Autorizarea intrării în încăperi. Art. 384 ind.1 al. 2 C.p.c./ art.679 NCPC. Sentința nr. 1962/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1962/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 1962/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
....
Dosar nr._ /2014
Sentința civilă nr. 1962
Ședința din Camera de Consiliu din data de 17.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: R. A. D.
GREFIER: C. P.
Pe rol, soluționarea cererii înaintată de B. D. G., L. G. și M. P., având ca obiect autorizarea intrării în încăperi (art.3841 alin. 2 C.P.C./ art.679 NCPC), creditoare fiind V. R. SA, iar debitori S. G. C. și S. A. L..
Fără citarea părților conform art. 665 alin.2 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin Serviciul registratură au fost depuse două înscrisuri de către reprezentantul convențional al debitorilor, după care,
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 4 București.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București sub nr._/300/2014, B. D. G., L. G. și M. P. a solicitat autorizarea pătrunderii de către executorul judecătoresc în imobilul situat în București, ..3, ., ., sector 4.
În motivare, s-a arătat că executarea se face împotriva debitorilor S. G. C. și S. A. L. la cererea creditoarei V. R. SA, în baza titlului executoriu reprezentat de act de adjudecare nr.2060/17.07.2013 emis de B. D. G., L. G. și M. P..
În drept, au fost invocate prevederile art.665 C.pr.civ.
În susținerea cererii, petentul a depus la dosar în copie, următoarele înscrisuri: titlul executoriu, cererea de executare silită formulată de creditor și încheierea de deschidere a dosarului de executare, precum și încheierea de încuviințare a executării silite.
Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei, taxă judiciară de timbru.
Judecătoria sectorului 2 București, prin încheierea din data de 28.11.2014 și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București, reținând că la data sesizării instanței sediul executorului judecătoresc era în sectorul 4, la fel ca și domiciliul debitorului.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției necompetenței teritoriale, instanța reține că:
Potrivit art.679 C.pr.civ, instanța competentă poate autoriza . încăperile ce reprezintă domiciliul, reședința sau sediul unei persoane, precum și în orice alte locuri, cu consimțământul acesteia, iar în caz de refuz, cu concursul forței publice.
Prin instanță competentă textul de lege mai sus enunțat are în vedere instanța de executare așa cum este definită de art.650 C.pr.civ. în vigoare la acea dată.
La data sesizării instanței cu cererea de încuviințare a executării silite în dosarul de executare nr.1532/2013 al B. D. G., L. G. și M. P., textul de lege prevedea că instanța de executare era judecătoria în circumscripția căreia se afla biroul executorului judecătoresc. Astfel, Judecătoria sectorului 2 București a încuviințat și executarea silită, așa cum rezultă din încheierea dată în dosarul nr._/300/2013 (f.6), dat fiind că sediul B. D. G., L. G. și M. P. se afla în București, . nr.45, sector 2.
A..1 al textului de lege mai sus menționat a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 348/2014 a Curții Constituționale, iar ulterior modificat prin Legea nr.138/2014 în vigoare din 19.10.2014, stabilindu-se că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
Instanța reține și că în temeiul art. 650 alin. 2 C.pr.civ. instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe. În cauză, procedura de executare silită a fost începută în baza încheierii de încuviințare a executării silite din data de 29.08.2013 dată de Judecătoria Sectorului 2 București.
Din interpretarea dispozițiilor art. 650 alin.2 C.pr.civ. rezultă că instanța de executare este cea care va soluționa toate incidentele privind executarea silită dacă nu există norme derogatorii care să prevadă competența unei alte instanțe. Această soluție este întărită și de dispozițiile art. 650 alin.1 ind. 1 C.pr.civ., care stabilește că schimbarea ulterioară a sediului debitorului nu atrage și schimbarea competenței instanței de executare. Aceasta se stabilește la momentul începerii procedurii de executare silită, în conformitate cu legea aplicabilă la acel moment, conform art. 622 alin. 2 rap. la art. 24 și 25 C.pr.civ.
Astfel, instanța de executare rămâne aceeași pe tot parcursul executării silite, competența sa fiind stabilită în funcție de momentul începerii executării silite și păstrându-și competența pentru toate incidentele ivite ulterior. În măsura în care nu s-a schimbat executorul judecătoresc care îndeplinește actele de executare silită, competența pentru soluționarea autorizării intrării aparține instanței care a încuviințat executarea silită, ca instanță de executare.
Publicarea deciziei nr. 348/2014 a Curții Constituționale care declară neconstituțional art. 650 alin. 1 C.pr.civ. - care a atras competența instanței de executare în procedura încuviințării - nu face ca pentru evenimentele ulterioare ivite instanța de executare să fie stabilită conform unor alte criterii. Așa cum am arătat anterior, instanța de executare rămâne aceeași pe tot parcursul executării silite, această soluție de continuitate desprinzându-se din dipozițiile art. 650 alin. 1 ind. 1 și alin. 2 C.pr.civ., fiind evident din ansamblul acestor dispoziții că schimbarea circumstanțelor care au atras inițial competența instanței (mutarea sediului executorului judecătoresc, în speța de față) nu este de natură să afecteze această competență.
În consecință, reținând că Judecătoria sectorului 4 București nu este instanța de executare și având în vedere că este vorba despre o competență absolută, conform art.129 alin.2 pct.3 C.pr.civ., instanța va admite excepția de necompetență teritorială și potrivit art.132 alin.3 C.pr.civ. va declina competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.
În baza art.133 pct.2 C.pr.civ., instanța va constata conflict negativ de competență, iar în baza art. 135 alin. 1 C.pr.civ. va dispune înaintarea dosarului către Tribunalul București pentru a hotărî asupra conflictului de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 4 București, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cererii de autorizare a pătrunderii în încăperi înaintată de B. D. G., L. G. și M. P. privind dosarul de executare nr.1532/2013, creditoare fiind V. R. SA, iar debitori S. G. C. și S. A. L., în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.
Constată conflict negativ de competență și dispune înaintarea dosarului către Tribunalul București pentru a hotărî asupra conflictului de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.R.D./Dact. D.A../3 ex./26.02.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2095/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2093/2015. Judecătoria... → |
|---|
