Contestaţie la executare. Sentința nr. 1371/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1371/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 1371/2015
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1371
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 04.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. F.
GREFIER: S. O. A.
Pe rol, pronunțarea în cauza civilă privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, în contradictoriu cu intimații C. L. O. ZVETLANA, D. O., B. E., G. I., având ca obiect contestație la executare - suspendarea executării silite.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21.01.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat succesiv pronunțarea la 28.01.2015 și 04.02.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.04.2014 sub nr._, astfel cum a fost precizată la data de 20.11.2014 (f. 27-29), contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR (în continuare ”A.N.R.P.”), în contradictoriu cu intimații C. L. O. ZVETLANA, D. (indicat eronat ”D.”) O., B. E. și G. I., a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 11/2014 al B.E.J. P. C. G., solicitându-se totodată și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații.
În motivare, contestatoarea a arătat că modalitatea de plată a despăgubirilor este prevăzută de art. 18 alin. 5 din H.G. nr. 1120/2006, iar achitarea acestor compensații este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
Astfel, s-a susținut că ignorarea acestor prevederi legale poate duce la crearea unor angajamente de plată fără acoperire bugetară și are drept efect acordarea despăgubirilor cu prioritate anumitor persoane, în detrimentul celor aflați la ordine.
Totodată, contestatoarea a invocat prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 10/2014 și a susținut că nu este exigibilă creanța invocată, astfel că procedura de executare silită a fost pornită nelegal.
Contestatoarea a mai invocat și nerespectarea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, iar învederându-se prevederile art. 1-3 din O.G. nr. 22/2002 s-a susținut că se prevede un termen de 6 luni în interiorul căruia instituția publică este obligată să dispună toate măsurile ce se impun pentru efectuarea plăților, această fază având un conținut atipic și derogator de la dreptul comun.
Prin precizare, contestatoarea a mai adăugat că executorul judecătoresc nu i-a comunicat procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, încălcând astfel prevederile art. 782 alin. 1 C.pr.civ.
De asemenea, a mai susținut că poprirea a fost înființată cu nerespectarea prevederilor O.G. nr. 22/2002.
În drept, au fost invocate prevederile art. 711 C.pr.civ.
La data de 20.11.2014, intimații au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației la executare (f. 37-40).
În motivare, intimații au arătat în esență că nu s-a dovedit de către contestatoare că în bugetul alocat nu a existat disponibilul necesar pentru a se achita debitul și au mai invocat principiul nediscriminării și egalității de tratament. De asemenea, au susținut că debitoarea nu a respectat termenul de 1 an de la comunicarea hotărârii și nu le-a achitat în acest sens vreo sumă, iar mai mult, acesteia îi revenea obligația de a solicita aceste sume.
Potrivit intimaților, dispozițiile actului au caracter executoriu, iar astfel aparține instituției publice emitente obligația de a crea condițiile punerii lor în executare și prin întârzierea nejustificată li s-a încălcat dreptul de proprietate, invocând în acest sens art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În urma adresei emise de instanță din oficiu, B.E.J. P. C. G. a comunicat în copie certificată dosarul de executare nr. 11/2014.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
În urma cererii creditorilor intimați C. L. O. Zvetlana, D. O., B. E., G. I., B.E.J. P. C. G. a format dosarul de executare nr. 11/2014 pentru punerea în executare a titlului reprezentat de Hotărârea nr. 20/27.09.2012 emisă de Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003 – Instituția Prefectului – Județul Călărași, împotriva debitoarei contestatoare A.N.R.P.
Prin această hotărâre s-a stabilit valoarea compensațiilor cuvenite intimaților în temeiul Legii nr. 290/2003 la suma de 554.713,96 lei (f. 57).
În cadrul dosarului de executare nr. 11/2014, la data de 17.04.2014, executorul judecătoresc a întocmit încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare (f. 69) și a emis somația de plată prin care a solicitat contestatoarei să ia măsurile necesare în vederea realizării obligațiilor înscrise în titlul executoriu, în sensul achitării sumei de 231.496,58 lei (f. 70), iar la aceeași dată a mai emis și adresa de înființare a popririi asupra conturilor contestatoarei deținute la terțul poprit Trezoreria Municipiului București până la concurența sumei de 231.496,58 lei (f. 71).
Analizând criticile contestatoarei, instanța constată faptul că Ordonanța de urgență nr. 10/2014 a intrat în vigoare la data de 14.03.2014, iar art. 2 din aceasta, astfel cum era în vigoare la momentul emiterii somației de plată și încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, stipula următoarele: ”Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, plata voluntară a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998, și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006” (s.n.).
Astfel cum reiese din acest text de lege, instanța reține că suspendarea plății privea numai plățile efectuate voluntar, iar nu și cele efectuate ca urmării executărilor silite.
Mai mult, instanța reține că oricum acest act normativ nu era în vigoare la momentul declanșării procedurii de executare silită, astfel că nu se poate reține caracterul nelegal al acesteia, așa cum a invocat contestatoarea.
Referitor la apărările contestatoarei privind modalitatea de plată a despăgubirilor, instanța constată că, potrivit art. 18 alin. 5 lit. c din H.G. nr. 1120/2006, astfel cum erau în vigoare atât la momentul emiterii Hotărârii nr. 20/27.09.2012, dar și la momentul începerii executării silite, plata compensațiilor trebuia efectuată eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
În raport de aceste dispoziții legale, instanța constată că, deși a expirat termenul de plată, contestatoarea nu și-a îndeplinit obligația de a achita despăgubirile.
De asemenea, instanța reține faptul că aceasta avea obligația conform art. 622alin. 1 C.pr.civ. de a-și executa de bunăvoie obligațiile stabilite prin titlul executoriu în sarcina sa, iar faptul că aceasta avea conturile blocate ca urmare a altor executări silite și nu avea disponibil pentru plata debitului nu poate constitui un motiv de anulare a executării silite, acest aspect nefiind imputabil creditorului, ci mai degrabă contestatoarei, instituție publică care avea obligația de a-și lua toate măsurile necesare pentru a asigura plata despăgubirilor la care a fost obligată prin titluri executorii.
Contrar susținerilor contestatoarei, instanța constată că din mențiunile efectuate în subsolul somației de plată emise, ce a fost primită de către contestatoare, rezultă că odată cu somația i s-a comunicat la data de 18.04.2014 și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare. De altfel, comunicarea către contestatoare și a acestui act reiese și din împrejurarea că actul a fost anexat chiar de către contestatoare cererii de chemare în judecată (f. 10).
Referitor la apărările invocate privind nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, instanța constată că art. 2 din O.G. nr. 22/2002 prevede următoarele: „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”
Potrivit art. 3 din aceeași ordonanță „în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.”
Analizând aceste texte legale, instanța apreciază că aceste dispoziții legale nu acordă în orice situație instituției publice beneficiul unui termen de grație de 6 luni pentru a-și îndeplini obligația stabilită prin titlul executoriu, ci numai în situația în care executarea nu poate începe sau continua din lipsă de fonduri. Acest termen de 6 luni a fost instituit pentru ca instituția publică, în situația în care nu deține fondurile necesare, să facă demersurile pentru a le obține și a-și executa obligația stabilită în sarcina sa.
Astfel cum rezultă din dosarul de executare, instanța reține că executorul judecătoresc a emis somația de plată în vederea respectării prevederilor O.G. nr. 22/2002, iar numai dacă debitorul înainta dovezi privind lipsa de fonduri către executorul judecătoresc s-ar fi putut pune în discuție posibilitatea acordării unui termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor.
În atare situație, nerespectarea prevederilor O.G. nr. 22/2002 nu constituie un motiv de anulare a întregii executări silite și anularea actului de executare nelegal emis s-ar fi putut pune în discuție mai degrabă ulterior momentului emiterii somației de plată sau în ceea ce privește adresa de înființare a popririi, care nu a fost însă contestată în cauză, contestația la executare având ca obiect numai anularea executării silite.
În consecință, instanța apreciază că în cauză nu pot fi reținute apărările referitoare la prevederile O.G. nr. 22/2002.
Pe cale de consecință, față de considerentele mai sus expuse și întrucât nu există nici alte motive de nelegalitate care să fie analizate din oficiu de instanță, în temeiul art. 711 alin. 1 C.pr.civ., instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
Întrucât măsura suspendării executării silite nu s-ar fi putut dispune decât până la soluționarea în fond a contestației la executare, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 718 alin. 1 C.pr.civ., instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1, în contradictoriu cu intimații C. L. O. ZVETLANA, cu domiciliul în Constanta, Al. L., nr. 183, ., ., D. O., cu domiciliul în Medgidia, .. 10, ., jud. C., B. E., cu domiciliul în com. C. V., .. Călărași, și G. I., cu domiciliul în Călărași, ., jud. Călărași.
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în 10 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. F. S. O.A.
Red./Dact. Jud. M.F./7ex./
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1493/2015. Judecătoria... | Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Sentința nr.... → |
|---|
