Actiune in regres. Sentința nr. 9968/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9968/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 24-07-2015 în dosarul nr. 9968/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 9968
Ședința publică din data de 24.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – T. C. RĂIEANU
GREFIER - T. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul F. de Protecție a Victimelor Străzii ( F.P.V.S.) și pe pârâtul C. T., având ca obiect: acțiune in regres.
Dezbaterile și concluziile părților au avut loc în ședința publică de la 16.07.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, și, când instanța având nevoie de timp a amânat pronunțarea la data de 24.07.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 27.03.2015 sub nr._, reclamantul F. de Protecție a Victimelor Străzii ( F.P.V.S.), în contradictoriu cu pârâtul C. T., a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 92 556 lei reprezentând despăgubiri achitate, precum și la plata sumei de 368, 90 lei reprezentând cheltuieli de reprezentare, la care se adaugă dobânda penalizatoare aferentă de la data pronunțării hotărârii și până la data rambursării, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, la data de 18.08.2012, pârâtul C. T. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ și a produs un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a numitei Busa R. A., iar în cadrul procesului penal s-a constat că pârâtul din prezenta acțiune se face vinovat de producerea accidentului. Întrucât pârâtul nu a făcut dovada valabilității unei polițe de asigurare RCA pentru autovehiculul condus de acesta, reclamantul a fost introdus în cauză pentru a garanta plata despăgubirilor.
Reclamantul a mai arătat că, prin soluționarea laturii civile în procesul penal ce a făcut obiectul dosarului nr._/302/2013 a fost obligat să achite despăgubirile persoanelor prejudiciate.
În ceea ce privește dreptul de regres contra conducătorului auto, reclamantul a învederat prevederile art. 251 pct. 12 și 15 din Legea nr. 32/2000 și art. 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 192 C.proc.civ., Ordinul CSA nr. 1/2008, art. 251 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, art. 1349, 1357, 1359, 1381 și 1385 C.civ.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Acțiunea este scutită de taxa judiciară de timbru conform art. 29 lit. 1 din OUG 80/2013.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecată pentru a formula apărări
La data de 15.07.2015 reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că a îndreptat greșeala materială din cuprinsul cererii introductive, precizând faptul că suma solicitată cu titlu de cheltuieli de reprezentare este de 2 251, 70 lei.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sentința penală nr. 135/24.01.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 5 București în dosarul nr._/302/2013, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă B. R. prin reprezentant B. C., iar reclamantul F. de Protecție a Victimelor Străzii a fost obligat să le plătească suma 1530 lei daune materiale, suma de 1626 lei cheltuieli judiciare și suma de 100.000 euro reprezentând daune morale, echivalent în lei la data plătii, în temeiul art. 14, 15 și 346 C.proc.pen. coroborat cu art. 1357 C.civ., art. 24 alin. 2 lit. b din Legea nr. 32/2000, art. 3 alin. 1 din Ordinul nr. 1/2008 (f. 9-11).
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs, iar prin decizia penală nr. 1523/05.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel București s-a redus cuantumul daunelor morale la_ euro (f. 12-16).
Prin sentința penală nr. 135/24.01.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 5 București, s-a reținut cu putere de lucru judecat vinovăția pârâtului în producerea accidentului rutier ce a dus la condamnarea sa și la acordarea despăgubirilor civile, precum și faptul că autovehiculul condus de acesta, ce a cauzat accidentul, nu avea încheiată o poliță de răspundere civilă obligatorie RCA.
În temeiul sentinței penale nr. 135/24.01.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 5 București, partea civilă a solicitat plata despăgubirilor de către F. de Protecție a Victimelor Străzii (f. 5), care i-a achitat acesteia suma de 92 556 lei prin ordinul de plată emis la data de 19.12.2014 de către UniCredit Ț. Bank (f. 8).
Potrivit art. 251 alin. 1 din Legea nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările ulterioare, „toți asigurătorii autorizați să practice asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (clasa 10 de la lit. B din anexa nr. 1, cu excepția răspunderii civile a transportatorului) trebuie să constituie F. de protecție a victimelor străzii, denumit în continuare Fond”, iar potrivit alin. 10 lit. b teza I al aceluiași articol „F. se constituie în scopul de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul, …, care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligația să încheie o astfel de asigurare”. Potrivit alin. 15 al art. 251 „în vederea recuperării sumelor cheltuite, F. are drept de regres împotriva entității care a determinat prejudiciul”, dispoziție care se regăsește și în art. 13 din Normele privind constituirea, administrarea și utilizarea Fondului de protecție a victimelor străzii aprobate prin Ordinul CSA nr. 1/2008, conform căruia „după plata despăgubirilor, F. se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate. Persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligația să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii”.
Cum reclamantul F. de protecție a victimelor străzii a achitat persoanelor păgubite suma de 92 556 lei, instanța reține că, în temeiul prevederilor legale menționate mai sus și în raport de dispozițiile art. 1593 alin. 1 C.civ. care stipulează că „oricine plătește în locul debitorului poate fi subrogat în drepturile creditorului, fără a putea dobândi mai multe drepturi decât acesta”, fiind în prezența unei subrogații legale, acesta s-a subrogat în toate drepturile păgubitului, inclusiv în dreptul de a promova o acțiune în răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie, în limitele sumelor avansate în dosarul de daună.
În acest sens, potrivit art. 1349 alin. 1 din Codul civil „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar potrivit alin. 2 „cel care, având discernământ încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le achite integral”.
Dispozițiile art. 1357 alin. 1 și 2 din Codul civil stipulează că, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Din aceste prevederi legale rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: a) existența unui prejudiciu; b) existența unei fapte ilicite; c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; d) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
În același timp, instanța reține că potrivit art. 28 alin. 1 C.proc.pen., hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o.
Așadar, instanța constată faptul că a intrat sub puterea lucrului judecat existența faptei ilicite, respectiv vătămarea corporală a numitei B. R. A., precum și împrejurarea că fapta a fost săvârșită de pârât (inculpat în cauza penală), respectiv C. T..
În cauza de față, instanța reține că prejudiciul constă în despăgubirile acordate prin sentința penală părții civile, iar fapta ilicită constă în aceea că pârâtul a încălcat regulile de circulație rutieră pe drumurile publice, accidentând-o pe victima Busa R. A., care a necesitat un număr de 22-24 zile de îngrijiri medicale.
Existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu rezultă din succesiunea acțiunilor persoanelor implicate. Astfel, în măsura în care pârâtul ar fi respectat regulile de circulație pe drumurile publice, prejudiciul nu s-ar mai fi produs.
Totodată, instanța reține că a existat vinovăția acestuia în producerea accidentului, așa cum s-a statuat prin sentința penală de condamnare a sa, astfel că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Pe cale de consecință, instanța apreciază întemeiată solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la plata sumei totale de 92 556 lei, ce reprezintă despăgubirile achitate către partea civilă B. R. prin reprezentant B. C..
În același timp, potrivit prevederilor legale expuse anterior, F. de Protecție a Victimelor Străzii are drept de regres în vederea recuperării sumelor cheltuite cu ocazia definitivării situației juridice generate de prejudiciul rezultat în urma faptei ilicite în urma căreia reclamantul a fost chemat să garanteze despăgubirile acordate. În același sens, ca urmare a culpei pârâtului inculpat C. T. reclamantul F. de Protecție a Victimelor Străzii a fost introdus în procesul penal pentru a plăti despăgubirile acordate, în lipsa unei polițe RCA valabile.
Așa fiind, instanța constată faptul că, în conformitate cu contractul de asistență juridică nr. 3571/01.03.2013 (f. 49-53) și potrivit facturii . nr. 0163/28.02.2014 împreună cu anexa aferentă (f. 17-18), reclamantul a beneficiat de servicii de asistență juridică în ceea ce privește dosarul nr._/302/2013, achitându-se un onorariu de 2 251, 70 lei conform ordinului de plată nr. 325 din 07.03.2014 (f. 20), potrivit precizărilor reclamantului (f. 48).
Prin urmare, instanța va admite acțiunea reclamantului și în ceea ce privește obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul penal nr._/302/2013 în vederea recuperării sumelor cheltuite de către reclamant.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale, instanța constată că potrivit art. 1535 C.Civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți, sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. Totodată, art. 1489 C.Civ. stipulează că dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lege. De asemenea, art. 2 din O.G. 13/2011 prevede că, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
Cuantumul dobânzii legale este cel prevăzut de art. 3 din O.G nr. 13/2011, având în vedere dispozițiile din aceste acte normative care stipulează în esență faptul că atunci când obligația este purtătoare de dobânzi fără a se arăta rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.
În consecință, instanța va admite cererea reclamantului cu privire la dobânda legală, iar pârâtul va fi obligat la plata către reclamant a dobânzii legale penalizatoare aferente debitului principal, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la achitarea integrală a debitului principal.
Pentru considerente mai sus expuse, în temeiul art. 1349 și art. 1357 din Codul Civil, art. 251 din Legea nr. 32/2000 și Ordinul CSA nr. 1/2008, instanța va admite acțiunea, astfel cum a fost precizată, și va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 94 807, 7 lei, din care suma 92 556 lei reprezentând despăgubiri achitate, iar suma de 2 251, 07 lei reprezentând cheltuieli de reprezentare a intereselor reclamantului în cauza penală, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la achitarea integrală a debitului principal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul F. de Protecție a Victimelor Străzii ( F.P.V.S.), cu sediul în București, .. 40-40 bis, sector 2 în contradictoriu cu pârâtul C. T., cu domiciliul în București, ., sector 4.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 94 807, 7 lei, din care suma 92 556 lei reprezentând despăgubiri achitate, iar suma de 2 251, 07 lei reprezentând cheltuieli de reprezentare a intereselor reclamantului în cauza penală, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la achitarea integrală a debitului principal.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.07.2015.
Președinte, Grefier,
T. C. R. T. I.
Red.jud.T.C.R./teh.T.I./4 ex./
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9957/2015. Judecătoria... | Validare poprire. Sentința nr. 9961/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
