Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 21/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 21/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 12863/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința din Camera de Consiliu din data de 21.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. A. D.
GREFIER: C. P.
Pe rol, soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta I. N. P. în contradictoriu cu pârâtul B. A. N., având ca obiect evacuare art. 1033 C. ș.u.
La apelul nominal, făcut în ședința din Camera de Consiliu, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal, făcut în ședința din Camera de Consiliu, la a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin Serviciul Registratură la data de 21.10.2015, pârâtul a depus Întâmpinare, după care,
Instanța ia act că părțile au solicitat judecarea prezentei cauze și în lipsă, reclamanta prin cererea introductivă, fila 3, pârâtul prin Întâmpinarea depusă.
Instanța, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă, încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, ca fiind admisibilă, pertinentă, utilă și concludentă soluționării cauzei.
Instanța, în temeiul art. 394 C.pr.civ., apreciază terminată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, sub nr._, reclamanta I. N. P. a solicitat evacuarea pârâtului B. A. N. din imobilul situat în București, ., ., ., sector 4.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 29.12.2014 a intervenit desfacerea căsătoriei dintre aceasta și pârât, iar îmobilul în care pârâtul locuiește și are adresa de domiciliu este bun propriu al reclamantei, fiind dobândit înainte de încheierea căsătoriei.
De asemenea, a învederat că pârâtul a fost somat să își mute domiciliul și sediul societății, însă somațiile au rămas fără niciun rezultat.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 1033 și umr. C.proc.civ
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 100 lei, conform art. 6 alin. (3) din O.U.G. 80/2013.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca nefondată și ca rămasă fără obiect. În motivarea cererii acesta a arătat că în timpul căsătoriei a locuit cu reclamanta la adresa din București, ., ., sector 4. La momentul desfacerii căsătoriei nu s-a stabilit nicio obligație în sarcina sa în ceea ce privește părăsirea imobilului. Cu toate acestea, pârâtul a arătat că a plecat de bună voie din imobil pentru a evita generarea unor conflicte.
Totodată, acesta a mai arătat că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 1.10.2015, nefiind respectat termenul de 15 zile precizat în somația trimisă la data de 18.09.2015.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, depunându-se copii de pe notificare către pârât prin intermediul executorului judecătoresc și dovada comunicării(filele 5-7), copie carte de identitate reclamantă (fila 8), contract de vânzare-cumpărare (filele 9-11), convenție încheiată în procedura divorțului cu copii minori (fila 12), certificat de divorț (fila 13).
Analizând materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului din București, ., .. 4, ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr._/12.10.1994 (f. 9-11) în anul 1994, anterior încheierii căsătoriei cu pârâtul.
La data de 29.12.2014 s-a emis de către B.N.P. S. I. certificatul de divorț nr._/29.12.2014 prin care s-a constatat desfăcută căsătoria prin acordul soților (f. 13).
În drept, conform art. 1034 alin. 1 C.proc.civ. dispozițiile care reglementează procedura specială a evacuării se aplică în litigii privind evacuarea din imobilele folosite fără drept de către foștii locatari si în litigiile privind evacuarea din imobilele ocupate fără drept de către alte persoane.
Pentru cea de-a doua ipoteză, procedura este incidentă sub un dublu aspect, respectiv atunci când imobilul este ocupat fără drept de o persoană, cu permisiunea sau îngăduința proprietarului, fără a exista o relație contractuală referitoare la folosința bunului, adică situația ”toleratului” și ipoteza în care o persoană ocupă imobilul în fapt, fără permisiunea proprietarului, fiind vorba despre situația „uzurpatorului”.
Potrivit art. 1039 C.proc.civ. ”Atunci când proprietarul unui imobil dorește să îl evacueze pe ocupantul acestuia, după ce dreptul de a ocupa imobilul a încetat, proprietarul va notifica în scris ocupantul, punându-i în vedere să elibereze imobilul pe care îl ocupă fără nicun drept, în termen de 5 zile de la comunicarea notificării”.
Conform dispozițiilor legale incidente, pentru exercitarea procedurii speciale a evacuării pentru cea de-a doua ipoteză, trebuie îndeplinite următoarele condiții: (a) exercitarea acțiunii să fie făcută de proprietarul imobilului, proprietar în sensul prevăzut de art. 1034 alin. (2) lit. f) C.proc.civ.; (b) acțiunea să fie exercitată împotriva toleratului; (c) ocupantul să fi fost notificat în scris și să i se pună în vedere să elibereze imobilul în termen de 5 zile de la comunicarea notificării;
Din materialul probator administrat în cauză, instanța reține că imobilul situat în ., ., . este bunul propriu al reclamantei. Însă, susținerile reclamantei cu privire la faptul că pârâtul locuiește în imobilul său sunt nefondate, având în vedere că acesta și-a mutat adresa la alt domiciliu, astfel cum reiese din probele administrate în cauză, precum și din copia cărții de identitate depuse la dosar.
În ceea ce privește susținerea reclamantei cu privire la faptul că pârâtul are sediul social la adresa imobilului său, instanța are în vedere dispozițiile alin. (2) ale art. 1040 C.proc.civ. care statuează că: ”Se prezumă că imobilul este părăsit în caz de încetare a activității economice ori de încetare a folosirii imobilului de către locatar sau ocupant ori de către persoanele aflate sub controlul lor, precum și în cazul returnării cheilor, ridicării echipamentelor, mărfurilor sau altor bunuri mobile din imobil”. Din analiza acestor dipoziții se deduce că legiuitorul a avut în vedere aplicabilitatea acestei proceduri pentru situația în care ocupantul desfășoară efectiv o activitate economică în imobil, iar nu pentru situația în care la acea adresă se află doar sediul social.
Prin urmare, având în vedere cele expuse, precum și dispozițiile art. 1034 și art. 1040 C.proc.civ. instanța va respinge cererea de chemare în judecată de reclamantă ca neîntemiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta I. N. P.,cu domiciliu în București, ., ., ., sector 4 în contradictoriu cu pârâtul B. A. N., cu domiciliul în București, ., ., ., ca neîntemeiată.
Numai cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.R.A.D./Dact.C.P/4 expl/2015
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 09/2015.... | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 05/2015.... → |
|---|
