Contestaţie la executare. Sentința nr. 3250/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3250/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 3250/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3250
Ședința publică din data de 13 martie 2015
Instanța constituită din: Președinte - VERONICA SÎRBU Grefier – V. V.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind cererea de chemare în judecată formulată de contestatorul M. București, prin Primar General, în contradictoriu cu intimata B. P., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 din codul de procedură civilă (în continuare C.p.c.), a amânat pronunțarea în cauză la data de 13.03.2015, când – în aceeași compunere – a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.06.2014 contestatorul M. București, prin Primar General, a formulat în contradictoriu cu intimata B. P. contestație la executare împotriva executării silite pornite în dosarul de executare nr. 81E/2014 al B.E.J. I. P., solicitând:
anularea actelor de executare, a somației, a proceselor-verbale și a încheierilor întocmite în dosarul de executare;
și exonerarea de la plata cheltuielilor în cuantum de 1120 lei și, în subsidiar, reducerea cuantumului acestora.
În motivare, contestatorul a arătat, în primul rând, că intimata s-a adresat direct executorului judecătoresc, fără ca în prealabil să se adreseze creditorului cu o cerere.
În al doilea rând, acesta a arătat că prin titlul executoriu s-a stabilit în sarcina sa o obligație de a face intuitu personae, neputându-se considera că se poate realiza o executare silită directă a obligației cuprinse în titlul executoriu și, prin urmare, nu este corectă încadrarea activității executorului judecătoresc conform pct. 2 din Ordinul nr. 2550/2006, ci potrivit pct. 12 din același act normativ, onorariul cuvenit fiind de 200 lei, la care se adaugă T.V.A.
În subsidiar, contestatorul a solicitat reducerea cheltuielilor de executare, întrucât acestea depășesc limitele prevăzute de Ordinul nr. 2550/2006.
În drept, acesta a invocat art. 712 – art. 719 C.p.c., solicitând judecarea în lipsă.
Contestatorul a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru, conform art. 7 din O.G. nr. 22/2002.
Intimata a depus întâmpinare la data de 30.12.2014 prin care a solicitat respingerea ca nefondată a contestației la executare, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat.
Aceasta a arătat, după expunerea situației de fapt, că executorul judecătoresc a stabilit în mod legal cheltuielile de executare, acestea încadrându-se în limitele legale, respectiv art. 39 lit. a din Legea nr. 188/2000.
Intimata a adăugat că în mod legal au fost stabilite cheltuieli de executare, întrucât contestatorul nu a executat obligația de a face în termenul de 10 zile acordat de executor prin somația nr. 81/29.05.2014, emițând dispoziția motivată la data de 19.11.2014, la peste 13 ani de la data la care a fost notificat conform Legii nr. 10/2001.
În drept, aceasta a invocat art. 205, art. 223 alin. 3, art. 411 alin. 1 pct. 2 și art. 453 alin. 1 C.p.c., Legea nr. 188/2000 și Ordinul nr. 2550/2006, solicitând judecarea în lipsă.
Intimata a solicitat proba cu înscrisuri și a anexat, în original chitanța nr. 395/29.12.2014 și factura nr. 633/29.12.2014 (filele 25-26), reprezentând onorariul de avocat în cuantum de 500 lei.
Ca urmare a dispoziției instanței, la data de 04.03.2015 a fost depus dosarul de executare nr. 81/2014 (fila 41 și urm.).
Analizând lucrările dosarului, prin prisma cererii formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea înregistrată la executorul judecătoresc la data de 02.04.2014 (fila 70), intimata creditoare a solicitat executarea silită a contestatorului debitor în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1386/21.06.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2171R/13.12.2013 pronunțată de Curtea de Apel – Secția a IV-a Civilă.
Prin această sentință civilă (fila 74) a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta intimată și s-a constatat că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri compensatorii stabilite în condițiile Cap. III din Legea nr. 165/2013 pentru cota de ½ din construcția în suprafață utilă de 74,73 mp situată în București, ., Sector 1, în prezent demolată, numărul de puncte fiind stabilit după scăderea valorii actualizate a sumei de 14.191 lei, reprezentând cota de ½ din despăgubirile plătite de stat. De asemenea, pârâtul contestator a fost obligat să emită dispoziție motivată în favoarea reclamantei prin care să propună acordarea de măsuri compensatorii stabilite în condițiile mai sus enunțate și să achite reclamantei suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Instanța a respins ca neîntemeiată cererea de constatare a calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru terenul sus-menționat.
Prin decizia civilă (fila 77) a fost admis recursul formulat de reclamanta intimată, a fost modificată în parte sentința civilă în sensul constatării că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri compensatorii prin puncte, în condițiile Capitolului III din Legea nr. 165/2013, pentru cota de 1/1 din construcția în suprafață utilă de 74,73 mp situată în București, ., Sector 1, demolată, după scăderea valorii actualizate a sumei de 28.382 lei, despăgubiri achitate de stat, și a fost obligat pârâtul contestator să emită dispoziție motivată în acest sens.
Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea din camera de consiliu din data de 24.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ (fila 63).
Cheltuielile de executare au fost stabilite de executor prin încheierea din data de 29.05.2014 (fila 62) în cuantum total de 1220 lei, din care 1000 lei – onorariul executorului judecătoresc.
Prin somația nr. 81/29.05.2014 (fila 61) executorul judecătoresc a somat pe contestator să îndeplinească în termen de 10 zile obligația stabilită prin titlul executoriu, respectiv de a emite dispoziție motivată.
Prin somația de plată nr. 81/30.05.2014 (fila 60) executorul judecătoresc a somat pe contestator să îndeplinească în termen de 6 luni, conform art. 2 din O.G. nr. 22/2002, obligația de a plăti sumele de 300 lei – cheltuieli de judecată și 1220 lei – cheltuieli de executare.
În drept, față de obiectul cererii de chemare în judecată și de argumentele invocate de părți, instanța face trimitere la dispozițiile relevante în materie din Codul de procedură civilă:
„Art. 452. Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Art. 453. (1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
(2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
Art. 622. (1) Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. (2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Art. 669. (2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
Art. 711. alin. 1. Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.”
În speță, cu privire la motivul contestației referitor la faptul că intimata creditoare nu a formulat în prealabil o cerere de executare, înainte de a sesiza executorul judecătoresc, instanța face trimitere la art. 622 alin. 2 C.p.c., sus-citat. Aceste dispoziții nu stabilesc o obligație de obținere în prealabil a unui refuz din partea debitorului ca o condiție de admisibilitate a declanșării executării silite.
Instanța arată că acest argument este neîntemeiat, întrucât contestatorul, parte în litigiul finalizat prin hotărârea ce reprezintă titlul executoriu, trebuia să-și îndeplinească obligațiile de bunăvoie, astfel cum prevede art. 622 alin. 1 C.p.c., citat de contestatoare însăși. În acest sens, este necesar a se sublinia sensul sintagmei „de bunăvoie” și anume „din inițiativă proprie”.
Cu alte cuvinte, dispozițiile art. 622 C.p.c. prevăd tocmai obligația debitorului de a-și executa obligația în lipsa unor alte demersuri ale creditorului pentru a-și satisface creanța, respectiv fără – astfel cum sugerează contestatorul – formularea unei noi cereri prin care să chestioneze dacă debitorul înțelege să execute obligația.
Astfel, în lipsa oricăror demersuri din partea debitorului de a achita obligația stabilită prin titlul executoriu, intimata a fost îndreptățită să apeleze la un executor judecătoresc pentru a aduce la îndeplinire această obligație, care – implicit – în mod legal a pretins achitarea cheltuielilor de executare.
Cu privire la cuantumul acestor cheltuieli de executare, cu referire la onorariul executorului judecătoresc, criticat de contestator, instanța stabilește că acesta depășește limitele stabilite prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.
În acest sens, instanța arată că onorariul executorului trebuia stabilit prin raportare la pct. 12 din acest ordin, respectiv „Orice alte acte sau operațiuni date prin lege”, în lipsa unei mențiuni exprese în ordin cu privire la executarea silită a obligațiilor de a face.
Pe cale de consecință, instanța va admite în parte contestația la executare și va anula în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 29.05.2014, alături de actele de executare subsecvente emise în dosarul de executare nr. 81/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc I. P., în sensul că în toate aceste acte de executare suma reprezentând onorariul executorului judecătoresc se reduce la 200 lei, respectiv plafonul maxim recunoscut prin pct. 12 din Ordinul nr. 2550/2006.
Referitor la cheltuielile de judecată, având în vedere soluția de admitere în parte a contestației la executare, precum și faptul că motivul principal al contestației la executare a fost onorariul disproporționat al executorului judecătoresc, instanța stabilește că reclamantul contestator s-a aflat într-o mai mică măsură în culpă procesuală față de intimată, motiv pentru care va dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. București, prin Primar General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, Sector 6, în contradictoriu cu intimata B. P., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat D. A., în București, ., ., ..
Anulează în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 29.05.2014, alături de actele de executare subsecvente emise în dosarul de executare nr. 81/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc I. P., în sensul că în toate aceste acte de executare suma reprezentând onorariul executorului judecătoresc se reduce la 200 lei.
Compensează cheltuielile de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii, cerere de apel care se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 martie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. S. V. V.
Red. Tehnored. 19.05.2015/V.S./4 Ex./2 Ex.
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 26/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 3245/2015.... → |
|---|
