Contestaţie la executare. Sentința nr. 2103/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2103/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 2103/2015
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2103
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. F.
GREFIER: S. O. A.
Pe rol, pronunțarea în cauza civilă privind pe contestatorii S. T. I. C., S. T. C. și S. M., în contradictoriu cu intimata B. G. SOCIETE GENERALE - G. UNIREA, având ca obiect contestație la executare - suspendarea executării silite.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04.02.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat succesiv pronunțarea la 11.02.2015 și 18.02.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.08.2014 sub nr._, contestatorii S. T. I. C., S. T. C. și S. M., în contradictoriu cu intimata B. G. SOCIETE GENERALE - G. UNIREA, au formulat contestație la executare prin care au solicitat anularea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 401MI/2014 al S.C.P.E.J. ”I., S. și P.”, anularea încheierii întocmite la data de 13.03.2014, anularea încheierii nr. 401MI/03.06.2014, a somațiilor nr. 401MI/14.07.2014, a adresei de înființare a popririi nr. 403MI/17.07.2014, precum și a tuturor actelor subsecvente emise în același dosar de executare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatorii au invocat că executarea silită pornită în baza Contractului de credit nr. 352/2007 și a Contractului de ipotecă autentificat sub nr. 2379/26.07.2007 s-a făcut fără să existe o încheiere de încuviințare a executării valabilă și opozabilă debitorilor, întrucât încheierea emisă nu este valabilă și nici opozabilă acestora, în condițiile în care se referă la alte persoane decât cele menționate în cuprinsul contractului de credit. Astfel, s-a arătat că, deși au numele de familie ”T.”, totuși prin încheierea de încuviințare a executării a fost încuviințata executarea împotriva debitorilor S. T. I. C. și S. T. C..
De asemenea, contestatorii au mai invocat și că executarea silită este lovită de nulitate absolută, întrucât a fost pornită împotriva unei persoane care la data sesizării executorului judecătoresc nu mai avea capacitate de folosință, fiind decedată, arătând în acest sens că debitorul ipotecar S. C. era decedat, iar toate actele de executare, inclusiv cererea de încuviințare a executării silite, au fost efectuate față de o persoană fără capacitate de folosința. În acest sens, au fost învederate prevederile art. 686 alin. l și 687 C.proc.civ.
Contestatorii au mai adăugat și că executarea silită a fost pornită în baza unui contract de credit care nu a dobândit încă valoarea de titlu executoriu, întrucât nu a intervenit scadența anticipată a tuturor ratelor și a dobânzilor.
Sub acest aspect, au învederat prevederile art. 662 C.pr.civ. și dispozițiile art. 6.9 din Contractul de credit, respectiv dispozițiile art. 6 din Actul adițional nr. 1/2012, susținând că scadenta anticipată a contractului de credit nu intervine de drept, ci numai dacă este declarată în mod expres de care creditoare. S-a mai arătat că, deși intimata creditoare le-a trimis 2 notificări de plată, niciuna dintre acestea nu a fost urmată de vreo notificare prin care intimata să fi anunțat că înțelege să își exercite dreptul prevăzut de contract și să declare scadent anticipat creditul contractat, împreună cu dobânzile aferente.
Astfel, au apreciat că suma de 286.716,05 EUR urmărită de creditoare nu este încă exigibilă, iar executarea silită și toate actele de executare sunt lovite de nulitate absolută.
Totodată, s-a mai invocat și că suma urmărită nu poate fi considerată exigibilă și pentru faptul că însăși creditoarea s-a menținut într-o poziție echivocă în ceea ce privește debitul datorat. Astfel, deși prin notificarea din data de 09.09.2013 i-a informat că datorau suma de 10.244,03 EUR, prin notificarea din data de 29.05.2014 le-a adus la cunoștință că îi datorau suma de 24.402,92 EUR, fără să ne poată oferi vreo explicație pentru diferență.
Mai mult, contestatorii au invocat și că sumele pretinse de creditoare nu sunt datorate, întrucât suma de 286.716,05 EUR pusă în executare de creditoare a fost unilateral stabilită de aceasta și nu rezultă nici din Contractul de credit nr. 352/2007, nici din Actul adițional nr. 1/29.02.2012 la acesta și nici din alte documente însușite sau recunoscute de către debitori.
Au precizat că nici intimata creditoare nu a putut să le explice modalitatea de calcul a sumei pe care a înțeles să o pună în executare, iar această sumă nu poate fi datorată, întrucât valoarea totală a creditului contractat a fost de 295.000 EUR, pentru care începând cu anul 2007 au făcut plați lunare de cca. 2.300 EUR. Astfel, prin plățile lunare efectuate în decursul celor 7 ani scurși de la data contractării creditului, în mod cert au achitat o sumă net superioară sumei de 8.283,95 EUR, reprezentând diferența dintre valoarea creditului contractat și valoarea sumei pusă în executare.
În dovedire, contestatorii au anexat la dosar înscrisuri.
La data de 20.10.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulate în principal că fiind introdusă de persoane lipsite de calitate procesuală sau interes, pentru parte din petitul acțiunii și, în subsidiar, ca neîntemeiată pentru tot petitul acțiunii (f. 51-54).
În motivare, intimata a expus situația de fapt cu privire la executarea silită efectuată, iar în ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale și a lipsei de interes, intimata a învederat prevederile art. 32 și 711 C.pr.civ. și a susținut că reclamanții nu indică nici vătămarea și nici interesul, iar executarea persoanei decedate nu poate vătăma decât succesorii defunctului și în niciun caz terți față de moștenire. Sub acest aspect, intimata a arătat că reclamanții nu au arătat și nu au demonstrat calitatea de moștenitori, respectiv acceptarea moștenirii sau certificatul de moștenitor.
De asemenea, s-a mai apreciat că, deoarece patrimoniul executat este cel al defunctului și nu al reclamanților, aceștia nu au interes în promovarea contestației. Pe de altă parte, dacă reclamanții își justifică calitatea procesuală prin demonstrarea calității de moștenitori, atunci acceptarea își produce efecte retroactiv, respectiv de la data deschiderii succesiunii, situație în care nu vor putea invoca niciun viciu de procedură, deoarece toate elementele și procedurile de executare le sunt pe deplin opozabile.
S-a mai adăugat și că, datoria fiind asumată de către aceștia, în calitate de împrumutați, și garanții solidari, executarea nu le va produce o vătămare sau o încălcare a intereselor, deoarece această executare se face pentru obligațiile asumate chiar de către aceștia și nu de către terți.
Pe fondul cauzei, intimata a susținut că s-a respectat procedura execuțională, întrucât debitorii au fost notificați atât asupra începerii executării cât și cu privire la fiecare fază procedurală, iar în încheierea de încuviințare a executării silite, prin care s-a dispus încuviințarea executării silite asupra împrumutaților și bunurilor imobile aparținând acestora, s-a strecurat o greșeală materială cu privire la numele împrumutatului, care nu poate afecta executarea silită, având în vedere faptul că respectiva încheiere conține și alte date care pot fi coroborate pentru a identifica foarte clar persoanele executate.
În ceea ce privește decesul garantului, intimata a învederat prevederile art. 10 din contractul de credit - condiții generale, susținând că împrumutații și garanții și-au luat angajamentul ca orice modificare a situației de la data semnării contractului să fie adusă la cunoștința băncii în termen ie 5 zile de la data producerii evenimentului (deces, schimbare domiciliu, etc), iar această nu a fost respectată de către reclamanți. Sub acest aspect, s-a apreciat că atât timp cât băncii nu i-a fost adus la cunoștință decesul, banca nu are obligația de a verifica decesul persoanelor care au luat/garantat un credit, iar mai mult, reclamanții nu își pot invoca propria culpa procesuală pentru a/și procura un avantaj.
În ceea ce privește titlul executoriu, intimata a învederat prevederile art. 120 din O.G 99/2006 și a susținut că, din momentul acceptării sale de către ambele părți, contractul de credit este titlu executoriu, iar banca poate declara creditul scadent dacă împrumutatul nu își îndeplinește obligațiile contractuale.
Intimata a susținut și că a fost pusă în executare o creanță certă, lichidă și exigibilă, în condițiile în care dreptul de creanță decurge din cele două contracte de credit, iar toate sumele de rambursat, incluzând credite, dobânzi și comisioane sunt determinabile și au fost calculate strict pe baza stipulațiilor actului de creanță sus-menționat, după algoritmii prevăzuți în contractul de credit și reflectați în graficul de rambursare, extrasul de cont și cererea de executare efectuată de creditor.
Referitor la calculul ratelor ce urmau a fi restituite băncii, s-a arătat că ratele au fost transmise și acceptate de reclamanți prin semnarea graficului de rambursare atașat contractului de credit, precum și a celui atașat actului adițional de reeșalonare. De asemenea, dobânzile, comisioanele și declararea scadenței anticipate a creditului, ca urmare a neachitării la timp a ratelor, conform graficului, se reflecta în suma finală restantă specificată de bancă în cererea adresată executorului judecătoresc și este reflectată de extrasele de cont.
În dovedire, intimata a anexat la dosar înscrisuri.
La data de 10.12.2014, contestatorii au depus la dosar note de ședință, prin care și-au completat motivele contestației (f. 74-75).
Astfel, contestatorii au mai susținut că somațiile emise de executor la data de 17.11.2014 nu îndeplinesc condițiile de validitate prevăzute de lege, întrucât nu cuprind suma pe care debitorii sunt obligați să o achite, cuprinzând o înșiruire de cifre după care nu este menționată nicio monedă.
S-a mai invocat că rapoartele de evaluare și publicațiile de vânzare au ca obiect un imobil pentru care creditorul nu a înțeles să formuleze cerere de executare și pentru care instanța de executare nu a încuviințat executarea, respectiv imobilul construcție situat în București, ., sector 2.
De asemenea, contestatorii au mai susținut că rapoartele de evaluare s-au efectuat cu încălcarea prevederilor art. 335 C.pr.civ., întrucât nu s-au făcut verificări la fața locului, expertul nu a vizionat imobilul și nu au fost avuți în vedere coeficienții de corecție determinați de gradul de finisare.
S-a mai adăugat și că, deși au adus la cunoștință executorului judecătoresc erorile materiale cu privire la numele debitorilor, acesta nu a solicitat și obținut îndreptarea erorilor materiale din încheierile de încuviințare.
La termenul de judecată din data de 07.01.2015, instanța a unit cu fondul cauzei excepțiile de lipsă calitate procesuală activă și de lipsă de interes, invocate de către intimată (f. 81).
În urma adresei emise de instanță din oficiu, S.C.P.E.J. ”I., S. și P.” a comunicat în copie certificată dosarul de executare nr. 401MI/2014.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În urma cererilor creditoarei intimate B. - G. Societe Generale, la data de 03.06.2014 S.C.P.E.J. ”I., S. și P.” a format dosarul de executare nr. 401MI/2014 pentru punerea în executare a titlurilor reprezentate de Contractul de credit nr. 352/2007, astfel cum a fost modificat prin Actul adițional nr. 1/29.02.2012, și Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 2379/26.07.2007 de către B.N.P. V. M., împotriva debitorilor S. T. I. C. și S. T. C. și a garanților ipotecari S. M. și S. C., pentru recuperarea unei creanțe de 286.716,05 EUR (f. 171-176, vol. III dos. exec.).
Contractul de credit nr. 352/2007 a fost încheiat la data de 26.07.2007 între intimata B. - G. Societe Generale și S. T. I. C. și S. T. C., ambii în calitate de împrumutați, la încheierea contractului participând și S. M. și S. C., în calitate de garanți ipotecari, și a avut ca obiect acordarea unui credit în cuantum de 295.000 EUR în favoarea împrumutaților (f. 13).
În cadrul dosarului de executare silită, executorul judecătoresc a emis la data de 03.06.2014 încheierea prin care a procedat la stabilirea cheltuielilor de executare în cuantum total de 22.910,65 lei (f. 287, vol. II dos. exec.).
La data de 14.07.2014, executorul judecătoresc a emis trei somații imobiliare, una cu privire la imobilul situat în București, . (f. 82, vol. I dos. exec.), una cu privire la imobilul situat în București, .. 42 A, . (f. 213, vol. I dos. exec.), iar una cu privire la imobilul situat în București, ., . (f. 332, vol. I dos. exec.), prin care a pus în vedere debitorilor S. T. I. C. și S. T. C., respectiv garanților ipotecari S. M. și S. C., să achite debitul în cuantum de 1.260.633,13 lei, plus cheltuielile de executare.
La data de 17.07.2014, executorul judecătoresc a emis mai multe adrese de înființare a popririi asupra conturilor debitorilor S. T. I. C. și S. T. C., până la concurența sumei mai sus menționate (f. 74-111, vol. II dos. exec.).
Astfel cum reiese din certificatul de deces . nr._ eliberat de Consiliul Local Sector 2, instanța constată că la data de 08.01.2014 a decedat garantul S. C. (f. 35).
Analizând cu prioritate excepțiile de lipsă calitate procesuală activă și de lipsă de interes a contestatorilor, invocate de către intimată, instanța apreciază că acestea sunt neîntemeiate.
Potrivit dispozițiilor art. 711 alin. 1 din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare (s.n.).
Astfel, așa cum rezultă din interpretarea acestui text de lege, instanța reține faptul că pentru justificarea calității procesuale active a unei persoane în cadrul contestației la executare este necesar ca aceasta să dovedească o vătămare ce i s-ar cauza prin executarea silită sau un interes concret.
În condițiile în care contestatoarea S. M. este soția supraviețuitoare a defunctului garant S. C. (f. 94), iar S. T. C. (căsătorit cu S. T. I. C. – f. 100) este fiul defunctului garant S. C. (f. 98), instanța constată că aceștia au vocație succesorală conform art. 971 C.civ., respectiv art. 975 C.civ., în calitate de moștenitori legali ai defuncților, iar conform art. 1125 și 1126 C.civ., aceștia sunt și moștenitori sezinari ce au dreptul de exercita în această calitate drepturile și acțiunile defunctului, chiar dacă nu s-a emis încă un certificat de moștenitor.
În raport de aceste aspecte, având în vedere și că aceste persoane sunt oricum persoane interesate de a conserva patrimoniul defunctului și a evita diminuarea masei succesorale la care aceștia ar avea dreptul în calitatea sa de moștenitori legali, instanța apreciază că aceștia justifică un interes concret în formularea contestației la executare, întrucât pot fi vătămați în urma executării silite contestate ca urmare a diminuării masei succesorale rămase de pe urma defunctului, situație în care își justifică și calitatea procesuală pasivă în raport de prevederile art. 711 alin. 1 C.pr.civ.
În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a contestatorilor, invocate de intimată.
Pe fondul cauzei, analizând criticile contestatorilor, instanța constată că executarea silită a fost încuviințată de către Judecătoria Sectorului 4 București prin încheierea emisă la data de 19.06.2014 în dosarul nr._/4/2014 (f. 288, vol. II dos. exec.), iar contrar susținerilor acestora, instanța reține că este opozabilă acestora.
Chiar dacă s-a menționat eronat numele debitorilor ca fiind ”S. T.”, în loc de ”S. T.”, instanța apreciază că aceasta este o simplă eroare materială care nu poate conduce la nulitatea actelor de executare, în condițiile în care nu este nici un dubiu cu privire la executarea silită pentru care s-a emis încuviințarea și persoana debitorilor.
Astfel, sub acest aspect, instanța are în vedere că în încheierea de încuviințare este indicat inclusiv dosarul de executare pentru care a fost emisă (401MI/2014), iar în ceea ce privește eroarea strecurată cu privire la nume în actele de executare, instanța constată că aceștia au fost identificați inclusiv prin indicarea codurilor numerice personale, ceea ce elimină orice dubiu cu privire la debitorii executați silit.
Referitor la susținerile contestatorilor privind lipsa titlului executoriu, instanța constată că potrivit art. 120 din O.U.G nr. 99/2006, contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii.
De asemenea, instanța constată că prevederile art. 6.9 din Contractul de credit nr. 352/2007 stipulează următoarele: ”Dacă împrumutatul nu plătește la scadență ratele și dobânzile aferente creditului acordat sau nu respectă vreuna din clauzele si obligațiile prevăzute în contract, creditul poate fi declarat scadent anticipat, banca fiind în drept să solicite de îndată rambursarea acestuia și a dobânzilor și să procedeze la recuperarea creanțelor sale prin orice mijloace prevăzute de lege, inclusiv…”. Totodată, potrivit art. 6 din actul adițional la acest contract, în cazul în care împrumutatul va înregistra o restanță mai mare de 30 de zile la una din ratele sau dobânzile aferente creditului reeșalonat sau nu respectă vreuna din clauzele si obligațiile prevăzute creditul poate fi declarat scadent anticipat.
Contrar susținerilor contestatorilor, instanța reține că din notificarea nr. 1910/29.05.2014 (f. 39), coroborată cu cererea de executare silită formulată de către intimată prin care și-a exprimat opțiunea neîndoielnică de a recupera toate sumele datorate de către debitori, rezultă declararea scadenței anticipate a contractului de credit, situație în care intimata este în drept să obțină rambursarea anticipată a tuturor sumelor datorate de către contestatori în temeiul contractului de credit în raport prevederile contractuale mai sus expuse.
În acest sens, instanța constată că prin notificare s-a menționat că, în cazul în care nu se va achita datoria restantă în termen de 2 zile, toate datoriile vor fi considerate exigibile.
În consecință, în raport de prevederile art. 120 din O.U.G nr. 99/2006 și considerentele mai sus expuse, instanța reține că titlul reprezentat de Contractul de credit nr. 352/2007, astfel cum a fost modificat prin actul adițional, dar și Contractul de ipotecă autentificat sub nr. 2379/26.07.2007 și încheiat pentru garantarea împrumutului, constituie titluri executorii care să stea la baza executării silite.
În ceea ce privește apărările contestatorilor cu privire la faptul că sumele puse în executare silită nu sunt datorate, instanța constată că prin cererea de executare silită intimata a indicat defalcat din ce se compune debitul (credit: 265.975,56 EUR; dobânzi: 18.319,86 EUR; comisioane: 2.420,63 EUR), iar din graficul de rambursare a datoriei reeșalonate de 270.900 EUR, conform Actului adițional nr. 1/29.02.2012, reiese sumele pe care le datorau împrumutații și titlul cu care le datorau (f. 196-200, vol. III dos. exec.).
În raport de aceste aspecte, instanța apreciază că intimata deține o creanță certă (întrucât existența acesteia rezultă din titlul executoriu – contractul de credit – astfel cum a fost modifica prin actul adițional), lichidă (întrucât titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui) și exigibilă (întrucât obligația a ajuns la scadență prin declararea scadenței anticipate a creditului acordat), în conformitate cu prevederile art. 662 C.pr.civ.
De asemenea, în cauza de față instanța constată că nu s-a făcut dovada de către contestatori cu privire la sumele achitate pentru stingerea, chiar și parțială, a împrumutului acordat, iar mai mult, instanța constată că, la data de 29.02.2012, părțile au încheiat Actul adițional nr. 1/29.02.2012 prin care s-a recunoscut de către contestatori că datoria la acel moment era în cuantum de 270.900 EUR, ceea ce denotă că oricum au înregistrat până la acel moment întârzieri la plata creditului.
Mai mult, instanța constată și că nu s-a solicitat de către contestatori în cauza de față efectuarea unei expertize contabile prin care să se solicite calcularea sumelor datorate și prin care să dovedească faptul că ar datora o sumă mai mică decât cea pusă în executare.
Referitor la pretinsele neconcordanțe invocate de către contestatori față de faptul că s-au blocat conturile contestatoarei fie pentru o sumă în lei, fie pentru o sumă în euro, așa cum rezultă din înscrisurile depuse în acest sens la dosar (f. 90-93), instanța apreciază că variația de monedă se datorează monezii conturilor respective ce au fost indisponibilizate. Astfel, conversia s-a făcut de către instituția bancară (terț poprit) la care s-au deschis acele conturi, în funcție de moneda în care era deschis contul, nefiind posibil a se efectua o operațiune cu privire la un cont decât în moneda în care este deschis.
În cauza de față instanța apreciază totuși ca fiind întemeiate criticile contestatorilor cu privire la faptul că executarea silită a fost începută împotriva unei persoane decedate anterior momentului formulării cererii de executare silită – S. C. (garant ipotecar).
Potrivit art. 686 alin. 1 C.pr.civ., ”dacă debitorul moare înainte de sesizarea executorului judecătoresc, nicio executare silită nu poate fi pornită, iar dacă moare după ce aceasta a fost pornită, ea nu poate fi continuată cât timp moștenirea nu a fost acceptată de către cei chemați la moștenire sau, în lipsa, cât timp nu a fost numit, în condițiile legii, un curator al succesiunii ori, după caz, un curator special pentru executare, în condițiile art. 58”.
În raport de situația de fapt mai sus expusă, instanța reține că în mod vădit executarea silită îndreptată împotriva acestui garant a fost efectuată cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale art. 686 alin. 1 C.pr.civ., în condițiile în care a fost pornită și efectuată împotriva defunctului S. C., ceea ce atrage nulitatea executării îndreptate împotriva acestuia.
Contrar susținerilor contestatorului, instanța apreciază că această împrejurare nu este nicidecum de natură să atragă anularea întregii executări, care este legal pornită în ceea ce îi privește pe contestatorii din prezenta cauză, mai ales în condițiile în care persoana decedată este un garant, iar executarea silită putea fi pornită chiar și separat împotriva oricăreia din persoanele ce și-au asumat obligații prin contractul de credit.
Contrar susținerilor intimatei, instanța constată că prin art. 10 din condițiile generale ale contractului de credit nu s-a prevăzut obligativitatea împrumutaților și garanților de a anunța banca în legătură cu decesul vreunei părți, iar mai mult, instanța apreciază că, și dacă ar fi existat o asemenea clauză, aceasta nu ar fi fost de natură a înlătura nulitatea executării silite a unei persoane decedate.
Astfel, instanța va anula executarea silită efectuată împotriva defunctului S. C. (garant ipotecar) în dosarul de executare nr. 401MI/2014 al S.C.P.E.J. ”I., S. și P.”.
Referitor la motivele de la pct. a) – c) invocate de către contestatori prin notele de ședință depuse la dosar la data de 10.12.2014 (f. 74-75), instanța apreciază că acestea nu pot fi analizate în prezenta cauză, în condițiile în care nu privesc executarea silită sau actele de executare menționate prin contestația la executare, iar contestatorii nu și-au completat contestația la executare prin indicarea în concret și a altor acte contestate în cauză, pentru a se stabili în mod clar cadrul procesual sub aspectul obiectului contestației și pentru a se stabili dacă contestația cu privire la actele contestate este formulată în termen. De altfel, la termenul de judecată din data de 07.01.2015, la interpelarea instanței în raport de aceste note de ședință, contestatorii au precizat că nu înțeleg să își completeze contestația.
Pe cale de consecință, față de considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 711 alin. 1 și art. 719 alin. 1 C.pr.civ., instanța va admite în parte contestația la executare, va anula executarea silită efectuată împotriva defunctului S. C. (garant ipotecar) în dosarul de executare nr. 401MI/2014 al S.C.P.E.J. ”I., S. și P.”, urmând a respinge ca neîntemeiată contestația la executare pentru rest.
Conform art. 453 alin. 1 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar potrivit alin. 2, când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
În raport de cele mai sus expuse și de aceste prevederi legale, întrucât intimata este parțial în culpă procesuală, instanța urmează a obliga intimata să plătească contestatorilor cheltuieli de judecată în cuantum total de 581,25 lei, din care suma de 250 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, iar suma de 331,25 lei reprezintă cheltuieli de fotocopiere a dosarului de executare avansate de către contestatori, aceste cheltuieli fiind stabilite proporțional (1/4) față de soluția admiterii în parte a contestației.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a contestatorilor, invocate de intimată.
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorii S. T. I. C., cu domiciliul în București, ., Sector 2, S. T. C., cu domiciliul în București, ., Sector 2, și S. M., cu domiciliul în București, .. 42A, ., ., toți având domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. ”V.-A. M.”, în București, .. 27, corp A, parter, ., în contradictoriu cu intimata B. G. SOCIETE GENERALE - G. UNIREA, cu sediul în București, .. 2, ., înregistrata la oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr. J_, CUI_/1992.
Anulează executarea silită efectuată împotriva defunctului S. C. (garant ipotecar) în dosarul de executare nr. 401MI/2014 al S.C.P.E.J. ”I., S. și P.”.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare pentru rest.
Obligă intimata să plătească contestatorilor suma de 581,25 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și cheltuieli de fotocopiere a dosarului de executare avansate de către contestatori și stabilite proporțional față de soluția admiterii în parte a contestației.
Cu drept de apel în 10 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. F. S. O.A.
Red./Dact. Jud. M.F./6ex./
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3050/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2070/2015. Judecătoria... → |
|---|
