Contestaţie la executare. Sentința nr. 4079/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4079/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 4079/2015
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4079
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. F.
GREFIER: S. O. A.
Pe rol, pronunțarea în cauza civilă privind pe contestatoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ (ANOFM), în contradictoriu cu intimatul P. D., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18.03.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat succesiv pronunțarea la 25.03.2015 și 02.04.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.08.2014 sub nr._, contestatoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ (ANOFM), în contradictoriu cu intimatul P. D., a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare din data de 22.07.2014 emis în dosarul de executare nr. 2532/2011 al B.E.J.A. ”D. Gont, L. G. și M. P.”, precum și a popririi înființate prin adresa din data de 22.07.2014 emisă în același dosar de executare asupra conturilor contestatoarei deținute la terții popriți Direcția de Trezorerie și contabilitate Publică, BCR S.A., Bloom Bank, CEC Bank, Exim Bank S.A. și Romanian International Bank.
În motivare, contestatoarea a arătat în esență că aceasta a achitat prin ordinul de plată nr. 551/04.04.2013 suma de 3000 de lei către creditor, reprezentând cheltuieli de judecată stabilite în sarcina instituției prin sentința civilă nr. 293/CA/09.09.2010 pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel C.. Astfel, suma pentru care s-a instituit poprirea înființată prin adresa emisă la data de 22.07.2014 a fost stabilită în mod eronat.
De asemenea, contestatoarea a invocat prevederile art. 1-3 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, art. 452 alin. 2 C.pr.civ., precum și art. 2 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Procedura de punere în aplicare a titlurilor executorii în baza cărora se solicită înființarea popririi conturilor autorităților și instituțiilor publice deschise la nivelul unităților Trezoreriei Statului, aprobată prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2336/2011, susținându-se că dispozițiile imperative ale art. 3 alin. 2 din ordin prevăd că sumele care fac obiectul indisponibilizării vor fi stabilite de instituțiile și autoritățile publice ținând cont de prevederile art. 1 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, precum și de categoriile de sume care nu sunt supuse executării silite prevăzute la art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 22/2002 și la art. 452 alin. 2 din Codul de procedura civilă de la 1865.
Totodată, contestatoarea a invocat că sumele de bani existente în conturile deschise de instituție la Direcția de Trezorerie și contabilitate Publică, BCR SA precum și la alte unități bancare, sunt destinate acoperirii cheltuielilor de organizare și funcționare a instituției inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor deținute potrivit legii, sau sunt de natura celor prevăzute la art. 452 alin. 2 lit. b) și c) din Codul de procedura civilă, nu pot fi supuse executării silite prin poprire.
În temeiul art. 7 din O.G nr. 22/2002, prezenta contestație este scutită de plata taxelor de timbru.
Intimatul nu a depus întâmpinare în cauză.
În urma adresei emise de instanță, au fost atașate actele din dosarul de executare nr. 2532/2011 al B.E.J.A. ”D. Gont, L. Gont și M. P.”.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
Pe rolul B.E.J.A. ”D. Gont, L. Gont și M. P.” a fost înregistrată cererea de executare silită formulată de către creditorul intimat P. D., formându-se în acest sens dosarul de executare nr. 2532/2011 al B.E.J.A. ”D. Gont, L. Gont și M. P.” pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civila nr. 293/CA/09.09.2010 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, împotriva debitoarei AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ.
Prin această hotărâre judecătorească, contestatoarea a fost obligată să-i plătească intimatului suma de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În cadrul dosarului de executare, executorul judecătoresc a întocmit la data de 19.01.2012 procesul-verbal prin care a procedat la stabilirea cheltuielilor de executare în cuantum de 1.240,44 lei, iar la aceeași dată a emis și somația de plată, în temeiul O.G. nr. 22/2002, prin care a pus în vedere debitoarei să ia măsurile ce se impun pentru plata sumei de 4.240,44 lei (debit + cheltuieli de executare). Somația de plată a fost comunicată contestatoarei la data de 24.01.2012, conform dovezii de comunicare aflate la dosarul de executare.
La data de 22.07.2014, executorul judecătoresc a întocmit un proces-verbal de cheltuieli de executare suplimentare prin care a mai procedat la stabilirea suplimentar de cheltuieli de executare în cuantum de 500 lei, reprezentând ”diferență de cheltuieli de executare”.
De asemenea, prin adresele emise la aceeași dată, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra conturilor contestatoarei deschise la terții popriți Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică, BCR S.A., Bloom Bank, CEC Bank, Exim Bank S.A. și Romanian International Bank, până la concurența unei sume totale de 4.740,44 lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare.
Analizând criticile contestatoarei, instanța constată în primul rând că debitoarea achitase intimatului suma de 3.000 lei (cheltuielile de judecată stabilite prin titlul executoriu) încă din data de 04.04.2013, astfel cum rezultă din ordinul de plată nr. 551/04.04.2013 (f. 28) și așa cum s-a reținut și cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 5078/15.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2012, prin care s-a admis o contestație formulată anterior între aceleași părți și cu privire la același dosar de executare (f. 38-40), sentință care a rămas irevocabilă conform deciziei nr. 2636R/10.09.2014 pronunțate de Tribunalul București (f. 49-52).
În aceste condiții, instanța reține că în mod nelegal s-a înființat poprirea contestată în cauză prin adresele din data de 22.07.2014 pentru recuperarea debitului de 3.000 lei.
În ceea ce privește apărările întemeiate pe prevederile O.G nr. 22/2002, în cauza de față instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate.
Potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002, „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.
Potrivit art. 3 din aceeași ordonanță „în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.”
Analizând aceste texte legale, instanța apreciază că aceste dispoziții legale nu acordă în orice situație instituției publice beneficiul unui termen de grație de 6 luni pentru a-și îndeplini obligația stabilită prin titlul executoriu, ci numai în situația în care executarea nu poate începe sau continua din lipsă de fonduri. Acest termen de 6 luni a fost instituit pentru ca instituția publică, în situația în care nu deține fondurile necesare, să facă demersurile pentru a le obține și a-și executa obligația stabilită în sarcina sa.
Mai mult, astfel cum s-a expus mai sus, instanța reține în cauza de față că executorul judecătoresc a comunicat somația de plată la data de 24.01.2012 către debitoarea obligată prin titlul executoriu, iar în condițiile în care poprirea s-a înființat la data de 22.07.2014, instanța apreciază că nu mai poate fi reținută aplicabilitatea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002 în prezenta cauză, întrucât oricum debitoarea a avut la dispoziție un termen mai mare de 6 luni, calculat de la data comunicării somației de plată. Nicidecum nu se mai poate reține aplicabilitatea prevederilor O.G. nr. 22/2002 la aproximativ 2 ani și 6 luni de la momentul comunicării somației de plată, în condițiile în care debitoarea, dacă nu dispunea de fonduri în acest sens, avea oricum obligația ca, într-un termen de 6 luni de la momentul primirii somației de plată, să facă demersurile necesare pentru alocarea fondurilor și să facă plata.
De asemenea, în ceea ce privește apărările contestatoarei privind imposibilitatea de poprire a sumelor față de destinația acestora și prevederile O.M.F.P. nr. 2336/2011, instanța apreciază faptul că acestea sunt neîntemeiate.
În acest sens, instanța constată faptul că executorul judecătoresc nu a indicat un cont anume pentru a fi executat silit, iar mai mult, din topografia textelor de lege și interpretarea gramaticală a art. 1 din O.G nr. 22/2002, instanța apreciază faptul că aceste dispoziții sunt aplicabile numai în caz de plată voluntară, alin. 2 al art. 1 stabilind că „nu se pot achita” asemenea sume, de unde rezultă că nu se interzice executarea silită a acestora în situația în care debitorul nu se conformează titlului executoriu și nu ia măsuri pentru aducerea acestuia la îndeplinire.
Potrivit art. 1 alin. 1 din O.G nr. 22/2002, „creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă”, iar conform alin. 2 „creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate”.
Astfel, instanța apreciază că aceste texte legale se interpretează în sensul că, după comunicarea către debitor a somației prevăzute de art. 2 din O.G nr. 22/2002, în situația în care în buget există disponibil în contul rezervat plății debitelor provenite din titluri executorii, instituția debitoare va achita aceste sume către creditor. Dacă nu există disponibil în acest cont, se va încunoștința executorul judecătoresc despre această împrejurare pentru ca debitorul să aibă la dispoziție termenul de 6 luni prevăzut la art. 2 din O.G nr. 22/2002 în care este obligat să facă demersurile necesare în vederea îndeplinirii obligației, iar dacă la expirarea termenului de 6 luni instituția nu a alocat fondurile necesare, creditorul poate începe executarea potrivit dreptului comun, asupra oricărui cont al instituției, inclusiv cele de cheltuieli materiale, de organizare și funcționare.
În sprijinul acestei interpretări trebuie menționat faptul că atunci când s-a intenționat să se excludă de la executare anumite sume, legiuitorul a folosit expresia „nu pot fi supuse executării silite” (art. 406, art. 407 și art. 452 alin. 2 din codul de procedură civilă de la 1865 – în continuare ”V.C.pr.civ.” – aplicabil prezentului litigiu). Totodată, textul care impune instituției să nu efectueze plăți din conturile de organizare și funcționare este situat imediat după cel care reglementează plata voluntară, și nu după art. 3 din O.G nr. 22/2002, care reglementează dreptul creditorului de a cere executarea silită potrivit dreptului comun.
O interpretare contrară ar pune în imposibilitate creditorul de a-și realiza creanța, întrucât în condițiile în care debitorul nu alocă fondurile necesare pentru efectuarea plăților și s-ar prevala de exceptarea anumitor fonduri de la executarea silită pentru buna sa funcționare, s-ar crea premisele ca executarea obligației să fie la latitudinea debitorului, ceea ce contravine regulilor de executare silită.
În acest context în care nu se reține aplicabilitatea prevederilor O.G. nr. 22/2002 față de faptul că debitorului i s-a comunicat anterior o somație de plată și nu a comunicat executorului judecătoresc dovezi privind lipsa fondurilor, instanța apreciază că nu pot fi avute în vedere nici prevederile O.M.F.P. nr. 2336/2011, având în vedere domeniul de aplicare menționat chiar la art. 1 din ordin: ”Art. 1. - Prezenta procedură reglementează modul de punere în aplicare a prevederilor art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobata cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările si completările ulterioare, de către unitățile teritoriale ale Trezoreriei Statului, în calitate de terț poprit”.
Totodată, în cauza de față, în raport de achitarea debitului de 3.000 lei către creditor încă din data de 04.04.2013, instanța apreciază că nu se justifică nici stabilirea cheltuielilor de executare suplimentare în cuantum de 500 lei prin procesul-verbal din data de 22.07.2014, mai ales în condițiile în care nici nu rezultă ce cheltuieli suplimentare ar trebui să acopere suma de 500 lei.
Astfel, instanța apreciază că se impune anularea procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare din data de 22.07.2014.
În raport de aceste considerente, în temeiul art. 399 alin. 1 și art. 404 alin. 1 V.C.pr.civ., instanța va admite în parte contestația la executare, va anula procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare din data de 22.07.2014 emis în dosarul de executare nr. 2532/2011 al B.E.J.A. ”D. Gont, L. G. și M. P.”, precum și în parte adresele de înființare a popririi din data de 22.07.2014 emise în același dosar de executare asupra conturilor contestatoarei deținute la terții popriți Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică, BCR S.A., Bloom Bank, CEC Bank, Exim Bank S.A. și Romanian International Bank, în ceea ce privește o sumă de 3.500 lei (compusă din debit în cuantum de 3.000 lei și 500 lei cheltuieli de executare suplimentare), urmând astfel ca poprirea să rămână în ființă pentru o sumă de 1.240,44 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ, cu sediul în București, .-22, sector 4, în contradictoriu cu intimatul P. D., cu domiciliul în C., ., ., județul C..
Anulează procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare din data de 22.07.2014 emis în dosarul de executare nr. 2532/2011 al B.E.J.A. ”D. Gont, L. G. și M. P.”.
Anulează în parte adresele de înființare a popririi din data de 22.07.2014 emise în dosarul de executare nr. 2532/2011 al B.E.J.A. ”D. Gont, L. G. și M. P.” asupra conturilor contestatoarei deținute la terții popriți Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică, BCR S.A., Bloom Bank, CEC Bank, Exim Bank S.A. și Romanian International Bank, în ceea ce privește o sumă de 3.500 lei (compusă din debit în cuantum de 3.000 lei și 500 lei cheltuieli de executare suplimentare), urmând astfel ca poprirea să rămână în ființă pentru o sumă de 1.240,44 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. F. S. O.A.
Red./Dact. Jud. M.F./4ex./
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4538/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4641/2015. Judecătoria... → |
|---|
