Contestaţie la executare. Sentința nr. 765/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 765/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 765/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 765
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2015
Instanța constituită din: Președinte - VERONICA SÎRBU Grefier – V. V.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă privind pe contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală, în contradictoriu cu intimatul M. V., având ca obiect contestație la executare și suspendarea executării silite.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 07.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța – având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1 din codul de procedură civilă (în continuare C.p.c.), a amânat pronunțarea la data de 22.01.2015, când – în aceeași compunere – a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 30.08.2013 sub nr._/302/2013 contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat în contradictoriu cu intimatul M. V. contestație la executare împotriva executării silite pornite în dosarul de executare nr. 155/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc Casagranda-S. A., solicitând instanța să dispună:
anularea somației emise la data de 12.08.2013 și a formelor de executare;
și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, conform prevederilor art. 718 alin. 1 C.p.c.
În motivare, contestatoarea a arătat, în primul rând, că somația este informă, deoarece nu a fost întemeiată pe prevederile Codului de procedură civilă, ci pe un act normativ care reglementează o facilitate la plată, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii. Aceasta a adăugat că art. 2 din O.G. nr. 22/2002 prevede doar un termen de grație de 6 luni, actele de executare trebuind însă să îndeplinească cerințele Codului de procedură civilă.
În al doilea rând, contestatoarea a învederat faptul că sentința civilă care reprezintă titlul executoriu nu este irevocabilă, împotriva acestuia contestatoarea formulând recurs care nu a fost încă soluționat. Aceasta a subliniat că în susținerea recursului s-a motivat că nu există un raport creditor-debitor între debitorul inițial și contestatoare și că raporturile juridice dintre contestatoare și D.G.F.P. C.-S. sunt raporturi de drept public, guvernate de normele dreptului administrativ, neputând fi asimilate unor raporturi juridice de drept privat, în cadrul cărora contestatoarea să datoreze sume de bani debitoarei inițiale.
S-a făcut trimitere la Ordonanța de urgență nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, arătând că se prevede posibilitatea ca plata sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești să se realizeze eșalonat.
Cu privire la suspendarea executării, contestatoarea a precizat că executarea silită este vădit nelegală, producând prejudicii instituției.
În drept, contestatoarea a invocat Codul de procedură civilă, O.G. nr. 22/2002 și O.U.G. nr. 71/2009, solicitând judecarea în lipsă.
Contestația la executare este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 7 din O.G. nr. 22/2002.
Aceasta a anexat cererii copii de pe actele din dosarul de executare.
Intimatul a depus întâmpinare la data de 26.08.2014, prin care a solicitat respingerea contestației la executare și a cererii de suspendare a executării silite.
Acesta a invocat, în primul rând, excepția netimbrării, deoarece contestația la executare nu are ca obiect venituri publice, neputând fi incidente nici art. 30 din Ordonanța de urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și nici art. 229 din Codul de procedură fiscală.
În al doilea rând, intimatul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece contestatoarea are calitatea de terț poprit care nu s-a conformat sentinței de validare a popririi, iar – în virtutea art. 786 alin. 5 C.p.c. – aceasta nu poate formula contestație la executare.
Totodată, intimatul a invocat și excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București și excepția tardivității.
Pe fond, intimatul a arătat că, în ce privește executarea silită pornită în dosarul de executare nr. 123/2012 al B.E.J. N. N., a fost admisă contestația la executare formulată de D.G.F.P. C.-S. prin mandatar procesual M.F.P. prin sentința civilă nr. 2136/30.09.2013 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ *, menținută în recurs de Tribunalul Reșița. Cu toate acestea, având în vedere părțile și obiectul, intimatul a subliniat că nu există autoritate de lucru judecat.
În acest sens, acesta a învederat că în dosarul Judecătoriei Reșița contestator debitor este D.G.F.P. C. S., iar nu ANAF sau Ministerul de Finanțe, iar creditor intimat – Sindicatul D.G.F.P. C. S., executarea silită fiind pornită la inițiativa acestui din urmă creditor.
Intimatul a adăugat că este absurdă afirmația contestatoarei în sensul că nu există o creanță certă și lichidă, deoarece admiterea unei acțiuni în pretenții nu poate viza altceva decât o sumă determinabilă.
Acesta a mai arătat și că nu au fost nesocotite dispozițiile art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 22/2002, întrucât – pe lângă faptul că intimatul creditor a respectat această procedură – contestatoarea își invocă propria culpă, deoarece de la data rămânerii irevocabile a titlului executoriu inițial, nici D.G.F.P. C.-S. și nici contestatoarea nu au făcut niciun demers în vederea achitării debitului. În acest sens, intimatul a invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele Ș. contra României, C. contra României și Bourdov contra Rusiei.
Cu privire la același aspect, intimatul a mai arătat că în peste 4 ani nu s-a făcut niciun demers în vederea achitării debitului, situația fiind discriminatorie prin raportare la celelalte D.G.F.P. județene (B., O.) care au achitat integral sumele datorate.
Argumentul contestatoarei privind caracterul definitiv și executoriu, dar nu irevocabil al sentinței civile de validare a popririi, a fost apreciat ca neîntemeiat de intimat, acesta arătând că forța executorie a titlului fiind de la lege, executarea fiind legal derulată cu respectarea art. 377 alin. 1 pct. 1 și 24 C.p.c.
În ce privește argumentul contestatoarei privind incidența O.U.G. nr. 71/2009, intimatul a subliniat că din nou contestatoarea își invocă propria culpă, deoarece nu s-a procedat nici la recunoașterea creanței și la eșalonarea acesteia, urmărindu-se doar eșalonarea nejustificată a plăților.
Intimatul a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriu.
Ca urmare a dispoziției instanței, la data de 18.03.2014 a fost depus dosarul de executare nr. 155/2013 al B.E.J. Casagranda-S. A. (fila 37 și urm.).
Prin sentința civilă nr. 2106/03.04.2014 Judecătoria Sectorului 5 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, pe rolul căreia dosarul s-a înregistrat la data de 04.06.2014 sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 07.01.2014 instanța a soluționat excepțiile invocate de intimată prin întâmpinare.
Analizând lucrările dosarului, prin prisma cererii formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea înregistrată la executorul judecătoresc la data de 09.08.2013, intimatul creditor a solicitat executarea silită a contestatoarei debitoare în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3798/26.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._, definitivă și executorie (fila 38).
Prin această sentință (fila 40 și urm.) a fost admisă cererea de validare a popririi formulată de intimatul creditor, a fost validată poprirea înființată în dosarul de executare nr. 820/2012 al B.E.J. Casagranda-S. A. asupra sumelor de bani datorate debitorului Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. de terțul poprit (contestatoarea din prezentul dosar) până la concurența sumei de 62.520 lei, drepturi conform titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C.-S. și cheltuieli de executare.
Prin încheierea din data de 09.08.2013 executorul judecătoresc a admis cererea și a dispus deschiderea dosarului de executare silită nr. 155/2013 (fila 45).
Prin somația de plată nr. 155/12.08.2013 (fila 46) a fost somată contestatoarea să achite debitul.
În drept, față de obiectul cererii de chemare în judecată și de argumentele invocate de părți, instanța face trimitere la dispozițiile relevante în materie din Codul de procedură civilă:
„Art. 711. (1) Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.
Art. 712. (1) Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
(2) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Art. 718. (1) Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată.
Art. 780. (1) Sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului ori deținute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, în condițiile art. 732 alin. (1), pot fi poprite și bunurile mobile corporale ale debitorului deținute de un terț în numele său.
Art. 786. (5) Terțul poprit nu va putea face contestație împotriva popririi. El își va formula apărările în instanța de validare.”
Conform Ordonanței de urgență nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar:
„Art. 1. - (1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
(3) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S..
(4) În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, prin sectorul bugetar se înțelege autoritățile și instituțiile publice a căror finanțare se asigură astfel:
a) integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;
b) din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;
c) integral din venituri proprii.”
În speță, instanța reține că în prezenta contestație la executare se critică executarea în baza unei sentințe executorii de validare a popririi (sentința civilă nr. 3798/26.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București) înființate în temeiul unui titlu executoriu (sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C.-S.) aflat la baza altui dosar de executare (nr. 820/2012 al B.E.J. Casagranda-S. A.), invocându-se – în esență – critici legate de calitatea de terț poprit a contestatoarei, precum și aspecte legate de întinderea sumei ce trebuie executată în baza titlului executoriu inițial.
În acest sens, instanța arată că nu poate primi argumentele contestatoarei privind faptul că debitorul inițial nu mai poate fi executat și că nu este determinată în mod cert câtimea creanței inițiale, deoarece acestea sunt motive ce țin de fondul obligației care se execută și sunt argumente care se invocă în căile de atac împotriva titlului executoriu respectiv sau în cadrul litigiului privind validarea de poprire. De altfel, contestatoarea însăși a afirmat că acesta este fundamentul recursului declarat împotriva sentinței civile ce reprezintă titlul executoriu.
Conform art. 786 alin. 5 C.p.c., sus-citat, terțul poprit nu poate formula contestație la executare. Deși contestatoarea are calitate procesuală activă de a formula prezenta contestație, întrucât este debitor în baza sentinței de validare a popririi, anumite motive ale contestației la executare se erijează într-o veritabilă critică la adresa sentinței de validare, aspect ce nu poate fi analizat decât în cadrul validării de poprire sau în căile de atac împotriva acestei hotărâri.
Pe cale de consecință, instanța constată că sunt inadmisibile în procedura privind soluționarea contestației la executare următoarele motive invocate de contestatoare: faptul că sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C.-S. nu cuprinde o creanță certă și lichidă și faptul că debitorul inițial nu mai poate fi executat. Acestea sunt argumente ce se analizează pe fondul creanței de instanța de validare de poprire.
De asemenea, sunt inadmisibile în procedura contestației la executare criticile în sensul că între contestatoare și debitorul inițial nu există raporturi juridice de natură obligațională care să permită înființarea unei popriri. Toate acestea se pot invoca de contestatoare doar în cadrul litigiului de validare a popririi, în primă instanță și în căile de atac.
Analizând veritabilele motive ale contestației la executare, instanța arată – în primul rând – cu privire la faptul că somația de plată nu a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Codului de procedură civilă, ci pe acelea ale O.G. nr. 22/2002, că nu s-a dovedit de contestatoare vreo vătămare în acest sens, aceasta limitându-se la a indica aceste lipsuri ale somației.
În al doilea rând, referitor la faptul că sentința civilă care reprezintă titlul executoriu nu este irevocabilă, instanța nu poare reține drept întemeiat acest motiv, deoarece sentința este executorie. În eventualitatea casării sentinței, contestatoarea are la îndemână o cerere de întoarcere a executării, în cazul în care sumele datorate au fost efectiv executate.
În ce privește argumentul posibilității eșalonării plății conform O.U.G. nr. 71/2009, sus-citată, instanța arată că aceasta are în vedere „drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011”. În prezenta contestație se contestă executarea silită începută în baza sentinței civile pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București, de validare a popririi. Ceea ce se execută nu sunt drepturile salariale în baza titlului executoriu anterior obținut de creditor, ci obligația contestatoarei care decurge din sentința de validare a popririi. Acest aspect determină ca respectivul act normativ să nu fie aplicabil în prezenta cauză.
Referitor la aspectul că ANAF nu a fost parte decât în procedura de validare a popririi, instanța subliniază încă o dată faptul că prezenta executare silită are în vedere sentința de validare a popririi în baza unui titlu executoriu în care ANAF nu a fost parte, fiind doar terț poprit. În prezenta contestație aceasta nu mai are calitatea de terț poprit, alternarea argumentelor tipice procedurii de validare a popririi cu cele specifice contestației derivând tocmai din confuzia contestatoarei cu privire la cele două proceduri distincte (executarea silită în care aceasta este terț poprit și prezenta executare în care este debitor în baza sentinței de validare obținute de creditor în cea dintâi executare) pe care aceasta le privește și la care face referire global.
Față de cele ce preced, apreciind argumentele invocate prin contestație ca fiind neîntemeiate, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
Referitor la suspendarea executării silite până la soluționarea contestației, având în vedere faptul că va fi soluționat capătul de cerere privind contestația la executare, instanța va respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.
În temeiul principiului disponibilității, instanța va lua act că intimatul și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, ., Sector 5, în contradictoriu cu intimatul M. V., cu domiciliul procesual ales la E. C. – Cabinet de Avocat, în București, ., ., ..
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite.
Ia act că intimatul și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii, cerere de apel care se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
V. S. V. V.
Red. Tehnored. 27.03.2015/V.S./4 Ex./2 Ex.
| ← Anulare act. Hotărâre din 19-01-2015, Judecătoria SECTORUL 4... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 764/2015. Judecătoria... → |
|---|
