Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4457/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4457/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 4458/2015
Dosar nr._/4/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4457
Ședința de cameră de consiliu din data de 09.04.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE –M. B.
GREFIER – R. N.
Pe rol judecarea cererii de reexaminare formulată de reclamanta REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI TERMICE BUCUREȘTI-R.A.D.E.T. în contradictoriu cu pârâta . SRL având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu, a răspuns reclamanta prin consilier juridic M. V., cu delegație la dosar, și pârâta prin curator Zobi-B. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Ambele părți solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul art. 255 și 258 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata sumei solicitate prin aceasta, cu cheltuieli de judecată de 250 lei, taxă judiciară de timbru și onorariu de curator.
Pârâta prin curator solicită respingerea acțiunii. Arată că e posibil ca debitul să fi fost achitat până la acest moment.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 18.06.2014 sub nr._/4/2014, creditoarea Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâta . SRL, pe calea procedurii privind cererile de valoare redusă, să dispună oblige pârâta la plata sumei totale de 558,11 lei, din care suma de 487,81 lei reprezintă contravaloare facturi de energie termică neachitate emise în perioada 01._ și suma de 70,30 lei reprezintă majorări de întârziere la facturi de energie termică neachitate emise în perioada 01._, calculate până la data de 31.03.2014, la care se vor adăuga și majorări de întârziere calculate în continuare, de la data de 01.04.2014, până la data achitării efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, în baza contractului de furnizare a energiei termice nr. 1094/19.10.2007, a furnizat debitoarei energie termică, fiind emise mai multe facturi fiscale în perioada 01._, suma neachitată aferentă acestor facturi fiind de 487,81 lei, iar majorările de întârziere în cuantum de 70,30 lei. Aceasta a mai arătat că majorările au fost calculate conform clauzei penale cuprinse în contract la capitolul VII, art. 21, clauză prevăzută de art. 42 alin. 10 din Legea nr. 51/2006 și art. 38 alin. 1 lit. a din Legea nr. 325/2006. Creditoarea a mai susținut că deține față de debitoare o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În drept, creditoarea a invocat dispozițiile art. 1025-1032 C.proc.civ.
În dovedirea cererii, creditoarea a depus copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe următoarele înscrisuri: contract de furnizare a energiei termice nr. 1094/19.10.2007, situația facturilor neachitate, tabel privind majorările aferente facturilor neachitate, facturi fiscale (f. 10-17).
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 50 lei potrivit art. 6 alin.1 din OUG nr. 80/2013.
Legal citată, văzând și dispozițiile art. 167 C.proc.civ., pârâta a depus, prin curatorul special desemnat de instanță, formularul de răspuns completat, prin care a arătat că nu acceptă pretențiile reclamantei, întrucât nu a putut lua legătura cu reprezentanții societății.
La termenul de judecată din data de 09.04.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosar, considerând că este pertinentă, concludentă și utilă pentru justa soluționare a cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 19.10.2007 între părți s-a încheiat Contractul de furnizare a energiei termice nr. 1094, semnat și ștampilat de către părți, prin care reclamanta Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice s-a obligat să furnizeze pârâtei . SRL energie termică pentru încălzire și apă caldă de consum, iar pârâta s-a obligat să achite integral și la termen facturile emise de către creditoare reprezentând contravaloarea serviciilor prestate, astfel cum se prevede în art. 9 pct. 3 din contract. Instanța mai reține că, potrivit art. 17 din contract, pârâta avea obligația de a achita contravaloarea facturilor fiscale emise de furnizor în termen de 15 zile de la expedierii facturii prin poștă, certificată prin înscrisul de pe ștampila poștei sau în termen de 15 zile de la data confirmării de primire în cazul transmiterii facturii prin curier/delegat. De asemenea, potrivit art. 15 alin. 2 din contract, în cazul în care utilizatorul nu primește la timp factura de energie termică (cel mai târziu data de 15 a fiecărei luni) acesta are obligația de a se informa la furnizor, despre sumele datorate.
Instanța mai reține că, potrivit art. 18 alin. 1, creditoarea practica tarifele aprobate potrivit prevederilor legale în vigoare.
Totodată, instanța reține că, potrivit art. 21 alin. 3 din contract, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de stat și anume: penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii pentru neplata în termen a obligațiilor bugetare stabilit conform reglementărilor legale în vigoare, penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței, iar valoarea totală a penalităților nu poate depăși valoarea facturii.
Instanța mai reține faptul că, în baza acestui contract, creditoarea a emis facturile fiscale nr._/11.01.2013,_/13.05.2013,_/10.06.2013,_/10.07.2013,_/08.08.2013,_/10.09.2013,_/10.10.2013,_/12.11.2013 (f. 10-17), în valoare totală de 887,81 lei, din care a fost achitată suma de 400 lei aferentă facturii nr._/11.01.2013, rămânând un rest neachitat de 487,81 lei.
În drept, instanța constată că cererea, astfel cum a fost formulată, îndeplinește condițiile pentru a fi soluționată pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă, potrivit art. 1025 C.p.c., care prevede că „prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței”.
Astfel, acțiunea promovată este evaluabilă în bani și nu depășește, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, suma de 10.000 lei.
Instanța reține că art. 969 C.civ. de la 1864 consacră principiul forței obligatorii a contractului (pacta sunt servanda), dispunând în acest sens: “Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”. Rațiunea textului citat constă în asigurarea stabilității si siguranței raporturilor juridice generate de actele juridice.
Totodată, potrivit art.970 C.civ. 1864 „convențiile trebuie executate cu buna-credință”, astfel încât această obligație subzistă în orice convenție, ca fiind o obligație generală.
În acest sens, în cauza de față între părți a fost încheiat un contract pentru furnizarea serviciilor de furnizare apă potabilă și preluare în rețeaua publică de canalizare a apelor uzate și meteorice, iar în temeiul acestuia pârâtul și-a asumat obligația de a achita factura aferentă acestui serviciu.
Conform art. 1082 C.civ. 1864 debitorul este osândit de se cuvine, la plata de daune interese sau pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, iar potrivit art. 1083 C.Civ. 1864 debitorul nu va fi obligat la plata despăgubirilor atunci când nu a putut executa datorită unui caz fortuit sau a unui caz de forță majoră.
Sintetizând dispozițiile legale enunțate, instanța reține că în cazul în care o parte a unui contract nu își îndeplinește obligațiile ce izvorăsc din acesta, atunci cealaltă parte are dreptul să recupereze prejudiciul cauzat de neexecutarea culpabilă a contractului.
Totodată, instanța reține că obligațiile bănești (astfel cum este cazul în speță) pot fi executate întotdeauna în natură, nefiind necesară analiza condițiilor răspunderii civile contractuale în vederea determinării prejudiciului, întrucât o creanță în bani este determinată a priori în ceea ce privește cuantumul său. În acest sens, instanța apreciază că, în cazul unei acțiuni ce are ca obiect plata unei sume de bani ce reprezintă obiectul unei obligații contractuale, trebuie să analizeze dacă există o creanță certă, lichidă și exigibilă a reclamantului împotriva pârâtului.
Așa cum rezultă din art. 662 alin 2 C.proc.civ., o creanță este certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși înscrisul constatator al creanței. Potrivit art. 662 alin 3 C.proc.civ. creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Totodată, potrivit art. 662 alin. 4 C.proc.civ. o creanță este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Instanța constată faptul că, în cauză, sunt întrunite condițiile prevăzute de textele legale sus-menționate în ceea ce privește debitul principal în cuantum de 487,81 lei, reprezentând contravaloare facturi de energie termică neachitate emise în perioada 01.2013 – 11.2013.
Astfel, instanța constată că debitoarea are obligația de plată a sumelor de bani stabilite prin facturile fiscale sus-menționate aflate la filele 10-17 din dosar, astfel cum s-a prevăzut prin Contractul de furnizare a energiei termice nr. 1094/19.10.2007, semnat și ștampilat de către părți, prin care se atestă drepturi și obligații privind furnizarea de energie termică, creditoarea având față de debitoare o creanță certă – facturile fiscale fiind emise în baza contractului semnat de ambele părți, lichidă – tarifele de decontare a energiei termice fiind stabilite în condițiile legii, și exigibilă – în termenul prevăzut de art. 38 alin. 1 lit. a din Legea nr. 325/2006.
Instanța reține că pârâta nu a negat raportul juridic obligațional stabilit între părți, după cum nu a contestat nici existența și întinderea creanței invocate de reclamantă și nici nu a dovedit stingerea obligațiilor prin vreunul din modurile reglementate de lege.
Totodată, instanța constată că prin intermediul clauzei penale, ca și convenție accesorie, părțile determină anticipat cuantumul prejudiciilor suferite de către creditor ca urmare a executării cu întârziere a obligațiilor de către debitor.
În cauza de față, instanța constată că potrivit art. 17 din contract, debitoarea avea obligația de a achita contravaloarea facturilor fiscale emise de furnizor în termen de 15 zile de la expedierii facturii prin poștă, certificată prin înscrisul de pe ștampila poștei sau în termen de 15 zile de la data confirmării de primire în cazul transmiterii facturii prin curier/delegat, iar potrivit art. 21 alin. 3 din contract, neachitarea facturii în termen de 30 de zile atrage penalități de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de stat.
Instanța mai constată că aceste clauze contractuale se coroborează cu art. 38 alin. 1 lit. a din Legea nr. 325/2006 și art. 42 alin. 10 din Legea nr. 51/2006. Astfel, potrivit art. 38 alin. 1 lit. a din Legea nr. 325/2006, utilizatorii de energie termică au, în principal, obligația de a achita facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor, data emiterii facturii și termenul de scadență fiind înscrise pe factură, iar neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere, conform prevederilor art. 42 alin. 10 din Legea nr. 51/2006.
Potrivit acestor din urmă dispoziții legale, neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează: penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței, penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, iar valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.
De asemenea, instanța reține că în privința sumei solicitate cu titlu de penalități de întârziere, și anume suma de 70,30 lei reprezentând majorări de întârziere aferente facturilor de energie termică neachitate, emise în perioada 01.2013 – 11.2013, calculate până la data de 31.03.2014, sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 662 C.proc.civ., creanța fiind certă – astfel cum rezultă din art. 21 alin. 3 din contract, din art. art. 38 alin. 1 lit. a din Legea nr. 325/2006 și art. 42 alin. 10 din Legea nr. 51/2006, lichidă – cuantumul acesteia fiind determinabil potrivit art. 42 alin. 10 din Legea nr. 51/2006 și exigibilă – penalitățile fiind datorate pentru fiecare zi de întârziere la plata debitului principal. Sub acest aspect, instanța reține și împrejurarea că pârâta nu a contestat propriu-zis existența debitului și a penalităților imputate acesteia de către reclamantă.
În plus, în conformitate cu dispozițiile art. 628 alin. 2 C.proc.civ., pârâta urmează a fi obligată la plata către reclamantă a majorărilor de întârziere aferente facturilor de energie termică neachitate, emise în perioada 01.2013 – 11.2013, calculate în continuare, de la data de 01.04.2014, până la data achitării efective a acestora, la nivelul dobânzii datorate pentru neachitarea la termen a obligațiilor bugetare potrivit art. 120 alin. 1 și 7 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în forma în vigoare pentru fiecare perioadă de calcul a penalităților, fără ca valoarea totală a penalităților să depășească valoarea debitului principal.
În consecință, având în vedere aceste considerente, în baza art. 1.030 C.proc.civ., instanța va admite cererea și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 558,11 lei, compusă din suma de 487,81 lei reprezentând contravaloare facturi de energie termică neachitate, emise în perioada 01.2013 – 11.2013 și suma de 70,30 lei reprezentând majorări de întârziere aferente facturilor de energie termică neachitate, emise în perioada 01.2013 – 11.2013, calculate până la data 31.03.2014, precum și majorări de întârziere aferente facturilor de energie termică neachitate, calculate în continuare, începând cu data de 01.04.2014, până la data achitării efective a debitului principal.
Totodată, în conformitate cu art. 1.031 alin. 1 rap. la art. 451 alin. 1, art. 452 și 453 C.proc.civ, constatând culpa procesuală a pârâtei în ceea ce privește prezentul litigiu, instanța o va obliga la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 250 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru de 50 lei și onorariul curatorului special al pârâtei de 200 lei, avansat de reclamantă. (f. 47).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI TERMICE BUCUREȘTI-R.A.D.E.T. cu sediul în sector 3, București, .. 15 în contradictoriu cu pârâta . SRL cu sediul în sector 4, București, .. 28A, .. B, . în sector 4, București, ., ., . publicitate și prin curator special Zobi-B. M., cu sediul în București, .. 2, ., ., sector 6 având ca obiect cerere de valoare redusă.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 558,11 lei, compusă din suma de 487,81 lei reprezentând contravaloare facturi de energie termică neachitate, emise în perioada 01.2013 – 11.2013 și suma de 70,30 lei reprezentând majorări de întârziere aferente facturilor de energie termică neachitate, emise în perioada 01.2013 – 11.2013, calculate până la data 31.03.2014, precum și majorări de întârziere aferente facturilor de energie termică neachitate, calculate în continuare, începând cu data de 01.04.2014, până la data achitării efective a debitului principal.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. M. N. R.
Red. M.B./Dact. M.B. și N.R./4 ex./27.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4543/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4590/2015. Judecătoria... → |
|---|
