Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3203/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3203/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 3203/2015
ROMÂNIA
DOSAR NR._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 3203
Ședința din camera de consiliu de la 12.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte –M. B.
Grefier – R. N.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul A. A. - M., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședință de cameră de consiliu, a răspuns pârâtul personal și asistat de avocat care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Pârâtul prin avocat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, arătând că acestea trebuie prezentate de reclamantă, care a tranzacționat cu pârâtul în sensul eliminării comisionului de risc. Arată că reclamanta nu a vrut să emită extras de cont pentru perioada anterioară litigiului, din care să rezulte ce plăți au fost făcute. Arată că litigiul cu privire la comisionul de administrare și risc a fost soluționat pe cale amiabilă între părți și s-a convenit scutirea de rate pentru un an și jumătate. Arată că reclamanta refuză să elibereze extras de cont care să dovedească înțelegerea cu privire la comisionul de risc. Solicită ca reclamanta să comunice situația plăților efectuate de pârât în perioada 2010-2012 și ce s-a plătit cu titlu de comision de risc anterior pronunțării dosarului de pe rolul Tribunalului București și ulterior, după ce a intervenit înțelegerea între părți, situație din care să rezulte compensarea care a operat.
Instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, în temeiul art. 255 și 258 Cod procedură civilă și respinge ca neutilă cauzei solicitarea pârâtului de depunere de către reclamantă a înscrisurilor la care pârâtul a făcut referire la acest termen.
Pârâtul solicită respingerea cererii, iar în subsidiar diminuarea pretențiilor solicitate de reclamantă, față de faptul că există act normativ din anul 2007 care a stabilit că sunt nelegale comisioanele de administrare și de risc, iar între părți a existat o înțelegere în acest sens, prin urmare nu se pot cere cheltuieli de judecată din dosarul care a rămas în nelucrare din cauză că părțile s-au înțeles. Arată că, cheltuielile de judecată sunt nereale, dosarul fiind suspendat de la primul termen și că nu se justifică solicitarea de recuperare a acestora câtă vreme situația litigioasă a fost creată chiar de reclamantă.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei comerciale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21.07.2014 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, sub nr._, reclamanta V. Romania SA a chemat în judecată pe pârâtul A. A. M. solicitând instanței, pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă, obligarea pârâtului la plata sumei de 6907,10 lei, reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de soluționarea dosarului nr._/3/2010 al Tribunalului București, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 881/07.02.2013 pronunțată în dosarul nr._/3/2010, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. A. M. ca perimată. În dosarul nr._/3/2010, . a fost reprezentată de societatea civilă de avocați N. N. D. Petersen, conform contractului de asistență juridică nr._/12.10.2010, în baza căruia s-a emis factura nr._/03.11.210, achitată astfel cum rezultă din documentele atașate cererii. Reclamanta a mai arătat că, prin respingerea acțiunii din dosarul nr._/3/2010, pârâtul se află în culpă procesuală, iar reclamanta este îndreptățită să recupereze cheltuielile de judecată efectuate pentru susținerea drepturilor sale procesuale, chiar dacă dosarul s-a soluționat în puține termene și în baza unei excepții.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 451 și urm. C.proc.civ.
În probațiune, reclamanta a depus la dosar, un set de înscrisuri (f. 5-14, 21-24).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 428 lei.
La data de 19.12.2014, pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, cenzurarea și diminuarea cuantumului sumei solicitate de reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâtul a arătat că prin acțiunea înregistrată în anul 2010 pe rolul Tribunalului București, ce a format obiectul dosarului nr._/3/2010, a urmărit protejarea dreptului său și exonerarea de la plata comisioanelor cuprinse în convenția de credit nr._/11.09.2007. Pârâtul a mai arătat că, după comunicarea acțiunii către pârâtă în acel dosar, a fost invitat la sediul băncii pentru a încerca soluționarea pe cale amiabilă a litigiului decurgând din încheierea și executarea contractului de credit. Cu acea ocazie, unitatea bancară a achiesat la pretențiile pârâtului, recunoscând nelegalitatea comisionului de risc/comision de administrare credit, cuprins în convenția de credit și a exclus din graficul de plăți sumele corespunzătoare acestei categorii de plată, totodată fiind de acord cu rambursarea sumelor plătite anterior pentru acest comision, prin compensarea sumelor reciproc datorate. Astfel, a arătat pârâtul, întrucât între părți a avut loc o adevărată tranzacție extrajudiciară, prin care unitatea bancară a achiesat la pretențiile sale, demersul său judiciar a devenit lipsit de obiect/interes, iar de comun acord cu reprezentanții băncii, a lăsat cauza în nelucrare, neprezentându-se în instanță și având în permanență reprezentarea că procesul s-a încheiat prin înțelegerea avută cu banca. Pârâtul a mai arătat că în dosarul nr._/3/2010 au fost doar două termen de judecată, la primul termen dispunându-se suspendarea cauzei, iar la al doilea termen, instanța constatând perimarea, că reprezentanții convenționali ai V. nu au formulat întâmpinare ori alt act de procedură și au fost prezenți în instanță la un singur termen de judecată, la care s-a dispus suspendarea cauzei, astfel încât suma pretinsă de reclamantă este vădit disproporționată față de situația specială și volumul real de muncă depus în cauză.
În susținerea întâmpinării, pârâtul a depus la dosar grafic de rambursare credit și copia dosarului nr._/3/2010 (f. 48-94)
La data de 09.01.2015, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat și detaliat aspectele invocat în cererea introductivă, arătând totodată că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă achiesarea de către reclamantă la pretențiile pârâtului în cadrul dosarului nr._/3/2010, iar pârâtul nu a solicitat instanței de judecată învestite cu soluționarea dosarului nr._/3/2010 consemnarea aspectelor legate de tranzacție extrajudiciară invocată de acesta.
La termenul de judecată din data de 12.03.2015, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 881/07.02.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._/3/2010, rămasă irevocabilă prin nerecurare (f. 23), s-a constatat perimarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. A. M., în contradictoriu cu pârâta .. În considerentele sentinței, s-a reținut că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 13.10.2011, când cauza a fost suspendată pentru neîndeplinirea de către reclamant a obligațiilor stabilite prin rezoluție, iar pricina a rămas în nelucrare mai mult de 1 an, reclamantul nemaistăruind în judecarea cauzei. Prin cererea de chemare în judecată formulată în dosarul nr._/3/2010, reclamantul A. A. M. solicitase, în contradictoriu cu pârâta ., anularea comisionului de risc perceput în baza contractului de credit nr._/11.09.2007, rambursarea comisionului de risc încasat pentru ratele din luna iunie 2010 și până la soluționarea cererii de chemare în judecată.
Pe parcursul acestui proces, pârâta . a fost reprezentată de Societatea Civilă de Avocați N. N. D. Kingston Petersen, în baza contractului de asistență juridică nr._/12.10.2010 (f. 6-7), reprezentantul pârâtei nedepunând întâmpinare, fiind prezent la termenul din 09.12.2010, când s-a soluționat în camera de consiliu cererea de preschimbare a termenului de judecată formulată de reclamant (f. 75), precum și la termenul din 13.10.2011, când instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 1551 C.proc.civ., formulând concluzii orale cu privire la aspectele puse în discuție de Tribunal, însă nu și la termenul din 07.02.2013, când instanța a rămas în pronunțare asupra excepției perimării cererii de chemare în judecată. Cuantumul onorariului avocațial a fost de 6907,10 lei (echivalentul a 1300 Euro), astfel cum rezultă din contractul de asistență juridică nr._/12.10.2010 și factura nr._/03.11.2010 (f. 8), onorariu ce a fost achitat de . către societatea de avocați la data de 03.11.2010, conform extrasului de cont de la fila 5 din dosar.
În drept, instanța constată că cererea, astfel cum a fost formulată, îndeplinește condițiile pentru a fi soluționată pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă, potrivit art. 1025 C.p.c., care prevede că „prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței”.
Astfel, acțiunea promovată este evaluabilă în bani și nu depășește, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, suma de 10.000 lei.
Potrivit art. 453 alin. 1 C.proc.civ.: „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părți care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
Potrivit art. 451 alin. 2 C.proc.civ., „instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.”
Fundamentul juridic al obligării părții care a pierdut procesul („a pierdut procesul”, în exprimarea Codului) la suportarea cheltuielilor de judecată avansate de partea care a câștigat procesul este culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.
Culpa procesuală este relevată de fapta ilicită a generării litigiului în cadrul căruia s-au avansat cheltuielile de judecată în discuție. Așadar, temeiul juridic de drept substanțial al cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată este reprezentat de răspunderea civilă delictuală, reglementată de dispozițiile art. 1349 și 1357 C.civ.
În dosarul nr._/3/2010, s-a constatat perimarea acțiunii reclamantului A. A. M. împotriva pârâtei ., astfel că reclamantul este cel care a căzut în pretenții, purtând culpa procesuală pentru declanșarea litigiului. În consecință, sunt întrunite condițiile art. 453 alin. 1 din codul de procedură civilă pentru obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru ca partea care a câștigat litigiul să obțină rambursarea cheltuielilor de judecată, trebuie să se probeze că sumele solicitate cu titlul de cheltuieli de judecată au fost avansate de partea care a câștigat procesul în timpul și / sau în legătură cu soluționarea procesului și au un caracter real, necesar și rezonabil.
Analizând aceste cerințe prin raportare la datele speței de față, instanța constată că reclamanta V. Romania SA a achitat societății de avocați angajată pentru prestarea apărării în cadrul dosarului nr._/3/2010 onorariul de avocat în sumă de 6907,10 lei la data de 03.11.2010, astfel cum rezultă din extrasul de cont de la fila 5 din dosar.
În ceea ce privește susținerile pârâtului A. A. M. în sensul că dosarul nr._/3/2010 a rămas în nelucrare ca urmare a unei înțelegeri extrajudiciare intervenite între părți până la acel moment, instanța reține că aceste susțineri sunt lipsite de relevanță sub aspectul temeiniciei prezentei cereri, din perspectiva culpei procesuale a pârâtului în declanșarea litigiului sus-menționat. Astfel, atât timp cât prin sentința civilă nr. 881/07.02.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._/3/2010, rămasă irevocabilă prin nerecurare, s-a constatat perimarea acțiunii formulate de reclamantul A. A. M. în acel dosar, după suspendarea judecății pentru neîndeplinirea de către acesta a obligațiilor procesuale, rezultă că s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că pricina a rămas în nelucrare din vina reclamantului A. A. M., ceea ce conduce și la existența culpei procesuale a acestuia în declanșarea litigiului. În măsura în care între părți a avut loc o înțelegere extrajudiciară cu privire la acțiunea din dosarul nr._/3/2010, reclamantul A. A. M. ar fi trebuit să aducă acest lucru la cunoștința instanței, și eventual să solicite instanței că consfințească tranzacția părților, dacă aceasta a fost încheiată în scris, după îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță.
În privința cuantumului acestor cheltuieli, instanța constată că acțiunea, având ca obiect anulare act, a fost suspendată la primul termen de judecată, pentru neîndeplinirea de către reclamant a obligațiilor stabilite în sarcina acestuia, iar ulterior la al doilea termen de judecată s-a constatat perimarea cererii de chemare în judecată.
Instanța constată că onorariul avocațial de 6907,10 lei este vădit disproporționat în raport cu natura pricinii, numărul termenelor acordate în cauză, modul de soluționare a cauzei, precum și activitatea desfășurată de avocat, astfel că acest onorariu va fi redus la 500 lei.
Astfel cum prevăd și dispozițiile art. 451 alin. 2 teza finală C.proc.civ., prin această soluție nu se intervine în raporturile dintre avocat și clientul său, contractul de asistență juridică producându-și pe deplin efectele între părți, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții îndreptățite trebuie suportat de partea care a pierdut procesul, față de complexitatea cauzei și efortul concret depus de avocatul părți îndreptățite.
În consecință, în temeiul art. 453, 451 alin. 2 și 1030 C.proc.civ. instanța va admite în parte cererea și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de soluționarea dosarului nr._/3/2010.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă pentru judecarea prezentei cauze, reprezentate de taxa judiciară de timbru, instanța reține cu titlu prealabil că, față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art. 453 alin. 1 C.proc.civ. care prevăd că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată, pârâtul se află în culpă procesuală cu privire la pretențiile admise, iar reclamanta se află în culpă procesuală cu privire la pretențiile respinse. Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 453 C.proc.civ., instanța urmează să admită în parte cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată și să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă pretențiilor admise, conform art. 6 alin. 1 din OUG nr. 80/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta . cu sediul în sector 2, București, ., . 10 în contradictoriu cu pârâtul A. A. - M., cu domiciliul în sector 4, București, ., ., ., cu domiciliul ales la SCPA C. și Asociații, din București, ., .-4, sector 2, având ca obiect cerere de valoare redusă.
Obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de soluționarea dosarului nr._/3/2010.
Obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată aferente prezentului dosar.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. M. N. R.
Red. M.B./Dact. M.B./4 ex./27.07.2015
| ← Reprezentativitate sindicat. Sentința nr. 5/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3052/2015. Judecătoria... → |
|---|
