Contestaţie la executare. Sentința nr. 7194/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7194/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 7194/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 7194
Ședința publică din data de 29.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte: F. V.
Grefier: A. G. B.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulată de contestatoarea DIRECȚIA DE I. A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, în contradictoriu cu intimații . ALL IFN SA și CHENEREȘ D., având ca obiect contestație la executare – suspendare executare silită.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 22.05.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 29.05.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.03.2015, contestatorul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în contradictoriu cu intimata-creditoare . All IFN SA și cu intimata-debitoare Chenereș D., a solicitat anularea executării silite inițiate de B. M. C. în dosarul nr. 240/2015, anularea tuturor actelor de executare efectuate în acest dosar execuțional și anularea încheierii de încuviințare a executării silite, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
În motivare contestatorul a arătat, în esență, că prin ordonanța nr. 17/D/P/20.02.2013 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunului imobil ce face obiectul procedurii execuționale contestate, respectiv apartamentul nr. 24 situat în București, . nr. 2, ., ., identificat prin nr. cadastral_-C1-U31, înscris în cartea funciară_-C1-_ București Sectorul 4, măsura fiind notată în cartea funciară.
Contestatorul a precizat că prin rechizitoriul întocmit la 05.09.2014 în dosarul nr. 17/D/P/20.02.2013, Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală a dispus trimiterea în judecată a inculpatei Chenereș D. pentru comiterea mai multor infracțiuni, iar în temeiul art. 330 C.p.p. s-a solicitat Tribunalului București menținerea măsurii asigurătorii luate.
Acesta a menționat că se impune suspendarea executării silite întrucât eventuala scoatere a imobilului din patrimoniul debitoarei, anterior soluționării contestației, ar face extrem de dificilă restabilirea situației anterioare, existând riscul prejudicierii iremediabile a intereselor titularului sechestrului asigurător.
Contestatoarea a precizat următoarele aspecte:
Deși din punct de vedere legal sechestrul asigurător penal nu a fost ridicat pe calea prevăzută de lege, respectiv art. 250 C.p.p., în fapt, prin declanșarea procedurii de executare silită și prin întocmirea actelor de executare, creditoarea și executorul judecătoresc neagă existența în ordinea juridică a actelor procesuale penale prin care a fost instituită și pusă în aplicare măsura asigurătorie.
Din moment ce creditoarea nu a contestat existența sechestrului asigurător, acceptă măsura este în vigoare, însă, faptic, acționează ca și cum aceasta nu s-ar afla în ființă.
Măsurile asigurătorii penale constituie măsuri procesuale cu caracter real, întrucât pe perioada activității lor au ca efect indisponibilizarea bunurilor asupra cărora au fost instituite și împiedică încheierea oricărui act juridic civil având ca efect înstrăinarea acestora, inclusiv executarea silită, efectul de indisponibilizare răsfrângându-se asupra întregii situații (realități) juridice a bunurilor, inclusiv asupra oricărei sarcini a terților cu privire la acestea.
Totodată, interesul ocrotit de sechestrul asigurător penal este unul general, spre deosebire de sarcinile civile (ipotecă, gaj), care sunt instituite convențional, pentru protejarea unui singur creditor în raport de actele debitorului care îi pot vătăma interesele.
Sechestrul asigurător prevăzut de art. 249 N.C.p.p. (fost art. 163 C.p.p.) natura juridică a unei sarcini civile ori a unui act asimilat acesteia, ci a unui act procesual penal de indisponibilizare a bunurilor asupra cărora a fost instituit, iar indisponibilizarea generată de instituirea sechestrului asigurător asupra bunului imobil în cauză vizează atât efectele actelor civile anterioare, cât și pe cele ale actelor ulterioare aplicării măsurii respective.
Raportat la natura sa juridică, sechestrul asigurător instituit prin ordonanța nr. 17/D/P/2013 din 20 februarie 2013 poate fi contestat exclusiv pe calea procedurală prevăzută de art. 250 N.C.p.p., de orice persoană interesată (inclusiv de creditoare), legiuitorul având astfel în vedere protejarea intereselor tuturor persoanelor care pot pretinde un drept asupra bunului.
Până când sechestrul asigurător nu este ridicat de organul judiciar penal competent, nu poate fi inițiată nici o altă procedură judiciară cu privire la bunul respectiv, întrucât acesta ar fi scos de sub efectul de indisponibilizare pe o cale neprevăzută de lege.
Eventuala ordine de preferință a creanțelor poate fi pusă în discuție și analizată numai după ridicarea definitivă a sechestrului asigurător penal, care nu reprezintă o măsură cu caracter dispozitiv, ci imperativ.
Bunul se află în afara circuitului civil până la soluționarea cauzei în mod definitiv, după cum prevede art. 397 N.C.p.p.; așadar, în ipoteza instituirii unui sechestru asigurător în baza art. 249 N.C.p.p., nu se înlătură dreptul de urmărire preferențială al creditorului ipotecar, ci are loc, ope legis, o temporizare a executării silite.
Anterior soluționării definitive a procesului penal, ordinea și data înscrierii sechestrului asigurător penal în cartea funciară nu prezintă nici un fel de relevanță pentru existența și efectele sale.
Nu se poate efectua pe cale civilă o analiză a concursului dintre creanța creditoarei și sechestrul asigurător penal al cărui titular este Ministerul, Public - P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, întrucât este vorba de două instituții distincte de drept substanțial, una de natură civilă, cealaltă de natură penală, competentă a se pronunța asupra oricărei chestiuni legate de sechestru fiind doar instanța penală.
În ipoteza adjudecării bunului la licitație publică, acesta nu trece liber de „sarcini" în proprietatea adjudecatarului, ci grevat de sechestrul asigurător penal (desigur, atâta vreme cât acesta nu a fost ridicat de organul judiciar penal competent pe calea prevăzută de lege).
A primi argumentele creditoarei ar însemna ca executorul judecătoresc să poată dispune ridicarea sechestrului asigurător penal prin întocmirea actului de adjudecare, ceea ce ar genera o stare de anomie.
În concluzie, executarea silită inițiată în dosarul nr. 240/2015 și actele de executare emise reprezintă formele/modalitățile exprese, însă indirecte, prin demersuri de natură procesual civilă, de contestare a măsurii asigurătorii și, mai cu seamă, a efectelor ei legale - inadmisibile și, implicit, nelegale prin raportare la art. 249 N.C.p.p. și la art. 250 N.C.p.p.
A reține contrariul ar însemna ca instanța civilă să se pronunțe în mod implicit asupra legalității și efectelor măsurilor asigurătorii penale.
Încheierea de încuviințare a executării este nelegală, întrucât autorizează
executarea silită a unui bun imobil indisponibilizat prin instituirea sechestrului asigurător penal și, ca atare, neurmăribil în accepțiunea art. 812 alin. 4 C.p.c, lipsind de eficiență, pe cale civilă, o măsură procesual penală.
În drept, au fost invocate prevederile art. 711 alin. 1 și 3, art. 718 alin. 1, art. 92 alin. 6 C.p.c., art. 249, art. 250 C.p.p.
În dovedire, contestatoarea a anexat la dosar înscrisuri.
În temeiul art. 7 din O.G. nr. 22/2002, prezenta contestație este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru și în ceea ce privește plata cauțiunii.
Prin întâmpinarea depusă la data de 22.04.2015, intimata . All IFN SA a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere care vizează anularea executării silite înseși (arătând că aceasta poate avea loc doar atunci când nu sunt respectate dispozițiile legale privitoare la executarea silită, or nu aceasta este situația în speță), iar pe fond a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În motivare intimata a arătat, în esență, că o măsură asigurătorie, indiferent de organul care a aplicat-o, nu este de natură să justifice refuzul executorului de a încuviința executarea silită, astfel că încheierea de încuviințare a executării este legală și temeinică.
A precizat că susținerea contestatorului potrivit căreia nu poate fi inițiată nicio altă procedură judiciară cu privire la bun până când sechestrul asigurător nu este ridicat de organul judiciar competent este neîntemeiată, deoarece sechestrul penal are în vedere interdicția suspectului, a inculpatului sau a părții responsabile civilmente de a face acte de dispoziție voluntare asupra bunurilor ce fac obiectul sechestrului și nicio dispoziție legală nu este de natură să împiedice executarea silită în asemenea situații.
Intimata a apreciat că nici interesul general al statului și nici natura măsurii asigurătorii nu pot fi invocate pentru a anula sau împiedica o executare silită care se desfășoară în temeiul unui titlu executoriu, cu atât mai mult când acesta este dublat de un contract de ipotecă.
Intimata Chenereș D. nu a depus întâmpinare.
La data de 21.05.2015, contestatorul a depus răspuns la întâmpinare prin care a reluat, în esență, cele susținute prin cererea formulată. A depus practică judiciară în acest sens.
Intimata creditoare a depus la dosar concluzii scrise.
Având în vedere că dosarul de executare nr. 240/2015 a fost depus în cadrul dosarului nr._/4/2015, între aceleași părți, având ca obiect suspendarea provizorie a executării, instanța nu a mai considerat necesară depunerea acestuia și în cadrul prezentului dosar.
Analizând actele dosarului, prin prisma aspectelor invocate, pe baza dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 19.02.2015 creditoarea intimată E. C. 4 All IFN SA a solicitat B.E.J. M. C. declanșarea executării silite împotriva debitoarei Chenereș D., în baza titlurilor executorii reprezentate de contract de credit de consum garantat cu ipotecă imobiliară nr. B/452/20.08.2012, contract de ipotecă imobiliară autentificat cu nr. 1935/20.08.2012, contract de credit de consum garantat cu ipotecă imobiliară nr. B/523/08.11.2012 și contract de ipotecă imobiliară autentificat cu nr. 2873/08.11.2012, pentru o creanță în cuantum de 8.721,71 euro.
La data de 19.02.2015, executorul judecătoresc a admis cererea creditoarei și a încuviințat executarea silită, fiind format dosarul nr. 240/2015.
Titlurile executorii menționate mai sus au fost învestite cu formulă executorie prin încheierea nr. 2663/21.01.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
La data de 19.02.2015 debitoarea a fost înștiințată despre declanșarea executării silite împotriva sa, aceasta fiindu-i comunicată la data de 23.02.2015.
Prin Încheierea nr._/21.08.2012, a fost intabulat în favoarea creditoarei dreptul de ipotecă în valoare de 4.500 euro plus celelalte obligații de plată aferente asupra apartamentului nr. 24 situat în București, . nr. 2, ., ., identificat prin nr. cadastral_-C1-U31, înscris în cartea funciară_-C1-_ București Sectorul 4, proprietatea debitoarei Chenereș D., iar prin_/09.11.2012 fost intabulat în favoarea creditoarei dreptul de ipotecă în valoare de 1.500 euro plus celelalte obligații de plată aferente asupra aceluiași imobil.
Prin încheierea din data de 17.03.2015, executorul judecătoresc a desemnat un expert în vederea stabilirii valorii de circulație a imobilului menționat, în vederea vânzării acestuia la licitație.
Prin Ordonanța din data de 20.02.2013 emisă de Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală, s-a dispus instituirea sechestrului asupra imobilului menționat, iar inculpata Chenereș D. a fost trimisă în judecată, cauza formând obiectul dosarului nr._/3/2014 aflat pe rolul Tribunalului București, iar măsura sechestrului asigurător nu a fost ridicată de instanță.
Această măsură a fost înscrisă în Cartea Funciară a imobilului la data de 01.03.2013, figurând ca titular al măsurii P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității capătului de cerere care vizează anularea executării silite înseși, instanța reține că aceasta este neîntemeiată, față de prevederile art. 712 alin. 1 C.p.c. (potrivit căruia „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”), astfel că o va respinge pentru acest motiv.
Pe fondul cauzei, instanța constată că măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii ori a executării cheltuielilor judiciare, până la concurența valorii probabile a pagubei, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor.
În cauza de față instanța apreciază că aceste măsuri asigurătorii sunt măsuri de indisponibilizare și conservare a bunurilor de natură să împiedice suspectul sau inculpatul ca, în timpul procesului, să ascundă, distrugă, înstrăineze ori să sustragă de la urmărire bunurile ce formează obiectul litigiului, fiind mijloace procesuale care au ca scop numai asigurarea posibilității de realizare efectivă a executării silite, dacă se va obține titlu executoriu, în favoarea părții civile din procesul penal (sau, după caz, a statului), prin indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale inculpatului.
Astfel, partea civilă sau statul, în cursul unui proces penal nu dețin un titlu executoriu, ci doar beneficiază de o măsură de indisponibilizare și conservare care poate împiedica învinuitul sau inculpatul să distrugă ori să înstrăineze bunurile asupra cărora s-a instituit sechestrul.
În cadrul procesului penal, măsurile asigurătorii au caracterul de indisponibilizare a bunurilor mobile sau imobile ale suspectului sau inculpatului, iar instanța apreciază că instituirea sechestrului asigurător în procesul penal nu poate duce la suspendarea legală a executării silite în cazul în care un alt creditor ce deține un titlu executoriu împotriva suspectului sau inculpatului a solicitat executarea silită a imobilului sechestrat, întrucât cauzele privind suspendarea legală a executării silite sunt expres și limitativ prevăzute de lege, iar printre acestea nu se regăsesc și cele privind instituirea unui sechestru asigurător penal asupra bunurilor mobile sau imobile ale persoanei urmărite penal.
În opinia instanței, instituirea unui sechestru asigurător penal asupra bunurilor mobile sau imobile are drept scop mai degrabă împiedicarea suspectului sau inculpatului de a-și risipi averea, iar nu de a împiedica un creditor ce deținea deja un titlu executoriu în a-și valorifica dreptul de creanță pentru care avea instituită și o garanței anterior luării măsurii sechestrului.
Instanța apreciază că existența unui sechestru penal nu poate fi reținută în justificarea anulării executării contestate, deoarece sechestrul asigurător poate fi instituit în scopul apărării creditorului de faptele frauduloase provenind de la debitorul său și nu indisponibilizează bunurile debitorului în mod absolut, în defavoarea altor debitori.
De asemenea, instanța reține că interdicția de înstrăinare instituită prin măsura asigurătorie privește doar transmiterea voluntară a proprietății și îl vizează doar pe proprietarul bunului sechestrat, astfel că nu există nicio justificare pentru a considera bunul imobil supus executării ca fiind sustras de la urmărirea silită imobiliară.
În acest sens, instanța mai are în vedere în cauza de față că intimata creditoare E. C. 4 All IFN SA deține, potrivit celor arătate mai sus, titluri executorii învestite cu formulă executorie împotriva debitoarei și pentru garantarea creanței beneficiază de ipoteci asupra bunului imobil cu privire la care s-a instituit sechestrul asigurător penal, acestea fiind înscrise în cartea funciară cu 5, respectiv 4 luni înainte de a se institui măsura sechestrului asigurător în procesul penal.
Această ipotecă reprezintă un drept real accesoriu care privește bunul imobil și conferă intimatei atât dreptul de a urmări imobilul afectat în mâinile oricui s-ar afla, dar și dreptul de preferință în privința satisfacerii creanței cu prioritate față de ceilalți creditori, astfel că și dacă s-ar obține de către părțile civile ale procesului penal sau de către stat titlul executoriu (respectiv dacă inculpata debitoare ar fi condamnată), totuși acestea vin în concurs cu creditoarea ipotecară și astfel nu ar beneficia de măsura de indisponibilizare a bunului imobil în vederea realizării creanței decât după realizarea creanței intimatei creditoare ipotecare. Instanța reține că instituirea măsurii asigurătorii nu naște în patrimoniul statului un drept de preferință față de alți creditori și nicio dispoziție legală nu conferă statului prioritate în ipoteza în care asupra unui bun ipotecat au fost instituite măsuri asigurătorii în procesul penal.
Astfel, în cauza de față instanța apreciază că nu există nicio rațiune pentru care intimata creditoare ipotecară să nu își poată realiza din bunul imobil supus ipotecii creanța sa, iar în măsura în care vor mai rămâne sume de bani rezultate din vânzarea la licitație a imobilului care nu au fost distribuite în favoarea creditoarei ipotecare, sechestrul asigurător va fi menținut, strămutându-se asupra acestor sume.
Instanța apreciază că, în ceea ce o privește pe intimată, nu exista obligativitatea de a contesta sechestrul asigurător luat în temeiul art. 250 din Codul de procedură penală, întrucât aceasta nu contestă măsura sechestrului și nici modul de aducere la îndeplinire a acestuia, iar nicidecum nu se poate opune intimatei faptul că inculpata nu a formulat o asemenea contestație.
În consecință, față de considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 719 C.p.c., instanța va respinge ca neîntemeiată prezenta contestație la executare.
De asemenea, având în vedere că nu a fost încălcată vreo prevedere legală cu ocazia încuviințării executării silite, instanța va respinge și cererea de anulare a încheierii de încuviințare a executării silite.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, aceasta va fi respinsă ca rămasă fără obiect, întrucât astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 718 alin. 1 C.p.c., o asemenea măsură nu s-ar fi putut dispune decât până la soluționarea în fond a contestației la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității capătului de cerere care vizează anularea executării silite înseși.
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea DIRECȚIA DE I. A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, cu sediul în București, Sector 1, Calea Griviței Nr.24, în contradictoriu cu intimații . ALL IFN SA, cu sediul în București, Sector 3, ..29 și CHENEREȘ D., cu domiciliul în București, Sector 4, . Nr.2, ., ..
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect. Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F. V. A. G. B.
Red. jud. F.V. / dact. A G.B./ 5ex/15.06.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 7217/2015. Judecătoria SECTORUL... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7209/2015. Judecătoria... → |
|---|
