Contestaţie la executare. Sentința nr. 4073/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4073/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 4073/2015
ROMÂNIA
Judecătoria Sectorului 4 București
Sediu: .-4, Sector 4 Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4073
Ședința Publică din data de 02.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: EUGENIA DAHORE
Grefier: T. C. M.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE REPREZ DE DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI - sector 2, București, .. 13 în contradictoriu cu intimata C. A. - sector 1, București, Redea - la C.. Av. A. C., nr. 26, având ca obiect contestație la executare - suspendarea executarii silite.
Dezbaterile și cuvântul asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 24.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de astăzi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecatoriei Sector 5 Bucuresti sub dosar ne_/302/2013 si pe rolul acestei instante la data de 20.11.2014, sub dosar nr. _ , in urma declinarii competentei de solutionare a cauzei,contestatorul S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE REPREZ DE DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI - în contradictoriu cu intimata C. A. -a solicitat instanței suspendarea executării silite, admiterea contestației la executare și anularea executarii silite si a actelor de executare, somația nr. 37 si încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare din data de 20.09.2013, efectuate in dosarul de executare nr 37/2013 al B. F. G. M..
În motivarea contestației, contestatorul invoca nerespectarea prevederile art. 2 din O.G nr. 22/2002, „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.” Executorul judecătoresc nu a luat in considerare termenul de gratie de 6 luni, prevăzut de către O.G. nr.22/2002, privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr.92/2011, in conformitate cu care institutia are posibilitatea legala sa efectueze plata voluntar.
Arata ca dispozițiile O.G. nr.22/2002, sunt dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun, dispoziții de care, insa, executorul judecătoresc nu a tinut seama atunci cand a emis procesul verbal prin care a stabilit cheltuieli de executare. De asemenea, la art.3 din O.G. nr.22/2002 se prevede faptul ca, “In cazul in care instituțiile publice nu isi indeplinesc obligația de plata in termenul prevăzut la art.2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile in materie." Prin Decizia nr. 784/12.05.2009 Curtea Constituționala a respins excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor O.G. nr. 22/2002 motivat de faptul ca “dispozițiile criticate referitoare la procedura executării obligațiilor de plata ale instituțiilor publice se aplica fara nici o discriminare tuturor creditorilor instituțiilor publice, acestea fiind conforme cu prevederile art.16 si art.44 alin.(2) din Constituție. Potrivit art.126 alin.(2) din Constituție, legiuitorul poate stabili regulile de desfasurare a procedurii de judecata fara sa aduca atingere substanței drepturilor si libertăților fundamentale.” De asemenea, Curtea Constituționala a concluzionat prin Decizia 213/4.03.2010 ca OG nr.22/2002 nu este contrara dispozițiilor art 6 par.1 din CEDO.Potrivit deciziei mai sus menționate Curtea Constituționala a constatat ca OG nr.22/2002 nu contravine art. 6 paragraful 1 din Convenție pentru apararea drepturilor omului si a libertăților fundamentale intrucat s-a retinut ca instituirea termenului de 6 luni nu conduce la impiedicarea, anularea sau intarzierea in mod excesiv de către stat a executării unei hotarari judecătorești pronunțate impotriva sa.
In consecința, in termenul de gratie de 6 luni, executorul judecătoresc nu are dreptul sa emită decât o somație (notificare) prin care sa aduca la cunoștința debitorului (institutie publica) faptul ca are de achitat un anumit debit, lucru realizat in cauza prin notificarea instituției si efectuarea plații către creditor . fara a proceda si la stabilirea cheltuielilor de executare. In mod greșit, executorul judecătoresc a stabilit in sarcina Ministerului Finanțelor Publice cheltuieli de executare silita in cuantum de 11.741,30 lei, desi la acest moment nu a trecut termenul de gratie de 6 luni de zile, fapt pentru care solicitam anularea incheierii de stabilire a cheltuielilor de executare.
Raportat la cele menționate mai sus onorariul executorului depășește baremul maximal prevăzut de art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești. B. F. G. M. a stabilit ca onorariu executor suma de 9421 lei calculat la valoarea creanței de recuperat respectiv suma de 94.213 lei depășind astfel limita impusa de art 39 lit c din Legea 188/2000. Textul de lege este fara echivoc, reglementând onorariile maxime cuvenite executorilor judecătorești, astfel incat onorariul stabilit nu trebuie sa depaseasca limitele maxime impuse de lege, incluzând TVA si cheltuieli de executare, neprezentand relevanta, sub aspectul aplicabilității textului de lege, faptul ca executorii judecătorești sunt plătitori de TVA.
Prin urmare considera ca, legiuitorul a prevăzut posibilitatea practicării unor onorarii încadrate în anumite limite, însa în mod cert a avut în vedere complexitatea cauzei si a actelor de executare, reflectate în demersurile efectuate si munca prestata ceea ce nu justifica in situatia data cuantumul cheltuielilor de executare la o astfel de suma.
Rațiunea reglementarii unor plafoane maximale ale onorariilor percepute de executorii judecătorești este reprezentata de necesitatea asigurării unei protecții a debitorului care, desi trebuie sa acopere cheltuielile executării silite totuși nu trebuie sa suporte niște cheltuieli de executare disproporționat de mari, prin raportare la debitul sau.
Prin urmare, pentru respectarea unui principiu al echitatii, onorariul maximal indicat de legiuitor trebuie respectat in toate cazurile, indiferent de executorul judecătoresc ales de creditor, respectiv indiferent daca acesta este plătitor de TVA sau nu.
Aceasta concluzie se desprinde si din cele doua principii invocate de către institutia noastra, respectiv principiul “ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” (Legea nr. 188/2010 stabilind onorariul maximal al executorilor, indiferent de impozitele si taxele pe care aceștia trebuie sa le suporte), precum si principiul “in dubio pro reo”, conform cu care, deoarece legea nu prevede expres, aceasta trebuie interpretata in favoarea debitorului executat silit (aplicarea acestui principiu in materie fiscala fiind “in dubio contra fiscum”).
Așadar, aceasta interpretare a art. 39 din Legea nr. 188/2000 nu il prejudiciază sau discriminează in nici un mod pe executorul judecătoresc plătitor de TVA, prin raportare la executorii judecătorești, care, in temeiul art. 152-153 Cod fiscal, sunt scutiti de taxa. Astfel, sarcina prestatorilor de servicii plătitori de TVA de a aplica taxa pe valoare adaugata serviciilor pe care le prestează si de a o transmite pe aceasta, mai departe, statului, este compensata prin dreptul de deducere al taxei pe valoarea adaugata.
Considera ca legiuitorul a prevăzut posibilitatea practicării unor onorarii încadrate în anumite limite, însa în mod cert a avut în vedere complexitatea cauzei si a actelor de executare, reflectate în demersurile efectuate si munca prestata ceea ce nu justifica in situatia data cuantumul cheltuielilor de executare la o astfel de suma.
Onorariul stabilit de executorul judecătoresc este vădit disproporționat raportat la activitatea prestata de către acesta. In acest sens arata ca art. 39 alin. 1 din legea 188/2000 privind executorii judecătorești si Ordinul nr. 2550/14.11.2006 astfel cum a fost modificat prin OMJ nr. 2561/2012 cuprind onorariile minimnale si maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.
La stabilirea nivelului maxim al onorariului executorului judecătoresc legiuitorul a avut in vedere intreaga activitate de executare silita. Procesul de executare silita cuprinde o . etape presupune efectuarea anumitor acte de executare, respectiv emitere somație, proces verbal de cheltuieli de executare, proces verbal de actualizare a creanței, adresa de infiintare a popririi, adresa de instiintare a debitorului cu privire la infiintarea popririi iar in cazul valorificării bunurilor mobile sau imobile procesul executional este mult mai complex: inventarierea, identificarea si evaluarea bunurilor, vanzarea la licitație publica ( emiterea si publicarea anunțurilor privind vanzarea, emiterea proceselor verbale de licitație, a actului de adjudecare etc). Or, stabilirea unui onorariu in cuantum de 8600 lei calculat la valoarea creanței de recuperat este vădit disproporționata, nefiind justificata de efortul intelectual depus, complexitatea si valoarea actelor de executare sau de răspunderea pentru actele de executare indeplinite, respectiv somația si incheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, prin aceasta incalcandu-se principiul echitatii, intrucat executarea silita are ca scop satisfacerea creanței creditorului, iar nu pedepsirea debitorului prin obligarea la plata unor cheltuieli exorbitante si nejustificate.
Referitor la suma de 2.200 lei reprezentând onorariul de avocat, s-a apreciat, de asemenea, că și acest cuantum este nejustificat, disproportionat.
Solicitarea plații unui onorariu de avocat in cuantum de 2200 lei este nelegala si din perspectiva faptului ca in dosarul de executare nr.37/2013 s-au făcut acte de executare doar de către executorul judecătoresc, motiv pentru care solicitam ca acest onorariu sa fie cenzurat de către instanta de judecata in temeiul art.274 alin. 3 Cod procedura civila.
In acest sens invederam instanței si practica CEDO prin care s-a statuat (C. impotriva României) faptul ca “în conformitate cu jurisprudența Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor decât în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului lor.”
Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnificând faptul ca, in raport cu natura activitatii efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de prestarea serviciului, acestea sa nu fie exagerate.
Or, in condițiile in care angajamentul avocatului ales a constat doar în redactarea unei simple cereri către executorul judecătoresc, un asemenea onorariu nu este justificat, fiind disproporționat fata de munca prestata.
În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 622 si urm.C.proc.civ.
Contestatorul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă. În probațiune, a solicitat înscrisuri.
Contestatia este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimata C. A. a depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestației la executare, ca neintemeiata. S-a susținut că debitoarea nu se poate prevala de prevederile O.G nr. 22/2002 deoarece termenul de 6 luni este instituit de legiuitor numai pentru situația în care instituția debitoare face dovada incapacității de plată a sumelor de bani datorate, dovadă care în cauză nu a fost făcută si, nu in ultimul rand, apărările sunt inadmisibile în raport de reglementările internaționale.Contestatorul nu a pus în executare de bunăvoie titlul executoriu.
Considera prematura cererea de suspendare a executarii silite, aratand ca nu se poate cere suspendarea executării unei proceduri executionale care nu a început si nu se află încă în această etapă procedurală a executării silite, susținând că cererea de suspendare este susceptibilă a fi introdusă prematur, actele și lucrările dosarului dovedind faptul că, dreptul material la acțiune al contestatoarei în privința acestui capăt de cerere nu era născut la momentul formulării solicitării. Solicitarea cu privire la suspendarea executării silite până la soluționarea contestației nu este justificată. deoarece nu sunt indicii care să impună luarea acestei măsuri, nefiind afectate sau lezate în vreun mod drepturile și interesele sale legitime, care să pună în pericol asigurarea funcționării și îndeplinirii în condiții optime, a atribuțiilor și obiectivelor legale.
Referitor la cheltuielile de executare, precizeaza intimata că prin încheierea din data de 20.09.2013, executorul judecătoresc stabilește cheltuielile de executare în cuantumul sumei de 11.741,30 lei, totalizând o sumă de plată în cuantum de 105.954.30 lei. în limitele prevăzute de dispozițiile art. 665 alin. 4 Cod pr.civ., unde se prevede faptul că, la stabilirea cheltuielilor de executare se au în vedere si cele ocazionate de demersurile privind obținerea încuviințării executării silite, incluzându-se si “titlurile executorii care vor fi întocmite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviințate ”
Totodată, la aceeași dată, executorul judecătoresc întocmește Somația nr. 37/20.09.2013. prin care se aduce la cunoștința debitorului faptul că, "în baza art. 2 (modificat prin Legea nr. 110/2007) din OG nr. 22/2002, vă solicităm să luați măsura virării sumei de mai sus în termenul legal. de la data primirii prezentei (...)".Mai mult, nu pot fi reținute de către instanță nici criticile formulate cu privire la stabilirea cheltuielilor de executare si comunicarea acestora prin intermediul Somației. acesta fiind în fapt și în drept, scopul pentru care se comunică înscrisul care poartă titulatura de Somație. Față de criticile contestatoarei se pune întrebarea firească, de unde ar cunoaște sau cum ar putea cunoaște instituția debitoare, care sunt cuantumurile sumelor pe care ar trebui să le solicite prin Cererile de credite bugetare, pentru a putea fi alocate sumele necesare de către ordonatorii de credite care au competențe în materie ???
Prin actele de executare întocmite de către executorul judecătoresc și precizările din cuprinsul acestora, acesta dă eficientă dispozițiilor OG. nr. 22/2002, venind în întâmpinarea acestor reglementări legislative, acționând în deplina cunoaștere si respectare a acestora, vizând obținerea unor termene de grație în favoarea debitorilor - instituții publice, în vederea realizării unei executări voluntare programate, justificate de influența substanțială asupra bugetului de stat.
In drept, s-au mentionat disp. art. 205 C..
În probațiune, a solicitat înscrisuri.
La solicitarea instanței, la dosar au fost depuse copii ale dosarului de executare nr. 37/2013 al B. F. G. M.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta constata urmatoarele:
În fapt, instanta retine ca potrivit sentintei civile nr 78/07.01.2013 pronuntata de Judecatoria Sector 1 Bucuresti in dosar nr_/299/2011 , a fost obligat contestatorul la plata sumei de94.213 lei reprezentand valoarea imobilului valabila la data evaluarii 7.06.2012.
La data de 20.07.2013, creditorul a formulat cerere de executare silită adresată B. F. G. M. în dosarul de executare nr.37/2013, pentru punerea în executare a titlului executoriu.
Prin încheierea din data de 06.09.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2013, a fost a.dmisă cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentinta civila nr 78/07.01.2013 pronuntata de Judecatoria Sector 1 Bucuresti in dosar nr_/299/2011 .
Referitor la critica legata de încălcarea de către executorul judecătoresc a dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, instanța o apreciază ca neîntemeiata. La data de 20.09.2013 a fost emisă către debitor somația, prin care i s-a pus în vedere că are obligatia de a se conforma titlului executoriu reprezentat de sentinta civila nr 78/07.01.2013 pronuntata de Judecatoria Sector 1 Bucuresti in dosar nr_/299/2011 si sa achite suma de 105.954,30 lei debit si cheltuieli de executare
În acest sens, retinem că potrivit art. 2 din O.G nr. 22/2002, „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”
Textul legal invocat prevede că doar în cazul lipsei de fonduri, care conduce la neînceperea sau la necontinuarea executării silite de bunăvoie, există un termen de 6 luni în care debitorul are obligația de a găsi resursele financiare necesare acoperirii debitului, termenul de 6 luni neavând natura juridică a unui termen de grație sau a unei proceduri prealabile.
Pentru a beneficia de dispozițiile de favoare ale Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 110/2007, respectiv de termenul de 6 luni pentru efectuarea plății stabilit de art. 2 din actul normativ menționat, contestatoarea trebuia să facă dovada că neexecutarea până în prezent a obligației de plată stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu din cauză s-a datorat lipsei de fonduri.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din OG nr. 22/2002, ,, Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
In temeiul art. 1 din O.G nr. 22/2002 ,,Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli în care se încadrează obligație de plată respectivă. (2) Creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor si autoritatilor publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare si functionare, inclusiv a celor de personal, in scopul indeplinirii atributiilor si obiectivelor legale, pentru care au fost infiintate.
In sprijinul celor afirmate, sunt si dispozitiile speciale care reglementeaza executarea silita a institutiilor publice,respectiv prevederile OMFP nr 2336/2011, completat prin OMFP nr 161/2012, intrucat sumele care fac obiectul indisponibilizarii sunt stabilite de institutiile publice, tinand cont de prevederile art 1 alin 1 din OG 22/2002 si art. 780Cpc.
Indisponibilizarea sumelor este stabilita dupa o procedura reglementata in mod clar si detaliat, tocmai pentru a evita orice blocaj de natura a afecta activitatea institutiei publice si plata titlurilor executorii din banii alocati cheltuielilor de personal si functionare. Conform art. 1- din Procedura de punere in aplicare a titlurilor executorii in baza carora se solicita infiintarea popririi conturilor autoritatilor si institutiilor publice deschise la nivelul unitatilor Trezoreriei a OMFP nr 2336/2011 - “ la o zi dupa primirea adresei de infiintare a popririi, Trezoreria, instiinteaza institutia si transmite in anexa, situatia disponibilitatilor de fonduri/creditelor bugetare deschise si neutilizate, dupa caz, prevazuta in anexa nr. 1 existente la data primirii adresei de infiintare a popririi.”
Institutia publica are obligatia de a comunica in scris unitatii Trezoreriei informatii in legatura cu sumele existente in conturi la data primirii adresei de infiintare a popririi care se indisponibilizeaza, completand in acest scop formularul prevazut in anexa nr. 2,( se vor completa sumele care se indisponibilizeaza pe capitole de cheltuieli bugetare si pe titluri de cheltuieli bugetare la care exista disponibilitati de credite bugetare deschise si neutilizate) Mergand mai departe, potrivit art 4 alin 4 si art 5 din Procedura, In cazul in care institutia publica sau autoritatea publica nu transmite situatia prevazuta in anexa nr. 2 in cadrul perioadei de indisponibilizare de 15 zile calendaristice de la data primirii la Trezoreria Statului a adresei de infiintare a popririi, unitatea Trezoreriei Statului va vira in conturile indicate de executorul judecatoresc sumele care au fost indisponibilizate potrivit alin. (1).
In cazul in care sumele indisponibilizate din disponibilitatile sau din creditele bugetare deschise si repartizate existente la data primirii adresei de infiintare a popririi, sunt inferioare sumelor prevazute in titlul executoriu, Trezoreria va solicita institutiei informatii cu privire la fiecare suma incasata ulterior sau cu privire la fiecare deschidere/repartizare de credite bugetare, dupa caz, pana la indestularea creantei. Asadar, in cazul debitorilor, institutii publice, prevederile speciale instituie o norma de garantie pentru a nu genera blocajul functionarii debitorului, asa cum rezulta din disp. Art 9 din Procedura. S-au mentionat aceste dispozitii deoarece, aparent, s-ar putea concluziona ca tertul poprit trebuie sa procedeze la indisponibilizarea si consemnarea sumelor potrivit art 4 si 5 din Procedura, insa, articolele urmatoare limiteaza orice urmarire silita tot la sumele care pot fi indisponibilizate, mergand pana la desfiintarea indisponibilizarilor.
Totodata, potrivit art. 3 din OG nr. 22/2002 - In cazul in care institutiile publice nu isi indeplinesc obligatia de plata in termenul prevazut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executarii silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispozitii legale aplicabile in materie.
In speta, nu s-a trecut la efectuarea executarii silite propriu zise, din dosarul de executare nu rezulta ca s-ar fi emis adresa de poprire, sau ca au fost incepute alte forme de executare silita, astfel ca la acest moment instanta nu poate retine vreo vatamare produsa contestatorului.
In privinta cheltuielilor de executare, instanta retine ca potrivit art. 669 C.proc.civ., ,,Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor.
Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.
Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin incheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii.Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol incheierea executorului constituie titlu executoriu- art. 669 alin 6 coroborat cu art 638 pct 1 C.”. Totodata, conform art 39 alin 3 si 4 din Legea nr. 188/2000 “ Executorii judecatoresti nu pot conditiona punerea in executare a hotararilor judecatoresti de plata anticipata a onorariului.
Potrivit art 39 alin 4 „ in cazul in care debitorul, somat sa isi indeplineasca obligatia, a executat-o de indata sau in termenul acordat de lege, el nu va fi tinut sa suporte decat cheltuielile pentru actele de executare efectiv indeplinite, precum si onorariul executorului judecatoresc si, daca este cazul, al avocatului creditorului, proportional cu activitatea depusa de acestia. Potrivit alin 5 al art 39 din Legea nr. 188/2000 dil (5) Sunt cheltuieli de executare:1. taxele de timbru necesare declansarii executarii silite;2.onorariul executorului judecatoresc, stabilit potrivit legii;3.onorariul avocatului, in faza de executare silita;4. onorariul expertului si al interpretului;5.cheltuielile efectuate cu ocazia publicitatii procedurii de executare silita si cu efectuarea altor acte de executare silita;.cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevazute de lege ori necesare desfasurarii executarii silite. „ Legea nu impune executorului un moment anume sa intocmeasca incheierea de cheltuieli, respectiv odata cu emiterea somatiei sau ulterior acesteia, astfel ca instanta nu poate dispune anularea acestei pentru motivul ca a fost intocmita fara a se astepta epuizarea celor 6 luni.
Potrivit incheierii de stabilire cheltuieli din data de 20.09.2013 , suma de 11.741,30 lei se compune din suma de 9.421 lei onorariu executor, suma de 100 lei onorariu aferent consultatiei privind constituira dosarului, suma de 2.200 lei onorariu avocat, suma de 10.30 lei taxe de timbru si timbru judiciar, suma de 10 lei taxe postale, incheierea prin care au fost stabilite constituind titlu executoriu, în conformitate cu dispozițiile art. 669 alin 6 C.proc.civ.
. de de executorul judecătoresc nu se incadreaza in prevederile art. 39, alin. 1, lit. C din Legea nr. 188/2000 și ale Ordinului nr. 2550/2006, c) pentru creantele in valoare de peste 80.000 lei, dar pana la 100.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.900 lei plus un procent de pana la 2% din suma care depaseste 80.000 lei din valoarea creantei ce face obiectul executarii silite
In cazul de fata, la o creanta de 94.213 lei se putea stabili un onorariu de 6184,26 lei, plus TVA 1484 lei, rezultand un total de 7.668,48 lei . Cu toate acestea, instanta considera ca este prematur a cenzura la acest moment onorariul executorului, avand in vedere faptul ca debitul trebuie actualizat, in titlul executoriu aratandu-se clar ca suma de 94.213 lei cuvenita creditorului reprezinta valoarea imobilului la data evaluarii-07.06.2012.
In astfel de situatii, pe parcursul desfasurarii executarii silite, tinand cont de durata executarii, suspendarea acesteia sau alte impedimente, de momentul la care se executa obligatia, fie prin plata voluntara fie prin poprire, se procedeaza la actualizarea creantei. In raport de suma astfel determinata, se stabileste onorariul final care se poate incadra in alt barem decat cel avut in vedere la emiterea somatiei si se poate cenzura acest onorariu. Motivul invocat de contestator nu atrage anularea actului de executare, intrucat incheierea de cheltuieli nu si-a produs efectele ,sumele nu au fost executate, ci indreptarea actului de executare, iar acesta indreptare se poate efectua fie de catre executor, fie de catre instanta, daca onorariul final nu este stabilit corect dupa determinarea creantei actualizate.
La onorariul stabilit potrivit art 39 din Legea nr. 188/2000 și ale Anexei la OMJ 2550/2006 modificat prin OMJ nr_/2012, se poate adauga TVA, astfel ca instanta va inlatura critica petentului in sensul ca onorariul chiar incluzand TVA nu trebuie sa depaseasca onorariul maximal.
Deși dispozițiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 nu prevăd în mod expres necesitatea adăugării TVA datorate de executorul judecătoresc bugetului de stat la cuantumul onorariului stabilit conform legii, potrivit art. 127 și art. 129 alin. 3 din Codul fiscal, taxa pe valoare adăugată reprezintă un impozit indirect și este datorată de persoana impozabilă (inclusiv de persoanele ce exercită profesii liberale, în anumite condiții) în toate cazurile în care se prestează un serviciu, taxa fiind inclusă în tariful final practicat de prestator pentru a fi suportată în final de beneficiarul serviciului. În consecință, beneficiarul serviciului prestat (în speță executarea silită), respectiv creditorul care solicită prestarea serviciului de către executor, este cel care în conformitate cu dispozițiile legale, va suporta în final și costul TVA datorate de prestatorul de servicii (executor) către bugetul de stat. În aceste condiții, TVA reprezintă pentru creditorul urmăritor o cheltuială efectuată în cursul executării silite.
Serviciul prestat de executorul judecătoresc fiind încadrat din punct de vedere contabil în categoria prestărilor de servicii pentru care se datorează taxa pe valoare adăugată în procent de 24%, în mod legal executorul judecătoresc a calculat TVA la cheltuielile de executare, suma constituind taxă pe valoare adăugată urmând a fi virată de executor la bugetul statului. Ca urmare a achitării acestei obligații fiscale, suma ce va rămâne efectiv executorului judecătoresc cu titlu de onorariu este doar maximul prevăzut de lege.
Având în vedere dispozițiile art. 669 C.proc.civ, potrivit cărora cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, acesta va trebui să plătească creditorului toate cheltuielile de executare, inclusiv TVA inclus în tariful final al executorului judecătoresc. Instanța apreciază că nu ar fi fost necesară o prevedere distinctă în Legea 188/2000 cu privire la necesitatea calculării TVA și adăugării acestuia la onorariul calculat potrivit plafoanelor menționate în actul normativ, deoarece nu toate persoanele care desfășoară o profesie liberală datorează TVA, existând un regim special de scutire de plata taxei în anumite condiții stabilite de Codul fiscal, iar pe de altă parte deoarece Legea 188/2000 face referire la onorariul la care are dreptul executorul judecătoresc, fiind evident că acesta este îndreptățit la suma integrală calculată potrivit plafoanelor legale, și nu la o sumă mai mică.
In ceea ce priveste sustinerea contestatorului in sensul ca stabilirea unui onorariu maximal legiuitorul a avut in vedere intreaga activitate de executare silita si, in orice caz, un proces executional complex, instanta nu impartaseste acesta aparare. Prevederile art. 39, alin. 1 din Legea nr. 188/2000, nu fac niciun fel de distinctie referitioare la modalitatea de executare demarata pentru recuperarea creantei, dupa cum acesta este mai dificila si mai putin dificila, ci permit executorului judecatoresc, in orice situatii in care se executa silit creante avand ca obiect plata unei sume de bani, „ stabilirea unui onorariu maxim, chestiunea onorariului fiind distincta de stabilirea celorlalte costuri ale executarii.
Chiar daca sunt situatii in care executorul incepe simultan, asa cum ii permite de altfel legea, executarea silita sub toate formele, iar munca sa este mai laborioasa, in opinia instantei, in aceste situatii onorariul se calculeaza tot la valoarea creantei, doar sumele privind cealalta categorie de cheltuieli de executare, cresc semnificativ si corespunzator cu numarul actelor indeplinite pentru executarea silita in toate formele( redactare, emitere adrese, expertize, deplasare pe teren, costuri transport etc) Celelalte cheltuieli constau in taxa de timbru 10,30 lei si taxe postale 10 lei si sunt datorate la inregistrarea cererilor de executare silita
Referitor la alte cheltuieli de executare, respectiv, onorariul avocatului faza de executare silita, stabilit in suma de 2.200 lei, instanta apreciaza ca aceasta cheltuiala este justificata. In dosarul de executare exista dovezile certificate care atesta faptul ca intimatul au incheiat contract de asistenta juridica, stabilindu-se un onorariu de 2.200 lei-achitat cu chitanta nr55/20.10.2013 In aceasta etapa, demersurile avocatului vizeaza, redactarea actelor, consilierea partii, precum si colaborarea cu executorul pentru urgentarea executarii. Totodata, valoarea creantei de recuperat este una destul de importanta, intereselor creditorului fiind sporite in acest caz, ceea ce a determinat angajarea avocatului inclusiv pentru acesta etapa. De asemenea, intimata nu a solicitat cheltuieli de judecata cu ocazia litigiului, desi a fost asistata de avocat.
Conform art. 711 C. Impotriva executarii silite, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare.Aceasta întrucât actele de executare silită trebuie să fie îndeplinite cu stricta respectare a prevederilor legale, spre a nu se prejudicia drepturile părților sau a altor persoane, contestația la executare fiind mijlocul procedural prin care părțile vătămate prin executare se pot plânge instanțe competente, în scopul de a obține desființarea actelor ilegale de executare.
Pentru considerentele expuse mai sus, având în vedere că instanța nu a retinut motive de nelegalitate de natura sa duca la anularea executarii silite si a actelor de executare, se va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cerere contestatorului având ca obiect suspendarea executării silite, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 718 alin 1 C.proc.civ., ,,Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță determinat potrivi alin 2 din art 718 C.”. Executarea silită poate fi suspendată până la soluționarea contestației la executare, și întrucât contestația la executare a fost soluționată prin prezenta sentință, motiv pentru care instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
Referitor la cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecata suma de 700 lei reprezentând onorariu avocat instanța constată că acest onorariu a fost achitat, astfel cum rezultă din chitanța nr 222/24.03.2015 depusă la dosar Asadar,in considerarea culpei procesuale a contestatoarei în declanșarea litigiului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 451, art 452. C. proc. civ., instanța urmează sa oblige contestatorul la plata către intimata a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, constand in onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestatia la executare formulată de contestatorul S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE REPREZ DE DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI - sector 2, București, .. 13 în contradictoriu cu intimata C. A. - sector 1, București, Redea - la C.. Av. A. C., nr. 26, ca neîntemeiată.
Respinge cererea având ca obiect suspendarea executării silite, ca rămasă fără obiect.
Admite cererea intimatei si obliga contestatorul la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 02.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
E. D. T. C. M.
Red./ Jud. E.D./4 ex./aprilie 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4181/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4061/2015. Judecătoria... → |
|---|
