Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 21-07-2015, Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 21-07-2015 în dosarul nr. 9840/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 06.07.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: GABRIELA CRISTINA MAZILU
GREFIER D. O. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul L. P. I.I., în contradictoriu cu pârâta F. M. având ca obiect „cerere de valoare redusă” .
La apelul nominal făcut in ședința din Camera de Consiliu, a răspuns reclamantul prin avocat lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, din oficiu, în baza art. 131 Cod procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 238 Cod procedură civilă estimează durata necesara cercetării procesului la 30 de zile.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat instanța a acordat cuvântul pentru formularea de probe.
Reclamantul prin avocat solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 258 Cod procedură civilă raportat la art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În temeiul dispozițiilor art. 244 Cod procedură civilă, instanța constată terminată cercetarea judecătorească.
Potrivit art. 392 Cod procedură civilă, instanța deschide dezbaterile asupra fondului.
Reclamantul prin avocat pune concluzii de admitere a cererii astfel cum a fost formulată cu cheltuieli de judecata reprezentând taxa de timbru și onorariu de avocat.
În temeiul dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă, constatând că au fost lămurite toate aspectele de fapt și de drept, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera precum și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în temeiul dispozițiilor art. 396 Cod Procedură Civilă, va amâna pronunțarea, motiv pentru care,
DISPUNE
Amâna pronunțarea la data de 21.07.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.07.2015.
Președinte, Grefier,
G. C. M. D. O. M.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9840
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DIN DATA DE 21.07.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: GABRIELA CRISTINA MAZILU
GREFIER D. O. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul L. P. I.I., în contradictoriu cu pârâta F. M. având ca obiect „cerere de valoare redusă” . Dezbaterile si susținerile părților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 06.07.2015 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea, la data de 21.07.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus la data de 10.03.2015, reclamanta ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ L. PERTIȘOR a solicitat instanței obligarea pârâtei F. M. la plata sumei de 1.500 lei cu titlul de contravaloare produse, precum și a sumei de 1.500 lei cu titlul de daune moratorii, calculate de la 01.02.2014, precum și la plata cheltuielilor de judecată compuse din taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat.
În motivarea cererii s-a învederat că pârâtele aveau obligația de a plăti prețul bunurilor vândute acestora de reclamantă în temeiul contractului, în 10 rate lunare, niciuna dintre acestea nefiind achitată până în prezent. De asemenea, s-a învederat că au fost calculate penalități contractuale de 0,25% pe zi de întârziere.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1025 și urm. C.p.c.
În susținerea cererii reclamanta a depus copia contractului de vânzare-cumpărare nr. 251/28.02.2013, copia facturii fiscale nr. c 423/4.01.2014, notă de calcul cu privire la penalități și o chitanță privind plata sumei de 248 lei către Cabinet de Avocat F. C..
Cererea a fost timbrată cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, dar taxa judiciară datorată potrivit art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru era de 50 lei.
Deși pârâtei li s-a transmis formularul de răspuns, însoțit de o copie a formularului de cerere și de copii de pe înscrisurile depuse de reclamantă, potrivit art. 1029 alin. 3 C.p.c., acestea nu au răspuns în vreun fel.
Din analiza înscrisurilor de la dosar reiese că reclamanta a încheiat cu pârâtele contractul de vânzare-cumpărare nr. 251/28.02.2013 prin care reclamanta a vândut pârâtei o mașină de spălat automată la prețul total de 1.500 lei, plata acestuia urmând a se face în 10 rate lunare a câte 150 lei fiecare pe data de 30 a fiecărei luni, prima pe data de 01.04.2013 iar ultima pe 01.02.2014.
La art. III. 1 din contract s-a prevăzut că părțile convin că în cazul neplății benevole sau în cazul plății cu întârziere a ratelor, cumpărătorii vor plăți penalități de întârziere de 1,9% pe fiecare zi de întârziere, cuantumul daunelor putând depăși cuantumul debitului. În contract s-a subliniat că prețul, cuantumul daunelor moratorii și modul lor de percepere au fost stabilite prin negociere directă, părțile confirmând în mod expres acest lucru. În baza acestui contract reclamanta a emis și o factură fiscală ce a fost acceptată la plată de una dintre pârâte.
Pârâtele nu au contestat obligația lor de a plăti suma la care se referă contractul și factura fiscală menționate mai sus și nici nu au depus la dovezi cu privire la stingerea în vreun fel a acelei obligații.
Cererea, astfel cum a fost formulată, îndeplinește condițiile pentru a fi soluționată pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă, potrivit art. 1025 C.p.c., care prevede că „prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței”.
Astfel, acțiunea promovată este evaluabilă în bani și nu depășește, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, suma de 10.000 lei.
Cât privește temeinicia pretențiilor reclamantei, instanța reține că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 1270 și art. 1170 C. Civil, în forma în vigoare la data încheierii contractului dintre părți și, respectiv la data emiterii facturii de către reclamantă.
Art. 1.270 C.civ. consacră principiul forței obligatorii a contractului (pacta sunt servanda), dispunând în acest sens: “contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, iar potrivit art. 1.170 „părțile trebuie să acționeze cu bună credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale”. Rațiunea textelor citate constă în asigurarea stabilității si siguranței raporturilor juridice generate de actele juridice.
Conform art. 1516 C.civ. creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar potrivit art. 1350 C. civ. orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat iar atunci când fără justificare o partea unui contract nu își îndeplinește această îndatorire (respectiv obligațiile pe care le-a contractat), ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. De asemenea, potrivit art. 1548 C. civ. culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării.
Așa cum rezultă din art. 662 alin 2 C.p.c., o creanță este certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși înscrisul constatator semnat de părți. Potrivit art. 662 alin 3 C.proc.civ. creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Totodată, potrivit art. 662 alin. 4 C.proc.civ. o creanță este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
În raport cu prevederile legale menționate, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile pentru a se considera certă, lichidă și exigibilă creanța reclamantei în cuantum de 1.500 lei, după cum rezultă din factura fiscală emisă, acceptată în mod expres la plată, prin semnătură, și din contractul semnat de părți, care atestă atât existența și întinderea obligației de plată cât și termenul convenit pentru executarea acelei obligații.
În consecință, având în vedere considerentele expuse, în baza art. 1.030 C.proc.civ., instanța va obliga pârâtele să plătească reclamantei suma de 1.500 lei, reprezentând contravaloarea produselor vândute acestora conform contractului nr. 251/28.02.2013.
Cu privire la capătul de cerere accesoriu, privind acordarea daunelor moratorii, instanța reține că prevederea contractuală prin care s-au stabilit penalități de întârziere de 0,25% este o clauză abuzivă, fiind incidente dispozițiile Legii nr. 193/2000. Deși s-a menționat în mod expres în contract că procentul penalităților a fost negociat de părți, din analiza întregului contract reiese că majoritatea clauzelor au fost impuse de reclamantă, în calitate de profesionist, cele mai multe clauze fiind preredactate.
Contractul invocat ca izvor al obligației este încheiat între un profesionist, astfel cum este definit acesta în art. 3 alin. 2 Cod Civil, și consumator, astfel cum este definit prin Legea nr. 296/2004 privind Codul Consumului, respectiv orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale sau liberale iar potrivit art. 1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Potrivit art. 4 alin. 1, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. De asemenea, potrivit art. 4 alin. 2, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate. Pct. I lit. i din anexa legii indică, exemplificativ, ca fiind o clauză abuzivă obligarea consumatorului la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de un profesionist. Conform art. 6 din Legea nr. 193/2000, clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.
Prin contractul încheiat de părți s-au stabilit penalități de 0,25% pe fiecare zi de întârziere ceea ce echivalează cu daune cumulate de 91,25% pe an, cotă evident disproporționată în raport cu prejudiciul încercat de reclamantă ca urmare a neplății prețului la scadență de către pârâte. Penalitatea impusă prin contract se află într-o disproporție vădită față de orice prejudiciu ce ar putea fi presupus în mod rezonabil în condițiile în care reclamanta nu a dovedit prețul de achiziție al produsului revândut către pârâte și nici alte elemente care să conducă la o altă concluzie. Disproporția respectivă creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului.
În consecință, instanța apreciază nejustificate pretențiile reclamantei referitoare la penalități chiar dacă aceasta a solicitat, în fapt, numai o parte din penalitățile de întârziere stabilite prin clauza contractuală considerată de instanță ca fiind abuzivă.
În conformitate cu art. 1.031 alin. 1 rap. la art. 451 alin. 1 și art. 452 C.proc.civ, constatând culpa procesuală a pârâtei în ceea ce privește prezentul litigiu, instanța le va obliga la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei cu titlul de taxă judiciară de timbru și 248 lei onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, în parte, cererea formulată de reclamantul L. P. I.I., cu domiciliul ales la C.. av. C. F. din .. 52, jud. Teleorman, J. Teleorman, în contradictoriu cu pârâta F. M. domiciliată în București, ., ., ..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1.500 lei, contravaloare produse, conform contractului nr. 251/28.02.2013.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind penalitățile.
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 448 lei, cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21.07.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
G. C. M. D. O. M.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9967/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 9857/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
