Pretenţii. Sentința nr. 7066/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7066/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 7066/2015
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7066
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 28.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. F.
GREFIER: S. O. A.
Pe rol, pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamantul F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII, în contradictoriu cu pârâtul U. C., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13.05.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la 28.05.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 01.11.2013 sub nr._, reclamantul F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII, în contradictoriu cu pârâtul U. C., a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei totale de 8.697,24 lei compusă din: 7.936,71 lei despăgubiri achitate către P. A.-C. pentru prejudiciile suferite de acesta în urma accidentului rutier produs în data de 28.08.2012, 488,38 lei dobândă legală calculată de la data plății despăgubirii și până la data introducerii acțiunii, iar 272,15 lei contravaloare prestație .. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată precum și plata dobânzii legale penalizatoare aferente calculată de la data plății despăgubirilor și până la achitarea integrală a debitului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 28.08.2012 s-a produs un accident de circulație în București, în care au fost implicate autovehiculele cu numerele de înmatriculare_, condus de pârât, și_, aflat în proprietatea lui P. A.-C., iar vinovat de producerea accidentului se face pârâtul, care prin fapta săvârșită a cauzat prejudicii numitului P. A.-C. prin avarierea autoturismului proprietatea acestuia.
În raport de această situație de fapt, reclamantul a apreciat că în cauză sunt îndeplinite criteriile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a conducătorului auto prevăzute de art. 1357 C.civ. (existența faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, existența prejudiciului, relația de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și culpa conducătorului auto).
Reclamantul a mai arătat că ulterior producerii accidentului, pârâtul nu a făcut dovada valabilității unei polițe de asigurare RCA pentru autovehiculul condus, situație în care potrivit prevederilor art. 251 din Legea nr. 32/2000 și ale ordinului CSA nr. 1/2008 F. de protecție a victimelor străzii este obligat să garanteze plata despăgubirilor cuvenite persoanelor prejudiciate.
Astfel, a dat curs cererii de despăgubire formulată de P. A.-C. achitând suma de 7.936,71 lei în dosarul de daună FPVS nr. 653/2012, iar constatarea avariilor s-a realizat prin intermediul . conform art. 8 din Ordinul CSA nr. 1/2008 și stabilirea cuantumului prejudiciului s-a realizat prin întocmirea de către . SRL a unui raport de verificare tehnică.
În ceea ce privește modul de stabilire a despăgubirilor, reclamantul a învederat prevederile art. 251 alin. 19 din Legea nr. 32/2000, art. 6 alin. 1 din Ordinul CSA nr. 1/2008 și art. 50 alin. 3 din Ordinul CSA nr. 14/2011, iar cu privire la dreptul de regres împotriva conducătorului auto a învederat prevederile art. 251 pct. 15 din Legea nr. 32/2000 și art. 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008.
Totodată, în raport de prevederile art. 3 pct. 4, art. 11 și art. 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008, reclamantul a susținut că acesta are calitatea de fidejusor legal al fondului în raport de persoanele responsabile pentru producerea prejudiciului, invocând totodată și prevederile art. 2305– 2306 C.civ. și susținând că persoana responsabilă pentru producerea prejudiciului nu poate contesta în contradictoriu cu fidejusorul F.P.V.S. cuantumul despăgubirilor achitate, revenindu-i obligația de a le rambursa în întregime, având în vedere că F.P.V.S. a notificat-o cu prilejul avizării daunei și ulterior, notificând-o cu privire la cuantumul despăgubirilor cuvenite și data în care urmează a fi efectuată plata acestora. În măsura în care persoana responsabilă va considera că sumele achitate de F.P.V.S. cu titlu de despăgubiri nu sunt integral justificate, va putea solicita printr-o acțiune separată rambursarea diferenței direct de la persoana prejudiciată prin producerea accidentului de circulație.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 192 C.pr.civ., Ordinul CSA nr. 1/2008, art. 251 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor și art. 1349, 1357, 1359, 1381 și 1385 C.civ.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 539,86 lei, taxă judiciară de timbru.
La data de 30.05.2014, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii (f. 53-55).
În motivare, pârâtul a susținut că, la data de 28.08.2012, pe . București, s-a produs un accident de circulație în care au fost implicate următoarele autovehicule: marca Opel Astra înmatriculat cu nr._, pe care îl conducea, marca Dacia L. înmatriculat cu nr._, condus de P. A. C. și autobuzul marca Mercedes-Benz CITARO înmatriculat cu nr._, soldat cu avarierea acestora. La fața locului s-a deplasat un echipaj al poliției rutiere, care din primele cercetări a constatat că accidentul s-a produs din vina sa, iar tot cu această ocazie organele de poliție au constatat că autoturismul pe care îl conducea era asigurat la . cu polița nr._, cu valabilitate de la 29.08.2012 până la 27.09.2013. Pentru daunele provocate autoturismului Dacia L. a fost eliberată autorizația de reparație . nr._ în care au fost constatate următoarele avarii: bară față, capotă față, grilă radiator, far dreapta, bară spate, capotă spate.
În aceste condiții, întrucât își desfășura activitatea în calitate de tinichigiu auto, după ce a evaluat avariile produse s-a oferit să remedieze personal prejudiciile cauzate și să suporte cheltuielile privind reparațiile autoturismului înmatriculat cu nr._, soluție cu care P. A. C. a fost de acord.
Astfel, pârâtul a precizat că, după câteva zile, P. A. C. i-a adus personal autoturismul la un service din . desfășura activitatea în calitate de angajat, precum și că în timpul deplasării către service autoturismul nu necesita tractare. Cu această ocazie, a constatat următoarele avarii, pe care i le-a adus la cunoștință proprietarului: capotă portbagaj - necesită înlocuire din cauza deformării pe suprafață mare; bară protecție spate - necesită înlocuire (deformare plastică); panou spate deformat - necesită înlocuire; podea portbagaj - necesită reparație (îndreptare); ochelari st/dr. ușor deformat - necesită reparație; lampă spate st/dr. – necesită înlocuire; bara față - necesită înlocuire; armătură bară față - necesită înlocuire; traversă superioară - necesită reparație (deformare ușoară); farurile st/dr. - urechi rupte - necesită înlocuire; capotă motor - necesită reparație (deformare ușoară); lonjeron dreapta - necesită reparație (deformare ușoară).
Pârâtul a mai arătat că, la scurt timp după ce i-a adus autoturismul, și-a schimbat locul de muncă în cadrul service-ului Mitsubishi, sens în care l-a sunat pe P. A. C. și l-a întrebat dacă este de acord să aducă autoturismul la adresa din comuna P., ., în vederea continuării reparațiilor, iar acesta a fost de acord și după ce a ridicat personal autoturismul din service-ul din Domnești, la două zile distanță i l-a adus la adresa indicată din .> Potrivit pârâtului, autoturismul a rămas în acel loc două săptămâni, timp în care i-a remediat toate defecțiunile, a achiziționat și înlocuit piesele care necesitau această intervenție și a finalizat autoturismul pentru vopsitorie. Cu toate acestea, P. A. C. l-a sunat și i-a spus că ar dori să-i vopsească mașina integral, iar urmare a unei convorbiri telefonice, P. A. C. a venit la garaj împreună cu mama sa și a ridicat autoturismul în prezența numitului O. Ș. - V..
Pârâtul a mai invocat în cauză că a fost în imposibilitate de a lua la cunoștință despre demersurile efectuate de P. A. C. și FPVS față de schimbarea domiciliului, precum și că nu este de acord cu expertiza realizată de ..
Sub acest aspect a susținut că o mare parte dintre piesele existente în devizul încheiat de această societate au fost achiziționate și înlocuite de acesta, iar în deviz au fost prinse activități de remediere a unor defecțiuni care fuseseră executate anterior de acesta (ex: reparat capotă motor - repoziționare, înlocuit bară protecție față, înlocuit bară protecție spate, înlocuit capotă portbagaj, înlocuire far st/dr., lampă spate stânga). De asemenea, au fost constatate avarii care nu au avut loc în momentul producerii accidentului (radiatorul de apă - spart, traversă inferioară față, suport radiator, pasaj roată față dr., emblemă față, două embleme spate, suporți st/dr. bară spate, dublură nr. spate, cheder portbagaj, lampă număr, bec lampă număr).
Pârâtul a arătat și că un autoturism nu se poate deplasa în condițiile în care radiatorul este avariat.
Totodată, acesta a mai invocat că raportul întocmit de . SRL nu are caracter probatoriu, în condițiile în care în planșele foto nu se indică data la care au fost efectuate, multe dintre elementele avariate erau reparate, iar raportul a fost întocmit după 6 luni de la producerea accidentului fără să se țină cont de situația faptică existentă.
De asemenea, pârâtul a mai adăugat că în perioada de timp dintre data producerii accidentului și data efectuării raportului de . exista posibilitatea ca autoturismul să fie implicat în alt eveniment rutier, iar daunele să fie declarate ca fiind produse în urma accidentului din data de 28.08.2012.
În dovedire, pârâtul a anexat la dosar înscrisuri.
La data de 18.06.2014, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare (f. 83), prin care a susținut că la data de 10.10.2012 s-a realizat constatarea avariilor, iar cu acest prilej au fost identificate și clasificate reperele avariate și nereparate, reperele avariate și reparate, dar și reperele demontate de pe autovehicul care puteau fi avariate ținând cont de dinamica producerii accidentului.
Reclamantul a mai arătat că nu poate cunoaște dacă piesele achiziționate de către pârât erau destinate reparației autovehiculului, însă din planșele foto reiese că elemente precum bară față și bară spate nu erau montate pe autovehicul.
În ședința publică din data de 17.09.2014 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru pârât și proba cu martorii O. Ș. V., U. A. și G. I., dispunând din oficiu audierea numitului P. A. C. (f. 108).
În ședința publică din data de 10.12.2014, instanța a încuviințat pentru pârât și proba cu expertiza tehnică auto (f. 130), iar raportul de expertiză a fost efectuat în cauză de expert N. I. și depus la dosar la data de 20.01.2015 (f. 137-143), astfel cum a fost completat în cele din urmă prin răspunsurile la obiecțiunile reclamantului (f. 161-166, 190-191).
În ședința publică din data de 15.10.2014 au fost audiați martorii O. Ș. V., U. A. și G. I. (f. 115-117), iar în ședința publică din data de 12.11.2014 a fost audiat martorul P. A. C. (f. 124).
În urma adresei emise de instanță s-a atașat la prezentul dosar și dosarul nr._/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 28.08.2012, în jurul orelor 07.50, în București - pe . C., conducând autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, nu a păstrat o distanță suficientă față de autovehiculul cu nr._ care circula în fața sa, condus de P. A.-C., astfel că a tamponat acest din urmă autovehicul, care a ricoșat în autobuzul cu nr._ ce aparținea R.A.T.B.
Această situație de fapt, precum și vinovăția pârâtului în producerea accidentului rutier mai sus menționat, rezultă din procesul-verbal de constatare întocmit de Brigada Rutieră de Poliție (f. 39), din declarația dată de păgubitul P. A.-C. odată cu formularea cererii de despăgubire adresată reclamantului (f. 40), dar și din recunoașterea pârâtului în prezenta cauză prin întâmpinare, sub acest aspect susținerile reclamantului nefiind nici contestate.
Ca urmare a faptului că pârâtul nu a prezentat o poliță de asigurare valabilă la data producerii accidentului, păgubitul P. A.-C. a formulat cerere de despăgubire către F. de Protecție a Victimelor Străzii la data de 31.10.2012 (f. 40), fiind deschis dosarul de daună FPVS nr. 653/2012, în care i s-au plătit despăgubiri în valoare de 7.936,71 lei la data de 21.12.2012 (f. 18).
În cauza de față instanța constată că pârâtul nu a prezentat și nici nu a invocat o poliță de asigurare obligatorie de răspundere civilă încheiată cu privire la autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, iar polița emisă de Carpatica Asig depusă la dosar are valabilitate începând cu data de 29.08.2012, ulterior astfel momentului producerii accidentului (f. 78).
Potrivit art. 251 alin. 1 din Legea nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările ulterioare, „toți asigurătorii autorizați să practice asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule (clasa 10 de la lit. B din anexa nr. 1, cu excepția răspunderii civile a transportatorului) trebuie să constituie F. de protecție a victimelor străzii, denumit în continuare Fond”, iar potrivit alin. 10 lit. b teza I al aceluiași articol „F. se constituie în scopul de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul, …, care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligația să încheie o astfel de asigurare”. Potrivit alin. 15 al art. 251 „în vederea recuperării sumelor cheltuite, F. are drept de regres împotriva entității care a determinat prejudiciul”, dispoziție care se regăsește și în art. 13 din Normele privind constituirea, administrarea și utilizarea Fondului de protecție a victimelor străzii aprobate prin Ordinul CSA nr. 1/2008, conform căruia „după plata despăgubirilor, F. se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate. Persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligația să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire, precum și dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii”.
Cum reclamantul F. de protecție a victimelor străzii a achitat persoanei păgubite suma de 7.936,71 lei, instanța reține că, în temeiul prevederilor legale menționate mai sus, acesta s-a subrogat în toate drepturile păgubitului P. A.-C., inclusiv în dreptul de a promova o acțiune în răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei vinovate de accident, în limitele sumelor avansate în dosarul de daună.
Potrivit art. 1349 alin. 1 din Codul civil „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar potrivit alin. 2 „cel care, având discernământ încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le achite integral”.
Dispozițiile art. 1357 alin. 1 și 2 din Codul civil stipulează că, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, iar autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: a) existența unui prejudiciu; b) existența unei fapte ilicite; c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; d) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
În cauza de față, instanța reține că prejudiciul constă în avariile produse autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, proprietatea păgubitului P. A.-C., iar fapta ilicită constă în aceea că pârâtul nu a păstrat o distanță suficientă față de autovehiculul din fața sa pentru a evita coliziunea, astfel cum s-a expus mai sus, încălcând astfel dispozițiile art. 51 din O.U.G. nr. 195/2002, ceea ce a condus la avarierea autovehiculului_ .
Existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu rezultă din succesiunea acțiunilor persoanelor implicate. Astfel, în măsura în care pârâtul ar fi păstrat o distanță corespunzătoare și nu ar fi tamponat autovehiculul oprit în fața sa, avarierea autoturismului păgubitului P. A.-C. nu s-ar mai fi produs.
Pentru ca răspunderea civilă a celui care a cauzat prejudiciul să fie angajată nu este de ajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei.
În dreptul civil, răspunderea civilă delictuală operează, în principiu, pentru cea mai ușoară culpă, iar obligația de reparare a prejudiciului este integrală, indiferent de gravitatea vinovăției.
Aplicând un criteriu obiectiv de apreciere a culpei, al omului normal, avizat, prudent, precum și elemente subiective, cum ar fi calitățile și pregătirea subiectului activ, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, instanța reține că pârâtul avea posibilitatea de a păstra o distanță suficientă pentru a evita coliziunea, iar având în vedere că nu a invocat vreun caz exonerator de răspundere, instanța reține că a existat vinovăția acestuia în producerea accidentului, astfel că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Totuși, în cauza de față instanța constată că problema litigioasă este reprezentată de întinderea prejudiciului la care este îndreptățit reclamantul, sub acest aspect fiind efectuat și un raport de expertiză tehnică de către expert N. I., la solicitarea pârâtului.
În cauză instanța are în vedere că persoana vinovată de fapta ilicită are obligația să repare integral prejudiciul cauzat, conform art. 1531 C.civ., însă pentru ca pârâtul să fie obligat la plata integrală a acestuia este necesar ca prejudiciul să nu fi fost reparat încă față de cel păgubit.
Sub acest aspect, contrar susținerilor reclamantului, instanța apreciază că pârâtul are posibilitatea în cauză de a contesta cuantumul despăgubirilor solicitate de reclamant, întrucât reclamantul s-a subrogat în dreptul persoanei păgubite de fapta pârâtului, iar nicidecum cel care s-a subrogat nu poate obține o despăgubire mai mare decât aceea pe care pârâtul ar fi plătit-o păgubitului.
În cauza de față, în raport de materialul probator administrat, instanța apreciază că pârâtul reparase parțial prejudiciul anterior momentului la care păgubitul s-a adresat reclamantului pentru achitarea despăgubirilor.
Astfel, instanța constată că, atât din susținerile pârâtului, dar și din declarația dată de persoana păgubită, P. A.-C., ce a fost ascultat în cauză în calitate de martor (f. 124), reiese că după momentul producerii accidentului cei doi s-au înțeles ca pârâtul să remedieze personal avariile provocate autoturismului marca Dacia L. cu nr._, P. A.-C. recunoscând chiar că s-au efectuat parțial anumite reparații, precum și că, atunci când a luat autoturismul de la pârât (fără ca reparațiile să fie finalizate integral), acesta avea montate bara față și bara spate achiziționate de către pârât (montate ”de formă”), în condițiile în care acest martor a luat și bara față și bara spate avariate odată cu luarea autoturismului din posesia pârâtului. Totodată, ambele persoane implicate în accident au recunoscut că nu au fost vopsite părțile avariate ale autoturismului.
Sub acest aspect, instanța constată că inclusiv prin raportul întocmit de . la solicitarea reclamantului s-a reținut că pe autoturismul respectiv existau mai multe elemente avariate ce fuseseră reparate (a se vedea pct. 2 din raport – f. 85).
De asemenea, cu excepția celor două bare de protecție mai sus menționate și a elementului ”panou spate” (acesta fiind cuprins în raportul întocmit de . ca element reparat), instanța apreciază în prezenta cauză că pârâtul nu a făcut dovada că a montat pe autoturism sau că i-a predat păgubitului piesele menționate în facturile nr. 0162/09.09.2012 și nr. 0161/09.09.2012 emise de . (f. 56-57).
În acest sens, instanța are în vedere și că din raportul întocmit de . ca urmare a constatării din data de 10.10.2012, care este susținut prin planșele foto întocmite la acel moment (f. 85-102), reiese că la autoturismul cu nr._ mai erau încă elemente avariate și nereparate (stop stânga spart, faruri sparte și capotă spate îndoită). De asemenea, autoturismul nu avea vopsite părțile de caroserie avariate și reparate.
În raport de aceste împrejurări, instanța apreciază că, în lipsa unor constatări tehnice, declarațiile martorilor O. Ș. V. (f. 117) și G. I. (f. 115) apar ca nesincere sub aspectul împrejurării că erau efectuate toate reparațiile la autoturism până la stadiul de vopsire și înlocuite toate piesele avariate, instanța având în vedere și că cei doi martori sunt în relații de prietenie cu pârâtul, ceea ce ar justifica prezentarea unei situații favorabile acestuia. De asemenea, instanța are în vedere și că martorul U. A. nu a constatat personal asemenea împrejurări, așa cum reiese din declarația acestuia (f. 116).
Contrar susținerilor pârâtului, instanța constată că în cauză nu există nici un indiciu că până la momentul constatării efectuate de . la data de 10.10.2012 autoturismul nr._ a mai fost implicat în alt incident rutier, mai ales în condițiile în care avariile constatate la data de 10.10.212 corespund în mare măsură chiar cu cele arătate de către pârât prin întâmpinare ca fiind rezultate din accidentul din data de 28.08.2012.
În consecință, în raport de cele mai sus expuse cu privire la situația de fapt referitoare la repararea autoturismului, instanța va reține concluziile expertului tehnic N. I. desemnat în cauză din răspunsul la obiecțiuni depus la dosar la data de 10.03.2015 în varianta a) - pentru cazul când pârâtul nu a montat sau predat piesele respective (f. 161-166).
Cu toate acestea, deși expertul a stabilit o sumă de 4.550,97 lei, instanța va scădea din această sumă contravaloarea elementelor bară față (553,53 lei ) și bară spate (595,52 lei), cu privire la care păgubitul P. A. a recunoscut că i-au fost predate, astfel cum prețul acestora este menționat în devizul întocmit de . ce a fost avut în vedere și de expertul desemnat în cauză (f. 30). Astfel, rezultă un cuantum al contravalorii pieselor rămase de 1.510,6 lei, iar procedând la refacerea discount-ului de 25% (rezultând suma de 377,72 lei) și a corecției de 2% (rezultând suma de 30,21 lei) pentru piesele mici (menționate în calculul expertului – f. 165) în raport de sumele aferente celor două elemente ce au fost scăzute, instanța reține că suma pe care pârâtul trebuie să o mai pentru repararea prejudiciului este în cuantum de 3.470,74 lei.
În ceea ce privește celelalte piese, materiale și operații cu privire la care expertul a reținut că nu se impune a fi incluse în deviz, instanța va reține ca fiind justificate concluziile expertului sub aceste aspecte, inclusiv în ceea ce privește elementul radiator, cu privire la care a constatat că avarierea nu se putea produce din accidentul rutier din data de 22.08.2012, neexistând astfel o legătură de cauzalitate între fapta pârâtului și această avarie, așa cum a motivat inclusiv prin răspunsul la obiecțiuni depus la dosar la data de 27.04.2015 (f 190-191).
Pe cale de consecință, instanța apreciază întemeiată solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului numai la plata sumei de 3.470,74 lei din despăgubirile achitate către reclamant păgubitului P. A.-C..
Totodată, în raport de prevederile art. 13 din Normele aprobate prin Ordinul CSA nr. 1/2008 care permit Fondului de protecție a victimelor să solicite restituirea tuturor cheltuielilor legate de instrumentarea și lichidarea pretențiilor de despăgubire instanța apreciază ca fiind întemeiată și solicitarea de obligare a pârâtului la plata sumei de 272,15 lei, avansată către ., societate care a întocmit în cadrul dosarului de daună raportul de constatare a daunelor (f. 12-13).
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale, instanța constată faptul că în materie răspundere civilă delictuală pârâtul este de drept în întârziere conform art. 2523 alin. 2 pct. e C.civ. și operează principiul reparării integrale a prejudiciului conform art. 1531 C.civ. care stipulează că daunele-interese cuprind atât pierderea suferită cât și beneficiul de care a fost lipsit.
Potrivit art. 2 din O.G. 13/2011, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
În consecință, având în vedere și prevederile art. 1535 C.civ. (care stipulează că în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu), instanța îl va obliga pe pârât și la plata dobânzii legale penalizatoare către reclamantă de la data la care reclamanta a achitat suma păgubitului și a suferit un prejudiciu rezultat din lipsa de folosință a sumei de bani acordate cu titlu de despăgubiri, 21.12.2012, și până la data de plății efective.
În ceea ce privește cuantificarea dobânzii legale până la data de 14.08.2014, dată până la care a fost calculată prin tabelul depus de reclamant la dosar (f. 14), instanța va reface acest calcul în raport de despăgubirea cuvenită reclamantului în cauză (3.470,74 lei), rezultând astfel o sumă de 214 lei calculată cu acest titlu până la data de 14.08.2014.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, întrucât pârâtului îi aparține parțial culpa procesuală, acesta va fi obligat să plătească reclamantului și cheltuieli de judecată în cuantum de 281,98 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru acordată proporțional cu valoarea pretențiilor admise.
În ceea ce privește diferența de onorariu de expert în cuantum de 500 lei achitat de către reclamant în cauză, instanța constată că această cheltuială a fost cauzată de reclamant, în condițiile în care pârâtul a fost cel care a achitat onorariul stabilit de instanță pentru efectuarea expertizei.
Astfel, întrucât așa cum rezultă din susținerile expertului, reclamantul a fost cel care a determinat refacerea anumitor calcule față de împrejurarea că a pus la dispoziția expertului anumite dovezi numai odată cu formularea obiecțiunilor la raportul de expertiză (ceea ce a determinat formularea cererii de majorare a onorariului de expert), deși expertul le solicitase și anterior cu ocazia primei convocări pentru efectuarea expertizei, instanța apreciază că această cheltuială trebuie să rămână în sarcina reclamantului, întrucât a fost cauzată exclusiv prin conduita sa.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII, cu sediul în București, .. 40-40 bis, sector 2, cod fiscal_, cont bancar RO44 RZBR 0000 _, în contradictoriu cu pârâtul U. C., CNP_, cu domiciliul în București, ., corp C1, ., sector 4.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma totală de 3.956,89 lei, din care 3.470,74 lei reprezintă despăgubiri, 214 lei dobânda legală calculată de la data de 21.12.2012 până la data de 14.08.2013, și 272,15 lei contravaloare servicii constatare avarie.
Obligă pârâtul să plătească în continuare reclamantului dobânda legală penalizatoare aferentă despăgubirii în cuantum de 3.470,74 lei, calculată începând cu data de 15.08.2013 și până la achitarea integrală a debitului.
Respinge ca neîntemeiată cererea pentru restul sumelor.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 281,98 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă timbru acordată proporțional cu valoarea pretențiilor admise).
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. F. S. O.A.
Red./Dact. Jud. M.F./4 ex./
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 14/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7089/2015. Judecătoria... → |
|---|
