Contestaţie la executare. Încheierea nr. 14/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 14/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 7176/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14.05.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: F. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul Depărtățeanu M. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sectorului 4 a Finanțelor Publice și intervenienta D. N., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns contestatorul personal și asistat și intervenienta D. N. prin apărător, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că s-a depus cerere de intervenție accesorie formulată de D. N., după care:
Instanța procedează la legitimarea contestatorului Depărtățeanu M. conform cărții de identitate prezentată.
Față de dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, instanța se declară competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În temeiul art. 238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 30 de zile.
Instanța acordă cuvântul pe admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată de D. N..
Apărătorul intervenientei solicită admiterea cererii de intervenție apreciind că este admisibilă.
Apărătorul contestatorului solicită admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată de către D. N..
Instanța, apreciind că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, respectiv justifică un interes intervenientul accesoriu în sensul că este promitentul cumpărător al imobilului pentru care s-a înscris în cartea funciară sechestrul asigurător dispus prin sentința penală definitivă.
Apărătorul contestatorului arată că actul contestat este cel intitulat „adresă” emis de un organ necompetent, respectiv Biroul Executări Penale, ce nu are nicio competență în materie de executare civilă. arată că partea dintr-o hotărâre penală referitoare la latura civilă se execută de instanța civilă. Astfel cum rezultă din referatul Biroului Executări Penale, comunicat instanței, ca de altfel și din conținutul înscrisului contestat, emitentul a apreciat că respectivul document este emis conform atribuțiilor sale și reprezintă un act de executare, respectiv de aducere la îndeplinire a hotărârii penale, iar împrejurarea că a solicitat confirmarea luării măsurii instanței penale în referire la dosarul de executare_/4/2010 care îl privește pe Dăpărățeanu M. confirmă fără echivoc că emitentul respectivului înscris a urmărit tocmai conferirea caracterului de act de executare. Apreciază că acesta este un act de executare, însăși intimata prin întâmpinare precizează că este un act de executare, și de asemenea solicită a se avea în vedere și adresa A. aflată la fila 123 din dosarul cauzei.
Instanța pune în discuție inadmisibilitatea formulării contestației la executare împotriva unui act „adresa” care nu reprezintă act de executare.
Apărătorul contestatorului apreciază că adresa emisă nu este un act administrativ întrucât nu a fost emisă în conformitate cu dispozițiile legale. Caracterul de act de executare sui-generis este dat și de împrejurarea că actul respectiv a avut atașate copia sentinței penale 911/02.04.2012 pronunțată de Judecătoria sector 4 și minuta deciziei penale nr.2335/17.12.2013 a C. Secția I Penală. Calea de atac este un control judecătoresc . De asemenea acea adresă a devenit act de executare prin confirmarea făcută de către OCPI precum și prin confirmarea făcută de A. în 2014 iar această finalitate este confirmată prin însăși conținutul adresei. Deși A. a fost parte legal reprezentată și citată în cauză, până la această dată nu există nici un dosar de executare deschis împotriva contestatorului cu privire la executarea unor obligații fiscale accesorii și nici debite către bugetul general consolidat al căror titular să fie, astfel cum rezultă din Certificatul de Atestare Fiscală emis de A.. Prin întâmpinarea depusă în cauză intimata nu indică un dosar de executare deschis de A. pe numele contestatorului și nici valoarea accesoriilor și modalitatea de calcul. De asemenea apreciază că singurul organ de executare competent să aducă la îndeplinire dispozițiile civile din hotărârea penală invocată, având ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat, inclusiv luarea măsurilor asigurătorii, este organul de specialitate al A., astfel încât orice act de executare efectuat de un alt organ este nul absolut. Solicită admiterea prezentei contestații, anularea înscrisului nenumit emis la data de 20.12.2013 de Biroul Executări Penale al Judecătoriei Sector 4 și transmis către OCPI. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intervenientei solicită admiterea contestației la executare, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 29.05.2015.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.05.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR.7176
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 29.05.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: F. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul Depărtățeanu M. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sectorului 4 a Finanțelor Publice și intervenienta D. N., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile și cuvântul asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14.05.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 29.05.2015, când a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.10.2014, contestatorul Depărățeanu M. a solicitat în contradictoriu cu intimata Administrația sector 4 a Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice București, anularea actului nenumit (adresă) transmis cu nr._/4/2010 din 20.12.2013 de Biroul Executări Penale al Judecătoriei sector 4.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin sentința penală nr. 911/02.04.2012 a Judecătoriei sector 4 pronunțată în dosarul nr._/4/2010, a fost condamnat pentru săvârțirea infracțiunii de evaziune fiscală și uz de fals, fiind respinsă acțiunea civilă a părții civile Ministerul Finanțelor Publice A., instanța constatând prejudiciul acoperit.
Prin decizia penală nr. 3A/05.03.2013 a Tribunalului București, s-a admis apelul declarat de partea civilă A., fiind obligat la plata unei sume nenumite reprezentând obligații fiscale accesorii aferente sumei de 639.361,45 lei calculate conform legii.
Contestatorul a arătat că stabilirea cuantumului exact al debitului trebuia făcut în temeiul art. 142 alin. 6 OG 92/2003 de către organul de executare care este A., iar aducerea la îndeplinire a obligațiilor din hotărârea penală îi revenea doar acestui organ de executare.
S-a susținut că actul de executare emis de biroul executări penale al Judecătoriei sector 4 este nelegal de vreme ce acesta nu are competență recunoscută de a pune în executare dispozițiile civile din hotărâri penale. Astfel, chiar dacă măsura sechestrului asigutător a fost dispusă de către instanța penală, ea vizează garantearea laturii civile a hotărârii referitoare la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina inculpaților și părților civile în favoarea părților vătămate constituite părți civile și se aduce la îndeplinire potrivit legii civile, conform art. 446 C.proc.pen. în vigoare la momentul efectuării actului contestat.
De asemenea, s-a arătat că nu s-a deschis vreun dosar de executare de către intimată împotriva sa, iar luarea măsurilor asigurătorii sau de executare propriu-zisă ar fi revenit în competența A.-ului.
Cu privire la natura actului contestat, s-a susținut că acesta este un act de executare întrucât din cuprinsul său rezultă luarea măsurii asigurătorii a sechestrului judiciar.
În dovedirea cererii ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 446, art. 463 alin. 3 C.proc.pen., art. 623, art. 663, art. 711, art. 712, alin. 1, art. 713 C.proc.civ., art. ]136, art. 141-142, art. 154 din OG 92/2992, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu 100 lei.
Intimata Administrația sector 4 a Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice București a depus întâmpinare (f. 112) prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată întrucât potrivit art. 11 din legea 241/2005 „ în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie”, iar această măsură a fost luată în timpul judecății de către instanța de judecată.
Activitatea de punere în executare a măsurii asigurătorii presupune ordonarea executării dispozițiilor civile și aducerea la îndeplinire a ordinului. Astfel, dispozițiile art. 418 alin. 1 C.proc.civ., prevăd că „hotărârea instanței penale rămasă definitivă la prima instanță de judecată, la instanța de apel sau la instanța de recurs, se pune în executare de către prima instanță de judecată”.
După rămânerea definitivă a hotărârii penale prin care s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii, se poate formula contestație, potrivit legii civile, doar cu privire la modul de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii.
Aceasta presupune faptul ca actele de executarea a unei hotărâri definitive se îndeplinesc din oficiu fără să fie condiționate de vrei altă manifestare de voință din partea inculpatului sau a părții vătămate.
Faza de executare a hotărârii penale ca etapă finală a procesului penal presupune efectuarea unui complex de acte succesive și coordonate care sunt aduse la îndeplinire de către organele judiciare și subiecții procesuali învestiți de lege pentru a îndeplini dispozițiile cuprinse în hotărârea penală.
Astfel, instanța de executare are atribuții ca organ jurisdicțional special, de a iniția procedura de executare a hotărârii penale definitive cu privire la care are competența legală, respectiv de a dispune punerea în executare a dispozitivului acesteia, cu toate măsurile legale pe care le impune executarea hotărârii penale.
În privința cuantumului accesoriilor, s-a menționat că acestea pot fi calculate în raport de dispozițiile instanței, iar neindicarea acestui cuantum nu poate invalida măsura asiguratorie dispusă de către instanță.
La data de 08.05.2015, a fost formulată o cerere de intervenție accesorie în favoarea contestatorului de către D. N. care a arătat că a încheiat cu contestatorul un antecontract de vânzare cumpărare în data de 20.08.2008 cu privire la imobilul față de care s-a instituit sechestrul asigurător și că la data de 13.04.2011 a formulat o acțiune pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare. A mai arătat că, în mod abuziv, a fost emisă adresa nr._/4/2012 din 20.01.2014 de către Biroul de executări penale al Judecătoriei sector 4 către OCPI sector 4 întrucât acesta nu avea atribuții legale în materia executării silite.
Ca urmare a solicitării din oficiu, s-a întocmit un referat de către Biroul de executări penale al Judecătoriei sector 4.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 911/02.04.2012 a Judecătoriei sector 4 pronunțată în dosarul nr._/4/2010, a fost condamnat contestatorul Depărățeanu M. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și uz de fals, fiind respinsă acțiunea civilă a părții civile Ministerul Finanțelor Publice A., instanța constatând prejudiciul acoperit.
Prin decizia penală nr. 3A/05.03.2013 a Tribunalului București, a fost admis apelul părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală și au fost obligați inculpații în solidar, inclusiv Depărățeanu M. la plata obligațiilor fiscale accesorii aferente sumei de 639.361,45 lei calculate conform legii, dispunându-se, totodată, în temeiul art. 11 din legea 241/2005 raportat la art. 163 C.proc.pen., luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților până la concurența debitului pentru recuperarea prejudiciului.
Recursul formulat împotriva acestei decizii penale a fost respins prin decizia penală nr. 2335/17.12.2013 a Curții de Apel București (f. 82-103).
După soluționarea definitivă a cauzei penale, Biroul de executări penale al Judecătoriei sector 4 a emis o adresă la data de 20.12.2013 (f. 31) prin care i s-a comunicat Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară – Biroul de Carte funciară sector 4 București copia hotărârilor penale mai sus menționate și i s-a adus la cunoștință că prin aceste hotărâri judecătorești s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului Depărățeanu M. și ale părților responsabile civilmente.
În temeiul acestei adrese, s-a dispus de către Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară sector 1, notarea sechestrului asigurător asupra imobilului, proprietatea lui Depărățeanu M. situat în București, .-79, sector 1.
Instanța prin raportare la motivele invocate prin contestație, apreciază că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
În primul rând, actul contestat reprezentat de adresa emisă de Biroul de executări penale al Judecătoriei sector 4 la data de 20.12.2013 (f. 31) nu reprezintă un act de executare în înțelesul art. 711 C.proc.civ. și art. 172 C.proc.fiscală, ci a avut doar rolul de a aduce la cunoștință autorităților luarea măsurilor asigurătorii de către instanța penală, făcând parte din corespondența acestui structuri organizatorice a instanței.
Trebuie menționat că atribuțiile biroului de executări penale sunt limitativ prevăzute de către Regulamentul de ordine interioară a instanțelor (Hot. CSM nr. 387/2005), ele fiind exercitate prin intermediul judecătorului delegat cu executarea hotărârilor penale care, printre alte atribuții, rezolvă corespondența aferentă activității de punere în executare a hotărârilor penale, conform art. 27 alin. 1 lit. m din Hot. CSM 387/2005.
Or, această adresă poate fi încadrată ca parte a unei corespondențe purtate cu Oficiul de Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară pentru aducerea la cunoștință a luării de către instanța penală a măsurilor asigurătorii.
Nu se poate ajunge la concluzia că Judecătoria sector 4, prin Biroul de executări penale este organ de executare în privința obligațiilor stabilite pe latură civilă în hotărârile penale, chiar dacă în privința măsurilor asigurătorii, atât vechea prevedere, cât și noua prevedere din Codul de procedură penală dispun că acestea se iau în cursul procesului penal de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile, în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune (art. 163 C.proc.pen), iar pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus instituirea sechestrului, cere organului competent luarea inscripției ipotecare asupra bunurilor sechestrate ( 253 alin. 3 C.proc.pen.); dispunerea unor măsuri nu echivalează cu aducerea lor la îndeplinire: instanța dispune, dar executarea o face executorul judecătoresc sau organul fiscal, după caz.
O concluzie în sensul reținerii calității de organ de executare biroului de executări penale în privința creanțelor datorate statului ar fi contrazisă chiar de art.136 alin. 2 din OG 92/2013 care prevede că doar organele fiscale care administrează creanțe fiscale sunt abilitate să aducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită.
În al doilea rând, se poate observa din actele depuse la dosar că în speță încă nu a început executarea silită de către organul fiscal care este și organ de executare silită, respectiv intimatul Administrația sector 4 a Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice București, nefiind încă emis un titlu de creanță care să cuprindă cuantumul sumei ce trebuie achitată de către debitor în conformitate cu dispozițiile deciziei penale nr. 3A/05.03.2013 a Tribunalului București.
Un argument în sensul constatării neînceperii executării silite fiscale este acela că nu a fost emisă și nici comunicată somația debitorului în conformitate cu prevederile art. 145 din OG 92/2003 care dispun că „executarea silită începe prin comunicarea somației”.
În al treilea rând, în raport de dispozițiile art. 168 C.proc.pen., după soluționarea definitivă a procesului penal, se poate formula contestație, potrivit legii civile, doar cu privire la modul de aducere la îndeplinire a măsurii asiguratorii.
Cu alte cuvinte, contestația la executare în conformitate cu legea civilă privește doar actele de executare propriu-zise aparținând organelor de executare.
Însă, în speță, nu au existat acte propriu zise de executare a măsurii asiguratorii a sechestrului, cum ar fi procesul verbal de identificare a bunului, întocmirea procesului verbal de sechestru etc
Faptul că pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus instituirea sechestrului (instanța) cere organului competent luarea inscripției ipotecare asupra bunurilor sechestrate ( 253 alin. 3 C.proc.pen.) nu înseamnă că această solicitare constituie un act de executare.
Mai trebuie arătat că deși contestatorul a arătat că sentința penală nr. 911/2012 a Judecătoriei sector 4 nu are caracter de titlu executoriu în condițiile în care nu conține mențiuni cu privire la titlu executor, totuși, instanța apreciază că nu se mai poate rediscuta existența creanței constând în obligații fiscale accesorii întrucât această hotărâre penală are putere de lucru judecat, nemaiputându-se repune în discuți acest aspect.
Oricum, creanța este determinabilă, urmând a fi emis anterior începerii executării silite titlul de creanță de către intimată.
În consecință, câtă vreme executarea propriu zisă nu a început iar adresa emisă de biroul de executări penale nu reprezintă un act de executare (așa cum s-a arătat), contestația nu poate fi primită, astfel că va fi respinsă ca inadmisibilă.
Instanța subliniază că, dacă contestatorul este prejudiciat de faptul că nu există o creanță determinată exact pentru a putea face plata și obține apoi ridicarea sechestrului, soluția nu este aceea a contestației la executare, ci, după solicitarea prealabilă adresată organului fiscal de a comunica cuantumul creanței, o eventuală acțiune în contencios administrativ împotriva refuzului autorității administrative de a stabili această creanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare ca inadmisibilă privind pe contestatorul Depărtățeanu M. cu domiciliul ales la C..Av. O. B. din București, ., ., ., sector 4 în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sectorului 4 a Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 2 și intervenienta D. N. cu domiciliul ales la C..Av. A. S. M. din București, ., nr.4-6, .-49, sector 1.
Cu apel în 10 zile de la comunicare ce se depune la Judecătoria sector 4.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F. V. B. A.
Red. VF/dact.A.B./5ex/ 2015
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 14/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Pretenţii. Sentința nr. 7066/2015. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
