Contestaţie la executare. Sentința nr. 01/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 01/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 11875/2015
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 01.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. F.
GREFIER: S. O. A.
Pe rol, pronunțarea în cauza civilă privind pe contestatoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, în contradictoriu cu intimata P. (fostă P.) L., având ca obiect contestație la executare - suspendarea executării silite - întoarcere executare.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16.09.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 01.10.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 05.06.2014 sub nr._, contestatoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, în contradictoriu cu intimata P. (F. P.) L., a formulat contestație la executare cu privire la dosarul de executare nr. 14/2014 al B.E.J. Casagranda-S. A., solicitând anularea adresei de înființare a popririi comunicate la data de 19.05.2014 prin care s-a procedat la înființarea popririi la terțul poprit Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Bucuresti, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare în temeiul art. 718 alin. 1 C.pr.civ., precum și întoarcerea executării silite în măsura în care se va da curs executării silite în sensul de a se efectua plăți în baza actelor contestate până la soluționarea contestației.
În motivare, contestatoarea a invocat că executarea silită a mai fost demarată în baza hotărârii judecătorești pronunțate de Tribunalul C. S. și de către B.E.J. N. N. în dosarul de executare nr. 123/2012, iar prin sentința civilă nr. 2136/30.09.2012 Judecătoria Reșița a admis contestația la executare formulată de Ministerul Finanțelor Publice pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice C. S.. Astfel, a susținut că sentința civilă nr. 2136/30.09.2013 explicitează în mod clar faptul ca executarea silita demarata în baza Sentinței civile nr. 1843/28.10.2008 (titlul de creanță) este nelegală. În motivarea hotărârii care a intrat sub puterea de lucru judecat s-a stipulat expres că "titlul executoriu nu cuprinde o creanța certa si lichida", titlu care sta si la baza prezentei executări silite demarate împotriva instituției.
Față de aceste aspecte s-a apreciat că înființarea popririi este nelegală, având la bază un titlu ce nu poate fi executat, iar absenta pretinsei creanțe invocate fata de debitorul inițial DGFP C. S. conduce la inexistenta raportului juridic obligational intre debitor si fosta Direcție a Finanțelor Publice C. S. - si terțul Agenția Naționala de Administrare Fiscala, devenit debitor prin validarea popririi.
Contestatoarea a mai adăugat și că executarea silita este demarata în mod nelegal, și din prisma faptului că la nivelul instituțiilor publice, intre DGFP C. S. si ANAF nu exista un raport creditor-debitor, derularea sumelor de bani intre aceste doua instituții fiind făcuta prin intermediul unei planificări generale a bugetului de stat, operațiuni ce exced cadrului clasic si restrâns al raporturilor juridice creditor-debitor în înțelesul art. 452 alin. 1 Cod procedura civila.
S-a mai învederat că unitățile de trezorerie ale statului sunt coordonate la nivel central de Direcția Generală de Trezorerie și contabilitate Publica din cadrul MFP doar sub aspect metodologic și organizatoric, acesta din urmă neavând gestiunea conturilor unităților teritoriale și, pe cale de consecință, nici posibilitatea de a indisponibiliza sumele de bani a căror operațiune de încasare sau plată se derulează prin unitățile de trezorerie teritoriale. Sub acest aspect au mai fost învederate și prevederile art. 5 alin. 1 și art. 2 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 146/2002, precum și dispozițiile art. 19 și 28 din Legea nr. 500/2002.
Contestatoarea a mai învederat prevederile art. 21 alin. 2 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, susținând că ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetele instituțiilor subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite. Astfel, raporturile juridice de drept administrativ și de drept financiar public, în cadrul cărora instituția repartizează creditele bugetare aprobate prin legea bugetului către D.G.F.P. C.-S., nu pot fi asimilate unor raporturi juridice obligaționale de drept privat în cadrul cărora Agenția Naționala de Administrare Fiscala să datoreze sume de bani debitoarei D.G.F.P. C.-S..
În drept, au fost invocate prevederile art. 711 și urm. C.pr.civ.
Contestația la executare este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002.
La data de 18.12.2014, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, invocând totodată și excepția de netimbrare a contestației la executare și solicitând și amendarea contestatoarei (f. 77).
În motivare, pe fondul cauzei intimata a susținut că existența unei soluții care vizează executarea silită inițială derulată în cadrul dosarului de executare nr. 123/2012 instrumentat de B. N. N. nu are nicio incidență asupra cauzei de față, neexistând autoritate sau putere de lucru judecat în sensul triplei identități de părți, de obiect și de cauză.
S-a mai arătat și că ANAF nu este executat silit în calitate de debitor, astfel cum se afirmă în contestația la executare, ci în calitate de debitor urmare a validării popririi, în concordanță cu art. 460 alin. 4 C.pr.civ.
S-a mai susținut și că, faptul că sumele de bani pe care ANAF le operează prin intermediul băncilor comerciale sunt sau nu insesizabile este un aspect ce poate fi discutat numai ulterior înființării popririi, fiindcă dacă s-ar aprecia că un cont nu poate fi executat silit prin poprire, ulterior debitorul poate prin același cont să deruleze operațiuni economice nespecifice cu alte sume ce pot fi executate, ocolind astfel executarea silită. Nici prevederile art. 1 alin. 2 din OG 22/2002 nu pot fi invocate fără ca o poprire să fie instituită, mai ales că art. 1 alin. 2 din OG 22/2002 a fost înlăturat de la aplicare tocmai de art. 3 al aceluiași text de lege, care face aplicabil deplin art. 780 alin. 5 lit. c) N.C.pr.civ.
De asemenea, poprirea la Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București este posibilă, fiindcă dacă se exclude posibilitatea validării popririi la instituții bancare private, atunci toate operațiunile financiare se derulează prin Trezorerie.
La data de 07.01.2015, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a reiterat în esență pe fondul cauzei apărările formulate prin contestația la executare (f. 83).
În ședința publică din data de 18.02.2015, instanța a respins ca neîntemeiată excepția de netimbrare invocată de către intimată prin întâmpinare.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri, iar în urma adresei emise de instanță B.E.J. Casagranda-S. A. a comunicat copia dosarului de executare.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În urma cererii creditoarei intimate P. (fostă P.) L., B.E.J. Casagranda-S. A. a format dosarul de executare nr. 14/2014 pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6708/01.08.2013 a Judecătoriei Sectorului 5 București pronunțată în dosarul nr._/302/2012, împotriva contestatoarei Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Prin această hotărâre judecătorească a fost admisă în parte cererea de validare a popririi formulată de intimata creditoare, a fost validată poprirea înființată în dosarul de executare nr. 849/2012 al B.E.J. Casagranda-S. A. asupra sumelor de bani datorate debitorului Direcția Generală a Finanțelor Publice C. S. de către terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală până la concurența sumelor de 8.642 lei (drepturi bănești în baza titlului reprezentat de sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 a Tribunalului C.-S.) și 2.384 lei (cheltuieli de executare).
Din această hotărâre judecătorească reiese că în dosarul de executare nr. 849/2012 al B.E.J. Casagranda-S. A. s-a pus în executare titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C.-S..
În cadrul dosarului de executare nr. 14/2014, B.E.J. Casagranda-S. A. a întocmit la data de 23.01.2014 somația de plată prin care a pus în vedere contestatoarei, în temeiul prevederilor O.G. nr. 22/2002, ca în termen de 6 luni de la primirea somației (în situația lipsei fondurilor), să achite creditorului suma de 11.026 lei (f. 47).
La data de 05.05.2014 executorul judecătoresc a întocmit încheierea prin care a stabilit cheltuielile de executare în cuantum total de 4.408 lei (f. 51).
Prin adresa emisă la data de 05.05.2014, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporabile datorate debitoarei de către terțul poprit Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Bucuresti, până la concurența sumei de 15.434 lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare (f. 56).
Analizând criticile contestatoarei, cu privire la apărările acesteia prin care a susținut în esență că nu are calitatea de debitor și că nu datorează creanța, precum și că nu existau raporturi juridice între aceasta și debitoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. în temeiul cărora instituția să datoreze debitoarei o sumă de bani în prezent sau în viitor, instanța apreciază că acestea nu pot fi primite în cadrul prezentei contestații la executare în raport de dispozițiile art. 712 alin. 2 din codul de procedură civilă (în forma în vigoare la momentul declanșării executării silite și anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 138/2014), întrucât reprezintă motive referitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu care puteau fi invocate numai în litigiul soluționat prin hotărârea judecătorească pusă în executare.
Astfel, potrivit art. 712 alin. 2 C.pr.civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui. Din interpretarea per a contrario a acestui text de lege rezultă că în situația în care titlul executoriu este o hotărâre judecătorească, pe calea contestației la executare nu pot fi formulate apărări de fond împotriva acesteia și nu se poate invoca pretinsa nelegalitate ori netemeinicie a hotărârii, întrucât în cadrul contestației la executare instanța nu este îndreptățită să examineze fondul raporturilor juridice dintre părți sau legalitatea hotărârii atacate.
De asemenea, nici apărările cu privire la puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 2136/30.09.2013 pronunțate de Judecătoria Reșița nu pot fi reținute în cadrul prezentei cauze, în condițiile în care nu s-au desființat nici titlul executoriu și nici actele de executare ce fac obiectul dosarului de executare nr. 849/2012 al B.E.J. Casagranda-S.. În acest sens, instanța are în vedere și că executarea silită cu privire la care s-a formulat contestația la executare în cauză este efectuată în baza sentinței de validare a popririi mai sus menționate, în urma căreia s-a născut în sarcina debitoarei A.N.A.F. o obligație de plată ca urmare a nerespectării obligațiilor ce-i reveneau ca urmare a înființării popririi, nefiind efectuată executarea silită începută în baza hotărârii judecătorești prin care s-au acordat drepturi salariale.
Analizând legalitatea popririi înființate la terțul poprit Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București, instanța reține că această instituție este în subordinea contestatoarei A.N.A.F., care la rândul său este în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, și cuprinde mai multe servicii, printre care și Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București, unde se află conturile debitoarei.
Totodată, instanța constată că, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, ”în domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: a) coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție”, iar conform art. 28 din aceeași lege, proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice.
De asemenea, potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 500/2002, ”ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii”.
În raport de dispozițiile mai sus menționate, dar având în vedere și cuprinsul întregului act normativ, instanța apreciază că nu reiese faptul că între Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București și debitorul A.N.A.F. există raporturile juridice stipulate la art. 780 C.pr.civ. în temeiul cărora să datoreze debitorului sume de bani. În acest sens, instanța are în vedere că prin intermediul Ministerul Finanțelor Publice și A.N.A.F. se efectuează proceduri de centralizare și încasare de venituri sau ordonanțare de cheltuieli, această din urmă operațiune fiind o fază în procesul execuției bugetare.
Astfel, deși fondurile instituțiilor publice sunt centralizate la nivelul Ministerului Finanțelor Publice, cu privire la venituri și cheltuieli, această operațiune nu se realizează în cadrul unor raporturi creditor – debitor, ci prin intermediul planificării generale a bugetului de stat, operațiune care excede cadrului raporturilor juridice creditor – debitor.
Astfel, instanța reține cu privire la terțul poprit Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București că nu există raporturile juridice stipulate la art. 780 C.pr.civ. în temeiul cărora această instituție să datoreze debitorului sume de bani, astfel încât instanța va anula adresa de înființare a popririi la acest terț poprit.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 711 alin. 1 C.pr.civ, instanța va admite contestația la executare și va anula adresa emisă la data de 05.05.2014 în dosarul de executare nr. 14/2014 al B.E.J. Casagranda S. A. de înființare a popririi la terțul poprit Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Bucuresti.
În ceea ce privește cererea contestatoarei având ca obiect întoarcerea executării silite, instanța apreciază că nu este necesar a se pronunța și asupra acestui capăt de cerere, având în vedere solicitarea contestatoarei și împrejurarea că din dosarul de executare contestat nu reiese că s-au executat silit și virat sume de bani în baza acestei popriri.
Întrucât măsura suspendării executării silite nu s-ar fi putut dispune decât până la soluționarea în fond a contestației la executare, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 718 alin. 1 C.pr.civ., instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatoare, ca rămasă fără obiect.
În raport de considerentele expuse și soluția de admitere a contestației, instanța apreciază că nu se poate reține reaua-credință a contestatoarei în formularea contestației la executare, astfel că instanța va respinge ca neîntemeiată cererea intimatei de amendare a contestatoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., Sector 5, în contradictoriu cu intimata P. (fostă P.) L., cu domiciliul procesual ales pentru comunicare la Cabinet de Avocat E. C., în București, ., ., ..
Anulează adresa emisă la data de 05.05.2014 în dosarul de executare nr. 14/2014 al B.E.J. Casagranda S. A. de înființare a popririi la terțul poprit Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Bucuresti.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Respinge ca neîntemeiată cererea intimatei de amendare a contestatoarei.
Cu drept de apel în 10 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. F. S. O.A.
Red./Dact. Jud. M.F./4ex./
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 30/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 01/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI → |
|---|
