Pretenţii. Încheierea nr. 26/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 26/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 3225/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 26.02.2015
Instanța compusă din:
Președinte - C. D.
Grefier - M. L. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile de față privind pe reclamant B. C. în contradictoriu cu pârâtă P. S. GENERAL S.R.L., având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pe lista de amânări fără discuții, a răspuns reclamantul, prin apărător ales, conform împuternicirii avocațiale aflată la dosarul cauzei (fila 39) și pârâta, prin apărător ales, conform împuternicirii avocațiale aflată la dosarul cauzei (fila 66).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cuprinsul căruia se învederează instanței faptul că la dosarul cauzei s-a depus la data de 03.02.2015, prin Serviciul Registratură concluzii scrie formulate de debitoare prin apărător ales, după care,
Reclamantul, prin apărător ales, solicită instanței comunicarea întâmpinării formulate de pârâtă.
Instanța comunică reclamantului, prin apărător ales, un exemplar al înscrisurilor intitulate „concluzii scrise”, formulate de pârât.
Având în vedere că nu au fost invocate motive de amânare fără discuție a cauzei, instanța dispune lăsarea dosarului la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu prilejul strigării cauzei la ordinea stabilită conform listei de ședință, au răspuns reclamantul, prin apărători aleși, conform împuternicirii avocațiale aflată la dosarul cauzei (fila 39) și pârâta, prin apărător ales, conform împuternicirii avocațiale aflată la dosarul cauzei (fila 66).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Având în vedere că pricina se află la prima zi de înfățișare cu părțile legal citate, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța estimează durata necesară cercetării procesului la aproximativ 3 luni.
La întrebarea instanței, apărătorul reclamantei arată că are cereri prealabile de formulat, cu privire la înscrisurile depuse de pârât și intitulate „concluzii scrise”, prin care solicită administrarea probelor. Apărătorul reclamantului, învederează instanței faptul căă dacă vor fi calificate drept întâmpinare, solicită decăderea pârâtului din dreptul de a administra probe, având în vedere că au fost depuse după termenul legal.
Apărătorul pârâtului, cu privire la solicitarea apărătorului reclamantei, învederează dispozițiile art. 254 alin. 2 pct.4 Cod procedură civilă, motiv pentru care solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța, ia act de poziția părților, califică înscrisurile depuse de pârât la data de 03.02.2015 și intitulate „concluzii scrise”, drept întâmpinare, admite solicitarea apărătorului reclamantului și constată decăderea pârâtul din dreptul de a mai depune întâmpinare, ceea ce atrage sancțiunea imposibilității propunerii de probe și excepții, în afara celor de ordine publică.
În acord cu dispozițiile art. 254 alin. 2 pct. 4 Cod procedură civilă, instanța constată că înscrisurile depuse pentru acest termen de judecată, nu duc la amânarea judecății, prin urmare, se vor lua în considerare.
Apărătorul reclamantului depune în ședință publică extras de pe portalul Judecătoriei sectorului 3 București, cu privire la dosarul nr._, având ca obiect întoarcere executare și comunică și apărătorului pârâtului un exemplar de pe acesta.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul sub aspectul probatoriului, în condițiile art. 254 Cod procedură civilă.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În temeiul art. 255 rap. la art. 258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei depuse până la acest termen de judecată, considerând-o legală, verosimilă, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și o constată administrată prin actele depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul în dezbateri, pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantului depune în ședință publică dovada cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, respectiv factura . nr. 287/06.08.2014, în cuantum de 1,646,10 lei și chitanța . nr. 156/06.08.2014.
Instanța aduce la cunoștința apărătorului pârâtului cuantumul onorariului de avocat al părții adverse, respectiv 1,646,10 lei.
Pe fondul cauzei, apărătorul reclamantei solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la achitarea către reclamantă a sumei de 49.283 lei.
La întrebarea instanței, referitor la temeiul de drept cu privire la subrogația legală, apărătorul reclamantului învederează dispozițiile art. 1596 lit. (b) C.civ.
De asemenea, arată că reclamantul a achitat o creanță care revenea în sarcina pârâtului și reprezenta o obligație a acestuia către buget.
Totodată, cu privire la condițiile subrogației legale, apreciază că acestea sunt îndeplinite. Mai arată că, în prezenta cauză condițiile îmbogățirii fără justa cauză, în subsidiar, sunt îndeplinite sub toate aspectele. Cu cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat. Solicită amânarea pronunțării pentru a putea formula concluzii scrise.
Apărătorul pârâtului solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, iar în ceea ce privește subrogația legală, apreciază că această are caracter de excepție și operează doar în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de lege.
Totodată, apreciază că la momentul efectuării plății, respectiv 23.02.2012, reclamantul nu avea calitatea de proprietar al imobilului, învederând faptul că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului la momentul soluționării definitive și irevocabile a acțiunii în pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
De asemenea, apreciază că această creanță este una fiscală, care nu poate conduce la ideea că ea ar fi asimilată unei creanțe garantate, atât timp cât cu privire la această creanță nu a fost instituită niciuna dintre garanțiile prevăzute de art. 126 Cod procedură fiscală. Mai mult, apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile art. 1596 lit. (b) C.civ.
În ceea ce privește îmbogățirea fără justa cauza, potrivit art. 1346 lit. (c) C.civ, îmbogățirea este justificată atunci când rezultă dintr-un act îndeplinit de cel păgubit în interesul său personal și exclusiv, învederând că aceste aspecte privind interesul avut de reclamant la momentul efectuării plății au fost tranșate în mod definitiv și irevocabil în litigiul privind obligația de a face, iar prin hotărârea pronunțată de Tribunalul București, s-a constatat faptul că reclamantul a acționat în interesul său propriu și exclusiv și, mai mult decât atât, contrar intereselor subscrisei. Pentru toate aceste motive, solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
În temeiul art. 394 cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, în temeiul art. 396 Cod procedură civilă,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 12.03.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3225
Ședința publică din data de 12.03.2015
Instanța compusă din:
Președinte - C. D.
Grefier - M. L. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile de față privind pe reclamantul B. C. în contradictoriu cu pârâta . S.R.L., având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile asupra fondului cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 26.02.2015, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 12.03.2015.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
I. PROCEDURA
Prin cererea depusă pe rolul acestei instanțe la data de 24.07.2014, reclamantul B. C., in contradictoriu cu . SRL (J_, CUI_) a solicitat obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 49.283 lei plătită de către reclamant către DITL Jilava, ce incumba paratei ca obligație fiscala reprezentând impozit si penalități pentru imobilele situate in intravilanul comunei Jilava, .. 44, județul Ilfov.
Solicită obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.
În fapt, arat că între reclamant si parata P. S. General SRL s-a încheiat la data de 13.03.2009 promisiunea de vânzare-cumpărare autentificata sub nr. 559/13.03.2009 de catre BNPA C.&C. prin care parata s-a obligat sa îi vanda mai multe imobile.
Toate acestea s-au făcut în schimbul unui preț total de 385.000 euro, inclusiv TVA, din care la momentul încheierii Antecontractului de vânzare-cumpărare a achitat cu titlu de avans suma de 380.000 euro, echivalentul a 1.625.146 lei, calculat la cursul BNR din data respectiva.
La momentul scadentei obligației societății parate de a-i transmite dreptul de proprietate asupra imobilelor menționate mai sus (la 15.05.2009), aceasta a invocat faptul ca nu a avut timp sa obțină întreaga documentație necesara perfectării contractului de vânzare-cumpărare in forma autentica.
Ca urmare a acestei situații, a încheiat cu P. S. General SRL un Act Adițional la Promisiunea de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1005/15.05.2009 de catre BNPA C.&C. prin care s-a modificat termenul de semnare a contractului autentic la data de 15.06.2009.
La data de 10.06.2009, reclamantul a expediat prin intermediul B. E. L. Notificarea nr. 32/09.06.2009 prin care a convocat parata la sediul BNPA C.&C. pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare in forma autentica. Acest demers a rămas fără rezultat, parata neprezentându-se la biroul notarial, in acest sens fiind întocmita încheierea de certificare nr. 3509/15.06.2009.
Ulterior, reclamantul a somat parata sa se prezinte la sediul B. T. A. M. pentru a preda in numerar suma de 5.000 euro reprezentând restul din prețul total de 385.000 euro al vanzarii. P. S. General SRL nu a dat curs nici acestei somații, neprezentându-se pentru a incasa diferența de preț.
Ulterior, respectând dispozițiile legale, reclamantul a consemnat suma de 5.000 euro pe seama si la dispoziția paratei, fapt atestat de recipisa de consemnare nr._/1 din 25.06.2009 la CEC Bank sucursala V..
Reclamantul a înțeles sa se adreseze instanței de judecata pentru obținerea unei hotărâri judecătorești care sa tina loc de contract de vânzare-cumpărare, in temeiul art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005.
Tribunalul București Secția a V-a a admis acțiunea si a pronunțat Sentința civila nr.410/24.04.2010, sentința care tine loc de act de vânzare-cumpărare pentru imobilele de mai sus pentru reclamant, soluția fiind menținuta atât de Curtea de Apel București prin Decizia civila nr. 202A/03.05.2012, cat si de înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia nr. 419/04.02.2013.
Pentru imobilele care au făcut obiectul litigiului dintre parți, reclamantul a achitat debitele paratei reprezentând impozit la bugetul local al Comunei Jilava, județul Ilfov in circumscripția in care se afla situate imobilele. Astfel, după cum se poate observa din cuprinsul chitanțelor atașate, reclamantul a plătit impozitul in valoare totala de_ lei aferent clădirilor si terenurilor intravilane ce se aflau la acel moment in proprietatea paratei P. S. General SRL.
Motivele de drept ale acțiunii sunt structurate pe doua ipoteze:
În principal, acestea sunt circumstanțiate de prevederile legale care reglementează teza subrogației legale de drept, prevăzute atât de art. 1108 pct. 2 Cciv., cat de art. 1596 lit. b) NCciv.
În subsidiar, daca se va aprecia ca nu sunt întrunite condițiile pentru a opera subrogația de drept stipulata de temeiul legal anterior menționat, invocă îmbogățirea fără justa cauza a paratei.
Potrivit dispozițiilor Codului civil, subrogația operează de drept in folosul dobânditorului unui bun care il plătește pe titularul creanței însoțite de o garanție.
In prezenta cauza, bunurile imobile pentru care parata datora impozit la DITL Jilava au făcut obiectul Antecontractului de vânzare-comparare autentificat sub nr. 559/13.03.2009, fiind dobândite ulterior de reclamant in baza hotărârii care tine loc de act autentic pronunțata de instanța de judecata. Prin urmare, reclamantul, in calitate de promitent cumpărător, a achitat către DITL Jilava creanța pe care parata o datora la bugetul local, care, așa cum a arătat, este însoțită de o garanție in reglementarea legislației fiscale.
În cazul subrogației creanța nu s-a stins prin plata pe care reclamantul a făcut-o către DITL Jilava, subrogația fiind un mod de transmitere a obligațiilor si nu de stingere a acestora, obligația de plata a sumei de 49.283 lei a rămas in sarcina paratei, dreptul de creanța fiind cel care s-a transferat in patrimoniul reclamantului, in calitate de plătitor al creanței.
Prin urmare, creanța pe care P. S. General SRL o datora exista si rămâne identica, doar titularul acesteia modificându-se, fiind deci datorata in prezent reclamantului si nu DITL Jilava.
În subsidiar si fără a renunța niciun moment la argumentele exprimate in cele de mai sus, in eventualitatea in care instanța apreciază ca nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale subrogației, solicită să se constate ca reclamantul e îndreptățit la formularea unei actio de in rem verso in temeiul îmbogățirii fără justa cauza a paratei, cu suma de 49.283 lei.
In doctrina, îmbogățirea fără justa cauza este definita ca fiind: faptul juridic licit prin care are loc mărirea patrimoniului unei persoane prin micșorarea corelativa a patrimoniului altei persoane, fara ca pentru acest efect sa existe o cauza justa sau un temei juridic.
Invocă prevederile art. 1345 si urm. Noul C.civ.
Consideră că sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză.
În drept, invocă art. 1106 si urm. C.civ., art. 1593 si urm. Noul C.civ., art. 1345 si urm. NCciv.
Solicită administrarea probei cu înscrisuri.
2. La data de 03.02.2015 (fila 53), pârâta . S.R.L., (nr. J_, CUI_), reprezentata convențional de SCPA B. & Partenerii si cu sediul procesual ales la următoarea adresa: București, Splaiul Independentei nr. 1, ., ., sector 4, la SCPA B. & Partenerii formulează concluzii scrise prin care solicită respingerea cererii de chemare in judecata ca neîntemeiata si obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
În fapt, nici una dintre tezele invocate de reclamant in susținerea acțiunii nu sunt incidente in prezenta cauza, întrucât pe de o parte, nu ne regăsim in ipoteza prevăzută de art. 1596, lit. b) C.civ. pentru a opera subrogația legala, iar pe de alta parte, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acțiunii in îmbogățire fără justa cauza.
Cu privire la ipoteza subrogației legale, invocă art. 1596, lit. b) C.civ.
Arată că antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 559/13.03.2009 de către BNPA C. & C. nu este un act translativ de proprietate, ci conține doar consimțământul pârtilor de a încheia ulterior contractul de vânzare-cumparare. Prin urmare, in baza acestui antecontract reclamantul a dobândit doar un drept de creanța, iar nu dreptul de proprietate asupra imobilelor situate in intravilanul comunei Jilava, .. 44, jud. Ilfov.
Reclamantul a devenit proprietar al acestor imobile numai ulterior soluționării in mod definitiv si irevocabil a acțiunii in pronunțarea unei hotărâri care tine loc de act autentic, respectiv in urma pronunțării deciziei nr. 419 din 4 februarie 2013 de către înalta Curte de Casație si Justiție in dosarul nr._/3/2009*. Fiind vorba de o acțiune in constituire de drepturi, hotărârile pronunțate produc efecte numai pentru viitor, rezultând astfel ca la data efectuării plații sumei de 49.283 lei, respectiv 23.02.2012, reclamantul nu avea calitatea de proprietar asupra imobilele, respectiv de dobânditor al acestora.
Creanța in cuantum de 49.283 lei, reprezentând impozitele aferente imobilelor situate in intravilanul comunei Jilava, .. 44, jud. Ilfov, nu era insotita la momentul efectuări plații de către reclamant de nicio garanție asupra imobilelor mai sus mentionate.
Simplul fapt ca aceasta creanța este una fiscala nu poate conduce la ideea ca ea ar fi asimilata unei creanțe garantate, atat timp cat cu privire la aceasta creanța nu a fost instituita niciuna dintre garanțiile prevăzute de art. 126 C.proc.fisc, or este evident că numai in masura in care organul fiscal beneficiaza de una din garanțiile prevăzute de Codul de procedura fiscala va putea fi vorba de existenta unei creanțe fiscale garantate.
Astfel, susținerile reclamantului in sensul ca legiuitorul a asimilat creanțele fiscale unor creanțe garante sunt in mod vădit neîntemeiate, cu atat mai mult cu cat acesta nu indica niciun temei legal care sa susțină aceste afirmații. O astfel de interpretare ar lipsi de efect prevederile art. 126 C.proc.fisc. si ar conduce la crearea unui tratament preferențial cu privire la creanțele fiscale.
Totodată, nu se poate considera ca „de natura creanțelor fiscale tine tocmai posibilitatea organului fiscal de a urmări întregul patrimoniu al debitorului pentru neplata datoriilor către stat”, atat timp cat orice creditor care deține un titlu executoriu poate deschide procedura executării silite a debitorului, in oricare din modalitatile prevăzute de art. 624 C.proc.civ., simultan sau succesiv, pana la realizarea drepturilor recunoscute prin titlul executoriu.
Mai mult decât atat, dupa cum s-a aratat in literatura de specialitate, textul legal are in vedere ipoteza bunului grevat de o garanție reala, spre exemplu privilegiu, ipoteca mobiliara sau imobilara, gaj (in acest sens: L. P., I.-F. P., S. I. V., Tratat elementar de drept civil. Obligațiile, pag. 657, Ed. Universul Juridic, București, 2012; Fl.A.Baias, E.C., R. C., I. M., Noul Cod Civil. Comentariu pe articole., pag. 1687, Ed. C.H.B., București, 2012). Or, asupra bunurilor imobile situate in intravilanul omunei Jilava, .. 44, jud. Ilfov nu era instituita de către DITL Jilava nicio garanție reala pentru a garanta executarea obligației de plata a sumei de 49.283 lei.
Subrogatia legala are caracter de excepție si opereaza doar in cazurile si in condițiile expres si limitativ prevăzute de lege. Prin urmare, rezulta ca, in speța, nu a operat subrogatia legala a reclamantului in drepturile DITL Jilava cu privire la creanța in cuantum de 49.283 lei, atat timp cat, pe de o parte, reclamantul nu avea calitatea de dobanditor al imobilelor situate in intravilanul comunei Jilava, .. 44, jud. Ilfov, iar pe de alta parte, aceasta creanța in cuantum nu era insotita de nicio garanție reala asupra imobilelor mai sus mentionate.
Astfel cum prevede art. 1477 C.civ. si dupa cum s-a retinut si in literatura de specialitate, nu orice plata facuta cu intentia de a stinge datoria debitorului va produce efect subrogator, ci numai cea care se face in anumite condiții de care legea leaga efectul subrogator (L. P., I.-F. P., S. I. V., Tratat elementar de drept civil. Obligațiile, pag. 653, Ed. Universul Juridic, București, 2012), condiții care in prezenta cauza nu sunt îndeplinite.
Cu privire la acțiunea in îmbogățire fara justa cauza, invocă art. 1346 lit. c) C.civ.
Între parti a mai existat anterior un litigiu, respectiv dosarul nr._/4/2012 avand drept obiect soluționarea acțiunii promovata de reclamant in vederea recuperării sumei de 49.283 lei, întemeiata pe dispozițiile legale privind gestiunea de afaceri.
Or, in considerentele deciziei civile nr. 630 R/05.03.2014 pronuntata de Tribunalul București, Secția a IV-a Civila in acest dosar s-a retinut in mod definitiv si irevocabil faptul ca la momentul achitarii sumei de 49.283 lei reclamantul a actionat in interesul sau personal si exclusiv. Astfel, instanta de judecata a aratat ca reclamantul a achitat aceasta suma, pe de o parte, pentru a obține intabularea dreptului sau de proprietate asupra imobilelor, iar, pe de alta parte, in scopul de a obține respingerea apararilor invocate de subscrisa in dosarul nr._/3/2009. In acest sens, redăm din cuprinsul deciziei civile mai sus mentionate (fila 10).
Prin urmare, rezulta ca susținerile reclamantului conform carora la momentul achitarii sumei de 49.283 lei ar fi actionat in interesul subscrisei sunt nefondate, Tribunalul București, Secția a IV-a Civila aratand in dosarul nr._/4/2012, printr-o motivare clara si concisa, faptul ca interesul reclamantului a fost unul exclusiv si personal, acesta actionand chiar împotriva intereselor subscrisei.
În mod constant in practica instantelor de judecata s-a retinut faptul ca autoritatea de lucru judecat privește si considerentele hotararii pe care se intemeiaza soluția din dispozitivul hotararii, acestea impunandu-se cu putere de lucru judecata (Înalta Curte de Casație si Justiei, Secția a Il-a Civila, Decizia nr. 1011 din 12 martie 2013). Odata cu . noului Cod de procedura civila, acest fapt a fost consacrat expres in art. 430, alin. (2) C.proc.civ. conform caruia autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum si considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasa.
Prin urmare, dat fiind ca in considerentele deciziei civile nr. nr. 630 R/05.03.2014 pronuntata de Tribunalul București, Secția a IV-a Civila s-a stabilit in mod definitiv si irevocabil faptul ca reclamantul a actionat in interesul sau personal si exclusiv, apreciem ca acest aspect retinut de instanta de judecata, care a stat la baza hotararii pronuntate, a dobândit putere de lucru judecat si nu mai poate fi supus din nou atentiei instantelor judecătorești.
Or, atat timp cat la momentul achitarii sumei de 49.283 lei reclamantul a actionat in interesul sau exclusiv si personal, rezulta ca ne aflam in ipoteza prevăzută de art. 1346, lit. c) C.civ., respectiv in cazul unei imbogatiri justificate. Prin urmare, nu sunt indeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile legale pentru a ne afla in prezenta îmbogățirii fara justa cauza, pretențiile reclamantului fiind vădit neîntemeiate.
In subsidiar, in masura in care se va aprecia ca ne aflam in prezenta unei imbogatiri fara justa cauza, menționează faptul ca potrivit art. 1347 alin. (1) C.proc.civ., restituirea nu este datorata decât daca imbogatirea subzista la data sesizării instantei.
Prin urmare, pentru ca imbogatirea fara justa cauza sa genereze acțiunea in restituire este necesar ca imbogatirea sa subziste la data introducerii acțiunii de către insaracit.
În prezenta cauza, aceasta condiție nu este îndeplinita. Astfel, învederam instantei de judecata faptul ca, inițial, acțiunea reclamantului întemeiata pe gestiunea de afaceri (dosar nr._/4/2012) a fost admisa de către Judecătoria Sectorului 4 București prin sentinta civila nr. 8889/30.10.2012, împotriva careia pârâta a formulat recurs.
P. la soluționarea caii de atac, reclamantul a pus in executare sentinta civila mai sus mentionata si a procedat la executarea silita a subscrisei pentru recuperarea sumei de 49.283,55 lei. Cererea de executare silita formulata de reclamant a fost înregistrata la B.E.J.A.D. si D. - dosar de executare nr. 368/2013, iar cuantumul total al sumei ce a fost executata silit prin poprire si extrasa din contul bancar al subscrisei a fost de 62.687,03 lei.
Având in vedere aceste aspecte, apreciază ca pretinsa îmbogățire nu mai subzista la sesizării instantei de către reclamant cu prezenta cauza si, in consectina, acțiunea in restituire formulata de acesta este neîntemeiata.
Solicită administrarea probei cu înscrisuri.
3. La data de 11.03.2015, reclamantul a depus concluzii scrise.
Având in vedere dispozițiile art. 254 alin. 7, in vigoare la momentul efectuării plații impozitelor si in prezent abrogate, precum si cele ale art. 771 declarate neconstitutionale prin D.C.C. nr. 662/2014, ce impuneau îndeplinirea obligației de plată a impozitului pentru instrainarea unui imobil, inclusiv in situatia in care instrainarea rezulta ca urmare a pronunțării unei hotarari care sa tina loc de vanzare cumparare, reclamantul arată că a achitat debitele paratei reprezentând impozit la bugetul local al Comunei Jilava, județul Ilfov in circumscripția in care se afla situate imobilele.
Astfel, dupa cum se poate observa din cuprinsul chitantelor atașate la dosar, reclamantul a plătit impozitul in valoare totala de 49.283 lei aferent imobilelor ce se aflau la acel moment in proprietatea paratei P. S. General SRL.
Singurul temei, pentru care aceste impozite au fost achitate de reclamant rezida in textele de lege prevăzute de Codul fiscal, care desi promovau si la acea data o ingerința in ce privește dreptul de proprietate, ele erau in vigoare si produceau efecte impiedicandu-l sa inscrie dreptul de proprietate in cartea funciara.
Reia argumentele privind subrogația legală.
Referitor la executarea silita a paratei pentru suma de 49.283 lei, în ce privește susținerile paratei conform carora reclamantul ar fi obtinut suma solicitata prin executare silita, acestea nu pot constitui argumente sau aparari care sa conducă la respingerea acțiunii.
Într-adevar, a pus in executare Sentinta civila nr. 8889 pronuntata in la 30.10.2012 de Judecatoria Sector 4 București, recuperând suma de 49.283 lei.
Insa soluția instantei de fond a fost infirmata in recurs prin Decizia civila nr. 630 R/05.03.2014 pronuntata de Tribunalul București, Secția a IV-a Civila, fapt care a determinat parata sa ceara întoarcerea executării silite prin acțiunea nr._ introdusa la 04.02.2015 la Judecatoria Sector 3.
In consecința, reclamantul se găsește în situatia de a pierde din nou suma solicitata prin prezenta acțiune, suma care ii aparține de drept si pentru care nu exista niciun temei legal ca aceasta sa ramana in patrimoniul debitoarei, din moment ce reclamantul nu a avut nicio intentie de a o acorda cu orice titlu sau de a gratifica parata.
4. La data de 05.03.2015, pârâta P. S. GENERAL S.R.L. a formulat concluzii scrise.
În care a reluat apărările anterioare referitoare la subrogația legală, la îmbogățirea fără justă cauză și la executarea silită inițiată de reclamant.
În drept, indică art. 148 C.proc.civ., art. 394 C.proc.civ., art. 430 alin. (2) C.proc.civ., art. 431 alin. (2) C.proc.civ., art. 1477 C.civ., art. 1596, lit. b) C.civ., art. 1346 lit.c) C.civ., art. 1347 C.civ.
5. A fost administrată proba cu înscrisuri.
A fost achitată taxa judiciară de timbru de 2083,49 lei (fila 46).
II. OPINIA INSTANȚEI
Analizând dosarul, instanța reține:
1. În fapt, arată că între reclamant si parata P. S. General SRL s-a încheiat la data de 13.03.2009 promisiunea de vânzare-cumpărare autentificata sub nr. 559/13.03.2009 de catre BNPA C.&C. prin care parata s-a obligat sa vanda urmatoarele imobile:
- teren in suprafața de 3.185,75 mp situat in intravilanul comunei Jilava, .. 44, județul Ilfov, număr cadastral 79/1/2/1/1, CF nr. 2025, denumit generic „Lotul A";
- teren in suprafața de 1.791,86 mp situat in intravilanul comunei Jilava, .. 44, județul Ilfov, număr cadastral 79/1/2/1/2, CF nr. 2026, denumit generic „Lotul B";
- teren in suprafața de 4.156,10 mp împreuna cu construcțiile edificate pe acesta in suprafața de 1.052,95 mp, si anume doua magazii având suprafața de 214,80 mp si 214,87 mp, 4 rezervoare de combustibil având suprafața de 55,35 mp, 63,56 mp, 63,56 mp si 63,56 mp, o stație de pompare combustibil având suprafața de 95,02 mp, rețele din . de 253,74 mp si gura de descărcare păcura având suprafața de 28,49 mp, toate acestea denumite generic „Lotul D" situat in intravilanul comunei Jilava, .. 44, județul Ilfov, număr cadastral 79/3/2/1/2, CF nr. 2027;
- teren in suprafața de 2.320,49 mp si construcțiile edificate pe aceasta in suprafața de 1.522,75 mp si anume 6 magazii având suprafața de 419,59 mp, 330,53 mp, 280,74 mp, 215,95 mp, 167,96 mp si 107,98 mp, toate acestea denumite generic „Lotul E", situat in intravilanul comunei Jilava, .. 44, județul Ilfov, număr cadastral 79/3/2/1/3, CF nr. 2028;
- teren in suprafața de 742,16 mp situat in intravilanul comunei Jilava, .. 44, județul Ilfov, număr cadastral 79/1/3/1/1, CF nr. 2029, denumit generic „Lotul F";
- teren in suprafața de 1.266,40 mp si construcția edificata pe acesta in suprafața de 580,67 mp, si anume șopron metalic in suprafața de 580,67 mp, toate acestea denumite generic „Lotul G" situat in intravilanul comunei jilava, .. 44, județul Ilfov, număr cadastral 79/1/3/1/2, CF nr. 2030.
La momentul încheierii Antecontractului de vânzare-cumpărare reclamantul a achitat cu titlu de avans suma de 380.000 euro, echivalentul a 1.625.146 lei, calculat la cursul BNR din data respectiva.
Între părți s-a încheiat un act adițional la Promisiunea de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1005/15.05.2009 de catre BNPA C.&C. prin care s-a modificat termenul de semnare a contractului autentic la data de 15.06.2009.
La data de 10.06.2009, reclamantul a expediat prin intermediul B. E. L. Notificarea nr. 32/09.06.2009 prin care a convocat parata la sediul BNPA C.&C. pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare in forma autentica.
Pârâta nu s-a prezentat la biroul notarial, in acest sens fiind întocmita încheierea de certificare nr. 3509/15.06.2009.
Ulterior, reclamantul a somat parata sa se prezinte la sediul B. T. A. M. pentru a preda in numerar suma de 5.000 euro reprezentând restul din prețul total de 385.000 euro al vânzării.
P. S. General SRL nu a dat curs nici acestei somații, neprezentându-se pentru a incasa diferența de preț.
Ulterior, respectând dispozițiile legale, reclamantul a consemnat suma de 5.000 euro pe seama si la dispoziția paratei, fapt atestat de recipisa de consemnare nr._/1 din 25.06.2009 la CEC Bank sucursala V..
Reclamantul a înțeles sa se adreseze instanței de judecata pentru obținerea unei hotărâri judecătorești care sa tina loc de contract de vânzare-cumpărare, in temeiul art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005.
Prin Sentința civila nr.410/24.04.2010, pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a, în dosarul nr._/3/2009* (fila 22), definitivă pe Decizia C. nr. 202A/03.05.2012 (fila 26), irevocabilă prin ICCJ nr. 419/04.02.2013 (fila 33), instanța a admis acțiunea si a pronunțat o sentință care tine loc de act de vânzare-cumpărare pentru imobilele de mai sus.
La data de 23.02.2012, reclamantul a achitat suma de 49.283,55 lei, care face obiectul prezentului dosar, în considerarea debitelor înregistrate de pârâtă cu privire la imobile, până la 21 decembrie a anului fiscal precedent.
Acest lucru rezultă din situația de fapt reținută în sentința civilă nr. 8889/30.10.2012 (fila 12), pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2012, confirmată în decizia civilă nr. 630R/05.03.2014 a Tribunalului București (fila 19).
Plata în aceste condiții nu a fost contestată de părți.
Prin sentința civilă nr. 8889/30.10.2012 (fila 12), pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2012, a fost acțiunea reclamantului și a fost obligat pârâtul să plătească suma de 49.283,55 lei, care se cere și în prezentul dosar.
Instanța și-a argumentat soluția sprijinindu-se pe instituția gestiunii intereselor altuia, prevăzută de art. 1330 și urm. Cciv.
Prin decizia civilă nr. 630R/05.03.2014 (fila 16), Tribunalul București a admis recursul și a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând în esență că dispozițiile gestiunii de afaceri nu sunt aplicabile, întrucât reclamantul a acționat în interesul său, pentru înscrierea dreptului de proprietate cu privire la imobilele în discuție, în cartea funciară, astfel încât nu este îndeplinită această condiție a gerării intereselor altuia (fila 20 verso).
A mai reținut tribunalul că nu este îndeplinită nici condiția privind existența acordului geratului.
2. În drept, instanța reține că potrivit art. 771 alin. (6) Cfiscal, în vigoare la data plății efectuate de reclamant, Impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se va calcula și se va încasa de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat și încasat se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reținut. În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situațiile prevăzute la alin. (1) și (3), se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se calculează și se încasează de către organul fiscal competent. Instanțele judecătorești care pronunță hotărâri judecătorești definitive și irevocabile comunică organului fiscal competent hotărârea și documentația aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii. Pentru alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească contribuabilul are obligația de a declara venitul obținut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului. Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.
Potrivit art. 1596 lit. b) Cciv, În afară de alte cazuri prevăzute de lege, subrogația se produce de drept: ... b) în folosul dobânditorului unui bun care îl plătește pe titularul creanței însoțite de o garanție asupra bunului respectiv;
Potrivit art. 1354 Cciv, Cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogățit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogățiri.
Potrivit art. 1.346 Cciv, Îmbogățirea este justificată atunci când rezultă: a) din executarea unei obligații valabile; b) din neexercitarea de către cel păgubit a unui drept contra celui îmbogățit; c) dintr-un act îndeplinit de cel păgubit în interesul său personal și exclusiv, pe riscul său ori, după caz, cu intenția de a gratifica.
Potrivit art. 1.347 Cciv, (1) Restituirea nu este datorată decât dacă îmbogățirea subzistă la data sesizării instanței. (2) Cel care s-a îmbogățit este obligat la restituire, în condițiile prevăzute la art. 1.639 și următoarele.
Potrivit art. 1.348 Cciv, Cererea de restituire nu poate fi admisă, dacă cel prejudiciat are dreptul la o altă acțiune pentru a obține ceea ce îi este datorat.
3. Pe fondul cererii, instanța urmează să înlăture argumentele reclamantului întemeiate pe subrogația legală de drept, prevăzută de art. 1596 lit. b) Cciv, întrucât din acest text rezultă că o condiție pentru aplicarea sa este aceea ca dobânditorul bunului să fi făcut o plată către titularul unei creanțe însoțite de o garanție.
Deși noțiunea de garanție poate primi și o accepțiune mai largă, privilegiile statului cu privire la încasarea prioritară a creanțelor datorate bugetului de stat nu sunt creanțe garantate, în sensul respectivului articol, ci o prerogativă preferențială, întemeiată pe interesul public, aplicabilă tuturor creanțelor din această categorie.
În ceea ce privește cererea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, instanța constată că aceasta este admisibilă și întemeiată.
Cu titlu preliminar, instanța reține că reclamantul a achitat impozitul la 23.02.2012 pentru imobile dobândite prin hotărâre judecătorească.
Potrivit art. 771 alin. (6) Cfiscal, în vigoare la acel moment, în cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) și (3) se calculează și se încasează de către organul fiscal competent, pe baza deciziei de impunere în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei. ... Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza ... hotărârilor judecătorești ..., registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.
Prin urmare, reclamantul a făcut plata nu dintr-un sentiment de generozitate, ci pentru că dobândise prin hotărâre judecătorească definitivă dreptul de proprietate asupra lor și îi fusese refuzată înscrierea în cartea funciară pe motiv că imobilele aveau datorii aferente perioadei anterioare anului fiscal 2011, după cum rezultă din situația de fapt reținută în sentința civilă nr. 8889/30.10.2012 (fila 12), pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2012, confirmată în decizia civilă nr. 630R/05.03.2014 a Tribunalului București (fila 19) și necontestată de părți.
Este evident că sumele cu titlu de impozit erau aferente perioadei anterioare momentului la care reclamantul a devenit titular al dreptului de proprietate cu privire la imobile, respectiv pentru perioada în care pârâtul avea această calitate.
Potrivit art. 249 Cfiscal și potrivit art. 256 Cfiscal, obligația de plată a impozitului pe teren și construcții revine proprietarului.
Potrivit art. 1512 din Normele de aplicare a Codului fiscal (la secțiunea dedicată aplicării art. 771 din Codul fiscal), calitatea de contribuabil revine vânzătorului (celui din patrimoniul căruia se transferă bunul), acesta având obligația de plată a impozitului pe transferul dreptului de proprietate.
Față de aceste texte legale, instanța reține că pârâta avea calitate de contribuabil atât pentru impozitul pe proprietate aferent și anterior transmiterii dreptului de proprietate prin hotărâre judecătorească, dar și pentru impozitul pe transferul dreptului de proprietate, și din această perspectivă, ei îi revenea obligația de plată a impozitelor respective, pentru perioada în care a avut calitate de proprietar, deci inclusiv pentru perioada plătită de reclamantul din prezentul dosar.
Revenind la condițiile legale ale îmbogățirii fără justă cauză, instanța reține că reclamantul nu are posibilitatea invocării unui alt temei juridic pentru recuperarea sumelor respective, din moment ce raporturile dintre părți nu se pot analiza decât pe tărâm delictual sau cvasi-delictual, în condițiile în care între părți nu a fost încheiată o înțelegere (contract) cu privire la sumele cu titlu de impozit, care să atragă răspunderea contractuală.
În acest cadru, instanța reține că răspunderea delictuală nu poate fi analizată, în condițiile în care pârâtei nu i s-a produs niciun prejudiciu.
Din perspectivă cvasi-delictuală, reclamanta nu se poate întemeia pe dispozițiile pății nedatorate, aceasta nefăcându-se din eroare, și nici pe gestiunea intereselor altuia, acțiunea astfel formulată fiind respinsă prin decizia civilă nr. 630R/05.03.2014 a Tribunalului București (fila 19).
De asemenea, instanța reține că nici cererea întemeiată pe subrogația legală nu poate fi primită (a se vedea argumentele de mai sus).
În acest cadru, din perspectiva art. 1345 Cciv, rezultă că pentru admiterea unei acțiuni întemeiate pe acest text este necesar să existe o îmbogățire a patrimoniului pârâtului, o sărăcire a patrimoniului reclamantului, între acestea două să existe o legătură de cauzalitate, îmbogățirea pârâtului să nu fie justificată juridic (să fie lipsită de temei), reclamantul îmbogățit să fi fost de bună-credință.
Instanța reține buna-credință a reclamantului, aceasta fiind prezumată conform art. 14 alin. (2) Cciv, în condițiile în care nu s-a făcut dovada contrară și în condițiile în care scopul acestuia a fost de a putea să își înscrie dreptul de proprietate în cartea funciară.
Instanța reține că patrimoniul reclamatului a sărăcit cu suma de 49.283 lei, achitată în contul impozitului aferent perioadei anterioare momentului de la care a dobândit dreptul de proprietate, iar patrimoniul pârâtei s-a îmbogățit cu aceeași sumă, în condițiile în care obligația de plată îi revenea pentru acea perioadă, în calitatea sa de proprietar. Între majorarea și diminuarea celor două patrimonii există o legătura de cauzalitate directă.
În fine, instanța reține că îmbogățirea pârâtei s-a produs fără a exista o cauză juridică justificativă.
Astfel, obligația impozitului îi revenea, în calitate de proprietar și prin aceasta contribuabil, astfel cum este acesta definit de Normele metodologice de punere în aplicare a art. 771 din Codul fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004. Reclamanta nu avea nicio obligație de a achita această sumă, însă a făcută ținând seama de refuzul pârâtei de a plăti, ceea ce conducea la imposibilitatea pentru reclamantă de a-și înscrie dreptul de proprietate.
Pentru toate aceste motive, instanța urmează să admită cererea formulată de reclamantă și întemeiată pe dispozițiile art. 1354 Cciv, și în consecință, urmează să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 49.283 lei către reclamantă.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța urmează să admită cererea formulată de reclamant, în temeiul art. 451 alin. (1) și (2) C. și al art. 453 alin. (1) C., ținând seama de faptul că pârâtul a pierdut procesul, urmând ca acesta să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 1646 lei, plătită potrivit chitanței . nr. 156/06.08.2014 și taxă judiciară de timbru în cuantum de 2083,49 lei (fila 46).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul B. C. ( CNP_), cu domiciliu ales la Cabinet de Avocat „R. O.” situat în București, sector 1, .-41, ..2.2. în contradictoriu cu pârâta . S.R.L. ( CUI_), cu sediul social în București, sector 4, .. 118, .. 3, ..
Obligă pe pârâtă la plata sumei de 49.283 lei.
Obligă pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.646 lei reprezentând onorariu de avocat și 2.083,49 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.03.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Red.CD/MV/28.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3249/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3250/2015. Judecătoria... → |
|---|
