Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 14426/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.11.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: R. E. S.
GREFIER: G. M. G.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta P. N. E. în contradictoriu cu pârâtul B. A., având ca obiect „exercitare autoritate părintească”.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința din data de 09.11.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.11.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26.02.2014 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._ reclamanta P. N. E., în contradictoriu cu pârâtul B. A., a solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună exercitarea autorității părintești asupra minorului B. G. A., născut la data de 29.06.2000, în mod exclusiv de către mamă, stabilirea locuinței minorului la mamă și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de creștere și întreținere a minorului.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că din relația sa cu pârâtul a rezultat minorul B. G. A., născut la data de 29.06.2000. A mai învederat că, de la naștere, minorul locuiește cu mama, aceasta fiind cea care se ocupă de creșterea și educarea copilului, întrucât pârâtul a locuit cu aceștia doar în primul an de viață al minorului. A arătat că pârâtul nu și-a exercitat aproape niciodată drepturile părintești, nu a contribuit la creșterea și dezvoltarea copilului în niciun mod, astfel că minorul nici nu își cunoaște tatăl.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 106, 263, 487, 488, 499, 505 alin. 2, 530 Cod civil.
În dovedire, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială, anchetă socială și proba cu interogatoriul pârâtului.
Cererea a fost legal timbrată.
Curatorul special desemnat pentru pârât a depus întâmpinare prin care a învederat că lasă la aprecierea instanței soluționarea prezentei cauze.
În cauză, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, proba testimonială privind audierea martorei I. M. (propusă de către reclamantă, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la f. 79 din dosar). Totodată, a fost audiat minorul B. G. A., născut la data de 29.06.2000, în camera de consiliu, fiind încheiat în acest sens procesul-verbal aflat la f. 78 din dosar.
De asemenea, la dosarul cauzei a fost depus raportul de anchetă socială efectuat la domiciliul minorului (f. 26-28).
Analizând actele și lucrările dosarului,instanța reține următoarele:
În timpul relației de concubinaj dintre părți s-a născut minorul B. G. A., născut la data de 29.06.2000, fiul părților conform certificatului de naștere . nr._ (f. 7).
Potrivit articolului 505, alin 1 cod civil “în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc. Potrivit alin. 2 dacă părinții copilului nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț”.”
În ceea ce privește exercitarea autorității părintești, instanța reține că reclamanta a solicitat ca autoritatea părintească să fie exercitată în mod exclusiv de către aceasta.
A. părintească reprezintă ansamblul de drepturi și obligații pe care părinții le exercită cu privire la minor și la bunurile sale. În concret autoritatea părintească se exercită numai în interesul superior al copilului prin luarea deciziilor cu privire la modalitatea de creștere a minorului, la educația acestuia, la pregătirea profesională, etc. În cauza Nielsen contra Danemarcei, pronunțată de CEDO s-a statuat cu titlu de principiu faptul că exercitarea drepturilor părintești reprezintă un drept fundamental al vieții de familie.
Potrivit art. 398 Cod civil, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, celălalt părinte păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.
Din concluziile referatului de anchetă socială, instanța observă că minorul locuiește împreună cu mama sa, acesta fiind înscris la Școala Gimnazială nr. 96 din București (f. 27).
Totodată, din depoziția martorei audiate la propunerea reclamantei, care este sora pârâtului, instanța reține că pârâtul nu și-a mai văzut copilul de când avea 3 ani și jumătate și i-a înmânat acesteia copilul pentru a avea grijă de el, întrucât el a vândut casa mamei sale și a dat-o afară din casă pe reclamantă care era concubina sa. A mai relatat că reclamanta a venit imediat să își vadă copilul și să se ocupe de creșterea și educarea acestuia, iar când și-a găsit un loc de muncă, reclamanta și-a luat copilul care a fost crescut numai de către aceasta, pârâtul nemaifiind interesat de copil.
De asemenea, instanța are în vedere că minorul locuiește împreună cu mama sa încă de la naștere, mama fiind cea care se ocupă îndeaproape de îngrijirea și creșterea acestuia. Mama cunoaște nevoile zilnice ale copilului minor, organizându-i programul de școală și petrecând timpul liber împreună, existând o legătură afectivă puternică între părinte și copil, iar mama prezintă garanțiile morale și financiare necesare dezvoltării normale a minorului.
Față de vârsta minorului, concluziile raportului de anchetă socială efectuat la domiciliul mamei, și faptul că tatăl este total dezinteresat de minor, instanța apreciază că interesul superior al copilului va fi mai bine realizat prin exercitarea autorității părintești exclusiv de către mamă.
În ceea ce privește locuința minorului, din referatul de ancheta socială, precum și din afirmațiile martorului reiese că minorul locuiește în prezent cu mama, beneficiind de condiții normale de creștere si educare. Interpretând dispozițiile art. 505 alin 2 raportate la art. 400 alin 1 Cod civil, instanța de tutelă stabilește locuința minorilor, ținând seama de înțelegerea părților și de interesul superior al copiilor.
Reclamanta are în prezent o locuință stabilă, ce acoperă necesitățile locative ale minorului și ale mamei.
Pentru aceste motive, instanța, în baza art. 505 alin 2 raportat la art. 400 alin 1 Cod civil urmează sa admită acest capăt de cerere din acțiune, stabilind locuința minorului B. G. – A., născut la data de 20.06.2000, la mamă.
Instanța reține că potrivit art. 505, alin 2 raportat la art. 402, alin 1 C.civ., instanța de tutelă hotărăște și asupra contribuției datorată de fiecare părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională ale copiilor.
Potrivit art.516, 525 Cod Civil “obligația de întreținere există între [...]rudele în linie dreaptă”, iar art. 529, alin 1 arată că “întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti”.
Potrivit art. 499 alin. 1 Cod civil, tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
De asemenea, conform art. 527 alin. 1 Cod civil, poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligații ale sale.
În aceste condiții, din probele existente la dosar rezultă că în prezent reclamantul nu realizează venituri cu caracter de continuitate din muncă.
Astfel, nevoile minorului reprezintă numai unul dintre criteriile de care trebuie să se țină seama la stabilirea conținutului obligației de întreținere. Existența nevoilor minorului este prezumată de lege, conform art. 525, alin 1 Cod civil, iar prezumția nu a fost răsturnată prin probatoriile administrate.
La stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, instanța va avea în vedere faptul că pârâtul nu realizează venituri din muncă, cât și criteriul prevăzut de dispozițiile art. 529 alin. 2 Cod civil, potrivit căruia întreținerea datorată de părinte se stabilește până la o pătrime din venitul lunar net pentru un copil, o treime la doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii, în speță nedovedindu-se că petentul ar mai avea alți copii în întreținere. Astfel, cuantumul maxim al pensiei de întreținere la care poate fi obligat pârâtul este de o pătrime din venitul său net lunar.
Totodată, instanța reține că pârâtul nu a depus la dosar dovezi în sensul că nu ar avea capacitatea de muncă sau că aceasta ar fi diminuată. Or, în condițiile în care este apt de muncă, se prezumă că pârâtul se poate angaja și realiza venituri, cel puțin la nivelul salariului minim pe economie. Tocmai acesta este și motivul pentru care acest venit va fi avut în vedere pentru stabilirea pensiei de întreținere, ținând cont de îndatorirea părinților prevăzută de art. 499 alin. 3 Cod civil.
Pentru aceste motive, în baza art. 525 și art. 539 Cod civil, instanța va obliga pârâtul să plătească în favoarea minorului B. G. – A., născut la data de 20.06.2000, o pensie lunară de întreținere în cuantum de 1/4 din venitul minim net pe economia națională de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 26.02.2014 și până la majoratul beneficiarului.
În temeiul dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, va lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P. N. E., CNP_, cu domiciliul procesual ales la C.. Av. C. D. din București, ., demisol, sector 3, în contradictoriu cu pârâtul B. A., CNP_, prin curator special B. E. din București, .. 1, ..
Dispune exercitarea autorității părintești cu privire la minorul B. G. – A., născut la data de 20.06.2000, în mod exclusiv de către mamă.
Stabilește locuința minorului B. G. – A., născut la data de 20.06.2000, la mamă.
Obligă pârâtul să plătească în favoarea minorului B. G. – A., născut la data de 20.06.2000, o pensie lunară de întreținere în cuantum de 1/4 din venitul minim net pe economia națională de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 26.02.2014 și până la majoratul beneficiarului.
Ia act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. E. S. G. M. G.
Red./tehnored. Jud. RES/Gr. GMG./Decembrie 2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 23/2015. Judecătoria... → |
|---|
