Validare poprire. Sentința nr. 7600/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7600/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 7600/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 7600
Ședința publică din data de 09.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - N.-M. C.-S.
GREFIER - E. C. B.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile privind pe creditorii U. M., B. M. M., P. G., O. I., G. A. și T. E., pe debitorul M. JUSTIȚIEI, și pe terțul poprit D.G.R.F.P.B. -A. DE TREZORERIE ȘI contabilitate PUBLICĂ, având ca obiect validare poprire.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 09.06.2015, având nevoie de timp pentru a delibera.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 2.04.2015, creditorii U. M., B. M. M., P. G., O. I., G. A. și T. E. au chemat în judecată pe debitorul M. JUSTIȚIEI și pe țerțul poprit DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-A. DE TREZORERIE ȘI contabilitate PUBLICĂ solicitând instanței validarea popririi din 28.01.2015 înființată în dosarul de executare nr. 18/2012 de B. D. și D. până la concurența sumei de_ lei, cu titlul de drepturi salariale.
În motivarea cererii creditorii au învederat că poprirea a fost înființată în baza titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 887/CM/21.06.2010 pronunțată de Tribunalul Argeș, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1715/R-CM/11.11.2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, pentru sumele aferente sporului de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 28.11._09 în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre creditori. Creditorii au mai învederat că suma a fost stabilită prin raport de expertiză iar executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Sector 4 București și Judecătoria Sector 5 București. De asemenea, au susținut că refuzul terțului poprit de a da curs adresei de poprire este arătat în adresa nr. 9871/29.01.2015 iar dispozițiile OUG nr. 71/2009 și OG nr. 22/2002 încalcă dreptul acestora la un proces echitabil. Creditorii au făcut trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului invocând cauzele Ș. contra României, Metaxas contra Greciei, Karahalios contra Greciei, S. contra României, Burdov contra Rusiei și au subliniat că dețin o creanță împotriva debitoarei încă din anul 2010.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 452 alin. 1, art. 454 alin. 1 și 2, 2 ind. 3, art. 456, art. 457, art. 460 C.p.c, art. 6 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană, art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României.
În dovedire creditorii au solicitat proba cu înscrisuri dar nu au depus niciun înscris doveditor.
Cererea a fost timbrată cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, în conformitate cu art. 27 din OUG nr. 80/2013.
Din oficiu s-au solicitat copiile actelor de executare din dosarul nr. 18/2012 acestea fiind transmise de executor la data de 16.04.2015.
Debitorul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată învederând că suma datorată în prezent creditorilor în temeiul sentinței pusă în executare în dosarul nr. 18/2012 este mult mai mică decât cea indicată de creditori, având în vedere plățile efectuate până în prezent. Debitorul a susținut că suma totală rămasă neachitată creditorilor din prezenta cauză este de 16.277 lei iar actele de executare din dosarul nr. 18/2012 al B. D. și D. au fost contestate la Judecătoria Sector 4 București în dosarul nr._ . Debitorul a mai susținut că s-a analizat deja compatibilitatea dispozițiilor OUG nr. 71/2009 cu prevederile Convenției Europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în cauza D. și alții contra României. Pe de altă parte, a învederat că trebuie avute în vedere deciziile nr. 190/2010 și 1533/2011 ale Curții Constituționale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 201 și 205 C.p.c. iar în dovedire s-au solicitat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă.
În cursul judecății ambele părți au depus adeverințe emise de Tribunalul Argeș cu situația plăților efectuate până în prezent în temeiul titlului executoriu și cu sumele ce mai sunt de achitat iar la termenul din 4.06.2015 instanța a încuviințat pentru creditori și pentru debitor proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând înscrisurile aflate la dosar, instanța reține că dosarul de executare nr. 18/2012 al B. D. și D. are ca obiect o executare silită prin poprire pornită împotriva debitorului M. Justiției la cererea creditorilor din prezenta cauză în temeiul sentinței nr. 887/CM/21.06.2010 pronunțată de Tribunalul Argeș, devenită irevocabilă prin decizia nr. 1715/R-CM/11.11.2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești. Executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Sector 4 București prin încheiere la data de 23.03.2012 în dosarul nr._ și de Judecătoria Sector 5 București la data de 30.03.2012 în dosarul nr._ iar la data de 14.09.2012 executorul judecătoresc a comunicat debitorului o somație prin care i-a pus în vedere să achite suma totală de_ lei. La data de 8.01.2015 executorul judecătoresc a comunicat debitorului o nouă somație prin care i-a pus în vedere să achite creditorilor suma de 4010 lei iar la data de 27.01.2015 a comunicat terțului poprit Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, A. de Trezorerie și Contabilitate Publică adresa de înființare a popririi asupra conturilor debitorilor pentru suma de_ lei. Prin adresa nr. 9871/29.01.2015 terțul poprit a comunicat executorului că a luat act de înființarea popririi urmând a proceda la consemnarea sumei de_ lei pe măsura creării de disponibil în conturile debitorului, cu respectarea Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 2336/2011. Creditorii au înștiințat executorul despre sumele primite în decembrie 2014 în temeiul titlului executoriu astfel încât executorul judecătoresc a emis o precizare la data de 3.04.2015 prin care a stabilit că se mențin somațiile adresate debitorului și adresa de înființare a popririi pentru suma totală de_ lei în favoarea celor 6 creditori. Deși a susținut că a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare din dosarul nr. 18/2012 debitorul nu a depus certificat de grefă cu privire la acel dosar sau copia sentinței în măsura în care a fost soluționat până la data pronunțării prezentei hotărâri, astfel încât instanța nu poate avea în vedere susținerile respective.
Pe de altă parte, din înscrisurile existente la dosar se mai reține că debitorul M. Justiției a fost obligat, alături de Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Argeș, prin sentința nr. 887/CM/21.06.2010 pronunțată de Tribunalul Argeș, să plătească celor 6 creditori menționați anterior sporul de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada 28.11._09, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre creditori, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. Sentința a fost menținută prin decizia nr. 1715/R-CM/11.11.2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești. Sumele efective cuvenite creditorilor au fost stabilite prin raportul de expertiză întocmit de expertul contabil D. I., depus în copie în dosarul de executare. Din adeverința nr. 413/17.04.2015 emisă de Tribunalul Argeș, a cărei copie a fost depusă la dosar de creditori, reiese că aceștia au primit mai multe sume de bani în temeiul titlului executoriu menționat anterior, în perioada 2010-2015, astfel încât la data emiterii adresei respective, creditorul B. M. M. mai avea de încasat suma de 2754 lei, Otelea I. suma de 2218 lei, U. M., suma de 3047 lei, G. A., suma de 1729 lei, Pahontu G., suma de 3419 lei iar T. E., suma de 3110 lei. Sumele respective sunt evidențiate și în adresa nr. 515/20.05.2015 emisă tot de Tribunalul Argeș, depusă la dosar în copie de intimat.
Din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă existența vreunei încheieri sau hotărâri judecătorești prin care să se fi anulat adresa de poprire ori să se fi dispus suspendarea executării silite în dosarul respectiv.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 71/2009, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 230/2011, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după următoarea procedură de executare: în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu iar în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu. OUG nr. 71/2009, astfel modificată, nu cuprinde nicio prevedere expresă prin care să fie înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 2 și 3 din OG nr. 22/2002 cu privire la termenul de 6 luni. Așadar, în cazul creanțelor ce reprezintă drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar prin hotărâri devenite executorii până în 31.12.2011, prin OUG nr. 71/2009, modificată, și OG nr. 22/2002 au fost prevăzute amânarea momentului de începere a procedurii de executare până în anul 2012, eșalonarea plății pe o durată de 5 ani și o amânare de 6 luni a continuării procedurii de executare silită în cazul în care debitorul comunică lipsa fondurilor necesare pentru a-și executa obligația. Art. 1 alin. 2 din OUG nr. 71/2009 prevede că orice procedură de executare se suspendă de drept în cursul termenului reglementat de art. 1 alin. 1.
Întrucât executarea silită în cadrul căreia s-a înființat poprirea a cărei validare se solicită în prezenta cauză a început în anul 2012 iar Noul Cod de procedură civilă a intrat în vigoare la data de 15.02.2013, față de dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, conform cărora dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ., instanța reține că cererea de validare a popririi formulată de creditori trebuie analizată în raport de prevederile Vechiului Cod de procedură civilă chiar dacă adresa de poprire a fost emisă după . Noului Cod de procedură civilă.
Instituția validării popririi era reglementată de art. 460 din Vechiul C.p.c. în materia executării silite. Conform art. 460 alin. 1 din Vechiul C. Civil, „dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi” iar conform art. 460 alin. 2 din Vechiul C.p.c „în cazul în care în baza probelor administrate se constată că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, instanța de executare va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar va hotărî desființarea popririi”.
Potrivit art. 452 alin. 1 din Vechiul C.p.c., sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în baza unor raporturi juridice existente.
Având în vedere dispozițiile art. 1 din OUG nr. 71/2009 și plățile făcute până în prezent în temeiul titlului executoriu, instanța reține că cererea de validare a popririi este neîntemeiată.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 1 alin. 2 din OUG nr. 71/2009 care prevăd suspendarea de drept a executărilor silite în temeiul hotărârilor judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială în favoarea personalului din sistemul bugetar devenite executorii până la data de 31.12.2011, în cursul termenului prevăzut de art. 1 alin. 1 din același act normativ, instanța reține că această împrejurare poate și trebuie să fie analizată în soluționarea cererii de validare a popririi deoarece suspendarea executării silite constituie un incident procedural prin care se împiedică efectuarea în continuare a unor acte de executare de către executorul judecătoresc iar potrivit art. 460 alin. 4 din Vechiul C.p.c. în cazul în care, după validarea popririi terțul poprit nu ar proceda la consemnare ori la plată în limita sumei determinate în mod expres în hotărârea de validare, executarea se va face împotriva terțului poprit pe baza hotărârii de validare ce constituie titlu executoriu. Întrucât hotărârea de validare a unei popriri permite executorului judecătoresc să continue executarea direct împotriva terțului poprit în condițiile prevăzute de art. 460 din Vechiul C.p.c, instanța este obligată să verifice dacă există sau nu vreun act prin care să se fi dispus suspendarea executării.
Față de data pronunțării titlului executoriu în baza căruia s-a înființat poprirea, se aplică dispozițiile OUG nr. 71/2009 astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 230/2011, publicată în Monitorul Oficial din data de 08.12.2011, ce se referă la hotărârile devenite executorii până la data de 31.12.2011.
Pe de altă parte, în cauză sunt aplicabile prevederile acestui act normativ față de calitatea debitorului de instituție publică în sensul art. 1 alin.4 din OUG nr. 71/2009, calitatea creditorilor, de titulari ai unor creanțe având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar și natura debitului.
Având în vedere aplicabilitatea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 11 din Constituția României, în soluționarea cererii de față nu se poate face abstracție de jurisprudența Curții Europene în materia obligațiilor stabilite în sarcina statului sau a unei instituții a statului prin hotărâri judecătorești.
În cauza Hornsby contra Greciei, Curtea a decis că dreptul de acces la justiție protejează și punerea în executare a hotărârilor definitive, care într-un stat care respectă preeminența dreptului nu pot rămâne fără efect în defavoarea unei părți, în caz contrar, accesul la justiție fiind iluzoriu. Pe cale de consecință, s-a stabilit că executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp. De asemenea, în cauza Ș. contra României, Curtea a subliniat că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție, și că dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. A mai arătat Curtea că dacă statul, debitor în baza unei hotărâri judecătorești, refuză sau omite să o execute ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi. Totodată, s-a subliniat că nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție.
Pe de altă parte, în cauza Saggio contra Italiei, Curtea a stabilit că, în principiu, un sistem de suspendare temporară a plății creanțelor unei întreprinderi comerciale în criză, autorizată să continue activitatea sa productivă în interesul economiei naționale, nu este criticabilă în sine, având în vedere marja de apreciere autorizată de alineatul al doilea al art. 1 [al Protocolului nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale]. Totuși, un astfel de sistem implică riscul de a impune creditorilor o sarcină excesivă în ceea ce privește posibilitatea de a recupera bunurile lor și trebuie deci prevăzute anumite garanții de procedură pentru a veghea ca această aplicare a sistemului și a incidenței sale asupra dreptului de proprietate al particularilor să nu fie nici arbitrare, nici imprevizibile".
De asemenea, în cauza Burdov contra Rusiei, Curtea a stabilit că o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor financiare pentru a onora o datorie rezultată dintr-o hotărâre judecătorească. Reclamantul nu trebuie să fie în imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri care să afecteze însăși substanța dreptului, din cauza dificultăților financiare ale statului.
Limitările dreptului de acces la justiție, în principiu admisibile și inerente oricărei reglementări, trebuie însă să urmărească un scop legitim și să respecte un raport rezonabil de proporționalitate între și mijloacele utilizate și scopul vizat (concluzie reluată în mai multe cauze împotriva României). Totodată, aceste limitări nu trebuie să restrângă accesul la justiție în așa măsură încât dreptul să fie afectat în substanța sa. Cu toate că statul nu poate, în principiu, invoca absența fondurilor pentru a se exonera de obligația de plată a unor sume de bani, stabilită prin titluri executorii, el dispune totuși de un interval de timp rezonabil pentru a alege mijloacele adecvate, în scopul de a da eficiență hotărârii pronunțate împotriva sa (Burdov contra Rusiei).
Mai mult, în ce privește creanțele stabilite împotriva statului ori autorităților publice, s-a reținut că administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al bunei administrări a justiției. Ca atare, în regulă generală, refuzul, omisiunea sau întârzierea de a executa hotărârile pronunțate împotriva autorităților publice lipsește de rațiune garanțiile art. 6 și constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil (între altele, Iatridis c. Greciei, Ș. c. României).
Prin decizia pronunțată la data de 04 septembrie 2012 publicată la data de 18 septembrie 2012 în cauza „D. și alții împotriva României’’ Curtea Europeană a Drepturilor Omului a examinat însă în concret dacă dispozițiile OUG nr. 71/2009 sunt compatibile cu prevederile Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, apreciind că echilibrul între interesele reclamanților și interesul general al societății a fost menținut în cazul reclamanților din acea cauză, neputându-se reproșa Guvernului român că a refuzat să execute hotărârile interne ce recunoșteau reclamanților drepturi de natură patrimonială. Curtea Europeană a respins astfel cererea reclamanților prin care se invoca încălcarea prevederilor art. 6 din Convenția Europeană și a dispozițiilor art. 1 par. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, amintind că „a hotărât deja că măsurile luate pentru menținerea echilibrului bugetar între cheltuielile și veniturile publice pot fi considerate ca urmărind un scop de utilitate publică”. De asemenea, Curtea a constatat că, deși mecanismul de eșalonare instituit a suferit modificări, autoritățile statului l-au respectat, dând dovadă de diligență în executarea hotărârilor judecătorești sus-menționate și a reținut că nu există nimic în dosar care să sugereze că Guvernul nu are intenția de a respecta calendarul plăților. Curtea a mai stabilit că plata eșalonată a sumelor datorate reclamanților nu poate fi considerată nerezonabilă în contextul special al speței.
Instanța apreciază că situația reclamanților din cauza sus citată este comparabilă cu cea a creditorilor din prezenta cauză, câtă vreme în ambele litigii este vorba despre titluri executorii privind drepturi salariale, de incidența acelorași acte normative referitoare la eșalonare, în privința cărora Curtea a apreciat că urmăresc un scop legitim, și de efectuarea unor plăți parțiale în favoarea creditorilor în baza procedurii de eșalonare stabilite prin OUG nr. 71/2009. Mai mult, potrivit adeverințelor emise de Tribunalul Argeș, plățile efectuate până în prezent în beneficiul creditorilor depășesc procentul avut în vedere de Curtea Europeană în cauza D. și alții contra României.
În consecință, se reține că debitorul beneficiază de un termen suspensiv legal pentru a-și executa obligația de plată a sumelor prevăzute în titlul executoriu, motiv pentru care, ținând seama de împrejurarea că poprirea din dosarul supus analizei a fost înființată în cursul termenului de eșalonare prevăzut de art. 1 din OUG nr. 71/2009 pentru o sumă mult mai mare decât cea aferentă tranșelor rămase neachitate și că termenul de plată a ultimelor tranșe instituit de OUG nr. 71/2009 nu s-a împlinit, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată cererea de validare a popririi.
Mai mult, prin răspunsul formulat, terțul poprit nu a refuzat să indisponibilizeze sumele existente în contul debitorului ci, dimpotrivă, a învederat că va avea în vedere adresa de înființare a popririi atunci când vor exista sume în contul debitorului, precizare ce conduce la prezumția unei lipse de disponibil la data primirii popririi.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea de validare a popririi din 28.01.2015 înființată de B. D. și D. în dosarul de executare nr. 18/2012, privind pe creditorii U. M., B. M. M., P. G., O. I., G. A. și T. E., toți cu domiciliul procesual ales la C.I.A. „Iunker C.” din localitatea Pitești, ., județul Argeș, pe debitorul M. JUSTIȚIEI, cu sediul în sectorul 5, București, ., C._, și pe terțul poprit D.G.R.F.P.B. -A. DE TREZORERIE ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ, cu sediul în sectorul 4, București, .. 6-8.
Ia act că intimatul și terțul poprit nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9.06.2015.
Președinte, Grefier,
N.-M. C.-S.E. C. B.
Red. Jud. N.M.C.S/2015/10 ex/Dact. N.M.C.S, E.C.B
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7618/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7678/2015. Judecătoria... → |
|---|
