Contestaţie la executare. Sentința nr. 5756/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5756/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 5756/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 5756
Ședința publică din data de 06.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - N.-M. C.-S.
GREFIER - E. C. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul M. T. și pe intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că prin adresa emisă de către biroul executorului judecătoresc T. B. O. se solicită achitarea sumei de 33,64 lei reprezentând cheltuieli de fotocopiere a actelor de executare.
De asemenea, având în vedere că prezenta cauză se află la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, procedând la verificarea și stabilirea competenței conform art. 131 C., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, prin raportare la dispozițiile art. 713 și art. 650 C., în forma de la data depunerii cererii de de executare silită la executorul judecătoresc.
În temeiul art. 255 raportat la art. 258 C., deliberând asupra probelor propuse în cauză, apreciind că sunt admisibile potrivit legii și duc soluționarea cauzei, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosar și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24.02.2015 pe rolul Judecătoriei sector 4 București, sub nr._, contestatorul M. T. a chemat în judecată pe intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, solicitând anularea actelor de executare efectuate de Biroul Executorului Judecătoresc T. B. O. în temeiul procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 19.09.2011.
În motivare contestatorul a susținut că procesul verbal de constatare a contravenției nu i-a fost comunicat în termen de o lună de la data încheierii sale în conformitate cu art. 8 alin. 1 din OG nr. 2/2001 și art. 27 astfel încât nu a putut formula plângere contravențională. Pe de altă parte, conform art. 14 din OG nr. 2/2001, executarea sancțiunii se prescrie în situația în care procesul verbal nu a fost comunicat în termen de o lună. Referitor la acest aspect, contestatorul a făcut trimitere la decizia nr. 1254/2011 a Curții Constituționale și a precizat că simpla expediere a procesului verbal, fără ca acesta să ajungă la destinatar, nu este conformă cu art. 27 din OG nr. 2/2001. Pe de altă parte, contestatorul a invocat nulitatea procesului verbal pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator și a făcut trimitere la decizia nr. 6/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii. De asemenea, a susținut că fapta menționată în procesul verbal în baza căruia s-a început executarea silită contestată este aceeași cu cea pentru care s-a întocmit procesul verbal . nr._/31.01.2012, având în vedere dispozițiile art. 13 din OG nr. 2/2001 referitoare la contravențiile continue. A mai susținut că valoarea tarifului de despăgubire coincide cu tariful de utilizare a drumurilor naționale pe o perioadă de 12 luni astfel încât odată achitat acest tarif de despăgubire se poate considera că utilizatorul are o rovinietă pentru 12 luni.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 711 C.p.c, art. 17, art. 27 și art. 14 din OG nr. 2/2001.
Contestatorul a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar copiile mai multor acte de executare.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, învederând că procesul verbal a fost comunicat legal petentului și a devenit titlu executoriu în conformitate cu art. 37 din OG nr. 2/2001 deoarece nu a fost contestat de contravenient. De asemenea, dispozițiile Legii nr. 144/2012 nu sunt aplicabile deoarece procesul verbal a fost încheiat anterior intrării în vigoare a acestei legi și nu a fost contestat. Intimata a subliniat că fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie în continuare contravenție .
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 C.p.c.
În dovedire intimata a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților.
Cererea a fost timbrată cu o taxă de timbru în cuantum de 40 lei în conformitate cu art. 10 din OUG nr. 80/2013.
Din oficiu au fost solicitate copiile actelor de executare silită, acestea fiind comunicate de executor la data de 06.05.2015, iar la primul termen de judecată s-a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând înscrisurile de la dosar, instanța reține că dosarul de executare nr. 3603/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc T. O. B. are ca obiect o executare silită pornită pentru suma de 28 Euro la cererea intimatei în temeiul procesului verbal . nr._ din 19.09.2011 împotriva contestatorului M. T.. Executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria sector 4 București prin încheierea pronunțată la data de 11.09.2014 în dosarul nr._/4/2014 iar la data de 05.02.2015 s-au stabilit de către executor cheltuieli de executare în cuantum de 495,37 lei și s-a emis o somație către contestator prin care i s-a pus în vedere să achite debitul în cuantum de 28 Euro și cheltuielile de executare în termen de o zi de la comunicarea sau afișarea somației. Somația, încheierea referitoare la cheltuieli, încheierea prin care s-a încuviințat executarea și titlul executoriu au fost comunicate contestatoarei la data de 09.02.2015.
Față de data primirii somației, 09.02.2015, și data înregistrării cererii la Judecătoria Sector 4 București, 24.02.2015, instanța reține că au fost respectate dispozițiile art. 714 alin. 1 pct. 3 C.p.c. referitoare la termenul în care se poate face contestație la executare. Astfel, conform art. 714 alin. 1 pct. 3 C.p.c. dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea silită însăși a primit încheierea de încuviințare a executării silite sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazul în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație. Conform art. 181 alin. 1 pct. 2 C.p.c. când termenul se socotește pe zile nu intră în calcul nici ziua în care începe să curgă, nici ziua în care se împlinește.
Pe fondul cauzei, instanța reține că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, . nr._ din 19.09.2011, prin care debitorul a fost sancționat cu amendă contravențională în temeiul art. 8 alin. 1 și 2 din OG nr. 2/2001 și a fost obligat la plata tarifului de despăgubire în temeiul art. 8 alin. 3 din același act normativ, a fost comunicat contestatorului prin poștă cu scrisoare recomandată la data de 4.10.2011, confirmarea fiind semnată de primire. Au fost respectate astfel dispozițiile art. 27 din OG nr. 2/2001 conform cărora „comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”. Având în vedere confirmarea de primire semnată de contravenient și faptul că acea comunicare s-a realizat înainte de împlinirea termenului de o lună prevăzut de OG nr. 2/2001 în forma de la data întocmirii procesului verbal, instanța reține că sunt vădit netemeinice criticile referitoare la intervenirea prescripției executării sancțiunii și la nelegalitatea titlului executoriu din acest motiv. Mai mult, tariful de despăgubire nu este o sancțiune contravențională, după cum reiese din jurisprudența Curții Constituționale, iar potrivit art. 14 din OG nr. 2/2001 sancțiunea prescripției executării este aplicabilă numai sancțiunii amenzii contravenționale. Domeniul de aplicare al art. 14 din OG nr. 2/2001 nu poate fi extins la alte sancțiuni contravenționale și cu atât mai mult sancțiunea prescripției executării nu poate fi aplicată tarifului de despăgubire. Pe de altă parte, conform art. 37 din OG nr. 2/2001, „Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate” iar potrivit art. 31 alin. 1 din același act normativ, „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”. Dispozițiile art. 31 și urm. din OG nr. 2/2001 sunt aplicabile procesului verbal de constatare a contravenției la care se referă prezentul litigiu, chiar dacă acesta constată o contravenție reglementată de OG nr. 15/2002, întrucât „Contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare”, potrivit art. 10 din OG nr. 15/2002.
Din înscrisurile depuse de părți nu rezultă că procesul verbal nr._/19.09.2011 ar fi fost contestat de către debitor în conformitate cu art. 10 din OG nr. 15/2002 raportat la art. 31 și urm. din OG nr. 2/2001, motiv pentru care constituie titlu executoriu în conformitate cu art. 37 din OG nr. 2/2001.
Cât privește pretinsa sancționare de două ori pentru aceeași faptă și pretinsa lipsă a semnăturii olografe a agentului constatator, instanța reține că acestea sunt motive de nelegalitate și temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției ce puteau fi invocate pe calea plângerii contravenționale astfel încât, față de dispozițiile art. 712 C.p.c, nu pot fi invocate pe calea contestației la executare. Conform art. 712 alin. 2 C.p.c, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui. În cazul proceselor verbale de constatare și sancționare a contravențiilor există o cale specifică pentru desființarea acestora, respectiv plângerea contravențională conform art. 31 și urm. din OG nr. 2/2001.
Pe de altă parte, deși a susținut că achitarea tarifului de despăgubire echivalează cu tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale pe o perioadă de 12 luni, petentul nu a făcut dovada achitării unui astfel de tarif anterior datei de 21.03.2011 menționată în procesul verbal ca dată de săvârșire a contravenției. De asemenea, și această împrejurare constituie o apărare de fond referitoare la caracterul contravențional al faptei și la angajarea răspunderii contravenționale a debitorului, împrejurare ce putea fi invocată pe calea plângerii contravenționale.
Art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002 referitor la tariful de despăgubire a fost abrogat prin art. I din Legea nr. 144/2012 începând cu data de 27.07.2012 iar potrivit art. II din Legea nr. 144/2012, tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Fiind sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002 în perioada în care acestea erau în vigoare, prin decizia nr. 57/2012 Curtea Constituțională a apreciat că tariful de despăgubire nu are natura unei sancțiuni contravenționale ci a unei modalități de acoperire a unui prejudiciu material. Pe de altă parte, prin decizia nr. 112/2014, Curtea Constituțională a arătat că textul art. I din Legea nr. 144/2012 prin care s-au abrogat dispozițiile OG nr. 15/2002 care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta conține o normă contravențională mai favorabilă în concordanță cu prevederile art. 15 alin. 2 din Constituția României. De asemenea, în cuprinsul aceleiași decizii s-a mai arătat că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare iar a reduce aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatorie le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutare până la data intrării în vigoare a noului act normativ în sensul că acestea nu se mai execută. Referitor la pretinsa discriminare între contravenienții care au contestat tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 și cei care nu au formulat astfel de contestații sau ale căror contestații au fost respinse ca tardive, Curtea constată că cele două categorii de persoane se află în situații juridice diferite aspect ce justifică tratamentul juridic diferit aplicat de legiuitor, neputând fi reținută încălcarea prin textul criticat a dispozițiilor art. 16 din Constituție.
Pe de altă parte, conform art. 1 pct. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație iar conform art. 1 pct. 2 din același act, nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate la paragraful 1.
În jurisprudența sa cu privire la art. 14 din Convenția Europeană referitor la exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de convenție fără nicio discriminare, Curtea Europeană a subliniat că o discriminare constă în a trata în mod diferit, cu excepția justificării obiective și raționale, persoane aflate în situații comparabile (cauza D. contra României) o distincție fiind discriminatorie dacă este lipsită de justificare obiectivă rezonabilă, adică dacă nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit (cauza B. contra României).
Instanța apreciază că distincția făcută de art. II din Legea nr. 144/2012 nu este discriminatorie în raport de dispozițiile art. 1 din protocolul nr. 12 la Convenția Europeană întrucât aceasta are o justificare obiectivă, respectarea principiului securității raporturilor juridice. Legiuitorul a optat pentru înlăturarea tarifului de despăgubire retroactiv numai în cazul în care acesta a fost contestat, nu și pentru situația în care acesta a fost acceptat de către contravenient, fie prin executarea obligației de a-l achita, fie prin necontestarea actului prin care a fost stabilit în sarcina sa, pentru a se asigura preeminența dreptului.
În consecință, întrucât procesul verbal în baza căruia a fost pornită executarea silită contestată în prezenta cauză este anterior intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012 prin care a fost abrogat art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002 referitor la tariful de despăgubire iar dispozițiile art. II din Legea nr. 144/2012 nu sunt aplicabile deoarece procesul verbal nu a fost contestat de către contestator, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare în conformitate cu art. 711 și urm. C.p.c.
În conformitate cu art. 716 C.p.c, contestatorul va fi obligat să plătească suma de 33,64 lei cu titlul de cheltuieli de fotocopiere a actelor de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare privind pe contestatorul M. T., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 4, CNP_, și cu domiciliul procesual ales în comuna 1 Decembrie, ., cartier "Green City" nr. 2, județul Ilvof, și pe intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul în sectorul 6, București, .. 401 A, CUI_, J_ .
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Ia act că intimata nu a solicitat obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Pune în vedere contestatorului să achite cheltuielile de fotocopiere a actelor de executare în cuantum de 33,64 lei.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sector 4 București.
Hotărârea se va comunica, de îndată, din oficiu, executorului judecătoresc la rămânerea definitivă a acesteia.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 06.05.2015.
Președinte, Grefier,
N.-M. C.-S.E. C. B.
Red./Dact. Jud. N.M.C.S, gref. E.C.B./25.05.2015/4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5761/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Pretenţii. Sentința nr. 5673/2015. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
