Contestaţie la executare. Sentința nr. 512/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 512/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 512/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
....
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 512
Ședința publică de la data de 19 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: MĂNESCU MARIA-RAMONA
GREFIER: P. C.
Pe rol, se află soluționarea cauzei civile formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, în contradictoriu cu intimatul B. G., având ca obiect: contestație la executare-suspendarea executării silite-întoarcere executare.
Dezbaterile și cuvântul pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.01.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 17.03.2014, sub dosar nr._ , contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR în contradictoriu cu intimatul B. G., a solicitat instanței a solicitat instanței suspendarea executării silite, anularea executării silite dispuse în dosarul nr. 1/2013, anularea încheierii privind cuantumul cheltuielilor de executare întocmită la data de 28.02.2014, de B. D. G., L. G. ȘI M. P., anularea încheierii pronunțate la data de 28.01.2013, în dosarul nr._, de încuviințare a executării silite.
În motivarea contestației, s-a arătat că în fapt, la data de 23.03.2012, Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a emis pe numele petentului B. G. Hotărârea nr. 1249/2012, prin care s-a stabilit cu titlu de despăgubiri suma de 424.816, 59 RON.
Prin somația emisă la data de 28.02.2014, B. D. G., L. G. ȘI M. P. a înștiințat A. Națională Pentru Restituirea Proprietăților despre obligația de restituire către creditor a sumei de 281.052, 69 RON, compusă din suma de 269.394 RON, reprezentând tranșa a II-a din suma totală de 424.816, 59, 14.504, 05 RON reprezentând actualizarea cu indicele de inflație, și suma de 26.162, 74 RON, reprezentând cheltuieli de executare.
Contestatoarea a precizat că modalitatea de plată a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 este prevăzută de art. 18, alin. 5 din HG nr.1120/2006, respectiv ,,Compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
(6) Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior”.
Prin urmare, potrivit art. 18, alin. 5 din HG nr.1120/2006, achitarea acestor compensații este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație. Prin folosirea sintagmelor ,,În funcție de disponibilitățile bănești”, sau ,,în limita sumelor aprobate anual cu această destinație prin bugetul de stat legiuitorul a prevăzut tocmai acea situație în care sumele alocate prin bugetul de stat nu sunt suficiente pentru acoperirea despăgubirilor acordate potrivit legii.
În aceste condiții, se impune a se constatat că în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabili în momentul de față în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este de natură să afecteze principiul egalității de tratament recunoscut atât în plan intern, cât și în plan european.În al doilea rând, din rațiuni financiare, creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condiții de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența CEDO. Sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat.
În ceea ce privește modalitatea de actualizare cu indicele de inflație, prin art. 18, alin.6 din HG nr. 1120/2006 se prevede faptul că ,,Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior”.
Contestatoarea a mai învederat faptul că somația a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor OG nr.22/2002.
Potrivit art.1 din OG nr.22/2002, ,, Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă”.
Art.2 dispune faptul că ,, Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.
În conformitate cu dispozițiile art. 3 din OG nr.22/2002, ,, În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Or, art. 2 al ordonanței prevede un termen de 6 luni în care instituția publică este obligată să dispună toate măsurile care se impun pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titlurile executorii.
Contestatoarea a învederat că in realizarea functiilor sale gestioneaza, coordoneaza si controleaza procesul de restituirea a proprietatilor si de acordare a despagubirilor pentru proprietatile preluate abuziv de regimul comunist.
Pentru reprezentarea intereselor Statului R. si pentru gestionarea eficienta a banului public, ANRP trebuie sa previna eventuale prejudicii.
Tinand cont de existenta numarului foarte mare de popriri dispuse in cadrul executarilor silite, consecinta inevitabila va fi blocarea conturilor ANRP, iar acesta institutie va fi pusa in imposibilitatea de a plati voluntar despagubirile de care beneficiaza persoanele indreptatite in temeiul legii nr 9/1998 si legii nr 290/2003.
În aceste condiții, se impune a se constatat că în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabili în momentul de față în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este de natură să afecteze principiul egalității de tratament recunoscut atât în plan intern, cât și în plan european.În al doilea rând, din rațiuni financiare, creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condiții de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența CEDO.
Contestatoarea a învederat că in realizarea functiilor sale gestioneaza, coordoneaza si controleaza procesul de restituirea a proprietatilor si de acordare a despagubirilor pentru proprietatile preluate abuziv de regimul comunist.
Pentru reprezentarea intereselor Statului R. si pentru gestionarea eficienta a banului public, ANRP trebuie sa previna eventuale prejudicii.
Tinand cont de existenta numarului foarte mare de popriri dispuse in cadrul executarilor silite, consecinta inevitabila va fi blocarea conturilor ANRP, iar acesta institutie va fi pusa in imposibilitatea de a plati voluntar despagubirile de care beneficiaza persoanele indreptatite in temeiul legii nr 9/1998 si legii nr 290/2003.
Din acest motiv, în ultima perioadă, ANRP s-a aflat în imposibilitate de a pune în executare într-un termen rezonabil obligațiile stabilite în sarcina sa.
În aceste condiții, se impune a se constatat că în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabili în momentul de față în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este de natură să afecteze principiul egalității de tratament recunoscut atât în plan intern, cât și în plan european.În al doilea rând, din rațiuni financiare, creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condiții de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența CEDO.
S-a solicitat instanței să dispună suspendarea executării silite, față de împrejurarea că, continuarea procedurii de executare silită demarată prin dosarul de executare nr. 1/2013 poate crea un prejudiciu bugetului de despăgubiri al ANRP.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.711 și urm. C.proc.civilă, Legea nr.290/2013, actualizată prin Legea nr. 171/2006, HG nr.1120/2006, modificată prin HG nr. 57/2008.
Contestatoarea a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza art. 223, alin.3 Noul C.proc.civ.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în baza art. 30 din OUG nr. 80/2013, fiind scutită de plata cauțiunii în baza art. 7 din OG nr.22/2002.
La data de 02.10.2014, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.
Intimatul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat în esență faptul că executarea silită a fost începută la data de 03.01.2013, dată la care trecuseră cele 6 luni despre care face vorbire reclamanta potrivit dispozițiilor OG nr.22/2002, hotărârea fiind emisă la data de 23.03.2012, iar în acest timp, reclamanta nu a luat nicio măsură pentru efectuarea plății sumei stabilite.
Hotărârea nr. 1249/2012 este un act administrativ ale cărui dispoziții sunt executorii, și reclamanta avea obligația de a crea condițiile punerii în executare și de a întârzia intimatul cu privire la întârzierea la plată.
Intimatul a mai arătat că în cursul anului 2013 s-a achitat prima tranșă de 40% din totalul sumei datorate, urmând ca în anul 2014 să primească și tranșa a II-a.
În ceea ce privește modalitatea de actualizare a tranșei a II-a s-a aplicat indicele de inflație aferent lunii decembrie 2013.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-208 C.proc.civilă..
Instanța a administrat în soluționarea cererii probe cu înscrisiri.
A fost atașat dosarul de executare nr. 1/2013.
Analizand actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Hotărârea nr.1249 din data de 23.03.2012, emisă de Comisia Municipiului București Pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a Legii 290/2003, și a Legii nr. 393/2006, au fost acordate compensații bănești în valoare totală de 424.816, 59 RON către creditorul B. G..
La data de 07.01.2013, creditorul a formulat cerere de executare silită adresată B. D. G., L. G. ȘI M. P., solicitând executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Hotărârea nr.1249 din data de 23.03.2012, fiind format dosarul de executare nr.1/2013, dosar care a fost deschis prin încheierea din data de 07.03.2014.
Prin încheierea din data de 28.01.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu.
În cadrul dosarului de executare a fost întocmit Raportul de expertiză contabilă extrajudiciară de către domnul expert B. F., prin care a fost calculată suma actualizată reprezentând tranșa I din totalul despăgubirilor ca fiind de 175.364 RON.
Prin încheierea din data de 11.02.2013, au fost stabilite cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite aferente sumei de în cuantum de 175.364 RON, reprezentând tranșa I de 40% din totalul despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr.1249 din data de 23.03.2012, rezultând suma totală de 10.846,1 Ron, cheltuieli de executare.
La data de 01.02.2013, a fost emisă către ANRP somația, prin care aceasta a fost somată să dispună luarea tuturor măsurilor care se impun pentru îndeplinirea obligației care îi incumbă potrivit titlului executoriu, somația fiind comunicată la data de 04.02.2013.
La data de 11.02.2013, a fost emisă adresa de înființare a popririi către terțul poprit Trezoreria Sectorului 1 București, prin care s-a dispus înființarea popririi până la concurența sumei totale de 186.210, 10 de RON, reprezentând debit, conform titlului executoriu și cheltuieli de executare, contestatoarea fiind înștiințată cu privire la înființarea popririi la data de 12.02.2013.
Terțul poprit a confirmat înființarea popririi.
La data de 20.02.2014, a fost întocmit Raportul de expertiză contabilă extrajudiciară de către domnul expert B. F., prin care a fost calculată suma actualizată reprezentând tranșa II-a de 60% din totalul despăgubirilor ca fiind de 269.394 RON.
Prin încheierea din data de 28.02.2014, au fost stabilite cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite aferente sumei de în cuantum de 269.394 RON, reprezentând tranșa II-a de 60% din totalul despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr.1249 din data de 23.03.2012, rezultând suma totală de 11.658 Ron, cheltuieli de executare.
La data de 28.02.2014, a fost emisă adresa de înființare a popririi către terțul poprit Direcția de Trezorerie și contabilitate Publică, prin care s-a dispus înființarea popririi până la concurența sumei totale de 281.052, 69 de RON, reprezentând debit, conform titlului executoriu și cheltuieli de executare, contestatoarea fiind înștiințată cu privire la înființarea popririi la data de 10.03.2014.
Prin prezenta contestație la executare, contestatoarea critică actele de executare emise de B. D. G., L. G. ȘI M. P. în vederea executării sumei reprezentând tranșa a II-a din totalul despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr.1249 din data de 23.03.2012, emisă de Comisia Municipiului București Pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a Legii 290/2003, și a Legii nr. 393/2006.
În conformitate cu dispozițiile art.18, alin.5 din HG nr.1120/2006, ,,Compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
(6) Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior.”
Instanța reține că prima tranșă trebuia a fi achitată începând cu luna aprilie 2012 și până în luna aprilie 2013, iar cea de-a doua tranșă trebuia achitată începând cu luna aprilie 2013 și până în luna aprilie 2014. Termenul de plată al celei de-a doua tranșe s-a împlinit în luna aprilie 2014, anterior soluționării prezentei cauze, fără ca, contestatoarea să facă dovada că a achitat debitul corespunzător celei de-a doua tranșe de 269.394 RON.
Instanța reține că deși de la data emiterii Hotărârii nr.1249 din data de 23.03.2012 și până la data soluționării prezentei contestații la executare au trecut aproape 3 ani, contestatoarea nu a făcut dovada achitării sumelor prevăzute în titlul executoriu, nu a achitat niciuna dintre tranșe, și nu a făcut nici dovada că a efectuat diligențe în vederea achitării acestor sume.
Actualizarea creanței reprezentând cea de-a doua tranșă a fost în mod legal realizată prin Raportul de expertiză contabilă extrajudiciară efectuat de domnul expert B. F., pentru perioada 23.04._14, suma finală fiind avută în vedere de executorul judecătoresc la efectuarea actelor de executare. Principiul reparării integrale a prejudiciului, în spiritul căruia au fost elaborate normele prin care sunt reglementate compensațiile cuvenite persoanelor care au avut pierderi patrimoniale impune ca sumele stabilite să corespundă valorii reale a bunurilor ce fac obiectul acestora. Instanța apreciază că debitoarea se află în culpă pentru neachitarea niciuneia dintre tranșele din despăgubirile stabilite, intimatul a fost prejudiciat, ca urmare a faptului că a fost lipsit de folosința sumei de bani pentru perioada de la data stabilirii despăgubirilor, urmând ca acest prejudiciu să fie suportat de contestatoarea aflată în culpă.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 628, alin.3 NCPC, potrivit cărora ,,Dacă prin titlul executoriu nu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte asemenea sume care să poată fi stabilite potrivit alin. (2), executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei. În cazul în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri”.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei în sensul că, compensațiile bănești se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, instanța reține că, contestatoarea avea obligația de a solicita ordonatorilor principali de credite virarea unor sume suplimentare în vederea achitării obligațiilor de plată, cu atât mai mult cu cât de la data comunicării hotărârii, anul 2012, și până în anul 2014 a avut la dispoziție un interval de timp rezonabil.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din OG nr. 22/2002, ,, Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
Contestatoarea nu își poate invoca propria culpă privind neexecutarea obligației de plată, invocând imposibilitatea acesteia de a plăti voluntar într-un termen rezonabil despăgubirile de care beneficiază persoanele îndreptățite ca urmare a lipsei disponibilităților bănești ale statului. Lipsa fondurilor nu poate fi imputată intimatului, beneficiar al unui act administrativ care constituie titlu executoriu.
Invocarea lipsei de fonduri pentru a nu executa obligația de plată este de natură a afecta dreptul de proprietate al creditorului, drept garantat de art.1, Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În temeiul Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, și al Legii nr. 393/2006, statul român s-a obligat să plătească foștilor proprietari și moștenitorilor acestora compensații bănești pentru anumite imobile abandonate pe foste teritorii ale României, în urma modificării granițelor survenite înainte și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Astfel, deciziile definitive de plată a despăgubirilor (concretizate fie în hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea celor trei acte normative precizate, fie în deciziile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, fie în hotărârile judecătorești definitive prin care s-a exercitat controlul judecătoresc asupra actelor administrative de plată a despăgubirilor) au generat un drept de creanță asupra statului care beneficiază de protecție constituțională, în condițiile art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală, dând naștere în patrimoniul persoanelor îndreptățite la despăgubiri, unui "bun", în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.
În ipoteza în care autoritățile sunt obligate să acționeze în vederea executării unui titlu executoriu și manifestă abstențiune, această conduită este apreciată ca angajând răspunderea statului, obligația statului de a asigura celeritatea procedurilor judiciare fiind una de rezultat.
Pentru deplina protecție a drepturilor creditorului care a obținut o creanță împotriva statului, statul, prin autoritățile sale, trebuie să ia toate măsurile necesare executării, iar sistemul bugetar al statului, lipsa de fonduri sau a altor resurse nu îl pot scuti pe acesta de obligația sa, în baza Convenției, de a garanta fiecărei persoane dreptul la executarea unui titlu executoriu într-un interval de timp rezonabil.
Statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie titlurile executorii, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art.6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite (a se vedea cauza Ruianu contra României, Pini și Bertani, Manera și Atripaldi contra României, Ș. contra României, V. I. contra României, S. P. contra României).
În consecință, statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere. Cu atât mai mult, statul nu poate impune limitări ale executării silite și nu poate institui norme care să ducă la amânarea realizării creanței pe care o persoană o are împotriva sa, aceasta constituind o ingerință în dreptul său la recunoașterea bunurilor.
Nu subzista punctul de vedere al contestatoarei in sensul ca Statul R. beneficiază de un termen rezonabil pentru achitarea compensațiilor bănești ținând cont de circumstanțele date. Este adevărat ca CEDO a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație însa acest principiu trebuie aplicat in funcție de situația particulara.
În ceea ce privește apărarea contestatoarei privind încălcarea dispozițiilor OG nr. 22/2002, instanța reține că potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002, ,,Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului, iar potrivit art. 3 din același act normativ ,,În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Textul legal invocat prevede că doar în cazul lipsei de fonduri, care conduce la neînceperea sau la necontinuarea executării silite de bunăvoie, există un termen de 6 luni în care debitorul are obligația de a găsi resursele financiare necesare acoperirii debitului, termenul de 6 luni neavând natura juridică a unui termen de grație sau a unei proceduri prealabile.
Pentru a beneficia de dispozițiile de favoare ale Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 110/2007, respectiv de termenul de 6 luni pentru efectuarea plății stabilit de art. 2 din actul normativ menționat, contestatoarea trebuia să facă dovada că neexecutarea până în prezent a obligației de plată stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu din cauză s-a datorat lipsei de fonduri, întrucât conform aceluiași articol, procedura specială reglementată de actul normativ în discuție nu se aplică automat tuturor debitorilor instituții publice, ci numai acelor debitori instituții publice care nu au putut începe sau continua executarea obligației de plată din cauza lipsei de fonduri, sarcina probei incumbându-le acestora. Or, în prezenta cauză, contestatoarea nu a făcut această dovadă, nu a adus la cunoștința executorului judecătoresc, deși avea cunoștință de obligația de plată, despre o eventuală imposibilitate de executare a obligației, ca urmare a lipsei fondurilor, situație în care nu se poate prevala de termenul de grație de 6 luni instituit de legiuitor prin art. 2 din Ordonanța Guvernului nr.22/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea art.110/2007. Mai mult decât atât, prima somația de plată a fost emisă la data de 01.02.2013.
În ceea ce privește încheierea din data de 28.02.2014, prin care au fost stabilite cheltuielile de executare aferente tranșei a II-a, instanța reține că onorariul executorului judecătoresc de 9.912, 49 RON a fost în mod legal stabilit, în conformitate cu dispozițiile art. 39, alin.1, lit. d din Legea nr. 188/2000, la care a fost adăugată cota de TVA de 24%. Celelalte cheltuieli de executare au un cuantum cert, lichid și exigibil și au fost stabilite de executorul judecătoresc printr-o încheiere care constituie titlu executoriu, și, mai mult decât atât, aceste sume sunt incluse în cuantumul cheltuielilor de executare în conformitate cu dispozițiile art. 669, alin.3, pct.5-7 din NCPC.
Este nefondată solicitarea contestatoarei având ca obiect anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București la data de 28.01.2013 în dosarul nr._ . Astfel, potrivit dispozițiilor art. 711, alin.3 Noul Cod de Procedură Civilă ,, De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale”. Încheierea din data de 28.01.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr. _ , prin care a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată cu respectarea condițiilor legale prevăzute de art. 665 NCPC.
Instanța reține de asemenea că iar adresa de înființare a popririi din data de 28.02.2014 a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 780 NCPC, neexistând nici un motiv de nulitate în privința acesteia.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, având în vedere legalitatea și temeinicia actelor de executare contestate efectuate în cadrul dosarului de executare nr.1/2013, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cerere contestatoarei având ca obiect suspendarea executării silite, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 718, alin.1 NCPC ,, Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată”. Executarea silită poate fi suspendată până la soluționarea contestației la executare, și întrucât contestația la executare a fost soluționată prin prezenta sentință, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
În ceea ce privește cererea de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată instanța urmează să constate că potrivit dispozițiilor art. 453, alin.1 din Noul Cod de Procedură Civilă ,, Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, iar în conformitate cu dispozițiile art. 451, alin.1 Noul cod de Procedură Civilă ,,Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului”.
Constatând existența culpei procesuale a contestatoarei, care a decăzut în pretenții, instanța o va obliga la plata către intimat a sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr. 381/05.01.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare, formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu domiciliul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, în contradictoriu cu intimatul B. G., cu domiciliul ales la cab. av. I. C., cu sediul în București, ., ., sector 2, ca neîntemeiată.
Respinge cererea având ca obiect suspendarea executării silite, ca rămasă fără obiect.
Obligă contestatoarea la plata către intimat a sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M.-R. P. C.
Red./Dact. Jud. M.M.R.. / 4 ex./ 2015
| ← Cereri privind executarea silită. Sentința nr. 498/2015.... | Anulare act. Hotărâre din 19-01-2015, Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
