Contestaţie la executare. Sentința nr. 3508/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3508/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 3508/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
....
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3508
Ședința publică de la 19.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – I. O. P.
GREFIER – D. L. E.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind pe contestatoarea B. C. în contradictoriu cu intimata K. S.A., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 05.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de azi, 19.03.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul instanței la data de 27.12.2013, precizată la data de 23.07.2014, contestatoarea B. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimata K. S.A., anularea executării silite pornite de B. M. C. în dosarul de executare nr. 1252/2013, iar în subsidiar, îndreptarea actelor de executare și menținerea acestora doar pentru suma de 16.184,37 lei. De asemenea, a solicitat anularea parțială a încheierii emise de executor la data de 29.11.2013, prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, în sensul înlăturării sumei de 62 lei, reprezentând cheltuieli papetărie, și a sumei de 248 lei, reprezentând consultație în vederea constituirii actelor de executare; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că actele de executare au fost comunicate la vechea adresă, din București, ., sector 3, unde nu mai locuiește din anul 2005, fapt adus la cunoștința creditoarei.
A învederat că a împrumutat suma de 22.500 lei, în baza unui contract de credit încheiat cu BCR, însă începând cu anul 2010 nu a mai reușit să achite ratele la timp, motiv pentru care banca a declarat scadentă toată creanța, ce a fost ulterior cesionată către Secapital S.á.R.L.
A susținut că a încheiat cu noul creditor un angajament de plată la data de 22.06.2010, în temeiul căruia a achitat rate lunare în cuantum de 400 lei, până în decembrie 2011.
Cu toate acestea, ulterior intervenirii unei noi cesiuni, intimata din cauza de față, în calitate de creditor, a notificat-o în vederea achitării debitului de 22.721,53 lei, fără a se ține cont de plățile efectuate și de faptul că nu mai pot fi percepute dobânzi conform contractului inițial, ca urmare a semnării angajamentului. A apreciat că nu putea fi pornită executarea, atâta timp cât nu s-a probat că a refuzat să își îndeplinească de bunăvoie obligația.
În cazul în care instanța consideră că executarea este legal pornită, a solicitat să se constate că debitul datorat are o valoare de 16.184,37 lei, cu consecința reducerii corespunzătoare a onorariului executorului.
În drept, a invocat prevederile art. 969-970 Cod civil, Ordinul MJ nr. 2500/2006, art. 622 și art. 712 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, întrucât debitoarea a fost notificată cu privire la cesiune, care îi este opozabilă și prin înregistrarea în Arhiva Electronică de Valori Mobiliare.
A susținut că debitoarea nu mai poate invoca eșalonarea convenită prin angajamentul de plată, întrucât nu a achitat ratele conform graficului, fapt pentru care au fost calculate penalități conform contractului de credit.
A mai arătat că au fost stabilite în mod legal cheltuielile de executare, actele de executare fiind emise în conformitate cu legislația în vigoare.
Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că nu a contestat respectarea procedurii legale în materia cesiunii de creanță și calitatea de creditoarea a intimatei, ci cuantumul creanței care nu beneficiază de vreun suport probator.
A susținut că la data notificării ultimei cesiuni plățile erau efectuate conform angajamentului, astfel încât este abuzivă reactivarea executării contractului în condițiile inițiale.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, iar din oficiu a dispus emiterea unei adrese către intimată pentru a indica modul de calcul al debitului executat silit, sumele achitate de contestatoare și modalitatea de imputare a acestora.
Au fost atașate actele din dosarul de executare nr. 1252/2013 al B. M. C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 07.08.2013 intimata a solicitat B. M. C. începerea executării silite împotriva contestatoarei, pentru suma de 29.922,93 lei, din care 21.094,26 lei credit restant și 8.828,67 lei dobânzi, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 10 din 11.04.2007, încheiat între contestatoare și Banca Comercială Română S.A. (fila 136).
La data de 29.11.2013 executorul a emis somația prin care a pus în vedere debitoarei să achite suma de 33.993,39 lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare, stabilite prin încheierea întocmită la aceeași dată (filele 127, 132).
Prin contractul menționat, contestatoarea a împrumutat suma de 22.500 lei, credit ce a fost declarat scadent anticipat în ianuarie 2010, ca urmare a neplății ratelor, aspect recunoscut de contestatoare în cuprinsul acțiunii.
Prin contractul de cesiune încheiat la data de 23.02.2010 creanța deținută de Banca Comercială Română S.A. împotriva contestatoarei a fost cedată către Secapital S.á.R.L. (filele 49-64). În anexa la contractul de cesiune, la poziția nr. 4836, este menționată contestatoarea, cu un debit de 23.838,12 lei (fila 61).
Banca Comercială Română S.A. a notificat debitoarei cesiunea de creanță la data de 01.03.2010, debitul datorat la acea dată fiind cel menționat în anexa la contractul de cesiune (fila 65).
La data de 01.03.2010 noul creditor a solicitat debitoarei plata sumei datorate, compusă din 21.094,26 lei credit restant, 2.448,97 lei dobânzi și 294,89 lei penalități (fila 20).
La data de 22.06.2010 între părți s-a încheiat un angajament de plată prin care debitoarea și-a asumat obligația de a achita debitul în tranșe lunare de 403,18 lei, până la data de 14.04.2015, fără a mai fi percepute dobânzi și penalități. Potrivit art. 4 din angajament, în cazul neachitării întocmai și la timp a eșalonărilor stabilite, angajamentul nu își mai produce efectele (stoparea penalităților și a dobânzilor), urmând ca debitoarea să achite penalitățile și dobânzile aferentei perioadei în care acestea au fost stopate, penalitățile fiind calculate conform contractului încheiat cu Banca Comercială Română S.A.
Prin contractul de cesiune încheiat la data de 27.10.2011 Secapital S.á.R.L. a cedat creanța către K. S.A., debitoarea fiind notificată cu privire la noua cesiune la data de 02.12.2011 (filele 66-80). Conform notificării, debitul datorat la momentul respectiv avea o valoare de 22.721,53 lei (fila 80).
Față de situația de fapt expusă instanța constată că de la momentul declarării scadenței anticipate a creditului și până la data sesizării executorului în vederea începerii executării silite debitul principal, reprezentat de creditul restant, a avut aceeași valoare, respectiv, 21.094,26 lei.
Pe de altă parte, este de netăgăduit că debitoarea a achitat suma de 9.355,18 lei, în perioada 01.03.2010 – 19.11.2011, așa cum rezultă chiar din graficul de plată depus de intimată la dosar (filele 148-149).
În consecință, singura concluzie care se poate trage este că plățile efectuate de contestatoare au stins accesoriile, reprezentate de dobânzi, penalități și comisioane. Instanța a pus în vedere intimatei să facă precizări sub acest aspect, fără a fi furnizate informațiile solicitate.
Instanța reține că la data primei cesiuni accesoriile erau în cuantum de 2.743,86 lei, în timp ce la momentul celei de a doua cesiuni acestea aveau o valoare de 1.627,27 lei. Raportat la plățile efectuate de debitoare ar fi trebuit ca accesoriile să fie stinse, iar debitul principal să fie achitat parțial, în condițiile în care, față de prevederile angajamentului, nu au curs dobânzi sau penalități.
Apărările intimatei conform cărora accesoriile au fost stopate pe durata angajamentului de plată, convenție care nu și-a mai produs efectele după luna decembrie 2011, ca urmare a nerespectării de către debitoare a graficului convenit pentru plată, nu sunt fondate.
În primul rând, la data de 19.11.2011 debitoarea a efectuat o plată de 800 lei, care, în mod evident, se referă la perioada noiembrie-decembrie 2011, chiar dacă în cuprinsul chitanței de plată nu se menționează expres această împrejurare. Atâta timp cât debitoarea nu avea alte obligații de plată către intimată, nu se poate interpreta că plata sumei de 400 lei a fost o liberalitate în favoarea intimatei. De altfel, intimata nu a precizat ce ar reprezenta, în opinia ei, plata diferenței de 400 lei.
În al doilea rând, conform angajamentului, rata aferentă lunii decembrie 2011 era scadentă la data de 12.12.2011. Or, cesiunea de creanță și notificarea debitoarei, în care se menționează un debit de 22.721,53 lei sunt anterioare acestei date.
Este adevărat, după decembrie 2011 contestatoarea nu a mai achitat ratele conform angajamentului de plată, motivat de pretinsa nelegalitate a calculului debitului, însă relevanță are faptul că la nivelul lunii decembrie 2011 intimata i-a imputat un debit care nu corespundea realității.
Instanța apreciază că apărările intimatei prin care s-a susținut că angajamentul nu și-a mai produs efectele, cu consecința curgerii din nou a dobânzilor și penalităților, conform contractului de împrumut ce constituie titlu executoriu, nu sunt întemeiate.
Examinând contractul de credit nr. 10 din 11.04.2007, încheiat între contestatoare și Banca Comercială Română S.A., precum și Condițiile generale de creditare, anexă la contractul de credit, se constată că dobânda este prevăzută exclusiv pentru neplata ratelor de credit la scadență, dar nu și pentru ipoteza rezilierii contractului. Astfel, art. 8 din Condițiile generale, care reglementează cazurile de culpă, prevede că nerespectarea de către împrumutat a clauzelor contractuale dă dreptul băncii să considere creditul exigibil și să treacă la recuperarea întregii sume datorate, fără a se face vreo referire la eventualele daune interese ce pot fi solicitate.
În aceste condiții, creditoarea nu poate invoca art. 6-8 din contract, care se referă la dobânda calculată în cazul unui contract în derulare, ci poate solicita, cel mult, dobânda legală. Nu trebuie omis și faptul că art. 4 din angajament face trimitere la contractul de credit, fără a se indica în mod concret clauza contractuală incidentă.
În orice caz, intimata nu a depus la dosar nici un înscris din care să reiasă modul de calcul al dobânzii, oricare ar fi fost criteriul ce a fost utilizat. Chiar reținând incidența art. 6-8 din contractul de credit, se observă că intimata nu a specificat care anume prevedere contractuală a fost aplicată, pentru ca debitoarea să își poată face apărările în cunoștință de cauză.
Creanța urmărită silit pare a fi stabilită în mod aleatoriu, fără ca intimata să verifice plățile efectuate de debitoare și fără a se atașa modul de calcul al dobânzii. Este relevant în acest sens faptul că, la cererea instanței de a indica modul de calcul al debitului, intimata a depus la dosar un înscris emis de Banca Comercială Română S.A. la data de 11.02.2010, cu mai mult de 3 ani anterior începerii executării silite, înscris care nu mai putea constitui un temei pentru stabilirea debitului (fila 154).
În consecință, instanța consideră că executarea silită a fost pornită cu încălcarea art. 662 alin. 1 Cod procedură civilă, creanța nefiind certă, lichidă și exigibilă. Instanța reține calitatea de titlu executoriu a contractului de credit și legalitatea cesiunilor de creanță, aspecte, de altfel, necontestate de debitoare, însă apreciază că este necesară refacerea modului de calcul al dobânzii și stabilirea cu exactitate a sumei datorate.
Față de cele expuse, în baza art. 711 și urm. Cod procedură civilă, va admite contestația la executare și va dispune anularea actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 1252/2013 al B. M. C..
Ca efect al acestei soluții, nu vor mai fi analizate celelalte apărări ale contestatoarei referitoare la nulitatea actelor de executare.
În baza art. 453 Cod procedură civilă, va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată către contestatoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea B. C., cu domiciliul ales la S.C.A. B. & Asociații, cu sediul în București, ., ., ., în contradictoriu cu intimata K. S.A., prin mandatar S.C. K. România S.R.L., cu sediul în București, ., ..
Anulează actele de executare emise în dosarul de executare nr. 1252/2013 al B. M. C..
Obligă intimata la plata sumei de 2.590 lei către contestatoare, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.03.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red.jud.I.P./Dact.D.E./4ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3509/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 3404/2015. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
