Contestaţie la executare. Sentința nr. 7618/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7618/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 7618/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NUMĂRUL 7618
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 09.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE – C. C.
GREFIER – F. M.
Pe rol pronunțarea cererii formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimatul S. M. V. având ca obiect:contestație la executare.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința din data de 18.05.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea intimatului să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 25.05.2015, 02.06.2015, 09.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.12.2013, sub nr._, contestatoarea . în contradictoriu cu intimatul S. M. V. a solicitat admiterea contestației la executare și anularea tuturor formelor de executare din dosarul numărul 2219/2013 al B. D. G., L. G. și M. P., ia, în subsidiar, reducerea cheltuielilor de executare stabilite cu încălcarea normelor legale, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată, în esență, că prin Sentinta civila nr. 9685/03.07.2013 pronunțata de Tribunalul Argeș in dosarul nr._/109/2012 s-a admis contestația formulata de către creditorul S. M. V. si s-a anulat decizia de concediere disciplinara nr. 389/21.06.2012 emisa de S.C. V. L. S.R.L, că prin hotararea menționata instanta a dispus reintegrarea salariatului pe postul detinut anterior cu plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii si pana la reintegrarea efectiva, că instanta a dispus si plata drepturilor salariale pentru perioada de suspendare a contractului de munca, respectiv martie 2012-iunie 2012, că în baza titlului executoriu reprezentat de sentinta civila nr. 9685/03.07.2013 pronunțata de Tribunalul Argeș, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați „D. Gont, L. Gont si M. P.,, a format dosarul de executare nr. 2219/2013, că prin incheierea din 21.11.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București pronunțata in dosarul nr._/4/2013 a fost încuviințata executarea silita, că în data de 29.11.2013 a fost comunicata înștiințarea privind masura popririi asupra tuturor conturilor debitoarei detinute la .. si la Fortis Bank pana la concurenta sumei de 167.198,75 Iei din care suma de 138.525 lei reprezentând debit iar suma de 28.673,75 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Contestatoarea a arătat, de asemenea, că executorul judecătoresc a încălcat dispozițiile titlului executoriu prin includerea diurnei în calculul drepturilor bănești care i s-ar fi cuvenit creditorului și că în mod nelegal executorul judecătoresc considera ca sintagma „ celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii si pana la reintegrarea efectiva,, ar cuprinde si diurna, dând o interpretare extensiva si nelegala dispozitivului titlului executoriu.
Contestatoarea a mai arătat că executorul judecătoresc ignora dispozițiile legale care arata ca diurna reprezintă suma zilnica in lei sau valuta acordata in vederea acoperirii cheltuielilor de hrana, a celor mărunte uzuale precum si costul transportului in interiorul localitatii in care isi desfasoara activitatea salariatul pe perioada deplasării, că aceasta NU REPREZINTĂ DREPTURI SALARIALE, nu este inclusă în veniturile salariale, nu este impozabilă în sensul impozitului pe venit și pentru ea nu se plătesc contribuții salariale, in conformitate cu dispozițiile HG nr. 1860/2006 privind drepturile si obligațiile personalului pe perioada delegării si detasarii, art.55 alin.4 lit. g din Codul Fiscal si art.296 indice 15 Cod Fiscal, OG nr.8/2013 si Legea nr. 168/2013.
Faptul ca, contestatoarea S.C. V. L. S.R.L. din lipsa de acuratețe juridica menționează in fisa postului salariatului ca „oferă un salariu de 1372 euro din care 201euro pe cartea de munca impozabil si 1171 euro ca diurna „nu este de natura a modifica dispozițiile legale in materie care precizează in mod clar ce reprezintă salariul, cand se acorda diurna si pentru ce anume. Explicațiile angajatorului, si voința părtilor, conform c.i.m. si Fisei postului, sunt clare: salariul brut este de 804 lei iar diurna pentru o luna de zile lucrate efectiv pe Comunitatea europeana-Belgia este de 1171 euro (Fisa postului „Clauze speciale pct.2 lit.a si b”, C.i.m. litera J pct.l). Se mai arată că diurna se acorda pe fiecare zi de delegare - schimbare temporara a locului de munca al salariatului - pentru cheltuielile de cazare, transport si masa in localitatea unde se deplaseaza salariatul pentru prestarea muncii in interesul angajatorului și că menționarea globala a diurnei si nu pe fiecare zi de deplasare, precum si includerea ei in categoria salariu pe fisa de post a salariatului nu inseamna ca angajatorul avea nevoie ca acel salariat sa se deplaseze in permanenta in strainatate, astfel incat sa fie luata in considerare ca un venit salarial permanent.
S-a mai arătat că angajatorul dispune in funcție de necesitățile sale, de comenzile de transport si de politica firmei cand si pe ce perioada urmeaza a fi delegat un salariat, mai mult decât atat art.43 din Codul muncii precizează ca durata maxima permisa de delegare fara acordul salariatului este o perioada de 60 de zile calendaristice dintr-un interval de 1 an de zile, astfel că diurna nu trebuie inclusă în calcul drepturilor salariale.
Prin sintagma „celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii si pana la reintegrarea efectiva „ asa cum a stabilit si practica judiciara, instanta s-a referit la drepturile aferente concediilor de odihna, contribuții la asigurări sociale de stat, de șomaj, asigurări sociale de sanatate corespunzătoare venitului salarial.
De asemenea s-a arătat că expertiza contabilă efectuat în faza de executare nu ține cont de programul de lucru strainatate - tara preconizat de angajator, de concediile de odihna ale salariatului, de prezenta salariatului in tara cate 2(doua) saptamani la interval de 3 luni munca desfasurata in Belgia, că în aceste pauze, salariatul nu putea primi diurnă.
S-a mai arătat că modalitatea de stabilire a cheltuielilor de executare silita incalca dispozițiile Ordinului Ministrului Justiției nr.2550/2006 privind onorariile executorilor judecătorești care stabilește ca pentru executarea silita efectuata prin poprire nivelul maximal al onorariului executorului este de 1% pentru sumele ce depasesc 100.000 lei. In speța onorariul executorului judecătoresc depășește cu mult suma cuvenita in mod legal. Serviciile prestate de executorul judecătoresc sunt servicii de interes public, si nu privat si nu pot prejudicia pe niciuna din părțile participante la procedura executării silite prin cheltuieli excesive si nejustificate in raport de munca prestata.
In drept au fost invocate prev. art. 701 și urm din cod.proc.civ.
În dovedire contestatorul a solicitat proba cu înscrisuri și expertiză contabilă.
Cererea a fost timbrată cu suma de 1000 lei taxă judiciară.
Intimatul a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În motivare, intimatul a arătat că executorul judecătoresc a procedat potrivit legii, desemnând un expert contabil care a întocmit un raport de expertiză contabilă, care a fost comunicat contestatoarei la data de 29.11.2013 prin dovada de confirmare a predării actelor de procedură, că raportul de expertiză nu a fost contestat de către aceasta, că expertul contabil, în mod corect, a avut în vedere la calculul drepturilor salariale ale intimatului salariul de 804 lei lunar prevăzut în contractul individual de muncă nr. 1402/09.06.2011, iar în fișa postului anexă la contract, la rubrica „clauze speciale” punctul 2 lit. a) și b) salariul stabilit fiind de 1.372 euro lunar, din care 201 curo pe cartea de muncă impozabil, iar diferența de 1171 euro ca diurnă, neimpozabil, că, voința reală a părților la încheierea contractului individual de muncă a fost ca salariul sa fie cel de 1.372 EURO lunar, prevăzut în fișa postului, plus 804 lei lunar, prevăzut în contractul de muncă.
S-a mai arătat că angajatorul a prevăzut salariul real de 1.372 EURO în fișa postului pentru a eluda taxele si contribuțiile ce trebuiau achitate de aceasta către stat, că susținerile acesteia potrivit căreia „ oferă un salariu de 1.372 EURO din care 201 euro pe cartea de muncă impozabil și 1.171 euro reprezintă diurna” nu sunt reale, întrucât intimatul își desfășura activitatea de mecanic auto la sediul/punctul de lucru al firmei din orașul Geel, Belgia, unde cazarea era asigurată și deplasarea angajatului nu era necesară, acestea fiind prevăzute în fișa postului anexă la contract, la rubrica „clauze speciale,, punctele 3, 4, 5.
S-a arătat, de asemenea, că prin decizia Curții de Apel Pitești, s-a admis recursul formulat de contestatoare, împotriva Sentinței Civile nr. 9685/2013, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._/109/2012, prin care modifică în parte Sentința de mai sus, în sensul că înlătură obligarea contestatoarei la plata către intimat a drepturilor salariale pentru perioada martie 2012 - iunie 2012, cu mențiunea că se vor reține celelalte dispoziții ale sentinței.
În drept au fost invocate prevederile art. 205 din C.p.civ.
Prin cererea din data de 26.01.2015, contestatoarea a solicitat anularea procesului-verbal de sechestru din data de 12.12.2014 si a tuturor actelor de executare întocmite ulterior procesului verbal de sechestru de către executorul judecătoresc pentru nerespectarea dispozițiilor legale, în baza art. 678, art.739, art.743 NCPC, iar, în subsidiar Restrângerea executării silite a bunurilor mobile cuprinse in Procesul-verbal de sechestru din 12.12.2014, în baza art. 701 din C.p.civ.
În motivare, contestatoarea a arătat că sediul debitorului nu este indicat corect în procesul verbal de sechestru, că nu se precizează locul în care a fost încheiat actul, măsurile dispuse de executor, nu a fost comunicată nici o somație de plată, că s-a dispus sechestru pe autovehicule ce nu sunt în proprietatea sa, că din punctul său de vedere creanța de 7843,02 lei a fost achitată creditorului și că sechestrarea unui numărul de 68 de autovehicule este abuzivă în raport de creanța ce se urmărește, blocând întreaga activitate a contestatoarei.
La data de 20.04.2015, contestatoarea a formulat cerere de conexare a urmăririi silite pornite de S. M. V., in calitate de creditor, in baza sentinței civile nr.9685/2013 din data de 03.07.2013 pronunțata de Tribunalul Argeș in dosarul nr._/109/2012 si Decizia civila nr.436/2014 pronunțata de Curtea de Apel Pitești la data de 24.02.2014 in dosarul nr._/109/2012 constituind obiectul dosarului de executare nr. 2219/2013 aflat pe rolul Biroul Executorului Judecătoresc D. GONT, L. GONT si M. P., cu urmărirea silita inceputa asupra debitoarei in dosarul executional nr._ aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc P. E.-N., cu sediul in Oradea, ..7, ., in baza aceluiași titlu executoriu.
Instanța a încuviințat pentru contestator și intimat proba cu înscrisurile de la dosar, în temeiul art. 167 C.p.c și cu expertiză contabilă.
Din analiza înscrisurilor aflate la dosar instanța reține că,â
La data de 07.11.2013 intimatul s-a adresat cu cerere de executare silită la B. D. G., L. G. și M. P. pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de Sentința Civilă nr. 9685/2013, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._/109/2012, irevocabilă prin decizia 436 din data de 24.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești prin care a fost anulată decizia 389 din data de21.06.2012, s-a dispus reintegrarea intimatei pe postul deținut anterior concedierii, contestatoarea a fost obligată la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
Prin încheierea din data de 21.11.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București s-a dispus investirea cu formulă executorie a titlului și încuviințarea executării silite pentru sumele rezultate din titlu executoriu.
Prin încheierea din data de 26.11.2013, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de_,75 lei din care 8289,71 lei onorariu executor pentru obligația de a da o sumă de bani, 6448 lei onorariu executor pentru obligația de a face, 1000 lei onorariu expert și_ lei onorariu avocat.
S-a efectuat un raport de expertiză extrajudiciară prin care s-a stabilit că drepturile salariale cuvenite debitorului..
La data de 26.11.2013 au fost emise adresele de înființare a popririi la mai multe unități bancare.
La data de 26.11.2013 a fost emisă somație către debitoarea contestatoare prin care i s-a pus în vedere să se conformeze titlului executoriu în sensul reintegrării.
La 27.11.2013 au fost emise adrese de înființarea a popririi la Fortis bank SA și ..
La data de 16.05.2014 a fost emisă somația mobiliară prin care s-a pus în vedere contestatoarei să achite suma de_ lei și_,75 lei cheltuieli de executare, somația fiind comunicată la data de 23.06.2014 conform dovezii aflate la fila 182 din dosarul de executare.
La data de 04.12.2014 a fost emisă somația mobiliară prin care s-a pus în vedere contestatoarei să achite suma de_ lei și_,75 lei cheltuieli de executare, somația fiind comunicată la data de 08.12.2014 conform dovezii aflate la fila 260 din dosarul .
La data de 12.12.2014 a fost emis un proces verbal de sechestru cu privire la mai multe bunuri mobile.
În ceea ce privește motivele de contestație la executare formulate de contestatoare, instanța constată că acestea sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește calculul drepturilor salariale, instanța constată că în mod corect aceste drepturi salariale au fost calculate având ca bază suma de 1372 euro având în vedere următoarele.
În primul rând, din contractul individual de muncă si din fisa postului rezultă că, practic, s-a stabilit un salariu de 1372 euro din care doar o parte era trecută în cartea de muncă, iar restul era denumită ca și diurnă pentru a nu se plăti contribuții la stat. Faptul că angajatorul a denumit acest drept salarial diurnă pentru a se eluda niște dispozițiile legale stipulate în favoarea angajatului, nu are nici o consecință juridică asupra dispozitivului titlului executoriu reprezentat de Sentința Civilă nr. 9685/2013, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._/109/2012, irevocabilă prin decizia 436 din data de 24.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel București în care se prevede că debitoarea este obligată să achite despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă. În acest context, intimatului i se cuvine suma de 1372 euro, deoarece, dacă nu ar fi fost concediat în mod nelegal, așa cum s-a stabilit prin titlu executoriu, acesta și-ar fi continuat activitate în Belgia cu programul stabilit de părți 3 luni cu 2 săptămâni concediu în țară și ar fi beneficiat de suma de 1372 euro.
Motivarea contestatoarei cum că suma de 1171 euro reprezintă diurnă și se acordă doar pe perioada delegării sau detașării este neîntemeiată, având în vedere că nici din contractul individual de muncă, nici din fișa postului nu reiese că intimatul ar fi fost delegat sau detașat, adică i s-ar fi schimbat locul de muncă stabilit prin contract, din contră, din aceste acte rezultă că locul său de muncă era stabilit la sediul/punctul de lucru al firmei din orașul Geel, Belgia, unde cazarea era asigurată și deplasarea angajatului nu era necesară, acestea fiind prevăzute în fișa postului anexă la contract, la rubrica „clauze speciale,, punctele 3, 4, 5, fiind asigurat chiar transportul în țară în perioada de concediu de 2 săptămâni.
De aceea, instanța constată că în mod temeinic, drepturile salariale au fost calculate la suma de 1372 euro, această sumă fiind practic drepturile de care ar fi beneficiat intimatul pentru munca sa care ar fi prestat-o în favoarea contestatoarei, dacă nu ar fi fost concediat în mod nelegal.
Instanța constată că onorariile de executor pentru a da o sumă de bani și pentru obligația de a face se încadrează în limitele legale.
Retinem că onorariul perceput de executorul judecătoresc respectă prevederile art. 37, alin. 1, lit. d din Legea nr. 188/2000 și ale Ordinului nr. 2550/2006, 1) 10 din valoarea creanței, iar pentru obligația de a face este de 2000 lei +TVA.
Potrivit art. 669 C.proc.civ., ,,Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor.
Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.
Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol procesul-verbal constituie titlu executoriu”.
Deși dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 nu prevăd în mod expres necesitatea adăugării TVA datorate de executorul judecătoresc bugetului de stat la cuantumul onorariului stabilit conform legii, potrivit art. 127 și art. 129 alin. 3 din Codul fiscal, taxa pe valoare adăugată reprezintă un impozit indirect și este datorată de persoana impozabilă (inclusiv de persoanele ce exercită profesii liberale, în anumite condiții) în toate cazurile în care se prestează un serviciu, taxa fiind inclusă în tariful final practicat de prestator pentru a fi suportată în final de beneficiarul serviciului. În consecință, beneficiarul serviciului prestat (în speță executarea silită), respectiv creditorul care solicită prestarea serviciului de către executor, este cel care în conformitate cu dispozițiile legale, va suporta în final și costul TVA datorate de prestatorul de servicii (executor) către bugetul de stat. În aceste condiții, TVA reprezintă pentru creditorul urmăritor o cheltuială efectuată în cursul executării silite.
Serviciul prestat de executorul judecătoresc fiind încadrat din punct de vedere contabil în categoria prestărilor de servicii pentru care se datorează taxa pe valoare adăugată în procent de 24%, în mod legal executorul judecătoresc a calculat TVA la cheltuielile de executare, suma constituind taxă pe valoare adăugată urmând a fi virată de executor la bugetul statului. Ca urmare a achitării acestei obligații fiscale, suma ce va rămâne efectiv executorului judecătoresc cu titlu de onorariu este doar maximul prevăzut de art.37 alin.1 lit. d din Legea nr.188/2000.
Având în vedere dispozițiile art. 669 C.proc.civ, potrivit cărora cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, acesta va trebui să plătească creditorului toate cheltuielile de executare, inclusiv TVA inclus în tariful final al executorului judecătoresc. Instanța apreciază că nu ar fi fost necesară o prevedere distinctă în Legea 188/2000 cu privire la necesitatea calculării TVA și adăugării acestuia la onorariul calculat potrivit plafoanelor menționate în actul normativ, deoarece nu toate persoanele care desfășoară o profesie liberală datorează TVA, existând un regim special de scutire de plata taxei în anumite condiții stabilite de Codul fiscal, iar pe de altă parte deoarece Legea 188/2000 face referire la onorariul la care are dreptul executorul judecătoresc, fiind evident că acesta este îndreptățit la suma integrală calculată potrivit plafoanelor legale, și nu la o sumă mai mică.
În ceea ce privește cealaltă categorie de cheltuieli de executare, cuprinzând consultanta in vederea constituirii dosarului, emitere proces verbal de actualizare debit, emitere adrese popriri, cheltuieli de transport, taxe de timbru, formare arhivare dosar,. eliberare acte dosar, etc, acestea au fost stabilite în conformitate cu Hotărârea nr. 2/2007 a UNEJ, procesul-verbal prin care au fost stabilite constituind titlu executoriu, în conformitate cu dispozițiile art. 669 C. proc. civ.
Referitor la solicitarea contestatoarei de diminuare a onorariul de executor, instanța constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că pentru onorariul executorului judecătoresc dispozițiile mai sus menționate au stabilit limitele maximale, iar instanța apreciază că acest onorariu, în condițiile în care se încadrează în aceste limite, nu mai poate fi cenzurat de către instanță. Dispozițiile art. 451 al. 2 C.pr.civ. sunt de strictă interpretare și nu pot fi aplicate prin analogie, acestea fiind edictate tocmai în considerarea faptului că pentru onorariile avocațiale nu sunt stabilite asemenea limite, iar art. 669 alin.4 se referă doar la cenzurarea celorlalte cheltuieli de executare, cenzurarea onorariilor de avocat și a celor de expert.
Referitor la motivele de nulitate ale procesului verbal de sechestru din data de 12.12.2014, instanța constată că sunt neîntemeiată, având în vedere următoarele.
La data de 16.05.2014 a fost emisă somația mobiliară prin care s-a pus în vedere contestatoarei să achite suma de_ lei și_,75 lei cheltuieli de executare, somația fiind comunicată la data de 23.06.2014 conform dovezii aflate la fila 182 din dosarul de executare.
La data de 04.12.2014 a fost emisă somația mobiliară prin care s-a pus în vedere contestatoarei să achite suma de_ lei și_,75 lei cheltuieli de executare, somația fiind comunicată la data de 08.12.2014 conform dovezii aflate la fila 260 din dosarul .
Totodată, la dosar există și o invitație adresată debitoarei pentru a se prezenta la sediul executorului și de a arăta bunurile pe care le are, însă debitoarea nu a dat nici un răspuns somațiilor sau invitației executorului. Totodată, instanța reține că sediul debitorului a fost indicat în mod corect, contestatoarea schimbându-și practic sediul pe parcursul prezentului dosar și nu a făcut dovada că a adus la cunoștința executorului acest lucru, mai ales că știa de acest dosar de executare. Procesul verbal de sechestru a fost întocmit în conformitate cu prevederile art. 739 alin.4 C.pciv., respectiv pe baza datelor obținute de la poliție, astfel că nu avea cum să se consemneze obiecțiunile părților, iar în procesul verbal de sechestru se menționează că acesta va fi comunicat organelor de poliție care va proceda conform alin. 2 și 3 și la DGITL. De asemenea, instanța constată din certificate de înmatriculare depuse la filele 225-234 ca practic contestatoarea este înscrisă la rubrica C.2.1, rubrică destinată proprietarului, iar alt proprietar apare la observații, însă, aceasta nu înlătură adresa din partea Serviciului Public Comunitar Regim permise de Conducere și Înmatriculări Auto aflată la filele 263-270 în care se arată ce mașini sunt înmatriculate pe numele contestatoarei.
De aceea, instanța va respinge și cererea de anulare a procesului verbal de sechestru din 12.12.2014 ca neîntemeiat.
Referitor la cererea de restrângere a executării silite a bunurilor mobile cuprinse in Procesul-verbal de sechestru din 12.12.2014, în baza art. 701 din C.p.civ, instanța constată că și aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că din moment ce nu s-a făcut dovada faptului că practic s-a oprit în trafic măcar un autovehicul conform art. 739 alin.2 și 3 pentru a putea fi evaluat și valorificat pe calea executării silite, nu se poate restrânge și suspenda executarea silită cu privire la anumite bunuri mobile.
Referitor la cererea de conexare a dosarului de executare nr. 2219/2013 aflat pe rolul Biroul Executorului Judecătoresc D. GONT, L. GONT si M. P., cu urmărirea silita inceputa asupra debitoarei in dosarul executional nr._ aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc P. E.-N., instanța constată că și aceasta este neîntemeiată, față de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile art. 653 alin.1 din C.p.civ., având în vedere faptul că cele două executări nu privesc aceleași bunuri, în cererea de executare silită aflată la fila 301 din dosar arătându-se că se dorește executarea silită a bunuri mobile din Oradea conform art. 651 alin.1 lit. b din C.p.civ.
F. de aceste considerente instanța respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 din c.p.civ. va obliga contestatoarea la plata către intimată a sumei de 2500 lei onorariu avocat având în vedere că este partea care a căzut în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea . cu sediul procesual ales la C. . Av. Frătila J. din București, . 67, Clădirea CD Center, ., sector 3 în contradictoriu cu intimatul S. M. V., cu domiciliul în Bascov, . 85, jud. Argeș, ca neîntemeiată.
Respinge contestația împotriva procesului verbal de sechestru din data de 12.12.2014 ca neîntemeiată.
Respinge cererea de conexare a executărilor silite ca neîntemeiată.
Respinge cererea de restrângere a executării silite ca neîntemeiată.
Obligă contestatoarea să achite intimatului suma de 2500 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare care se depune la Judecătoria sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.06.2015
PREȘEDINTE GREFIER
Red. CC/Dact FM- 4 ex
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6583/2015.... | Validare poprire. Sentința nr. 7600/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
