Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3052/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3052/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 3052/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3052
Ședința de Camera de Consiliu din data 10.03.2015
Instanță constituită din:
PREȘEDINTE – G. L.
GREFIER – D. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul L. P. în contradictoriu cu pârâții R. G. și R. A. C., având obiect „cerere de valoare redusă”.
La apelul nominal făcut în ședință de cameră de consiliu nu au răspuns părțile, cauza judecându-se fără citarea acestora, conform art. 1029 Cod procedură civilă.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că pricina se află la prima zi de înfățișare, în temeiul art. 131 rap. la art.1027 și art. 107 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze prezenta cerere.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, făcând aplicarea prevederilor art. 223 și art. 254 Cod procedură civilă, instanța ia în considerare probele propuse de părți, sens în care, în temeiul art. 1029 alin. 9 Cod procedură civilă, cu referire la art. 255 și art. 258 Cod procedură civilă, încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisuri solicitată prin acțiune, apreciind-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei. Totodată, instanța ia act de faptul că pârâții nu au depus la dosarul cauzei formularul de răspuns prev. de art. 1029 Cod procedură civilă completat și nu s-au înfățișat la strigarea pricinii pentru a propune probe în apărare.
Constatând administrată proba cu înscrisuri, prin actele deja depuse la dosarul cauzei, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 Cod procedură civilă instanța declară terminată cercetarea procesului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de 16.10.2014 sub nr._, reclamantul L. P. i-a chemat în judecată pe pârâtii R. G. și R. A. C. pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâtii la plata sumei de 3.538 lei debit principal, precum si la plata penalitatilor de intarziere in cuantum de 6.400 lei. De asemenea, reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că intre parti a fost incheiat contractul de vanzare-cumparare cu plata in rate anexat, debitorii trebuind sa plateasca pretul vanzarii in 2 rate lunare, iar pana la implinirea termenului nu au platit, ramanand de plata suma de 3.538 lei, la care se adauga daune moratorii in valoare de 6.400 lei, conform notei de calcul anexate.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1025 si urm. C.proc.civ.
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri si a depus la dosarul cauzei contractul de vanzare-cumparare cu plata in rate nr. 255/11.10.2013, factura, nota de calcul.
Cererea a fost legal timbrată cu 200 lei taxa judiciară de timbru.
Pârâtii, legal citati cu copie de pe formularul de cerere stabilit prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 359/C/2013, potrivit art. 1028 alin. 2 C.proc.civ., nu au depus formularul de răspuns.
Prin sentinta civila nr. 63/19.01.2015 pronuntata de Judecatoria Z.-Judet Teleorman in dosar nr._, a fost admisa exceptia de necompetenta teritoriala a Judecatoriei Z. si a fost declinata competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sector 4 Bucuresti, ca instanta de la domiciliul consumatorilor.
In urma declinarii competentei de solutionare a cauzei s-a constituit pe rolul Judecatoriei Sector 4 Bucuresti dosarul nr._ .
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile de la dosar, apreciind-o ca fiind pertinentă, utilă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
În fapt, între parti s-a încheiat la data de 11.10.2013 contractul de vanzare-cumparare cu plata in rate nr. 255/11.10.2013; in temeiul contractului mentionat anterior a fost emisa de catre reclamant factura nr. 487/11.10.2013, care nu a fost achitata de catre parati.
Instanța constată că prezenta cerere este formulată pe calea procedurii speciale cu privire la cererile de valoare redusă și reține că în conformitate cu art. 1025 C.proc.civ prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10 000 lei la data sesizării instanței.
Din analiza textului legal menționat, rezultă stabilirea domeniului de aplicare pentru procedura cu privire la cererile de valoare redusă, legiuitorul prevăzând, pe lângă condițiile generale pentru exercitarea oricărei acțiuni în justiție, îndeplinirea cumulativă a unor cerințe speciale. Astfel, este necesar ca acțiunea promovată să fie evaluabilă în bani și, în principiu, să aibă ca obiect o sumă de bani, iar suma pe care reclamantul o solicită pe calea acestei acțiuni speciale, să nu depășească, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, suma de 10.000 lei.
Instanța reține că cererea astfel cum a fost formulată îndeplinește condițiile de a fi soluționată în baza procedurii simplificate privind cererile de valoare redusă.
Față de împrejurarea că respectivul contract dintre părți s-a încheiat la data de 11.10.2013, instanța reține că raportului juridic dedus judecății îi este aplicabil Noul Cod Civil.
Instanța reține că art. 1.270 C.civ. consacră principiul forței obligatorii a contractului (pacta sunt servanda), dispunând în acest sens: “contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, iar potrivit art. 1.170 „părțile trebuie să acționeze cu bună credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale”.
În acest sens, instanța reține că în prezenta cauză s-au desfășurat relații comerciale în urma cărora pârâtii și-au asumat obligația de a achita contravaloarea facturii emise pentru produsele cumparate.
Instanța reține că obligațiile bănești (astfel cum este cazul în speță) pot fi executate întotdeauna în natură. În acest sens, instanța apreciază că, în cazul unei acțiuni ce are ca obiect plata unei sume de bani ce reprezintă obiectul unei obligații contractuale, trebuie să analizeze dacă există o creanță certă, lichidă și exigibilă a reclamantului împotriva pârâtului.
Asaa cum rezultă din art. 662 alin 2 C.p.c., o creanță este certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși înscrisul constatator semnat de părți. Potrivit art. 662 alin 3 C.proc.civ. creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Totodată, potrivit art. 662 alin. 4 C.proc.civ. o creanță este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
Astfel, instanța constată că, în raport de prevederile art. 662 alin. 2, 3 și 4 C.p.c., creanța reclamantei este certă, rezultând din contractul incheiat intre parti si factura emisa in baza contractului, este lichidă, fiind stabilită în bani prin factura emisa și exigibilă, deoarece s-a împlinit data scadentă.
Instanța are în vedere că, potrivit regulilor aplicabile în materia răspunderii civile contractuale, în cazul obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că mai întâi creditorul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea.
Instanța reține că pârâtii nu au negat raportul juridic obligațional stabilit între părți și nici nu au dovedit stingerea obligațiilor prin vreunul din modurile reglementate de lege. În speță, reclamanta a făcut, așadar, dovada existenței creanței prin factura mai sus arătata, în timp ce pârâtii nu au dovedit îndeplinirea obligației de plată.
Referitor la cererea de acordare a penalităților de întârziere, instanța subliniază că nerespectarea obligațiilor contractuale asumate atrage răspunderea pârâtei.
Potrivit art. III.1 din contractul incheiat intre parti, acestia au convenit ca, in cazul neplatii benevole sau a platii cu intarziere a ratelor, astfel cum au fost convenite, cumparatorii vor plati penalitati de intarziere denumite in continuare daune moratorii de 1,8% pentru fiecare zi de intarziere, daunele moratorii putand depasi cuantumul debitului restant.
Analizând acest capăt de cerere, instanța constată că penalitățile de întârziere, echivalând cu o clauză penală, au fost inserate în contractul încheiat între părți care, potrivit principiului de drept pacta sunt servanta, reprezintă legea părților și trebuie respectat întocmai și cu bună-credință. Clauza penală este o convenție prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale.
Prin urmare, instanța reține că și această creanță este certă, lichidă și exigibilă.
În consecință, având în vedere considerentele expuse, în baza art. 1.030 C.proc.civ., instanța va admite cererea și va obliga pârâtii in solidar la plata catre reclamanta a sumei de 3.538 lei reprezentand debit principal, precum si la plata penalitatilor de intarziere in cuantum de 6.400 lei aferente debitului principal.
În conformitate cu art. 1.031 alin. 1 rap. la art. 451 alin. 1 și art. 452 C.proc.civ, constatând culpa procesuală a pârâtilor în ceea ce privește prezentul litigiu, instanța ii va obliga la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul L. P., în calitate de reprezentant al Î.I. L. P., cu sediul procesual ales la C.. Av. C. F. în com. Petroșani, .. 52, jud. Teleorman, în contradictoriu cu pârâții R. G. și R. A. C., ambii cu domiciliul în București, ., ., ., sector 4.
Obliga paratii in solidar la plata catre reclamant a sumei de 3.538 lei reprezentand debit principal, precum si la plata penalitatilor de intarziere in cuantum de 6.400 lei aferente debitului principal.
Obliga paratii la plata catre reclamant a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.03.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red./Dact./Jud. G.L. /5 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3203/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 3008/2015. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
