Contestaţie la executare. Sentința nr. 5993/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5993/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 5993/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
....
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 5993
Ședința publică de la data de 11 mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. M.-R.
GREFIER: N. A.-M.
Pe rol, se află soluționarea cauzei civile formulată de contestatoarea AGENȚIA D. STATULUI, în contradictoriu cu intimatul S. C. C., având ca obiect: contestație la executare-suspendarea executării silite.
Dezbaterile și cuvântul pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11.05.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea principală înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 10.09.2014, sub dosar nr._, contestatoarea AGENȚIA D. STATULUI în contradictoriu cu intimatul S. C. C. a formulat contestație la executare, prin care a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, conform art. 718, alin.1 și urm. Noul C.proc.civ., anularea somației emise de B. D. G., L. G. ȘI M. PNAIT în dosarul de executare nr. 2427/2014, și anularea încheierii prin care au fost stabilite cheltuielile de executare silită.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat că în fapt, prin Decizia Ciilă nr. 1375/R din data de 26.11.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, a rămas irevocabilă Sentința Civilă nr. 1017/2013, din 01.03.2013, pronunțată de Judecătoria V., prin care era obligată debitoarea la plata sumei de 4446 RON, cu titlu de despăgubiri către reclamant.
Contestatoarea a invocat dispozițiile OG nr.22/2002. Potrivit art. 1 din OG nr.22/2002, ,, Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă”.
Potrivit art.2, ,, Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”, iar în conformitate cu dispozițiile art. 3 din același act normativ, ,,În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Având în vedere că potrivit art. 3 din Legea nr. 110/2007, prevederile Codului de Procedură Civilă se aplică după trecerea termenului de grație de 6 luni, efectuarea oricăror proceduri de executare silită se vor aplica după împlinirea acestui termen.
La data de 24.12.2013, a fost aprobat referatul de necesitate privind plata sumei de 4446 RON către creditorul intimat, însă din cauza lipsei de fonduri, această sumă nu a fost efectiv achitată.
De asemenea, prin adresa nr._/30.06.2014, prin Direcția Economică, a solicitat din nou către Secretariatul General al Guvernului să rectifice bugetul ADS, respectiv să aloce sumele solicitate, pentru evitarea unor cheltuieli suplimentare.
Prin urmare, sunt îndeplinite condițiile pentru a beneficia de termenul de grație, întrucât prin bugetul aprobat pe anii 2013 și 2014 nu au fost alocate suficiente fonduri pentru îndeplinirea obligației prevăzute în titlul executoriu și s-au făcut demersurile necesare pentru obținerea acestora.
S-a mai arătat că dispozițiile somației sunt contradictorii, în situația în care termenul de grație este de 6 luni și s-a dovedit imposibilitatea achitării sumei acordate prin titlul executoriu ca urmare a lipsei fondurilor.
A mai precizat contestatoarea că solicitarea plății cheltuielilor de executare este nelegală, în condițiile în care aceasta beneficiază de Legea nr. 110/2007, ca lege specială.
A mai fost contestat cuantumul sumei de 1620, 30 de RON reprezentând alte cheltuieli prevăzute de lege sau necesare desfășurării executării silite, având în vedere că acestea sunt cu 300% mai mari decât onorariul stabilit pentru munca depusă de executorul judecătoresc.
Contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 718, alin.1 și urm. Noul C.proc.civ, aceasta fiind o instituție finanțată integral de la bugetul de stat.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 711 și urm. NCPC, 718, alin.1 NCPC, Legea nr.110/2007.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Contestatoarea a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza art. 223 Noul C.proc.civ..
Prezenta cerere este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, și a cauțiunii, potrivit prevederilor art. 7 din Legea nr. 92/2011 și art. 30 din OUG nr. 80/2013.
La data de 22.01.2015, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva somației emise la data de 26.08.2014 și a procesului-verbal pentru stabilirea cheltuielilor de executare emis la data de 26.08.2014, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat în esență faptul că a formulat Notificarea înregistrată sub nr._/19.02.2014, prin care solicită plata debitului pe cale voluntară, iar ca urmare a refuzului debitoarei de a achita voluntar sumele menționate, la data de 25.06.2014 s-a adresat executorului judecătoresc.
În mod fals contestatoarea susține că prin referatul nr._/24.12.2013 a solicitat alocarea fondurilor pentru plata debitului, însă acest referat nu poartă nicio semnătură.
Contestatoarea nu poate opune cu succes termenul de grație de 6 luni prevăzut de lege, deoarece nu rezultă din nicio probă intenția sa de executare benevolă a obligației, și nici demersurile efectuate pentru obținerea fondurilor.
Instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârile judecătorești de condamnare a lor, termenul rezonabil prevăzut de art. 6 CEDO fiind aplicabil și în faza executării.
Cum culpa în executarea voluntară a obligației aparține contestatoarei, aceasta datorează și cheltuielile de executare, conform art. 669 Noul C.proc.civilă.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, aceasta a fost stabilit în conformitate cu Legea nr. 188/2000, iar executorii judecătorești pot pretinde și alte cheltuieli necesare desfășurării executării silite, ocazionate de desfășurarea procedurii de executare silită.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 Noul C.proc.civilă.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin cererea conexă înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 11.09.2014, sub dosar nr._/4/2014, contestatoarea AGENȚIA D. STATULUI în contradictoriu cu intimatul S. C. C. a formulat contestație la executare, prin care a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, conform art. 718, alin.1 și urm. Noul C.proc.civ., anularea somației emise de B. D. G., L. G. ȘI M. PNAIT în dosarul de executare nr. 2427/2014, și anularea încheierii prin care au fost stabilite cheltuielile de executare silită.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat că în fapt, prin Decizia Ciilă nr. 1375/R din data de 26.11.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, a rămas irevocabilă Sentința Civilă nr. 1017/2013, din 01.03.2013, pronunțată de Judecătoria V., prin care era obligată debitoarea la plata sumei de 4446 RON, cu titlu de despăgubiri către reclamant.
Contestatoarea a invocat dispozițiile OG nr.22/2002. Potrivit art. 1 din OG nr.22/2002, ,, Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă”.
Potrivit art.2, ,, Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”, iar în conformitate cu dispozițiile art. 3 din același act normativ, ,,În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Având în vedere că potrivit art. 3 din Legea nr. 110/2007, prevederile Codului de Procedură Civilă se aplică după trecerea termenului de grație de 6 luni, efectuarea oricăror proceduri de executare silită se vor aplica după împlinirea acestui termen.
La data de 24.12.2013, a fost aprobat referatul de necesitate privind plata sumei de 4446 RON către creditorul intimat, însă din cauza lipsei de fonduri, această sumă nu a fost efectiv achitată.
De asemenea, prin adresa nr._/30.06.2014, prin Direcția Economică, a solicitat din nou către Secretariatul General al Guvernului să rectifice bugetul ADS, respectiv să aloce sumele solicitate, pentru evitarea unor cheltuieli suplimentare.
Prin urmare, sunt îndeplinite condițiile pentru a beneficia de termenul de grație, întrucât prin bugetul aprobat pe anii 2013 și 2014 nu au fost alocate suficiente fonduri pentru îndeplinirea obligației prevăzute în titlul executoriu și s-au făcut demersurile necesare pentru obținerea acestora.
S-a mai arătat că dispozițiile somației sunt contradictorii, în situația în care termenul de grație este de 6 luni și s-a dovedit imposibilitatea achitării sumei acordate prin titlul executoriu ca urmare a lipsei fondurilor.
A mai precizat contestatoarea că solicitarea plății cheltuielilor de executare este nelegală, în condițiile în care aceasta beneficiază de Legea nr. 110/2007, ca lege specială.
A mai fost contestat cuantumul sumei de 1620, 30 de RON reprezentând alte cheltuieli prevăzute de lege sau necesare desfășurării executării silite, având în vedere că acestea sunt cu 300% mai mari decât onorariul stabilit pentru munca depusă de executorul judecătoresc.
Contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 718, alin.1 și urm. Noul C.proc.civ, aceasta fiind o instituție finanțată integral de la bugetul de stat.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 711 și urm. NCPC, 718, alin.1 NCPC, Legea nr.110/2007.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Contestatoarea a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza art. 223 Noul C.proc.civ..
Prin cererea conexă înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 15.09.2014, sub dosar nr._/4/2014, contestatoarea AGENȚIA D. STATULUI în contradictoriu cu intimatul S. C. C. a formulat contestație la executare, prin care a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, conform art. 718, alin.1 și urm. Noul C.proc.civ., anularea somației emise de B. D. G., L. G. ȘI M. PNAIT în dosarul de executare nr. 2427/2014, și anularea încheierii prin care au fost stabilite cheltuielile de executare silită.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat că în fapt, prin Decizia Ciilă nr. 1375/R din data de 26.11.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, a rămas irevocabilă Sentința Civilă nr. 1017/2013, din 01.03.2013, pronunțată de Judecătoria V., prin care era obligată debitoarea la plata sumei de 4446 RON, cu titlu de despăgubiri către reclamant.
Contestatoarea a invocat dispozițiile OG nr.22/2002. Potrivit art. 1 din OG nr.22/2002, ,, Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă”.
Potrivit art.2, ,, Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”, iar în conformitate cu dispozițiile art. 3 din același act normativ, ,,În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie”.
Având în vedere că potrivit art. 3 din Legea nr. 110/2007, prevederile Codului de Procedură Civilă se aplică după trecerea termenului de grație de 6 luni, efectuarea oricăror proceduri de executare silită se vor aplica după împlinirea acestui termen.
La data de 24.12.2013, a fost aprobat referatul de necesitate privind plata sumei de 4446 RON către creditorul intimat, însă din cauza lipsei de fonduri, această sumă nu a fost efectiv achitată.
De asemenea, prin adresa nr._/30.06.2014, prin Direcția Economică, a solicitat din nou către Secretariatul General al Guvernului să rectifice bugetul ADS, respectiv să aloce sumele solicitate, pentru evitarea unor cheltuieli suplimentare.
Prin urmare, sunt îndeplinite condițiile pentru a beneficia de termenul de grație, întrucât prin bugetul aprobat pe anii 2013 și 2014 nu au fost alocate suficiente fonduri pentru îndeplinirea obligației prevăzute în titlul executoriu și s-au făcut demersurile necesare pentru obținerea acestora.
S-a mai arătat că dispozițiile somației sunt contradictorii, în situația în care termenul de grație este de 6 luni și s-a dovedit imposibilitatea achitării sumei acordate prin titlul executoriu ca urmare a lipsei fondurilor.
A mai precizat contestatoarea că solicitarea plății cheltuielilor de executare este nelegală, în condițiile în care aceasta beneficiază de Legea nr. 110/2007, ca lege specială.
A mai fost contestat cuantumul sumei de 1620, 30 de RON reprezentând alte cheltuieli prevăzute de lege sau necesare desfășurării executării silite, având în vedere că acestea sunt cu 300% mai mari decât onorariul stabilit pentru munca depusă de executorul judecătoresc.
Contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 718, alin.1 și urm. Noul C.proc.civ, aceasta fiind o instituție finanțată integral de la bugetul de stat.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 711 și urm. NCPC, 718, alin.1 NCPC, Legea nr.110/2007.
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Contestatoarea a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza art. 223 Noul C.proc.civ..
La data de 29.01.2015, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția litispendenței, în raport de dosarul nr._ .
La termenul de judecată din data de 27.04.2015, instanța a admis excepția de conexitate și a dispus conexarea dosarelor nr._/4/2014 și nr._/4/2014 la dosarul nr._ .
Instanța a unit excepția tardivității cu fondul cauzei.
Instanța reține că, potrivit art. 248, alin. 1 din Noul C.Proc.Civ., ,, Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.
Deliberând asupra excepției tardivității formulării contestației la executare, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 714, alin.1 NCPC, ,,Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:
1. contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă.
Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare și somația au fost comunicate contestatoarei la data de 28.08.2014, termenul de 15 zile calculat pe zile libere conform art. 181, alin.1, pct. 2 Noul C.proc.civilă se împlinea la 13.09.2014, iar contestația la executare a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 10.09.2014, cu respectarea termenului legal.
Pentru considerente expuse mai sus, instanța va respinge excepția tardivității formulării contestației la executare, ca neîntemeiată.
Instanța a administrat în soluționarea cererii proba cu înscrisuri.
Ca urmare a adresei instanței, au fost înaintate toate actele din dosarul de executare nr. 2427/2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin Sentința Civilă nr. 1017/2013 din data de 01.03.2013, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, definitivă prin Decizia nr. 1375/R/2013 din data de 26.11.2013, pronunțată de Tribunalul V.-Secția Civilă în dosarul nr._, instanța a obligat pârâta Agenția D. Statului să achite reclamantului suma de 1956 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în dosarul de fond și suma de 2490 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
La data de 25.06.2014, creditorul a formulat cerere de executare silită adresată B. D. G., L. G. ȘI M. P., fiind format dosarul de executare nr.2427/2014, dosarul de executare fiind deschis prin încheierea emisă la data de 25.06.2014.
Prin încheierea din data de 04.07.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2014, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu.
Prin încheierea din data de 26.08.2014, au fost stabilite cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite în cuantum de 2.171, 84 RON.
La data de 26.08.2014, a fost emisă către Agenția D. Statului somația, prin care aceasta a fost somată să dispună luarea tuturor măsurilor care se impun pentru îndeplinirea obligației care îi incumbă potrivit titlului executoriu, în termenul de 6 luni de la data comunicării, somația fiind comunicată la data de 28.08.2014.
La data de 22.09.2014, au fost emise adresele de înființare a popririi către terții popriți menționați în cuprinsul adreselor de înființare a popririi, prin care s-a dispus înființarea popririi până la concurența sumei totale de 6.617, 84 de RON, reprezentând debit, conform titlului executoriu și cheltuieli de executare, contestatoarea fiind înștiințată cu privire la înființarea popririi, revenindu-se la adresele de înființare a popririi la data de 09.10.2014.
Prin Ordinul de plată nr. 1603/01.10.2014, a fost achitată suma de 4446 de RON. La data de 14.10.2014, s-a revenit la adresele de înființare a popririi, fiind înființată poprirea până la concurența creanței de 2.171, 84 de RON.
Instanța apreciază că invocarea de către contestatoare a dispozițiilor OG nr.22/2002 nu poate conduce la anularea actelor de executare, în condițiile în care Sentința Civilă nr. 1017/2013 din data de 01.03.2013, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ a devenit executorie încă de la data de 01.03.2013, iar de la această dată și până la data formulării cererii de executare silită, și anume data de 25.06.2014, contestatoarea a avut la dispoziție un interval de timp rezonabil pentru a-și executa obligația de plată, având în vedere și faptul că debitul nu a avut un cuantum ridicat. Contestatoarea a întocmit referatul de necesitate nr._/24.12.2013, însă nu a efectuat demersurile necesare ca după întocmirea acestui referat să își execute în mod efectiv obligația de plată, deși creditorul a emis notificarea nr._/19.02.2014.
Totodată, instanța apreciază că invocarea de către stat a unor acte normative derogatorii de la executarea obligației cum ar fi și OG 22/2002 pentru a amâna plata și invocarea ulterioară a neexecutării obligației în termen, ca urmare a prevalării de propria culpă, nu poate decât să încalce garanțiile oferite de un proces echitabil prin prisma art. 6 CEDO.
Sub acest aspect, instanța reține că art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală.
Acest drept ar rămâne iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive. Însă Convenția are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudența sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).
Statul și instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătorească de condamnare a lor, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art.6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite.
In acest context trebuie subliniat ca in numeroase cauze, dintre care S. c. Romaniei, Metaxas c. Greciei, Karahalios contra G., Curtea a statuat ca nu este oportun sa ceri unei persoane, care in urma unei proceduri judiciare a obtinut o creanta contra statului, sa recurga la procedura executarii silite pentru a obtine satisfactie.
Și în cauza C. c. României, Curtea a arătat că ar fi excesiv să pretinzi unui reclamant care a obținut o hotărâre judecătorească definitivă contra Statului, să intenteze din nou acțiuni contra autorității cu scopul de a obține executarea obligației în cauză.
Hotararea data in cauza Hornsby c. Greciei stabileste, pe de o parte, ca dreptul la un process echitabil nu acopera procedura numai pana la pronuntarea unei hotarari, ci pana la executarea acesteia, iar pe de alta parte instituie obligatia statului si a administratiei de a se “plia” unei hotarari pronuntate contra lor. Curtea a subliniat faptul ca administratia constituie un element al statului, interesul sau fiind identic cu cel al unei bune administrari a justitiei. Pe cale de consecinta, daca administratia refuza sau omite sa execute o hotarare judecatoreasca ori intarzie in executarea acesteia, garantiile art. 6 din CEDO de care a beneficiat justitiabilul in fata instantelor isi pierd orice ratiune de a fi.
În cauza Oneryildiz c. Turciei, în care, după ce menționează că reclamantul dobândise dreptul la o despăgubire, care nu fusese plătită, Curtea face trimitere la principiul stabilit în hotărârea Hornsby c. Greciei, arătând că preeminența dreptului implică obligația statului sau unei autorități publice de a se plia unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva lor, fără a aștepta o procedură de executare silită.
Așa cum rezultă din cele arătate anterior, art.6 din Convenție, în maniera în care a fost interpretat de Curte, impune statului (și instituțiilor publice) obligația pozitivă de a da curs hotărârilor judecătorești irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun să se ceară unei persoane care a obținut o creanță împotriva statului să inițieze procedura executării silite pentru satisfacerea creanței sale.
În consecință, statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere. Cu atât mai mult, statul nu poate impune limitări ale executării silite și nu poate institui norme care să ducă la amânarea realizării creanței pe care o persoană o are împotriva sa, aceasta constituind o ingerință în dreptul său la recunoașterea bunurilor.
Instanța reține că încheierea privind calculul cheltuielilor de executare din data de 26.08.2014 a fost în mod legal întocmită.
Potrivit art. 669 Noul C.proc.civilă, ,,Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.
(2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni. Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât și pentru executorul judecătoresc”.
Contestatoarea are obligația, în conformitate cu dispozițiile art.669, de a suporta toate cheltuielile de executare efectuate după data înregistrării cererii de executare silită și până la data realizării obligației, întrucât neexecutarea obligației de plată de către aceasta a determinat formularea cererii de executare silită.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, instanța reține că onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 39, alin.1, lit. a din Legea nr. 188/2000, care prevăd faptul că ,,Pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite”.
Deși dispozițiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 nu prevăd în mod expres necesitatea adăugării TVA datorate de executorul judecătoresc bugetului de stat la cuantumul onorariului stabilit conform legii, potrivit art. 127 și art. 129 alin. 3 din Codul fiscal, taxa pe valoare adăugată reprezintă un impozit indirect și este datorată de persoana impozabilă (inclusiv de persoanele ce exercită profesii liberale, în anumite condiții) în toate cazurile în care se prestează un serviciu, taxa fiind inclusă în tariful final practicat de prestator pentru a fi suportată în final de beneficiarul serviciului. În consecință, beneficiarul serviciului prestat (în speță executarea silită), respectiv creditorul care solicită prestarea serviciului de către executor, este cel care în conformitate cu dispozițiile legale, va suporta în final și costul TVA datorate de prestatorul de servicii (executor) către bugetul de stat. În aceste condiții, TVA reprezintă pentru creditorul urmăritor o cheltuială efectuată în cursul executării silite.
În ceea ce privește celelalte cheltuieli de executare silită în valoare de 1620, 4 RON, instanța reține că prin Hotărârea UNEJ nr. 1/2013 a fost abrogată Anexa nr.1 la Statutul Uniunii Naționale de Executori Judecătorești din data de 03.09.2010, începând cu data de 25.06.2013, prin anexa respectivă fiind stabilit un plafon maxim al cheltuielilor efectuate de executorii judecătorești pentru actele de executare. Aceste cheltuieli de executare sunt justificate de activitățile realizate de executorul judecătoresc, activități care implică cheltuieli materiale ocazionate de emiterea și comunicarea somației, emiterea și comunicarea adreselor de înființare a popririi către un număr de 10 terți popriți, adrese la care s-a revenit de 2 ori, arhivarea dosarului de executare, cheltuieli de transport, cheltuieli de expediere a actelor procedurale, plata angajaților biroului executorului judecătoresc.
De asemenea, adresele de înființare a popririi au fost în mod legal emise, somația din data de 26.08.2014 este legală, iar actele de executare s-au desfășurat în baza încuviințării de executare silită pronunțată de instanța de executare.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, având în vedere legalitatea și temeinicia actelor de executare contestate efectuate în cadrul dosarului de executare nr. 2427/2014, instanța va respinge contestația la executare principală și contestațiile la executare conexe, ca neîntemeiate.
În ceea ce privește cererea contestatoarei având ca obiect suspendarea executării silite, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 718, alin.1 NCPC ,, Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată”. Executarea silită poate fi suspendată până la soluționarea contestației la executare, și întrucât contestația la executare a fost soluționată prin prezenta sentință, instanța va respinge cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivității formulării contestației la executare, ca neîntemeiată.
Respinge contestația la executare principală și contestațiile la executare conexe, formulate de contestatoarea AGENȚIA D. STATULUI, cu sediul în București, .. 43, sector 1, în contradictoriu cu intimatul S. C. C., cu domiciliul în București, .. 1, ., ., ca neîntemeiate.
Respinge cererea având ca obiect suspendarea executării silite, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M.-R. N. A.-M.
Red./Dact. Jud. M.M.R.. / 4 ex./ 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6163/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5978/2015. Judecătoria... → |
|---|
