Contestaţie la executare. Sentința nr. 4543/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4543/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 4543/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4543
Ședința publică din data de 16 aprilie 2015
Instanța constituită din: Președinte - VERONICA SÎRBU Grefier – V. V.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind cererea de chemare în judecată formulată de contestatorul M. FINANȚELOR PUBLICE, PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA JUDEȚEANĂ A VÂNĂTORILOR ȘI PESCARILOR SPORTIVI TULCEA, având ca obiect contestație la executare și suspendarea executării silite .
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 din codul de procedură civilă (în continuare C.p.c.), a amânat pronunțarea în cauză la data de 16.04.2015, când – în aceeași compunere – a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.08.2014 contestatorul M. FINANȚELOR PUBLICE, PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, a formulat în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA JUDEȚEANĂ A VÂNĂTORILOR ȘI PESCARILOR SPORTIVI TULCEA contestație la executare împotriva executării silite începute în dosarul de executare nr. 254/2014 al B.E.J.A. D., I. și Crafcenco, solicitând anularea somației și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
În motivare, contestatorul a arătat, în primul rând, că s-a încălcat art. 1445 din Codul civil, întrucât acesta este executat pentru întregul debit, deși conform titlului executoriu instanța a obligat atât Ministerul Finanțelor Publice, cât și M. Agriculturii și Dezvoltării Rurale și M. Mediului și Pădurilor la plata sume de 705.000 lei, fiind în situația de a fi executați trei debitori diferiți pentru același debit.
În al doilea rând, s-a învederat că nu a fost respectat art. 622 alin. 1 C.p.c., întrucât creditoarea nu s-a adresat debitorului cu o cerere în vederea executării voluntare, înaintea declanșării executării silite.
În al treilea rând, s-a precizat că nu a fost respectat termenul de 6 luni prevăzut de O.G. nr. 22/2002, înăuntrul căruia instituția publică poate efectua plata voluntar.
Acesta a adăugat că onorariul executorului depășește plafonul legal și a precizat că onorariul de avocat a fost inclus în mod greșit și nejustificat în cheltuielile de executare.
În drept, contestatorul a invocat art. 711 și urm. și art. 714 pct. 1 și pct. 3 C.p.c. și O.G. nr. 22/2002, solicitând judecarea în lipsă.
Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru, conform art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat pentru a solicita probe sau a formula apărări.
Ca urmare a adresei instanței, s-a depus dosarul de executare nr. 254/2014 (fila 20 și urm.).
Analizând lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea formulată la executorul judecătoresc la data de 20.04.2014 (fila 54), intimata creditoare a solicitat executarea silită a contestatorului debitor în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 722/28.03.2012 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2010, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 125A/24.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel București.
Prin această sentință civilă (fila 44) a fost obligat pârâtul contestator în solidar cu M. Agriculturii și Dezvoltării Rurale și M. Mediului și Pădurilor la plata către reclamanta intimată a sumei de 705.000 lei, din care 700.000 lei – daune materiale și 5000 lei – cheltuieli de judecată.
Cheltuielile de executare au fost stabilite prin încheierea din data de 01.08.2014 (fila 39) în cuantum total de 30.742,20 lei, incluzând 15.114 lei plus T.V.A. – onorariul executorului și 15.000 lei – onorariul de avocat.
În drept, instanța face trimitere la dispozițiile relevante din Codul de procedură civilă, în forma în vigoare la momentul începerii executării silite:
„Art. 622. (1) Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Art. 711. alin. 1. Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Art. 718. alin. 1. Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată.”
Totodată, instanța citează dispozițiile relevante din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii:
„Art. 2. Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Art. 3. În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Art. 4. (1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.”
Conform Legii nr. nr. 188/2000 privind executorii judecătorești:
„Art. 39. (1) Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: a) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
b) pentru creanțele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus un procent de până la 3% din suma care depășește 50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
c) pentru creanțele în valoare de peste 80.000 lei, dar până la 100.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.900 lei plus un procent de până la 2% din suma care depășește 80.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.”
În speță, cu privire la primul motiv al contestației, instanța stabilește că acesta este neîntemeiat, întrucât reiese fără echivoc din dispozitivul titlului executoriu că debitorul contestator a fost obligat în solidar cu ceilalți debitori la plata debitului, contrar afirmațiilor din contestația la executare.
Referitor la al doilea motiv al contestației, respectiv nerespectarea art. 622 C.p.c., întrucât creditoarea nu a formulat o cerere de executare voluntară la contestator înaintea declanșării executării silite, instanța face trimitere la art. 622 alin. 2 C.p.c., sus-citat. Aceste dispoziții nu stabilesc o obligație de obținere în prealabil a unui refuz din partea debitorului ca o condiție de admisibilitate a declanșării executării silite.
Instanța arată că acest argument este neîntemeiat, întrucât contestatorul, parte în litigiul finalizat prin hotărârea ce reprezintă titlul executoriu, trebuia să-și îndeplinească obligațiile de bunăvoie, astfel cum prevede art. 622 alin. 1 C.p.c., citat de contestatoare însăși. În acest sens, este necesar a se sublinia sensul sintagmei „de bunăvoie” și anume „din inițiativă proprie”.
Cu alte cuvinte, dispozițiile art. 622 C.p.c. prevăd tocmai obligația debitorului de a-și executa obligația în lipsa unor alte demersuri ale creditorului pentru a-și satisface creanța, respectiv fără – astfel cum sugerează contestatorul – formularea unei noi cereri prin care să chestioneze dacă debitorul înțelege să execute obligația. Astfel, în lipsa oricăror demersuri din partea debitorului de a achita obligația stabilită prin titlul executoriu, intimata a fost îndreptățită să apeleze la un executor judecătoresc pentru a aduce la îndeplinire această obligație, care – implicit – în mod legal a pretins achitarea cheltuielilor de executare.
În ce privește al treilea motiv al contestației, instanța nu poate primi drept argument valid aspectul referitor la nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002. Din analiza acestui din urmă text legal instanța stabilește că nu rezultă o amânare automată, un termen de grație, în toate cazurile a obligației instituției publice de a se conforma titlului executoriu, ci numai în situația în care executarea creanței nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri.
În speță, instanța arată că debitorul nu a făcut în niciun fel demersuri prin care să învedereze lipsa de fonduri. Pentru a beneficia de aceste dispoziții, contestatorul trebuia să facă dovada întreprinderii de demersuri în vederea obținerii fondurilor necesare achitării obligațiilor sale.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este, de asemenea, în sensul celor arătate de instanță, conturând o jurisprudență constantă începând cu hotărârea din 19.03.1997 pronunțată în cauza Hornsby contra Greciei, conform căreia dreptul de acces la o instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat ar permite ca o decizie judecătorească definitivă și obligatorie sa rămână inoperantă față de una dintre părți, executarea unei hotărâri judecătorești trebuind astfel considerată ca făcând parte din „proces” în sensul art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Astfel, Curtea Europeană a decis că executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp. Mai mult, în ce privește creanțele stabilite împotriva statului ori a autorităților publice, s-a reținut că administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al bunei administrări a justiției. Aceeași optică jurisprudențială a fost menținută și în cauzele ulterioare, printre care hotărârile în cauzele Ș. împotriva României și T. împotriva României.
În ce privește cuantumul cheltuielilor de executare, instanța stabilește că onorariul executorului judecătoresc este justificat de munca depusă; argumentul că onorariul executorului judecătoresc depășește plafonul legal, nu corespunde realității, onorariul stabilit încadrându-se în limitele prevăzute de art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, sus-citat.
Instanța constată că executorul a adăugat T.V.A. la onorariul legal și, deși contestatoarea nu a adus obiecțiuni în acest sens, instanța arată că taxa pe valoarea adăugată este definită ca un impozit indirect, datorat la bugetul statului de către persoanele impozabile care desfășoară activități economice, constând în livrarea de bunuri, execuția unor lucrări sau prestarea unor servicii. Această taxă se calculează asupra creșterii de valoare, adăugată de fiecare agent economic care participă la ciclul realizării unui produs sau la executarea unei lucrări, urmând a fi suportată de către consumatorul final. Astfel, instanța reține că nu executorul judecătoresc trebuie să suporte T.V.A., ci creditorul, în calitate de beneficiar al serviciului prestat, suma respectivă urmând a fi recuperată de la debitor.
Prin urmare, instanța apreciază că onorariul a fost în mod legal calculat de către executorul judecătoresc, acesta fiind proporțional cu munca specifică activității sale, constând în deschidere dosar, înaintarea cererii de executare silită instanței în vederea încuviințării, înființarea popririi, distribuirea sumelor achitate, ridicarea popririi și, în final, închiderea dosarului de executare.
Cu toate acestea, privitor la onorariul de avocat de 15.000 lei, instanța arată că întreaga executare silită revine ca activitate principală executorului.
Prin urmare, demersurile în această fază sunt realizate de organul de executare, rolul creditorului și, implicit, al reprezentantului acestuia, limitându-se la a veghea ca executarea să nu fie tergiversată, nerevenindu-i sarcina de a efectua în concret actele de executare.
Astfel, onorariul avocatului într-un cuantum ridicat în această fază nu este în niciun fel justificat de specificul activităților de executare silită, în care executorul judecătoresc este cel care instrumentează dosarul de executare cu toate demersurile adiacente, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar: deschidere dosar, înaintarea cererii de executare silită instanței în vederea încuviințării, demersuri pentru aflarea veniturilor debitorului, înființarea popririi, distribuirea sumelor achitate, ridicarea popririi și, în final, închiderea dosarului de executare.
Ținând seama de activitatea efectiv depusă în cadrul executării silite, de nivelul onorariului executorului și având în vedere principiile expuse mai sus, instanța urmează să diminueze onorariul avocatului la suma de 500 de lei (T.V.A. inclusă).
Instanța subliniază că această diminuare nu afectează raporturile juridice dintre părțile contractului de asistență juridică, ci doar obligația debitoarei contestatoare de a plăti acest onorariu. De asemenea, instanța arată că argumentele expuse au în vedere strict activitatea desfășurată de avocat pe parcursul derulării executării silite, iar nu și serviciile de asistență juridică oferite clientului în cadrul litigiilor în această fază (validări de poprire, contestații la executare), pentru care partea poate solicita cheltuieli de judecată, chiar în cadrul acestor proceduri, în situația în care contestatorul parte adversă cade în pretenții, cum a fost cazul de altfel și în prezenta speță.
Față de cele ce preced, instanța va admite în parte contestația la executare și va anula în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 01.08.2014, alături de actele de executare subsecvente emise în dosarul de executare nr. 254/2014 al B.E.J.A D., I. și Crafcenco, în sensul că în toate aceste acte de executare suma reprezentând onorariul de avocat se reduce la 500 lei (T.V.A. inclusă).
Referitor la suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, având în vedere faptul că a fost soluționat capătul de cerere privind contestația la executare, instanța va respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. FINANȚELOR PUBLICE, PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., Sector 5, și cu sediul procesual ales în București, Sector 2, ., în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA JUDEȚEANĂ A VÂNĂTORILOR ȘI PESCARILOR SPORTIVI TULCEA, cu sediul în Tulcea, .. 10, județul Tulcea.
Anulează în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 01.08.2014, alături de actele de executare subsecvente emise în dosarul de executare nr. 254/2014 al B.E.J.A D., I. și Crafcenco, în sensul că în toate aceste acte de executare suma reprezentând onorariul de avocat se reduce la 500 lei (T.V.A. inclusă).
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii, cerere de apel care se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. S. V. V.
Red. Tehnored. V.S./V.V./4 Ex./2 Ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4641/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4457/2015. Judecătoria... → |
|---|
