Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 3245/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3245/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 3245/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 3245
Ședința din Camera de Consiliu de la 13.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. C. R.
GREFIER: T. I.
Pe rol soluționarea cererii de încuviințare a executării silite.
Fără citarea părților conform art. 665 alin.(2) Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ la data de 27.02.2015, formulată de creditorul . SRL și înaintată de B. N. D. s-a solicitat încuviințarea executării silite a bunurilor debitorului ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLIE B. prin DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în baza titlului executoriu reprezentant de Sentința civilă nr. 1229/07.04.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă prin poprire.
Cererea a fost legal timbrată.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu de instanță, instanța reține următoarele:
În materie necontencioasă, potrivit art.529 alin. 1 C.proc.civ. instanța își verifică din oficiu competența, chiar dacă este de ordine privată, putând cere părții lămuririle necesare.
Potrivit art. 650 alin. 1 Cod de procedura civila, în forma avută la data sesizării executorului judecătoresc, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se afla biroul executorului judecătoresc care face executarea, in afara cazurilor in care legea dispune altfel.
Totodată, conform art. 622 alin. 2 C.proc.civ. executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, astfel încât normele procedurale aplicabile încuviințării executării silite sunt cele în vigoare la data sesizării organului de executare. Astfel, față de data sesizării executorului judecătoresc, în ceea ce privește punerea în executare a titlului executoriu, respectiv data de 20.06.2014, în cauză, este aplicabil codul de procedură civilă anterior modificării prin Legea nr. 138/2014
În acest sens, instanța constată că, prin Decizia nr. 348/17.06.2014, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 650 alin. 1 C.proc.civ., iar de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial nr. 529/16.07.2014, a devenit incident art. 147 alin. 1 din Constituția României potrivit căruia dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Potrivit deciziei Curții Constituționale, dacă în ceea ce privește alegerea executorului judecătoresc marja de apreciere lăsată de legiuitor creditorului este mai mare, dându-i-se acestuia posibilitatea de alegere a executorului judecătoresc din circumscripția curții de apel în funcție de natura bunurilor care urmează a fi supuse executării, respectiv a obligațiilor care trebuie să fie executate, în ceea ce privește stabilirea instanței de executare sunt necesare soluții clare și deja consacrate legislativ, precum judecătoria în circumscripția căreia se află imobilul, domiciliul sau sediul debitorului sau locul unde urmează să se facă executarea (pct. 20, Decizia C.C.R. nr. 348/2014).
Dispozițiile art. 650 alin. 1 C.proc.civ. nu au fost modificate de către legiuitor anterior Legii nr. 138/2014, astfel încât au fost suspendate de drept, iar efectele lor juridice au încetat la expirarea termenului de 45 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că, în lipsa unui text care stabilește în mod expres instanța de executare, devin aplicabile prevederile art. 107 C.proc.civ., dreptul comun în materie de competență teritorială, care instituie competența instanței în circumscripția căreia domiciliază sau își are sediul pârâtul.
Astfel fiind, în materia încuviințării executării silite instanța de executare este reprezentată de instanța unde își are sediul sau domiciliul debitorului, în acord și cu Decizia C.C.R. nr. 348/2014.
În speță, instanța constată faptul că executorul judecătoresc a sesizat instanța unde își are sediul terțul poprit.
În acest sens, instanța reține faptul că art. 781 alin. 1 C.proc.civ. stabilește competența organului de executare în vederea înființării popririi, care poate fi un executor judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel unde își are domiciliul sau sediul debitorul ori terțul poprit, însă textul precitat nu stabilește o altă instanță de executare în ipoteza executării silite prin modalitatea popririi, astfel încât competența se stabilește, potrivit dreptului comun, la sediul sau domiciliul debitorului.
Concluzionând, instanța reține faptul că, ulterior Deciziei C.C.R. nr. 348/2014, instanța competentă să încuviințeze executarea silită, inclusiv în ipoteza executării silite prin modalitatea popririi, este instanța unde își are sediul sau domiciliul debitorului, fără a avea relevanță domiciliul sau sediul terțului poprit.
Instanța mai observă faptul că, în ceea ce privește titlul executoriu dedus judecății, a fost deja dispusă încuviințarea executării silite, prin toate formele, de către Judecătoria Sectorului 5 București, însă analizarea unei eventuale lipse de interes poate fi efectuată doar de către instanța competentă.
Față de toate aceste considerente, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, în circumscripția căreia se află sediul debitorului.
DISPUNE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București, invocată de instanță din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei formulata de B. N. D. împotriva debitorului ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLIE B. prin DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI la cererea creditorului . SRL în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi,13.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
T. C. R. T. I.
Red./Dact. Jud. R.T.C./3ex
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3250/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3509/2015. Judecătoria... → |
|---|
