Actiune in raspundere delictuala. Hotărâre din 04-12-2015, Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 04-12-2015 în dosarul nr. 14877/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică
din data de 04.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – A. C.
GREFIER – V. R. I.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul Z. A. în contradictoriu cu pârâtul F. I. și martorul M. G. L. având ca obiect „răspundere delictuală”.
Dezbaterile și cuvântul asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 20.11.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea până la data de 04.12.2015, când a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24.06.2015, pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, reclamantul Z. M. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul F. I., ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 10 000 de lei, din care 3050 lei cu titlu de daune materiale, 3000 reprezentând onorariu de avocat și 50 de lei cheltuieli judiciare la care a fost obligat prin sentința penală 678/05.03.2014 și 6950 lei despăgubiri morale reprezentând prejudicii cauzate prin fapta de lovire a reclamantului de către pârât.
În motivare, reclamantul a învederat că la data de 08.06.2013 fost agresat de către pârâtul F. I. în fața magazinului aflat la parterul blocului situat în București, .. 9, . iar în urma loviturilor primite, a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 5-6 zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, reclamantul a arătat că la data de 29.07.2013 s-a dispus începerea urmăririi penale față de F. I., pentru săvârșirea infracțiunii de loviri și alte violențe în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 180 alin 2 Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod Penal, însă s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în temeiul dispozițiilor art. 181 Vechiul Cod Penal.
S-a precizat că reclamantul a formulat plângere la instanță, după ce a făcut plângere la procurorul ierarhic superior. Soluția instanței a fost de respingere a plângerii, ca neîntemeiată.
Totodată, reclamantul a arătat că vinovăția pârâtului a fost stabilită în cadrul procesului penal, întrucât prin ordonanța procurorului s-a dispus scoaterea de sub urmărire datorită lipsei pericolului social al faptei, iar nu datorită lipsei vinovăției pârâtului.
Reclamantul a subliniat că a fost afectat din punct de vedere social, întrucât fapta a fost săvârșită în prezența prietenei sale, precum și din punct de vedere moral, deoarece este o persoană care, datorită activității profesionale, interacționează cu oameni în mod frecvent, motiv pentru care aspectul său fizic este important, iar datorită leziunilor, imaginea sa a fost afectată.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1349, 1357, 1391, 253, 62 și urm Cod Civil.
În probațiune, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și martori.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform prevederilor art. 29 alin. (1) lit. i din O.U.G. 80/2013.
Legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat pentru a formula apărări.
În cursul cercetării judecătorești, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri precum și a probei testimoniale cu martorul M. G. L., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând acțiunea de față prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, în data de 08.06.2013, reclamantul Z. M. A. a fost agresat fizic de către pârâtul F. I..
Astfel, potrivit declarației martorei M. G. L., în luna iunie a anului 2013, reclamantul a oprit mașina în fața unui magazin de pe . o perioadă scurtă de timp, a mers să cumpere ceva din magazin, iar imediat după ce a ieșit din magazin, conducătorul autovehiculului care se afla în spatele mașinii reclamantului, a început să-l lovească cu o bâtă din cauciuc. În același sens este și ordonanța procurorului din data de 09.10.2013 din dosar nr 7163/P/2013 (fila 7), potrivit căreia în data de 08.06.2014, în jurul orelor 19.00, în timp ce Z. M. A. se afla pe . 9, . București, a fost agresat fizic de către F. I., fapt care i-a provocat leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr 5-6 de îngrijiri medicale.
Potrivit art. 1357 Cod Civil, „ (1) Cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”.
Așadar, pentru angajarea răspunderii delictuale, este necesar a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, fapta ilicită să fie săvârșită cu vinovăție, producerea unui prejudiciu și existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat.
Raportat la condiția privind fapta ilicită, instanța reține că pârâtul F. I. l-a agresat fizic pe reclamantul Z. M. A.. Astfel, conform celor antemeționate în cadrul analizei situației de fapt, în data de 08.06.2013, pârâtul l-a lovit pe reclamant după ce a ieșit din magazinul aflat pe . cum rezultă din declarația martorei M. G. L. și din ordonanța procurorului din data de 09.10.2013 din dosarul nr 7163/P2013.
Prin urmare, în cauză, instanța constată că este îndeplinită condiția privind fapta ilicită, aceasta constând în agresarea fizică a reclamantului.
Pentru angajarea răspunderii delictuale este de asemenea necesar ca fapta ilicită să fie săvârșită cu vinovăție de către autorul faptei.
În cauză, instanța reține, astfel cum rezultă din declarația martorei M. G. L., că pe perioada cât reclamantul s-a aflat în magazinul din . F. I. a parcat în spatele mașinii reclamantului și a început să claxoneze puternic. De asemenea, după ce reclamantul a ieșit din magazin, potrivit declarației martorei, pârâtul a început să îl lovească pe acesta cu o bâtă din cauciuc. În același sens, potrivit ordonanței 09.10.2013, din dosarul nr 7163/P/2013, i-a fost imputată pârâtului F. I. fapta constând în agresarea fizică a reclamantului Z. M. A. în data de 08.06.2013.
Prin urmare, raportat la modalitatea de săvârșire a faptei, precum și a faptului că în mod voit pârâtul a aplicat reclamantului loviturile ce i-au cauzat acestuia din urmă leziuni, instanța reține că fapta ilicită a fost săvârșită cu vinovăție de către pârât.
Raportat la condiția privind producerea prejudiciului, instanța reține faptul că acesta poate fi atât material, cât și moral.
Cu privire la această condiție, precum și la întinderea reparației, se vor reține prevederile art. 1381 alin. (1) Cod Civil, respectiv „Orice prejudiciu dă dreptul la reparație.”, precum și art. 1385 alin. (1) Cod Civil, conform cărora „Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.”
Cu privire la prejudiciul material, reclamantul a solicitat acordarea sumei de 3050 lei, din care 3000 de lei reprezentând onorariu avocat și 50 de lei cheltuieli judiciare statuate prin sentința penală nr. 678/2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2013.
Referitor la sumele solicitate instanța reține că, potrivit contractului de asistență juridică ._/2013 având ca obiect asistare și reprezentare în faza de urmărire penală, precum și a chitanțelor nr. 273/10.01.2014 și nr. 259/24.07.2013 emise în temeiul acestui contract, reclamantul a achitat suma de 2000 de lei cu titlu de onorariu de avocat în faza de urmărire penală. De asemenea, instanța reține că prin ordonanța nr. 7163/P/2013 din data de 09.10.2013 s-a dispus soluția de scoatere de sub urmărire, în temeiul art. 181 Cod Penal.
Cu privire la plata cheltuielilor judiciare făcute de părți în cursul procesului penal, potrivit art. 193 alin 6 Cod Procedură Penală de la 1969, instanța stabilește obligația de restituire potrivit legii civile. Potrivit legii civile, acordarea cheltuielilor judiciare se realizează în temeiul art. 453 alin. (1) Cod Procedură Civilă. Astfel, partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată. Așadar, potrivit dispozițiilor civile, o parte poate fi obligată la plata cheltuielilor judiciare datorită culpei procesuale. În cauză, având în vedere că pârâtul l-a agresat cu vinovăție pe reclamant, iar acesta din urmă a efectuat anumite cheltuieli, constând în onorariul de avocat, pentru reprezentarea acestuia în fața organelor de urmărire penală, instanța constată îi este imputabilă pârâtului cheltuiala efectuată de către reclamant în faza de urmărire penală.
De asemenea, având în vedere că fapta ilicită a pârâtului constând în agresarea fizică a reclamantul a condus la efectuarea actelor de cercetare penală, etapă procesuală în care reclamantul a fost nevoit să efectueze cheltuieli constând în onorariul de avocat, instanța reține existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat.
Prin urmare, instanța va dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 2000 de lei reprezentând onorariul de avocat în faza de urmărire penală.
Cu privire la onorariul de avocat în cuantum de 1000 lei, reclamantul a achitat această sumă, astfel cum rezultă din contractul de asistență juridică nr B_/2013 și din chitanța nr. 277 din data de 26.02.2014, cu titlu de onorariu pentru reprezentarea în cadrul procedurii plângerii împotriva actelor procurorului.
În același sens, suma de 50 lei acestea reprezintă cheltuielile judiciare la care reclamantul a fost obligat către stat în urma respingerii plângerii împotriva ordonanței procurorului.
Având în vedere dispozițiile art. 193 Cod Procedură Penală din 1969 raportat la art. 453 Cod Procedură Civilă, conform considerentelor antemenționate, pentru a putea obliga o parte la plata cheltuielilor judiciare este necesar a fi stabilită culpa procesuală. Instanța reține că plângerea reclamantului împotriva ordonanței procurorului nr. 7163/P/2013, ce a făcut obiectul dosarului de instanță nr._/4/2013, a fost respinsă ca neîntemeiată (fila 9).
Astfel, cheltuielile invocate anterior, atât cu titlu de onorariu avocat cât și cheltuieli de judecată la care reclamantul a fost obligat către stat, nu reprezintă un prejudiciu determinat de fapta pârâtului, iar legătura de cauzalitate nu mai subzistă în acest caz, având în vedere că sumele au fost determinate de promovarea nejustificată a căii de atac, raportat la soluția de respingerea a plângerii.
Așadar, având în vedere că plângerea formulată de către reclamant a fost respinsă ca neîntemeiată, culpa procesuală, astfel cum s-a reținut și în hotărârea penală, aparține reclamantului, și prin urmare, va respinge cererea de obligare pe pârât la plata sumei de 1050 de lei, reprezentând cheltuieli efectuate în cadrul procedurii plângerii împotriva actelor procurorului, ca neîntemeiată.
Cu privire la prejudiciul moral, potrivit art. 253 alin (4) cod civil „Persoana prejudiciată poate cere despăgbiri sau după caz reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.”, iar conform art. 1391 Cod Civil, „În caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.”
Instanța reține faptul că daunele morale sunt consecințe dăunătoare, fără valoare economică, reprezentând durerea psihică cauzată prin vătămarea integrității corporale ori sănătății unei persoane sau prin atingerea adusă drepturilor aferente personalității unui cetățean sau unei persoane juridice. De asemenea scopul daunei morale, spre deosebire de cel al daunelor materiale, nu este acela de a acoperi un prejudiciu cert produs, ci de a alina suferința cauzată prin fapta ilicită.
Pentru stabilirea cuantumul compensației instanța are în vedere, de asemenea, faptul că acesta trebuie să fie la un nivel care să nu denatureze scopul pentru care este oferit. Astfel, compensarea pentru daune morale trebuie să nu ducă la o îmbogățire fără justă cauză.
În cauză, în urma agresării fizice a lui Z. A. de către pârât, leziunile fizice ale reclamantului au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal nr A2/3281/08.06.2013, eliberat de INML M. Minovici. De asemenea, potrivit certificatului medico-legal antemenționat, reclamantul a suferit în zona frontal drept o tumefacție fluctuantă de 6/4-5 cm centrată de o plagă superficială sângerândă în formă de L cu laturile de 1/0.1 cm și 0.8/0.1 cm. De asemenea, reclamantul a prezentat un zigomatic dreapta tumefacție și echimoză roșie-albăstruie de 3/2.5 cm, hemitorace stâng bazal latero-posterior dungă echimotică roșie cu centrul palid de 17/2 cm, în cotul stâng mică tumefacție și multiple excoriații superficiale și profunde pe o suprafață de 8/1,5-2 cm cu dimensiuni între 0.1-0.5 cm și acoperite de cruste fine seroase și serohematice, antebrațul stâng cubital 1/3 medie mică tumefacție și placard excoriat superficial de 4/1-1.5 cm acoperit de cruste fine serioase, genunchi stâng infrarotulian mică tumefacție și placard excorat discontinuu de 5/3-3.5 cm acoperit de sânge coagulat, infero-medial placard excoriat superficial de 2,5/2 cm acoperit de cruste fine serohematice.
Astfel, în urma agresiunilor fizice, reclamantului i-au fost cauzate leziunile antemenționate, în urma cărora instanța apreciază că acesta a resimțit anumite dureri fizice. Pentru aprecierea intensității acesteia, instanța are în vedere faptul că durerea nu poate fi analizată la modul general, abstract, resimțirea leziunilor diferă, fiind necesar a fi stabilit în mod concret, raportat la persoana vătămată.
În cauză, instanța reține faptul că, deși nu au fost de o intensitate deosebită, totuși acestea au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale. Totodată, trebuie avut în vedere si faptul că, procesul de vindecare a rănilor cauzate necesită o perioadă mai îndelungată, decât zilele de îngrijire medicală alocate acestora, care vizează doar perioada necesară aplicării tratamentului medical. Prin urmare, raportat la cele antemenționate, instanța apreciază că reclamantul a resimțit o durere fizică ca urmare a aplicării loviturilor de către pârât, însă aceasta nu este de o intensitate deosebită.
Totodată, raportat la prejudiciul moral, reclamantul a invocat faptul că acesta desfășoară o activitate profesională ce presupune contactul permanent cu persoane. Potrivit adeverinței nr 83/17.11.2015 reclamantul are funcția de grafician, în baza contractului de muncă din data de 29.02.2012.
Totuși, reclamantul nu a învederat în mod detaliat ce anume presupune activitatea sa profesională. Astfel, instanța constată că raportat la probatoriul administrat în cauză, nu poate fi reținută situația invocată de către reclamant, acesta nearătând în concret în ce măsură interacționează cu persoane în desfășurarea activităților sale profesionale. De asemenea, reclamantul nu a învederat în ce măsură a resimțit că aspectul său fizic a fost perceput în mod negativ de către cei cu care a lucrat.
Prin urmare, raportat la faptul că în urma leziunilor cauzate de către pârât, reclamantul a resimțit inerent o durere fizică, precum și a faptului că aceste dureri au fost simțite de către reclamant pe o perioadă îndelungată, până la vindecarea rănilor, și având însă în vedere intensitatea redusă a acestora, precum și a faptului că reclamantul nu a învederat în ce măsură i-a fost afectată activitatea profesională din cauza leziunilor, instanța constată că reclamantului i-a fost cauzat un prejudiciu moral și va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2000 de lei cu titlu de daune morale.
Raportat la considerentele arătate anterior, instanța urmează a admite în parte cererea de chemare în judecată și va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 4000 lei, din care 2000 lei cu titlu de daune materiale reprezentând onorariu avocat aferent fazei de urmărire iar 2000 lei daune morale
Cu privire la cheltuielile de judecată potrivit art. 453 alin. (2) Cod Procedură Civilă, când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. În cauză, reclamantul a achitat suma de 1000 de lei cu titlu de onorariul de avocat, astfel cum rezultă din chitanța nr 355/01.07.2015.
Având în vedere faptul că activitatea prestată de avocatul reclamantului nu poate fi scindată cu privire la o anumită parte din apărarea făcută, raportată la partea respinsă din pretențiile reclamantului, exercitarea atribuțiilor acestuia formând un tot unitar pentru susținerea prezentei acțiuni, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1000 de lei reprezentând onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul Z. A., CNP_, cu domiciliul ales la SCP R.&R. din București, ., ., ., sector 6, în contradictoriu cu pârâtul F. I., cu domiciliul în București, .. 14, ., ..
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 4000 lei, din care 2000 lei reprezentând daune materiale iar 2000 lei daune morale.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.12.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. C. V. R. I.
Red. AC/Tehnored VRI
4ex/2016
| ← Contestaţie la procesul verbal de distribuire a preţului. Art.... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 04-12-2015,... → |
|---|
