Contestaţie la executare. Sentința nr. 1188/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1188/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 1188/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
….
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1188
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 29.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – I. O. P.
GREFIER – D. L. E.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile privind pe contestatoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ în contradictoriu cu intimata P. O. C., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică de la termenul din 08.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de azi, 29.01.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 18.09.2013 contestatoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a solicitat, în contradictoriu cu intimata P. O. C., anularea executării silite și a actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 209/2013 al B. Casagranda-S. A., inclusiv a somației din data de 05.09.2013.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că somația este informă întrucât nu a fost întemeiată pe prevederile Codului de procedură civilă, ci pe un act normativ care reglementează o facilitate la plată, respectiv, OG 22/2002, și nu respectă cerințele de formă reglementate de dreptul comun.
A susținut că sentința civilă nr. 6654/25.07.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, ce constituie titlu executoriu, nu este irevocabilă, întrucât a fost atacată cu recurs, ce nu a fost soluționat. A precizat că prin cererea de recurs a invocat faptul că nu are calitatea de terț poprit, singura instituție obligată la plată fiind Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S..
A mai arătat că în cauză sunt incidente prevederile OUG 71/2009, plata creanței urmând a se efectua în raport cu tranșele stabilite prin lege.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 și urm. Cod procedură civilă.
Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării, excepția necompetenței materiale și excepția inadmisibilității, iar pe fond a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, întrucât a procedat la emiterea somației pentru a da posibilitate debitoarei să procure fondurile în vederea plății, obligație ce nu a fost îndeplinită.
De asemenea, a susținut că nu este incidentă cauza D. c. României, nefiind achitată vreo tranșă din cele prevăzute de OUG 71/2009.
Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că, în baza aceluiași titlu executoriu, a fost pornită executarea silită de către Sindicatul Direcției Financiare C.-S., din care face parte și intimata, fiind format dosarul de executare nr. 123/2012 al B. N. N..
Împotriva actelor de executare emise în dosarul respectiv a formulat contestație la executare debitoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S., contestație admisă prin sentința civilă nr. 2136/2012 pronunțată de Judecătoria Reșița, irevocabilă prin respingerea recursului, prin care s-a dispus anularea actelor de executare.
În paralel cu procedura de executare menționată mai sus, în mod individual, creditoarea a demarat o nouă executare silită, prin intermediul B. Casagranda-S. A., fiind format dosarul de executare nr. 855/2012.
A susținut contestatoarea că, din moment ce prima executare a fost desființată întrucât titlul executoriu nu cuprinde o creanță certă și lichidă, sunt nule și actele de executare emise de B. Casagranda-S. A.. Atâta timp cât titlul de creanță nu poate fi opus debitoarei inițiale, este nelegală executarea pornită împotriva terțului poprit, în baza sentinței prin care s-a validat poprirea.
Prin sentința civilă nr. 3547/28.05.2014, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, pe rolul căreia a fost înregistrată la data de 04.08.2014 sub nr._ /2015.
Instanța, prin încheierea de ședință pronunțată la data de 08.01.2015, a respins ca neîntemeiate excepția netimbrării și excepția inadmisibilității, ambele invocate de intimată prin întâmpinare.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Au fost atașate actele din dosarul de executare nr. 209/2013 al B. Casagranda-S. A..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6654/25.07.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, instanța a admis în parte cererea de validare a popririi formulată de creditoarea P. O. C., a validat poprirea înființată în dosarul de executare nr. 855/2012 al B. Casagranda-S. A. și a obligat terțul poprit Agenția Națională de Administrare Fiscală (A.N.A.F.) să plătească creditoarei suma de 55.272 lei, plus cheltuielile de executare.
În temeiul acestui titlu executoriu, la data de 03.09.2013 creditoarea a solicitat începerea executării silite împotriva A.N.A.F., fiind format dosarul de executare nr. 209/2013 al B. Casagranda-S. A..
Executarea a fost încuviințată prin încheierea din 17.09.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2013.
La data de 05.09.2013 a fost emisă somația prin care i s-a pus în vedere debitoarei să plătească creditoarei suma de 55.272 lei, act de executare comunicat la data de 06.09.2013.
Prin adresa din data de 03.12.2013 executorul judecătoresc a înființat poprirea asupra sumelor datorate contestatoarei de către o . terți popriți, până la concurența sumei totale de 61.705 lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare, stabilite prin încheierea emisă la aceeași dată.
Instanța apreciază că în cauză sunt aplicabile prevederile OG nr. 22/2002, întrucât ne aflăm în prezența unei creanțe stabilite prin titlu executoriu în sarcina unei instituții publice.
În conformitate cu art. 2 din acest act normativ, creditorul va comunica debitorului o somație, iar în cazul în care plata nu se face din cauza lipsei fondurilor, debitorul are la dispoziție un termen de 6 luni pentru a-și îndeplini obligația, termen care curge de la data primirii somației.
Se constată că intimata creditoare a îndeplinit obligația prevăzută mai sus, comunicând debitoarei somația, în condițiile cerute de lege. Trebuie menționat că în cuprinsul somației executorul judecătoresc face referire expresă la faptul că plata urmează a fi efectuată în termenul prevăzut de OG nr. 22/2002, punând în vedere debitoarei să efectueze demersurile în vederea executării obligației.
Procedura reglementată de OG nr. 22/2002 nu este o procedură distinctă de cea de drept comun, ci se completează cu aceasta.
Întrucât debitoarea nu a comunicat executorului situația fondurilor de care dispune, creditoarea este îndreptățită să continue executarea potrivit dreptului comun. Dispozițiile OG nr. 22/2002 nu instituie un termen de grație în favoarea debitorilor, ci permit amânarea plății în situația în care nu există fondurile necesare, împrejurare care trebuie însă adusă la cunoștința executorului.
Pe de altă parte, analizând conținutul somației se poate constata că aceasta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 678 Cod procedură civilă, inclusiv cele de la alin. 1 lit. a-g, l și m, prevăzute sub sancțiunea nulității.
În ceea ce privește lipsa caracterului irevocabil al sentinței civile nr. 6654/25.07.2013 pronunțate de Judecătoria Sectorului 5 București, prin care s-a validat poprirea, instanța apreciază că această hotărâre judecătorească era executorie, fiind definitivă, conform art. 376 alin. 1 coroborat cu art. 377 alin. 1 pct. 1 Vechiul Cod de procedură civilă.
Potrivit art. 460 alin. 4 Vechiul Cod de procedură civilă, în caz de nerespectare a acestor obligații, executarea silită se va face împotriva terțului poprit, pe baza hotărârii de validare ce constituie titlu executoriu.
În schimb, sunt întemeiate apărările contestatoarei referitoare la nulitatea actelor de executare ca urmare a neîntrunirii cerințelor legale pentru începerea executării, creanța nefiind certă și lichidă.
Trebuie menționat că debitul pus în executare a fost stabilit prin sentința civilă nr. 1843/2008 pronunțată de Tribunalul C.-S., irevocabilă prin respingerea recursului, prin care pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. a fost obligată să plătească reclamanților, printre care și creditoarea din cauza de față, drepturile bănește reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 22.03.2004 – 28.10.2008.
Împotriva debitoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. a fost pornită executarea silită de către Sindicatul Direcției Financiare C.-S., din care face parte și intimata, fiind format dosarul de executare nr. 123/2012 al B. N. N..
Debitoarea a formulat contestație la executare, iar prin sentința civilă nr. 2136/30.09.2013, pronunțată de Judecătoria Reșița, irevocabilă prin decizia civilă nr. 67/05.03.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S., a fost admisă contestația și s-a dispus anularea actelor de executare emise de B. N. N..
S-a reținut că debitul urmărit nu reprezintă o creanță certă și lichidă având în vedere că instanța de fond nu a menționat cuantumul celor două suplimente, iar o instanță nu poate suplini voința legiuitorului, în sensul de a stabili suplimentele la un procent de 25%, astfel cum au solicitat creditorii prin intermediul executorului judecătoresc.
S-a arătat fără echivoc că sentința respectivă nu poate fi pusă în executare, drepturile recunoscute reclamanților fiind doar drepturi „virtuale”, atâta timp cât legiuitorul nu intervine pentru a stabili care este procentul corespunzător suplimentelor respective.
Este important de precizat că sumele urmărite în executarea silită pornită de B. N. N. au fost stabilite pe baza unor tabele întocmite de funcționari din cadrul Direcției Financiare C.-S.. Cu privire la aceste înscrisuri instanța de recurs a statuat că nu pot constitui acte de recunoaștere a creanței și nici acte administrative emanând de la debitoare sau opozabile acesteia, prin care să fie, în mod neechivoc, cuantificate cele două suplimente, fapt ce conduce la lipsa caracterului lichid al creanței.
Prin urmare, instanța constată că prin sentința civilă nr. 2136/30.09.2013, pronunțată de Judecătoria Reșița, irevocabilă prin decizia civilă nr. 67/05.03.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S., s-a statuat cu putere de lucru judecat faptul că executarea silită pornită în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1843/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul C.-S. este nelegală, deoarece executarea nu poate porni din cauza lipsei unei creanțe lichide, respectiv, a unei creanțe care nu poate fi determinată sau determinabilă.
În aceste condiții, atâta timp cât executarea silită pornită de intimată în dosarul de executare nr. 855/2012 al B. Casagranda-S. A. a avut la bază același tabel întocmit de lucrători din cadrul Direcției Financiare C.-S., cu privire la care o instanță s-a pronunțat deja în mod irevocabil în sensul că nu poate constitui un temei pentru determinarea cuantumului creanței, începerea executării silite împotriva contestatoarei nu poate fi primită.
Așa cum s-a subliniat în mod corect de către contestatoare, o creanță care nu este opozabilă debitoarei inițiale nu poate fi pusă în executare împotriva terțului poprit, care a dobândit calitatea de debitor în urma validării popririi.
Faptul că executarea pornită de B. N. N. a fost solicitată de sindicat nu înlătură puterea de lucru judecat, deoarece sindicatul a avut legitimitate procesuală dată de lege de a acționa în numele membrilor de sindicat, legitimitate recunoscută de art. 28 din Legea nr. 61/2011: „Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.”
Pe de altă parte, împrejurarea că actele de executare emise în dosarul de executare nr. 855/2012 nu au fost desființate nu împiedică instanța să constate nulitatea actelor de executare întocmite împotriva contestatoarei în dosarul de executare nr. 209/2013, atâta timp cât suntem în prezența unei cauze care atrage nulitatea absolută, și anume, lipsa unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Pe cale de consecință, instanța va admite contestația la executare, va anula executarea silită pornită în dosarul de executare nr. 209/2013 al B. Casagranda-S. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția netimbrării și excepția inadmisibilității ca neîntemeiate.
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul in București, ., sector 5, în contradictoriu cu intimata P. O. C., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat E. C., cu sediul în București, ., ., ..
Anulează executarea silită pornită în dosarul de executare nr. 209/2013 al B. Casagranda-S. A..
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.jud.I.P./Dact.D.E./4ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1186/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1205/2015. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
