Contestaţie la executare. Sentința nr. 9967/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9967/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 24-07-2015 în dosarul nr. 9967/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 9967
Ședința publică din data de 24.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – T. C. RĂIEANU
GREFIER - T. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul S. C. în contradictoriu cu intimata . Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, având ca obiect: contestație la executare.
Dezbaterile și concluziile părților au avut loc în ședința publică de la 16.07.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, și, când instanța având nevoie de timp a amânat pronunțarea la data de 24.07.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.02.2015 sub nr._, contestatorul S. C., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA, a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 6354/2014 al B. C. V. ȘI M.-A. D., întoarcerea executării silite și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, contestatorul a susținut că înscrisul în baza căruia s-a declanșat procedura de executare silită nu este titlu executoriu în privința sumelor reprezentând „tarif de despăgubire” întrucât, potrivit art. 110 alin. 3 lit. f din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, procesul verbal de constatare a contravențiilor este titlu executoriu.
S-a mai susținut faptul este prescrisă executarea silită, iar recuperarea pe cale silită de către CNADNR a sumelor de bani cu titlu de despăgubire în anul 2015 întrucât prin Legea nr. 144/2012 tariful de despăgubire a fost abrogat.
A mai menționat că dispozițiile Legii 144/2012 sunt mai favorabile, învederând aplicabilitatea Convenției Europene a Drepturilor Omului, precum și faptul că sunt excesive cheltuielile de executare.
Referitor la capătul de cerere privind întoarcerea executării silite a arătat că în cazul desființării executării silite cel interesat are dreptul al restabilirea situației anterioare.
În drept, au fost invocate prevederile art. 711 C.proc.civ.
În dovedire, contestatorul a depus la dosar înscrisuri și a anexat actele de executare comunicate.
Contestația la executare a fost timbrată cu suma de 20 lei pentru creanța de 28 euro, iar întoarcerea executării silite a fost timbrată cu suma de 50 lei.
La data de 25.03.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea actelor de executare (f. 28-35). Intimata a mai invocat excepția inadmisibilității cererii contestatorului în ceea ce privește aspectele de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlul executoriu, menționând că în raport de dispozițiile art. 712 C.proc.civ. motivele invocate de către contestator pot fi analizate doar în calea plângerii contravenționale.
Intimata a susținut că procesul-verbal de contravenție a fost emis în termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, iar comunicarea acestuia s-a realizat potrivit prevederilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001, în termenul de o lună de la momentul aplicării sancțiunii.
S-a mai învederat faptul că procesul verbal comunicat în termen util și neatacat în termen legal a devenit titlu executoriu.
A mai menționat că actele de executare silită au fost legal efectuate, fiind emise în urma încuviințării executării silite de către o instanță care a analizat înscrisurile în discuție.
Intimata a mai precizat că obligarea la plata tarifului de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale, iar procesul verbal de contravenție reprezintă titlu executoriu cu privire la acest tarif.
Referitor la cheltuielile de executare s-a precizat faptul că acestea se încadrează în limite OMJ nr. 2561/2012.
Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare prin care a precizat că dovada de comunicare nu este valabilă, precum și faptul că la data de 30.09.2011 a achitat tariful de despăgubire.
În urma adresei emise de instanță din oficiu, B. C. V. ȘI M.-A. D. a comunicat în copie certificată dosarul de executare nr. 6354/2014.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, în urma cererii creditoarei intimate COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA SA, B. C. V. ȘI M.-A. D. a format dosarul de executare nr. 6354/2014 pentru punerea în executare a titlului reprezentat de procesul verbal de contravenție . nr._/24.10.2011 încheiat de intimată, împotriva contestatorului S. C., pentru o creanță totală de 28 euro (tarif de despăgubire stabilit în baza art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002).
Judecătoria Sectorului 4 București a încuviințat executarea silită prin încheierea din data de 21.11.2014 pronunțată în dosarul nr._/4/2014, iar în cadrul dosarului de executare nr. 6354/2014, B. C. V. ȘI M.-A. D. a întocmit la data de 05.02.2015 încheierea prin care a procedat la stabilirea cheltuielilor de executare în cuantum total de 399, 43 lei (f. 118). La data de 05.02.2015 B. C. V. ȘI M.-A. D. a emis somația de plată prin care a solicitat contestatorului să achite creanța de 28 euro și cheltuielile de executare în cuantum de 399, 43 lei (f. 119).
Prin încheierea din data de 26.03.2015 s-au stabilit cheltuieli suplimentare de 93, 10 lei, totalizând un cuantum de 492, 53 lei (f. 107).
În urma executării silite, ca urmare a realizării debitului, fiind plătite în totalitate și cheltuielile de executare silită, executorul judecătoresc, la data de 16.04.2015, a dispus încetarea executării silite (f. 97).
În ceea ce privește dovada achitării tarifului de despăgubire din data de 30.09.2011 atașată de către contestator răspunsului la întâmpinare (f. 46) instanța constată că în aceasta nu se individualizează procesul verbal pentru care a fost achitat tariful de despăgubire, fiind însă achitată suma de 118, 21 lei, corespunzătoare procesului verbal nr._/09.09.2011, ce nu face obiectul contestației. Astfel, instanța constată faptul că nu s-a făcut dovada de către contestator a achitării tarifului de despăgubire corespunzător procesului verbal . nr._/24.10.2011.
Analizând motivele de nelegalitate a executării silite, instanța constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 37 din O.G nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31 din aceeași ordonanță, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Totodată, executarea sancțiunii contravenționale se face în condițiile prevăzute de art. 39 din O.G nr. 2/2001 și în raport de dispozițiile prevăzute pentru executarea creanțelor fiscale.
Potrivit art. 27 din O.G nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
În cauza de față, instanța reține faptul că pentru procesul verbal de contravenție . nr._/24.10.2011 intimata nu a făcut dovada comunicării către contravenientul contestator la sediul său, prin poștă, cu aviz de primire, ci a depus la dosar numai procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului-verbal de contravenție prin afișare (f. 127).
În acest sens, instanța constată că, potrivit deciziei nr. 10 din 10.06.2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Astfel, comunicarea procesului-verbal de contravenție se realizează prin afișare numai dacă există dovada faptului că modalitatea comunicării prin scrisoare recomandată nu a putut fi îndeplinită, iar în condițiile în care nu există dovada faptului că s-a procedat, în prealabil, la comunicarea procesului-verbal prin scrisoare recomandată, instanța reține că modalitatea de comunicare prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului nu este suficientă pentru a se considera că procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenția a fost îndeplinită legal.
În consecință, întrucât la dosar intimata a depus numai dovada comunicării prin afișare, iar nu și dovada comunicării prin poștă, cu aviz de primire, instanța apreciază că procedura de comunicare nu a fost realizată conform normelor legale mai sus menționate.
În această situație, instanța reține că, în raport de prevederile art. 37 din O.G nr. 2/2001, întrucât procesul-verbal de contravenție nu era comunicat contestatoarei în mod legal la momentul declanșării executării silite, nu expirase termenul de contestare prevăzut la art. 31 din aceeași ordonanță, iar astfel, instanța reține că acest titlu de creanță nu devenise titlu executoriu pentru a putea fi pus în executare în condițiile prevăzute de art. 39 din O.G nr. 2/2001.
De altfel, titlul pus în executare a fost anulat în primă instanța prin sentința civilă nr. 7890 din 12.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
Așadar, față de considerentele mai sus expuse, instanța reține că executarea silită este nelegală, față de lipsa titlului executoriu, situație în care se impune anularea executării silite.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 712 alin. 1 și art. 720 alin. 1 C.proc.civ. republicat la data de 10.04.2015, instanța va admite contestația la executare și va anula executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 6354/2014 al B. C. V. ȘI M.-A. D..
Față de această soluție, instanța apreciază că nu mai este necesar a se pronunța distinct cu privire la fiecare motiv de contestație invocat și cu privire la fiecare act de executare contestat.
Potrivit art. 722 alin. 1 C.proc.civ. în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării silite, prin restabilirea situației anterioare acestuia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.
Având în vedere desființarea executării silite conform celor mai sus expuse, instanța va admite și capătul de cerere privind întoarcerea executării și va obliga intimatul să restituie contestatorului suma de 28 euro, echivalent în lei, la data plății, la care se adaugă cheltuielile de executare de 492, 53 lei, sumă ce a fost executată silit în favoarea creditoarei din contul contestatorului prin executarea silită efectuată, aspect ce rezultă din procesul verbal de încetare a executării silite în care se menționează că s-a executat creanța solicitată și cheltuielile de executare.
Cu privire la cheltuielile de executare, instanța reține că acestea au fost executate silit din conturile contestatorului la cererea și în favoarea intimatei, iar contestatorul nu se află în raporturi juridice directe cu executorul judecătoresc pentru ca executorul judecătoresc să poată fi eventual obligat să le restituie în mod direct debitorului executat silit, pentru care trebuie să opereze repunerea în situația anterioară executării silite.
Totodată, instanța reține că titularul obligației de restituire este intimata, întrucât, în conformitate cu prevederile art. 722 alin. 1 teza a II-a C.proc.civ., cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului. Părți în procedura de executare sunt doar creditorul, debitorul și eventual terțul poprit, care justifică un interes, executorul judecătoresc nefiind titularul vreunui drept derivând din titlul executoriu, ci doar organul învestit de autorități cu punerea în executare a hotărârii judecătorești.
În consecință, față de culpa intimatului și întrucât contestatorul, care nu datorează sume de bani intimatei, trebuie să fie repus în situația anterioară executării, ca și atunci când nu ar fi fost executată silit, instanța apreciază că intimata trebuie să restituie și cheltuielile de executare, aceasta fiind cea care urmează să se desocotească cu executorul judecătoresc cu privire la aceste cheltuieli, sub rezerva dispozițiilor contractului încheiat.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ., intimata urmează a fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 49, 6 lei reprezentând contravaloare cheltuieli de fotocopiere.
În privința cererii de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru, instanța constată că această cerere este neîntemeiată întrucât potrivit art. 45 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013, taxa judiciară de timbru se restituie, la cerere, în cazul în care contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă.
Așadar, există două reglementări legale privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru, astfel: una cu caracter general prevăzută de art. 453 C.proc.civ. care stipulează faptul că taxa judiciară de timbru reprezintă o cheltuială de judecată fiind suportată de partea care a căzut în pretenții și una cu caracter special prevăzută de art. 45 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013 care instituie faptul că în cazul admiterii contestației la executare, taxa judiciară de timbru se restituie contestatorului, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești și nu poate fi obligată intimata la plata acestei taxe de timbru.
Conform principiului specialia generalibus derogant, norma specială este cea care derogă de la norma generală, iar norma specială este de strictă interpretare la cazul respectiv. Mai mult, o normă generală nu poate înlătura de la aplicare o norma specială.
Așadar, contestatorul nu are o opțiune între cele două căi, ci este ținut de a alege aplicarea normei speciale, respectiv aceea de a i se restitui taxa judiciară de timbru în cazul admiterii contestației la executare, iar nu obligarea intimatei la plata acesteia.
Prin urmare, instanța va respinge cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru ca neîntemeiată, iar contestatorul are posibilitatea efectuării unei cereri în vederea restituirii taxei judiciare de timbru, în urma rămânerii definitive a contestației la executare, astfel că taxa judiciară de timbru nu va fi inclusă în cuantumul cheltuielilor de judecată ce vor cădea în sarcina intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare privind pe contestatorul S. C., cu domiciliul în București, ., ., . în contradictoriu cu intimata . Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Anulează executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 6354/2014 al B. C. V. ȘI M.-A. D..
Admite cererea de întoarcere a executării silite și obligă intimata să restituie contestatorului suma de 28 euro, echivalent în lei, la data plății, reprezentând debit executat, la care se adaugă cheltuielile de executare în cuantum de 492, 53 lei.
Admite în parte cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă intimata să plătească contestatorului cheltuieli de judecată în cuantum de 49, 6 lei reprezentând contravaloare cheltuieli de fotocopiere.
Respinge cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 10 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.07.2015.
Președinte, Grefier,
T. C. R. T. I.
Red.jud.T.C.R./teh.T.I./4 ex.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 9961/2015. Judecătoria SECTORUL... | Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 21-07-2015,... → |
|---|
