Contestaţie la executare. Sentința nr. 4109/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4109/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 4109/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4109
Ședința publică din data de 2 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte - VERONICA SÎRBU
Grefier – V. V.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind cererea de chemare în judecată formulată de contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în contradictoriu cu intimata P. G., având ca obiect contestație la executare, suspendarea executării silite și întoarcerea executării silite.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 din codul de procedură civilă (în continuare C.p.c.), a amânat pronunțarea în cauză la data de 02.04.2015, când – în aceeași compunere – a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.07.2014 contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat în contradictoriu cu intimata P. G. contestație la executare împotriva executării silite pornite în dosarul de executare nr. 85/2014 al B.E.J. M. B., solicitând:
anularea executării silite;
suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare;
și restabilirea situației anterioare.
În motivare, după expunerea situației de fapt privind derularea executării silite, contestatoarea a arătat, în primul rând, că modalitatea de actualizare adoptată de executorul judecătoresc încalcă prevederile art. 18 alin. 5 din H.G. nr. 1120/2006.
În al doilea rând, aceasta a învederat că executarea silită se desfășoară cu încălcarea O.U.G. nr. 10/2014 care a instituit o suspendare de drept a plății voluntare a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, adăugând că executorul judecătoresc a încălcat O.G. nr. 22/2002.
În drept, contestatoarea a invocat art. 711 și urm. C.p.c., Legea nr. 290/2003 și H.G. nr. 1120/2006, solicitând judecarea în lipsă.
Contestatoarea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Intimata a depus întâmpinare la data de 30.12.2015 prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, arătând în esență că argumentele contestatoarei sunt nefondate.
Ca urmare a dispoziției instanței, a fost depus dosarul de executare nr. 85/2014 (fila 37 și urm.).
Analizând lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea înregistrată la executorul judecătoresc la data de 14.05.2014, intimata a solicitat executarea silită a contestatoarei în baza titlurilor executorii reprezentate de Hotărârea nr. 15/03.11.2005, Hotărârea nr. 42/21.07.2006, Hotărârea nr. 62/20.04.2007 și Hotărârea nr. 160/28.04.2010 ale Comisiei Județene Tulcea pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 (fila 38) pentru recuperarea sumei totale de 172.149,62 lei.
Prin încheierea din data de 20.06.2014 (fila 54) executorul judecătoresc a actualizat debitul principal cu coeficientul ratei de inflație pentru perioada mai 2010 – mai 2014, rezultând suma totală de 201.948,71 lei.
Cheltuielile de executare au fost stabilite de executor prin încheierea din 20.06.2014 (fila 55) în cuantum total de 9095 lei.
Prin adresa din data de 20.06.2014 (fila 56) executorul a somat contestatoarea să achite debitul actualizat.
Prin adresa din 22.08.2014 (fila 58) executorul a înființat poprirea asupra conturilor contestatoarei deschise la Direcția de Trezorerie și contabilitate Publică.
În drept, față de obiectul cererii de chemare în judecată și de argumentele invocate de părți, instanța face trimitere la dispozițiile relevante în materie din Codul de procedură civilă, în forma în vigoare la momentul începerii executării silite:
„Art. 248. (1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Art. 711. (1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Art. 718. (1) Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată.
Art. 722. (1) În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.”
Totodată, instanța citează dispozițiile la care face referire contestatoarea, din Hotărârea Guvernului nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003:
„Art. 18. (1) Solicitarea plății se face pe bază de cerere scrisă, adresată către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
(2) Cererea este însoțită de hotărârea comisiei județene sau a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, precum și o copie de pe actul de identitate și dovada deschiderii unui cont la o bancă comercială sau la Casa de Economii și Consemnațiuni - C.E.C. - S.A.; dovada se face prin documentul ștampilat emis de bancă la deschiderea contului, cu specificarea codului IBAN și a sucursalei băncii.
(3) În cazul în care există mai mulți beneficiari sau moștenitori, aceștia transmit, în afara documentelor prevăzute la alin. (2):
a) procură notarială, în original, prin care toți beneficiarii împuternicesc pe unul dintre ei sau o terță persoană să primească plata întregii sume, împreună cu dovada prevăzută la alin. (2) privind contul persoanei desemnate; sau
b) act notarial, în original sau copie legalizată (certificat de moștenitor, contract de partaj voluntar), din care rezultă cotele în care vor fi împărțite despăgubirile între beneficiari.
(4) Plata despăgubirilor bănești solicitate în baza Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, se face prin Direcția economică din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
(5) Compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
(6) Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior.”
Totodată, instanța citează dispozițiile relevante din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 110/2007:
„Art. 2. Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Art. 3. În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.”
În speță, cu privire la excepția lipsei de interes, invocată de intimată, asupra căreia instanța se pronunță cu prioritate, conform art. 248 alin. 1 C.p.c., sus-citat, instanța stabilește excepția ca fiind neîntemeiată, urmând a o respinge în consecință.
În acest sens, instanța subliniază că încetarea executării silite ca urmare a plății efectuate de debitor nu atrage după sine automat lipsa de obiect sau de interes a contestației la executare. Instanța arată că interesul promovării unei contestații la executare nu se menține doar atât timp cât executarea încă este în desfășurare, subzistând și ulterior încetării executării silite prin plata debitului și a cheltuielilor de executare.
A interpreta că încetarea executării silite, ca urmare a executării integrale a debitului, conduce automat la o lipsă de interes din partea contestatorului în promovarea contestației la executare, ar echivala cu lipsirea de conținut a instituției întoarcerii executării silite, care vizează și situația în care debitul a fost deja executat, însă executarea silită a fost desființată ulterior executării (art. 722 alin. 1 C.p.c., sus-citat).
Pe fond, cu privire la primul motiv al contestației, referitor la nerespectarea dispozițiilor legale privind eșalonarea plății, în ce privește dispozițiile art. 18 din H.G. nr. 1120/2006, instanța nu poate reține interpretarea contestatoarei în sensul că executarea obligației poate fi amânată nedeterminat până ce se vor aloca de instituțiile publice resursele financiare necesare pentru plata despăgubirilor.
Cu alte cuvinte, H.G. nr. 1120/2006 nu are în vedere o amânare automată în toate cazurile a obligației instituției publice de a se conforma titlului executoriu, ci numai în situația în care executarea creanței nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri.
Instanța arată că intimata a somat contestatoarea la data de 20.06.2014 pentru a executa titluri executorii din 2005, 2006, 2007 și 2010, interval în care contestatoarea nu a făcut în niciun fel demersuri prin care să învedereze lipsa de fonduri.
În acest sens, instanța subliniază că simplele afirmații în sensul lipsei de disonibilități nu sunt suficiente pentru a dovedi acest aspect, fiind necesare înscrisuri în sprijinul acestor alegații, care să dovedească efectuarea tuturor demersurilor în vederea alocării de bani, probe pe care contestatoarea nu le-a depus, limitându-se doar la a afirma că nu există disponibil bănesc.
Cu privire la modalitatea de actualizare, instanța constată că reclamanta contestatoare s-a limitat la a preciza că modalitatea de actualizare încalcă art. 18 alin. 6 din H.G. nr. 1120/2006, fără a indica în mod concret care sunt criticile acesteia la adresa încheierii de actualizare.
În ce privește al doilea motiv al contestației, respectiv incidența O.U.G. nr. 10/2014, intrată în vigoare la 14.03.2014, instanța stabilește și acest motiv ca fiind neîntemeiat. Având în vedere că debitoarea contestatoare nu invocă alte motive de nelegalitate a executării silite în legătură cu cuantumul debitului sau al cheltuielilor de executare, instanța apreciază ca excesiv și inechitabil pentru toate părțile implicate a se anula executarea silită la un moment la care suspendarea legală a încetat și la care debitul (necontestat) s-a achitat integral, cu consecința reluării executării și a stabilirii de noi cheltuieli de executare în sarcina debitoarei.
Referitor la nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002, sus-citat, instanța stabilește din analiza acestui din urmă text legal, sus-citat, că nu rezultă o amânare automată, un termen de grație, în toate cazurile a obligației instituției publice de a se conforma titlului executoriu, ci numai în situația în care executarea creanței nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri.
În speță, instanța arată că debitoarea nu a făcut în niciun fel demersuri prin care să învedereze lipsa de fonduri. Pentru a beneficia de aceste dispoziții, contestatoarea trebuia să facă dovada întreprinderii de demersuri în vederea obținerii fondurilor necesare achitării obligațiilor sale, nerăspunzând în niciun fel somației emise de executorul judecătoresc conform art. 2 din O.G. nr. 22/2002.
Față de cele ce preced, stabilind argumentele contestatoarei ca fiind nefondate, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
Cu privire la cererea de întoarcere a executării, având în vedere art. 722 alin. 1 C.p.c. și faptul că se va respinge contestația, actele de executare fiind menținute, instanța va respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
Referitor la suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, având în vedere faptul că va fi soluționat capătul de cerere privind contestația la executare, instanța va respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de intimată, instanța face trimitere la dispozițiile art. 453 alin. 1 C.p.c., conform căruia partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Constatând culpa procesuală a contestatoarei, instanța va obliga contestatoarea să achite intimatei suma de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței . nr. 386/30.01.2015 (fila 90).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei de interes, invocată de intimată.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, Sector 1, în contradictoriu cu intimata P. G., cu domiciliul în București, ., ., ., Sector 6, și cu domiciliul procesual ales la S.C.A. B. & Asociații din București, ., ., ., Sector 3.
Respinge ca neîntemeiată cererea de întoarcere a executării silite.
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Obligă contestatoarea să achite intimatei suma de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii, cerere de apel care se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. S. V. V.
Red. Tehnored. V.S./V.V./4 Ex./2 Ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4090/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4110/2015. Judecătoria... → |
|---|
