codul de înregistrare fiscală a contribuabilului, suma și natura creanței solicitate a fi restituită, precum și documentele necesare din care să rezulte că aceasta nu este datorată la buget.
3.1).Cererea de restituire trebuie să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire, să cuprindă codul de înregistrare fiscală a contribuabilului, suma și natura creanței solicitate a fi restituită, precum și documentele necesare din care să rezulte că aceasta nu este datorată la buget.
(2) Cererea de restituire va fi însoțită de copii de pe documentele din care rezultă că suma a fost plătită la buget pentru sumele plătite fără existența unui titlu de creanță, precum și de copii legalizate de pe hotărârile definitive și irevocabile sau de pe decizii ale organelor jurisdicționale sau administrative, după caz, pentru sumele stabilite prin acestea
4.1)După primirea cererii de restituire organul fiscal competent va efectua verificarea acesteia, a documentației anexate și a datelor din evidența pe plătitori.
(2) Dacă organul fiscal competent consideră că mai are nevoie de anumite documente relevante soluționării cererii, va solicita contribuabilului în scris prezentarea acestora.
(3) Termenul de 45 de zile prevăzut pentru soluționarea cererilor de restituire se prelungește cu perioada cuprinsă între data la care s-a comunicat contribuabilului solicitarea de informații suplimentare relevante soluționării acesteia și data înregistrării primirii acestor informații la organul fiscal competent.
3) În baza deciziei de restituire aprobate, organul fiscal competent va întocmi în 3 exemplare nota de restituire.
(4) Documentele prevăzute la alin. (3) se transmit de îndată, pe bază de borderou, unității de trezorerie și contabilitate publică, în vederea operării restituirii în conturile bugetare corespunzătoare.
(5) Unitatea de trezorerie și contabilitate publică efectuează restituirea, înscrie pe cele 3 exemplare ale notei de restituire data la care s-a efectuat această operațiune și își reține un exemplar, restituind organului fiscal competent celelalte două exemplare.
(6) Organul fiscal competent înregistrează operațiunea de restituire în evidența pe plătitor, își reține un exemplar din cele două ale deciziei de restituire și notei de restituire, transmise de unitatea de trezorerie și contabilitate publică, iar celălalt exemplar al fiecăruia dintre aceste documente îl transmite contribuabilului o dată cu înștiințarea de efectuare a operațiunii de compensare și/sau restituire, în termen de 7 zile de la data înregistrării acestor operațiuni în trezorerie
12.) Dobânzile cuvenite contribuabilului se suportă din același buget și cont de venit bugetar din care s-au făcut compensarea și/sau restituirea, după caz, a sumei pentru care s-a solicitat plata dobânzii. Dobânda se plătește în lei, inclusiv atunci când contribuabilul solicită plata acestora în valută”.
Prin urmare, actele de executare sunt nelegale, întrucât restituirea sumei prin executare silită nu este supusă dreptului comun în materie.
Reclamantul nu a formulat cerere de restituire a sumelor înscrise în titlul executoriu, deși avea acest drept încă de la data rămânerii irevocabile a Sentinței Civile nr. 2242/22.03.2011, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, respectiv data de 14.09.2012.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 500/2002, ,, Ordonatorii de credite au obligația de a angaja cheltuieli în limita creditelor de angajament și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale”, iar potrivit art. 21 din același act normativ, ,, Ordonatorii principali de credite repartizează creditele de angajament și creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice din subordine sau coordonare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii”.
Ordonatorul de credite are obligația de a dispune virarea de credite bugetare, însă numai în limita în care acestea au fost aprobate. În ceea ce privește sumele de restituite de la bugetul de stat, acestea se restituie din același buget și cont de venit bugetar în care au fost încasate sumele solicitate a fi restituite, iar în cazul dobânzilor, acordarea acestora se face din același buget de venituri din care s-a dispus și restituirea debitului principal.
În ceea ce privește suma de 27.916, 78 de RON, inclusiv TVA cu titlu de cheltuieli de executare, nu există nici un temei legal pentru calcularea acestora în interiorul termenului de grație de 6 luni prevăzut de OG nr.22/2002 în interiorul căruia se putea efectua plata voluntară.
Contestatoarea a mai precizat faptul că onorariul de executare a fost nelegal stabilit, iar cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de către instanța de judecată, care trebuia să verifice dacă cheltuielile de executare stabilite prin procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă.
Este nelegală stabilirea de cheltuieli de executare atâta timp cât se află în faza de executare voluntară.
În temeiul art. 403, alin. 1 C.proc.civ., contestatorul a mai solicitat instanței să dispună suspendarea executării silite, până la soluționarea contestației la executare, având în vedere că prin continuarea executării silite instituția este grav prejudiciată, atâta vreme cât există riscul executării silite.
În drept, au fost invocate prevederile art. 399 și urm. C.proc.civ., OG nr. 22/2002,.
Contestatorul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza art. 242, alin. 2 C.proc.civ..
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în baza art. 17 din Legea nr. 146/1997, și de plata cauțiunii, în baza art. 7 și art. 8 din Legea nr. 92/2011.
Contestatoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Contestatoarea a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri.
Prin cererea conexă înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 12.08.2013, sub dosar nr._/4/2013, contestatoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, în contradictoriu cu intimata H. W. a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea adresei de înființare a popririi din data de 23.07.2013, emise în dosarul de executare nr.1680/2012, al SCPEJ D., C. & D., solicitând de asemenea și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că Încheierile de încuviințare a executării silite, din data de 18.12.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2012, Încheierea din data de 13.12.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2012, Încheierea din data de 04.12.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2012, Încheierea din data de 22.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ nu au fost pronunțate în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală sau cu Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.
Până la data emiterii actelor de executare, creditoarea nu a formulat o cerere prin care să solicite punerea în executare a hotărârii de care beneficia, motiv pentru care nu se putea trece direct la procedura de executare silită.
În ceea ce privește Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin titlul executoriu, instanța s-a pronunțat în sensul lipsi calității procesuale pasive a acesteia.
Așadar, titlul în baza căruia sunt cerute cheltuielile de executare silită și actualizarea sumei de 1.721.354 de RON nu este împotriva acestei instituții, ci împotriva Administrației Finanțelor Publice Sectorului 6 București, iar executarea silită este greșit îndreptată.
În temeiul art. 403, alin. 1 C.proc.civ., contestatorul a mai solicitat instanței să dispună suspendarea executării silite, până la soluționarea contestației la executare, având în vedere că prin continuarea executării silite instituția este grav prejudiciată, atâta vreme cât există riscul executării silite.
În drept, au fost invocate prevederile art. 399 și urm. C.proc.civ., OG nr. 22/2002,.
Contestatorul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza art. 242, alin. 2 C.proc.civ..
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în baza art. 17 din Legea nr. 146/1997, și de plata cauțiunii, în baza art. 7 și art. 8 din Legea nr. 92/2011.
Contestatoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Contestatoarea a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri.
Ca urmare a adresei instanței, au fost înaintate la dosar actele din dosarul de executare nr.
1680 /2012.
Prin Încheierea din data de 31.03.2014, instanța a admis excepția de conexitate și a conexat dosarele nr._/4/2013 și nr._/4/2013 la dosarul nr._ . Totodată, în bza art. 244, alin.1, pct.1 C.proc.civilă, a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/4/2013.
Cauza a fost repusă pe rol la termenul de judecată din data de 08.06.2015.
La termenul de judecată din data de 08.06.2015, instanța a unit cu fondul cauzei a excepțiilor netimbrării contestației la executare, inadmisibilității contestației la executare ca urmare a neachitării cauțiunii, lipsei procedurii prealabile a medierii, lipsei capacității procesuale de folosință a contestatoarei, inadmisibilității contestației la executare, lipsei calității procesuale active a contestatoarei, lipsei de interes a contestatoarei în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite, tardivității formulării contestației la executare, excepții invocate de intimată prin întâmpinare.
În baza art. 137, alin. 1 C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea pe fond a pricinii.
Analizând cu prioritate excepția netimbrării contestației la executare, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997, în vigoare la data formulării contestației la executare, ,, Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor, indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice”.
Contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN R. ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 BUCUREȘTI are calitatea de instituție publică, astfel încât contestația la executare formulată de aceasta este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge excepția netimbrării contestației la executare, ca neîntemeiată.
Deliberând asupra excepției inadmisibilității contestației la executare ca urmare a neachitării cauțiunii, instanța reține că, potrivit art. 7 din Legea nr. 92/2011, ,, Cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituțiile și autoritățile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune.”. În baza art. 7 din Legea nr. 92/2011, prezenta cerere este scutită de la plata cauțiunii, și prin urmare, contestatoarea nu avea obligația de a achita cauțiunea aferentă cererii având ca obiect suspendarea executării silite.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge excepția inadmisibilității contestației la executare ca urmare a neachitării cauțiunii, ca neîntemeiată.
Deliberând asupra excepției lipsei procedurii prealabile a medierii, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 2, alin.12 din Legea nr.192/2006, ,, Instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanșarea procesului până la termenul dat de instanță în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 601 alin. (1) lit. a)-f)”.
Prin urmare, sancțiunea inadmisibilității intervine în cazul în care reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de a participa la ședința de informare privind medierea, însă exclusiv în cazul litigiilor enumerate de prevederile art. 601 alin. (1) lit. a)-f)” din Legea nr. 192/2006. Or, contestația la executare nu face parte din aceste litigii pentru care este obligatorie participarea la ședința de informare privind medierea.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge excepția lipsei procedurii prealabile a medierii, ca neîntemeiată.
Deliberând asupra excepției lipsei capacității procesuale de folosință a contestatoarei Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București, instanța reține că în conformitate cu dispozițiile O.P.A.N.A.F. nr. 3411/08.11.2011, act normativ în vigoare la data de 29.03.2013, data formulării contestației la executare, Administrația Finanțelor Publice Sector 6 București este reprezentată începând cu data de 15.11.2011 de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Începând cu data de 01.08.2013, potrivit O.P.A.N.A.F. nr. 1104/2013, Administrația Finanțelor Publice Sector 6 București urmează a fi reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București. Această din urmă instituție DGRFPMB, prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 06.12.2013, a precizat că își însușește prezenta contestație la executare.
Prin urmare, instanța va respinge excepția lipsei capacității procesuale de folosință a contestatoarei, ca neîntemeiată.
Deliberând asupra excepției inadmisibilității contestației la executare, instanța reține că potrivit art. 399 C.proc.civilă, ,, Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”. Contestatoarea are calitatea de debitoare în cadrul dosarului de executare nr. 1680/2012, iar împotriva acesteia se efectuează acte de executare silită, prin urmare, prezenta contestație la executare este admisibilă.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge excepția inadmisibilității contestației la executare, ca neîntemeiată.
Deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale active a contestatoarei, instanța reține că această excepție este nefondată, întrucât adresele de înființare a popririi din datele de 14.03.2013 și respectiv 23.07.2013 au fost emise asupra conturilor contestatoarei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN R. ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 BUCUREȘTI, prin urmare, această instituție are calitate procesuală activă în formularea prezentei contestații la executare.
Prin urmare, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei, ca neîntemeiată.
Deliberând asupra excepției lipsei de interes a contestatoarei în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite, instanța reține că, contestatoarea justifică un interes în susținerea cererii de suspendare a executării silite, întrucât executarea silită desfășurată împotriva acesteia nu a fost finalizată.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge excepția lipsei de interes a contestatoarei în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite, ca neîntemeiată.
Deliberând asupra excepției tardivității formulării contestației la executare, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 401, lit. a C.proc.civilă, ,, Contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare”.
a) În ceea ce privește adresa de înființare a popririi din data de 14.03.2013 și procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 14.03.2013 (dosar nr._ ).
Din dovada de comunicare aflată în dosarul de executare, rezultă că adresa de înființare a popririi din data de 14.03.2013 și procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 14.03.2013 au fost comunicate contestatoarei la data de 19.03.2013, contestația la executare formulată în dosarul nr._ fiind formulată la data de 29.03.2013, cu respectarea termenului legal de 15 zile.
b) În ceea ce privește adresa de înființare a popririi din data de 23.07.2013 și procesul-verbal de actualizare din data de 23.07.2013 (dosar conexat nr._/4/2013).
Din dovada de comunicare aflată în dosarul de executare, rezultă că adresa de înființare a popririi din data de 23.07.2013 și procesul-verbal de actualizare din data de 23.07.2013 au fost comunicate contestatoarei la data de 26.07.2013, contestația la executare formulată în dosarul nr._/4/2013 fiind expediată prin poștă la data de 09.08.2013 (conform plicului poștal de corespondență de la fila 22 dosar_/4/2013), cu respectarea termenului legal de 15 zile.
c) În ceea ce privește adresa de înființare a popririi din data de 23.07.2013 și procesul-verbal de actualizare din data de 23.07.2013 (dosar conexat nr._/4/2013).
Din dovada de comunicare aflată în dosarul de executare, rezultă că adresa de înființare a popririi din data de 23.07.2013 și procesul-verbal de actualizare din data de 23.07.2013 au fost comunicate contestatoarei ANAF la data de 26.07.2013, contestația la executare formulată în dosarul nr._/4/2013 fiind expediată prin poștă la data de 09.08.2013 (conform plicului poștal de corespondență de la fila 20 dosar_/4/2013), cu respectarea termenului legal de 15 zile.
d) În ceea ce privește somația emisă la data de 21.12.2012, procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare emis la data de 21.12.2012, și adresa de înființare a popririi emisă la data de 16.01.2013 (dosar conexat nr._/4/2013).
Din dovada de comunicare din dosarul de executare rezultă că adresa de înființare a popririi din data de 16.01.2013 a fost comunicată la data de 18.01.2013, iar somația emisă la data de 21.12.2012, procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare emis la data de 21.12.2012 au fost înregistrate la DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, instituție îndreptățită să formuleze contestația la executare pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 la data de 31.01.2013. Contestația la executare formulată în dosarul conexat nr._/4/2013 fiind expediată prin poștă la data de 04.02.2013 (conform plicului poștal de corespondență de la fila 26 dosar_ ), cu respectarea termenului legal de 15 zile.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge excepția tardivității formulării contestației la executare, ca neîntemeiată.
Instanța a administrat în soluționarea cererii proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Sentința Civilă nr. 2242/22.03.2011, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, irevocabilă prin respingerea recursurilor prin Decizia Civilă nr. 3521/14.09.2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ și MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acești doi pârâți. A admis în parte acțiunile conexe formulate de reclamantul HARRY W., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, a anulat Decizia nr. 18/09.10.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și a constatat refuzul nejustificat privind emiterea deciziei de restituire a sumei de 1.721.354 lei reprezentând impozit pe venitul nerezidenților. Totodată, instanța a obligat pe pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 BUCUREȘTI să restituie reclamantului suma de 1.721.354 lei reprezentând impozit pe venit nerezidenți reținut la sursă.
Creditoarea H. W., în calitate de moștenitor și de executor testamentar al creditorului HARRY W. a formulat la data de 28.11.2012, cerere de executare silită adresată SCPEJ D., C. &D., în vederea recuperării creanței de 1.721.354 de RON, fiind format dosarul de executare nr. 1680/2012.
Prin încheierea din data de 13.12.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2012, a fost încuviințată executarea silită în dosarul de executare nr. 1680/2012.
A mai fost încuviințată executarea silită prin Încheierea din data de 18.12.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2012, Încheierea din data de 04.12.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2012, Încheierea din data de 22.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ .
La data de 10.12.2012, a fost întocmit procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, prin care au fost stabilite cheltuieli de executare în valoare totală de 28.288, 78 de RON, la data de 21.12.2012 fiind întocmit un nou proces-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare.
Prin somația din data de 21.12.2012, s-a pus în vedere Administrației Finanțelor Publice Sector 6 București să achite creditoarei suma de 1.749.642, 78 RON, somația fiind comunicată la data de 27.12.2012.
La data de 16.01.2013, a fost emisă adresa de înființare a popririi asupra conturilor debitoarei Administrația Finanțelor Publice Sector 6 București, deschise la terțul poprit DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 și TREZORERIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI, până la concurența creanței în valoare de 1.749.642, 78 RON, contestatoarea fiind înștiințată cu privire la înființarea popririi la data de 17.01.2013.
La data de 14.03.2013, a fost întocmit procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, prin care au fost stabilite cheltuieli de executare în valoare totală de 28.288, 78 de RON.
La data de 14.03.2013, a fost emisă adresa de înființare a popririi asupra conturilor debitoarei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI pentru Administrația Finanțelor Publice Sector 6 București, deschise la terțul poprit ACTIVITATEA DE TREZORERIE ȘI CONTABLITATE PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, până la concurența creanței în valoare de 1.749.642, 78 RON, contestatoarea fiind înștiințată cu privire la înființarea popririi la data de 19.03.2013.
La data de 29.03.2013, s-a revenit la adresa de înființare a popririi din data de 14.03.2013.
La data de 19.07.2013, a fost restituită creditoarei suma de 1.721.354 RON, la data de 23.07.2013, creditoarea formulând cererea de continuare a executării silite pentru recuperarea cheltuielilor de executare și actualizarea cu indicele de inflație al sumei de 1.721.354 RON, pentru perioada noiembrie 2012-iunie 2013.
La data de 23.07.2013, a fost întocmit procesul-verbal de actualizare al creanței cu indicele de inflație pentru perioada noiembrie 2012-iunie 2013, rezultând suma de 46.132, 29 de RON, astfel încât s-a calculat că suma totală pe care o are de achitat debitoarea în acest moment este de 74.421, 07 RON (46.132, 29 RON+27.916, 78 RON+372 RON).
La data de 23.07.2013, a fost emisă adresa de înființare a popririi asupra conturilor debitoarei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI pentru Administrația Finanțelor Publice Sector 6 București, deschise la terțul poprit ACTIVITATEA DE TREZORERIE ȘI CONTABLITATE PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, până la concurența creanței în valoare de 74.421, 07 RON, contestatoarea fiind înștiințată cu privire la înființarea popririi la data de 26.07.2013.
Cu privire la susținerea contestatoarei în sensul că în prezent, organul fiscal competent a efectua restituirea dispusă de instanța de judecată este Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, organ fiscal competent în administrarea . DEVELOPMENT SRL, chiar dacă la data emiterii sentinței prin care s-a dispus restituirea impozitului reținut în plus competența de administrare a societății comerciale revenea Administrației Finanțelor Publice Sector 6, instanța reține că această susținere este nefondată, față de dispozițiile titlului executoriu.
Astfel, potrivit titlului executoriu Administrația Finanțelor Publice sector 6 București a fost obligată la plata către autorul recurentei creditoare H. W. a sumei de 1.721.354 lei, prin urmare, calitatea de debitoare o are Administrația Finanțelor Publice sector 6 București. În raportul juridic în cauza de față privind executarea silită a acestui titlu executoriu . DEVELOPMENT SRL nu are nici o calitate, indiferent că este încadrat sau nu în categoria de mari contribuabili.
Atât potrivit Hotărârii nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, respectiv art.13, în vigoare,dar și Hotărârii nr.109/2009 în vigoare la data formulării cererii de executare silită, Administrațiile financiare de sector sunt structuri fără personalitate juridică subordonate Direcției generale regionale ale finanțelor publice a Municipiului București.
În consecință,în mod corect s-a solicitat de către executorul judecătoresc încuviințarea executării silite asupra Direcției Generale Regionale ce are în subordine Administrația Finanțelor Publice sector 6 București și a fost emisă adresa de înființare a popririi asupra conturilor Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice a Municipiului București, structură cu personalitate juridică. De altfel, acest aspect a fost reținut cu putere de lucru judecat prin Decizia Civilă nr. 370 R din data de 30.01.2015, pronunțată de Tibunalul București-Secția a III-a Civilă în dosarul nr._/4/2013, irevocabilă.
Totodată, s-a mai reținut cu putere de lucru judecat prin Decizia Civilă nr. 370 R din data de 30.01.2015, pronunțată de Tibunalul București-Secția a III-a Civilă în dosarul nr._/4/2013, faptul că ,, În ceea ce privește susținerea intimatei contestatoare conform căreia procedura de executare silită este nelegală pentru că recurenta creditoare nu a solicitat prin cerere adresată contestatoarei plata sumei tribunalul constată că este neîntemeiată interpretarea data dispozițiilor legale fiind eronată. Din textul art.371/1 Cod procedură civilă nu rezultă nicidecum că pentru executarea de bună voie este necesar ca creditorul să depună o cerere,executarea de bună voie însemnând plata benevolă a datoriei de către debitor fără efectuarea vreunei alte formalități din partea creditorului”.
Instanța apreciază că astfel cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 3711 C.proc.civilă, executarea silită are loc în cazul neexecutării de bunăvoie a titlului executoriu, iar dispozițiile legale nu condiționează începerea procedurii de executare silită de formularea în prealabil a unei cereri de executare voluntară.
În ceea ce privește invocarea de către contestatoare a prevederilor OG nr.22/2002, astfel cum s-a reținut cu putere de lucru judecat prin Decizia Civilă nr. 370 R din data de 30.01.2015, pronunțată de Tibunalul București-Secția a III-a Civilă în dosarul nr._/4/2013, ,, În ceea ce privește respectarea dispozițiilor OG nr.22/2002 trebuie reținut că potrivit art. 2 din O.G nr. 22/2002, în forma avută de acest act normativ la data emiterii adreselor de înființare a popririi de către executorul judecătoresc, „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”
Acordarea de către legiuitor pentru debitorii instituții sau autorități publice aflați în situația premisă impusă de art. 2 din actul normativ în discuție (debitorul nu începe sau nu continuă executarea creanței din cauza lipsei de fonduri) a termenului de 6 luni, calculat de la primirea somației, pe durata căruia executarea silită începută de către creditor este suspendată, urmărește înlăturarea consecințelor grave pe care executarea silită le-ar putea avea asupra bunului mers al activității acestor instituții și indirect asupra cetățenilor care apelează la serviciile lor, pentru cazurile în care li s-ar popri conturile ori li s-ar executa bunurile mobile sau imobile. Prin acordarea unui răgaz în interiorul căruia debitorul instituție sau autoritate publică să facă demersurile necesare efectuării plății, asemenea consecințe sunt evitate.
Coroborând disp. art 2 și 3 din OG nr. 22/2002 cu art. 387 Cod procedura civila, rezultă că executarea silită se desfășoară potrivit normelor generale înscrise în Codul de procedura civilă, nota specifică fiind impunerea unui termen de 6 luni de așteptare, dar numai dacă instituția publică se află în imposibilitatea obiectivă de a plăti din lipsa de fonduri.
Astfel, creditorul asteaptă din partea statului executarea silită de bunăvoie a obligației pecuniare, iar dacă instituția publică nu execută de bunăvoie, creditorul se poate adresa unui organ competent de executare pentru urmărire silită, iar dacă instituția publică dovedește că nu are fonduri, OG nr. 22/2002 instituie în favoarea acesteia un interval de 6 luni până la continuarea executării silite.
Tribunalul constată că somația reglementată de OG nr. 22/2002 nu are același regim juridic cu somația reglementată de Codul de Procedură Civilă. Dacă după primirea somației adică a unei cereri care denotă fără echivoc intenția de executare silită, debitorul face dovada că executarea nu poate începe ori continua din lipsă de fonduri, va fi obligat să facă demersuri pentru obținerea acestora în termen de 6 luni de la primirea somației, iar dacă nu este dovedită o asemenea situație, executarea silită își urmează cursul potrivit dreptului comun. Aceasta nu înseamnă că emiterea somației în condițiile OG nr. 22/2002 se efectuează astfel încât după comunicarea acesteia executorul e obligat a sta în pasivitate 6 luni și ulterior, dacă debitorul nu comunică nici un aspect privind lipsa de fonduri să înființeze poprire sau să efectueze alt act de executare. Câtă vreme debitorul se prevalează de lipsa de fonduri, rezultă că la efectuarea oricărui act de executare, acesta poate emite imediat după comunicarea somației către executor, dovezile privind lipsa oricăror fonduri și să solicite aplicarea termenului de 6 luni pentru executare. Se ia în considerare totodată și perioada care s-a scurs de la dobândirea caracterului de titlu executoriu al titlului invocat de creditor, perioadă care dacă a depășit deja 6 luni determină ca fiind inutilă acordarea a încă unei perioade de 6 luni pentru ca debitorul să procure fonduri în vederea executării.
În speță, debitorului i-a fost comunicată somația odată cu adresa de înființare a popririi în contextul în care beneficiase de o perioadă cu mult mai mare de 6 luni pentru achitarea de bună voie a sumei datorate.
Debitoarea nu a comunicat executorului nicio dovadă privind lipsa de fonduri astfel încât să împiedice în mod obiectiv continuarea executării silite prin poprire”.
Pentru a beneficia de dispozițiile de favoare ale Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 110/2007, respectiv de termenul de 6 luni pentru efectuarea plății stabilit de art. 2 din actul normativ menționat, contestatorul trebuia să facă dovada că neexecutarea până în prezent a obligației de plată stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu din cauză s-a datorat lipsei de fonduri, întrucât conform aceluiași articol, procedura specială reglementată de actul normativ în discuție nu se aplică automat tuturor debitorilor instituții publice, ci numai acelor debitori instituții publice care nu au putut începe sau continua executarea obligației de plată din cauza lipsei de fonduri, sarcina probei incumbându-le acestora. Or, în prezenta cauză, contestatoarea nu a făcut această dovadă, nu a adus la cunoștința executorului judecătoresc, deși avea cunoștință de obligația de plată, despre o eventuală imposibilitate de executare a obligației, ca urmare a lipsei fondurilor. Mai mult decât atât, ulterior emiterii adresei de înființare a popririi, a fost achitată suma de 1.721.354 lei, rezultând că în conturile debitorului existau sumele necesare îndeplinirii obligației de plată.
În ceea ce privește invocarea de către contestatoare a dispozițiilor Legii nr. 500/2002, în sensul că ordonatorii de credite au obligația de a utiliza creditele bugetare numi în limita prevederilor și a destinațiilor aprobate, iar ordonatorul de credite nu poate solicita virarea de credite suplimentare și nici nu poate solicita modificarea bugetului, instanța reține că obligația de plată a sumei de 1.721.354 RON a fost stabilită printr-un titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească irevocabilă, devenită executorie încă de la data de 22.03.2011, iar cererea de executare silită a fost formulată la data de 28.11.2012, interval de timp rezonabil în care debitoarea nu a efectuat nici un demers pentru punerea în executare de bunăvoie a hotărârii, astfel încât instanța apreciază că aceasta nu își poate invoca propria culpă susținând că nu au fost aprobate credite bugetare pentru executarea obligației de plată.
De altfel, potrivit art. 4 din OG nr.22/2002, ,, Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale”.
Totodată, instanța reține că art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală.
Acest drept ar rămâne iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive. Însă Convenția are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudența sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).
Statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătorească de condamnare a lor, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art.6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite (a se vedea cauza Ruianu contra României, Pini și Bertani, Manera și Atripaldi contra României, Ș. contra României, V. I. contra României, S. P. contra României).
Astfel, începând cu cauza Hornsby contra Greciei, Curtea a decis că dreptul de acces la justiție protejează și punerea în executare a hotărârilor definitive, care într-un stat care respectă preeminența dreptului nu pot rămâne fără efect în defavoarea unei părți, în caz contrar, accesul la justiție fiind iluzoriu.
Pe cale de consecință, s-a decis că executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp.
De asemenea, în Cauza Ș. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că: "Administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art.6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi".
Curtea reamintește că nu este oportun să ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție. De asemenea a concluzionat că, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit reclamantul de un acces efectiv la justiție în faza de executare, fiind încălcat art.6 alin.1 din Convenție.
Așadar, refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie și o atingere adusă dreptului ce decurge din art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției.
Așa cum rezultă din cele arătate anterior, art.6 din Convenție, în maniera în care a fost interpretat de Curte, impune statului (și instituțiilor publice) obligația pozitivă de a da curs hotărârilor judecătorești irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun să se ceară unei persoane care a obținut o creanță împotriva statului să inițieze procedura executării silite pentru satisfacerea creanței sale.
În consecință, statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere. Cu atât mai mult, statul nu poate impune limitări ale executării silite și nu poate institui norme care să ducă la amânarea realizării creanței pe care o persoană o are împotriva sa, aceasta constituind o ingerință în dreptul său la recunoașterea bunurilor.
În ceea ce privește apărarea contestatoarei în sensul că actele de executare sunt nelegale, întrucât intimata a recurs la procedura executării silite de drept comun, și nu a recurs la procedura de restituire prevăzută de art. 117 din OG nr. 92/2003, astfel cum a fost pus în aplicare prin OMFP nr. 1899/2004, instanța reține că această apărare este nefondată.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 3711 C.proc.civilă ,,Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel”. Având în vedere că sunt îndeplinite ambele condiții prevăzute de art. 3711 C.proc.civilă, respectiv creditoarea deține împotriva debitoarei un titlu executoriu care prevede o obligație de plată, iar debitoarea nu a îndeplinit de bunăvoie obligația stabilită în sarcina acesteia prin titlul executoriu, rezultă că în mod legal creditoarea a formulat cerere de executare silită.
Întrucât sunt îndeplinite condițiile pentru a se putea începe executarea silită, dispozițiile art. 117 din OG nr. 92/2003 nu pot înlătura de la aplicare prevederile Codului de Procedură Civilă privind executarea silită a creanțelor, întrucât executarea silită reprezintă o fază a procesului civil, iar creditoarea are dreptul de a obține realizarea integrală a creanței sale, inclusiv prin procedura executării silite.
Mai mult decât atât, titlul executoriu reprezentat prin Decizia Civilă nr. 651R din data de 14.03.2011, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/299/2010 a fost pronunțat la data de 14.03.2011, iar cererea de executare silită a fost formulată în cursul anului 2012, interval de timp rezonabil în care debitorul nu a efectuat nici un demers pentru punerea în executare de bunăvoie a hotărârii. Prin urmare, contestatoarea nu își poate invoca propria culpă privind neexecutarea obligației de plată pentru ca ulterior, în cadrul contestației la executare, contestatoarea să invoce nulitatea actelor de executare ca urmare a nerespectării procedurii instituite de art. 117 din OG. 92/2003, atitudinea contestatoarei de neexecutare a obligației de plată conducând la formularea cererii de executare silită,.
Obligația de plată avută față de creditoare îi era cunoscută debitoarei câtă vreme aceasta a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească pronunțată într-un proces în care debitorul a fost parte, hotărâre care, de altfel, i-a și fost comunicată. Debitoarea nu s-ar putea considera surprinsă de începerea executării silite împotriva sa și de înființarea în cadrul acesteia a măsurii popririi asupra conturilor sale. Potrivit dispozițiilor art. 3731 alin.1 C.pr.civ., este cea care trebuie să aibă inițiativa executării voluntare a obligației stabilite în sarcina sa printr-un titlu executoriu.
În ceea ce privește apărarea contestatoarei privind încălcarea dispozițiilor OG nr. 22/2002, instanța reține că potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002, ,,Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului, iar potrivit art. 3 din același act normativ ,,În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Textul legal invocat prevede că doar în cazul lipsei de fonduri, care conduce la neînceperea sau la necontinuarea executării silite de bunăvoie, există un termen de 6 luni în care debitorul are obligația de a găsi resursele financiare necesare acoperirii debitului, termenul de 6 luni neavând natura juridică a unui termen de grație sau a unei proceduri prealabile.
Pentru a beneficia de dispozițiile de favoare ale Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 110/2007, respectiv de termenul de 6 luni pentru efectuarea plății stabilit de art. 2 din actul normativ menționat, contestatoarea trebuia să facă dovada că neexecutarea până în prezent a obligației de plată stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu din cauză s-a datorat lipsei de fonduri, întrucât conform aceluiași articol, procedura specială reglementată de actul normativ în discuție nu se aplică automat tuturor debitorilor instituții publice, ci numai acelor debitori instituții publice care nu au putut începe sau continua executarea obligației de plată din cauza lipsei de fonduri, sarcina probei incumbându-le acestora. Or, în prezenta cauză, contestatoarea nu a făcut această dovadă, nu a adus la cunoștința executorului judecătoresc, deși avea cunoștință de obligația de plată, despre o eventuală imposibilitate de executare a obligației, ca urmare a lipsei fondurilor.
În acest sens, somația de plată din data de 09.11.2012 a fost comunicată debitoarei la data de 12.11.2012, iar adresa de înființare a popririi a fost emisă la data de 14.05.2013, cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de dispozițiile OG nr.22/2002.
În sensul executării obligațiilor stabilite prin hotărâri judecătorești este și jurisprudența CEDO. Astfel, începând cu cauza Hornsby contra Greciei, Curtea a decis că dreptul de acces la justiție protejează și punerea în executare a hotărârilor definitive, care într-un stat care respectă preeminența dreptului nu pot rămâne fără efect în defavoarea unei părți, în caz contrar, accesul la justiție fiind iluzoriu.
Pe cale de consecință, s-a decis că executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp. Mai mult, în ce privește creanțele stabilite împotriva statului ori a autorităților publice, s-a reținut că administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al bunei administrări a justiției. În cauza Ș. împotriva României, Curtea a subliniat că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție, și că dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. A mai arătat Curtea că dacă statul, debitor în baza unei hotărâri judecătorești, refuză sau omite să o execute ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi. Totodată, s-a subliniat că nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.
În Hotarârea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 29 iulie 2008, în Cauza T. impotriva Romaniei, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 386 din 9 iunie 2009, Curtea Europeană a reținut că a fost încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil, prin neexecutarea unei hotărâri judecatorești.
Cu privire la motivul de contestație la executare în sensul că în mod greșit a fost emisă adresa de înființare a popririi pentru suma de 74.421, 07 RON, din care suma de 46.132, 29 RON, reprezentând actualizare debit, iar suma de 27.916, 78 RON+372 RON, reprezentând cheltuieli de executare, instanța reține că acest motiv de contestație la executare este nefondat.
Actualizarea creanței prin procesul-verbal de actualizare a creanței din data de 23.07.2013 a fost realizată în mod legal, cu respectarea dispozițiilor art. 3712, alin. 3 C.proc.civ., care prevede că ,,Dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, și la actualizarea acestei sume. În cazul în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri”, nefiind necesară o prevedere expresă în titlul executoriu în sensul că, creanța urmează a fi reactualizată cu indicele de inflație.
Cu privire la contestarea de către AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a adresei de înființare a popririi emise la data de 23.07.2013, instanța reține că în cadrul dosarului de executare nr. 1680/2012, ANAF nu are calitatea de debitoare, și nici calitatea de terț poprit calitatea de debitoare având Direcția Generală A Finanțelor Publice A Municipiului București pentru Administrația Finanțelor Publice Sector 6, iar calitatea de terț poprit având ACTIVITATEA DE TREZORERIE ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, astfel încât adresa de înființare a popririi din data de 23.07.2013 nu produce efecte juridice în ceea ce o privește pe ANAF.
În ceea ce privește motivul de contestație în sensul că în mod greșit au fost stabilite cheltuieli de executare prin procesul-verbal, cu nerespectarea dispozițiilor OG nr. 22/2002, instanța reține că este neîntemeiat, având în vedere și considerentele expuse mai sus privind aplicabilitatea termenului de 6 luni instituit de dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/2002, precum și faptul că potrivit art. 371, indice 7 C.proc.civ., ,, Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor.
Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.
Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii.
Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol procesul-verbal constituie titlu executoriu”.
Contestatorul are obligația, în conformitate cu dispozițiile art. 371, indice 7 C.proc.civ., de a suporta toate cheltuielile de executare efectuate după data înregistrării cererii de executare silită și până la data realizării obligației, acesta neputând fi exonerat de obligația de plată a cheltuielilor de executare.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, în cuantum de 27.916, 78 de RON, TVA inclus, instanța reține că asupra legalității acestui onorariu s-a pronunțat cu putere de lucru judecat Tribunalul București, prin Decizia Civilă nr. 370 R din data de 30.01.2015, pronunțată de Tibunalul București-Secția a III-a Civilă în dosarul nr._/4/2013, ,, Cât privește critica adusă sentinței civile relativ la includerea TVA în onorariul calculat de executorul judecătoresc care în acest mod ar fi depășit limita legală stabilită prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 2550/14.11.2006, tribunalul constată că potrivit art. 125 din Codul Fiscal, taxa pe valoarea adăugată (TVA) este definită ca un impozit indirect, datorat la bugetul statului de către persoanele impozabile care desfășoară activități economice, constând în livrarea de bunuri, execuția unor lucrări sau prestarea unor servicii. Această taxă se calculează asupra creșterii de valoare, adăugată de fiecare agent economic care participă la ciclul realizării unui produs sau la executarea unei lucrări, urmând a fi suportată de către consumatorul final.
Tribunalul apreciază că dacă executorul judecătoresc ar trebui să includă TVA în onorariu (iar nu să îl adauge), s-ar ajunge în situația în care acesta ar încasa veniturile permise de lege, diminuate cu 24% lipsind astfel de eficiență juridică prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006 și cele ale art. 37 lit. a din Legea nr. 188/2000 prin care se stabilesc onorariile maximale. De asemenea, s-ar ajunge la o discriminare între executorii judecătorești și celelalte categorii de persoane impozabile plătitoare de TVA.
În consecință, tribunalul apreciază că onorariul a fost în mod legal calculat de către executorul judecătoresc, adăugarea TVA la onorariu fiind făcută pentru ca executorul să poată încasa efectiv suma respectivă, iar creditorul să își recupereze cheltuielile de executare”.
Instanța reține că onorariul executorului judecătoresc este proporțional cu valoarea debitului care face obiectul executării silite, cu durata procedurii de executare și complexitatea actelor de executare efectuate de executorul judecătoresc. Onorariul executorului judecătoresc se determină raportat la întreaga activitate de executare silită pe care o presupune pentru executor deschiderea unui dosar execuțional și reprezintă prețul muncii fizice și intelectuale depuse de executor în timpul executării silite.
În ceea ce privește celelalte cheltuieli de executare, acestea au fost detaliate în procesul-verbal privind cheltuielile de executare din data de 14.03.2013, având un cuantum rezonabil, și având un caracter cert, lichid și exigibil, procesul-verbal prin care au fost stabilite constituind titlu executoriu, în conformitate cu dispozițiile art. 371, ind.7, alin. 4 C.proc.civ.
În concluzie, față de aspectele de fapt și de drept mai sus enunțate, având în vedere că executarea silită desfășurată în dosarul de executare nr. 1680/2012, are caracter legal și temeinic, actele de executare fiind desfășurate în baza încuviințării executării silite pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București, ca instanță de executare, instanța va respinge contestația la executare principală și contestațiile la executare conexe, ca neîntemeiate.
În ceea ce privește cererea contestatoarei având ca obiect suspendarea executării silite formulată în cadrul contestației la executare principală și contestațiilor la executare conexe, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 403 C.proc.civ., ,,Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel”. Executarea silită poate fi suspendată până la soluționarea contestației la executare, și întrucât contestația la executare a fost soluționată prin prezenta sentință, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția netimbrării contestației la executare, ca neîntemeiată.
Respinge excepția inadmisibilității contestației la executare ca urmare a neachitării cauțiunii, ca neîntemeiată.
Respinge excepția lipsei procedurii prealabile a medierii, ca neîntemeiată.
Respinge excepția lipsei capacității procesuale de folosință a contestatoarei, ca neîntemeiată.
Respinge excepția inadmisibilității contestației la executare, ca neîntemeiată.
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei, ca neîntemeiată.
Respinge excepția lipsei de interes a contestatoarei în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite, ca neîntemeiată.
Respinge excepția tardivității formulării contestației la executare, ca neîntemeiată.
Respinge contestația la executare principală și contestațiile la executare conexe, formulate de contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN R. ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 BUCUREȘTI, cu sediul ales în București, ., sectorul 2, în contradictoriu cu intimata H. W., cu sediul ales în București, ., ., ., sectorul 3, ca neîntemeiate.
Respinge cererea având ca obiect suspendarea executării silite, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M.-R. B. A.-G.
Red./Dact. Jud. M.M.R.. /4 ex./ 2015
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 8699/2015. Judecătoria... | Întoarcere executare. Sentința nr. 8671/2015. Judecătoria... → |
|---|
