Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 08/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 08/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 15007/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 08.12.2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. C. U.
Grefier: Florența B.
Pe rol, se află pronunțarea cauzei civile formulată de pe reclamantul M. R. si pe pârâta V. Ș., având ca obiect stabilire domiciliu minor, exercitarea autorității părintești si program vizitare minor.
Dezbaterile si cuvântul pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 08.12.2015, având nevoie de timp pentru a delibera.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 25.03.2015, sub numărul_, reclamantul-pârât M. R., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă V. Ș. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună stabilirea locuinței minorului V.-M. A.-Ș. la mamă, exercitarea autorității părintești față de minor în comun, de către ambii părinți, și modificarea programului de legături personale, stabilit prin sentința civilă nr. 4428/22.12.2011 a Judecătoriei Târgoviște; fără cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul-pârât a arătat că, deși prin sentința civilă nr. 4428/22.12.2011 a Judecătoriei Târgoviște i-a fost acordat dreptul de a păstra legături persoanale cu minorul V.- M. A.-Ș., pârâta-reclamantă i-a restrâns în mod abuziv acest drept, împiedicându-l să se implice activ în educația copilului. În acest sens, reclamantul-pârât a precizat că pârâta-reclamantă a formulat împotriva lui mai multe plângeri penale, a căror netemeinicie a fost stabilită de fiecare dată de organele de cercetare penală, dar care au influențat în mod negativ dezvoltarea armonioasă a minorului.
În aceste condiții, reclamantul-pârât a propus următorul program de vizitare a copilului:
- Ziua de naștere a minorului, zilele onomastice ale acestuia (30 august și 27 decembrie) și ziua internațională a copilului (1 iunie) împreună cu ambii părinți, în anul par la domiciliul mamei, iar în anul impar la domiciliul tatălui, precum și împreună la locul de organizare a evenimenului, în intervalul orar 09-20.
- Ziua de naștere a reclamantului-pârât (13 decembrie), în intervalul orar 09-20.
- O săptămână în vacanța de P. în una dintre următoarele variante, la aprecierea instanței: o săptămână incluzând întreg Paștele în anii pari cu tatăl, iar în anii impari cu mama sau o săptămână incluzând prima zi de P. cu unul dintre părinți, a doua zi de P. cu celălalt părinte, în anii pari prima zi de P. cu tatăl, iar în anii impari cu mama.
- Vacanța de C.: în anul impar, săptămâna incluzând Crăciunul cu tatăl, iar cea cu Revelionul și restul vacanței cu mama, iar în anul par, săptămâna incluzând Crăciunul cu mama, iar cea cu Revelionul și restul vacanței cu tatăl.
- Vacanța intersemestrială: în anii pari, de duminică până miercuri orele 15, minorul să stea cu mama, iar de miercuri, orele 15 până duminică orele 15 minorul să stea cu tatăl și în anii impari de duminică până miercuri orele 15, minorul să stea cu tatăl, iar de miercuri, orele 15 până duminică orele 15 minorul să stea cu mama.
- Vacanța de vară: în anii pari, ultima săptămână din iunie și toată luna iulie cu mama, iar toată luna august și o săptămână din septembrie cu tatăl, iar în anii impari ultima săptămână din iunie și toată luna iulie cu tatăl, iar toată luna august și o săptămână din septembrie cu mama.
- Sfârșiturile de săptămână: alternativ, de vineri, orele 17 până duminică, orele 20.
- În timpul săptămânii, cu excepția celor în care în weekend copilul se află la tată, minorul să stea cu tatăl în zilele de marți și joi, în intervalul orar 16-20.
În drept, au fost invocate disp. art. 397, 400, 401 și 403 C.civ., iar în dovedire, reclamantul-pârât a solicitat proba cu înscrisuri, cea cu interogatoriul pârâtei-reclamante și cea testimonială cu martorii M. M. M. și C. I. N..
În susținerea cererii, reclamantul-pârât a atașat la dosarul cauzei, în copie, certificatul de naștere al minorului, sentința civilă nr. 4428/22.12.2011 a Judecătoriei Târgoviște și decizia civilă nr. 99/16.05.2012 a Tribunalului Dâmbovița.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 60 de lei, conform art. 15 lit. e) din O.U.G. 80/2013, dovada în acest sens fiind chitanța . nr._ (f.10).
La data de 30.04.2015, pârâta-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea susținerilor reclamantului-pârât ca fiind neîntemeiate, arătând că, astfel cum a reținut și Tribunalul Dâmbovița în considerentele deciziei nr. 99/16.05.2012, reclamantul-pârât este o persoană străină față de copilul său, acesta din urmă nedezvoltând sentimente de afecțiune față de tatăl său; fără cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâta-reclamantă a menționat că atunci când minorul s-a aflat la tatăl său, acesta nu a fost îngrijit în mod corespunzător, reclamantul-pârât refuzând să îi urmeze indicațiile în ceea ce privește mâncarea pe care trebuie să i-o dea copilului și programul de somn al acestuia. De asemenea, pârâta-reclamantă a precizat că, în repetate rânduri, reclamantul-pârât a omis să se prezinte la orele de vizită a minorului, motivând că este ocupat.
Referitor la plângerile penale formulate împotriva reclamantului-pârât, pârâta-reclamantă a arătat că, în ciuda afirmațiilor acestuia, prin actele întocmite, organele de cercetare penală au admis existența unor situații tensionate, a unor neîntelegeri între părți, prin rezoluție dispunându-se încetarea urmăririi penale ca urmare a lipsei unui element constitutiv al infracțiunii, respectiv a vinovăției.
Pârâta-reclamantă a precizat faptul că nu se opune exercitării dreptului reclamantului-pârât de a păstra relații personale cu minorul, însă dorește ca acest lucru să se facă cu respectarea interesului superior al minorului, astfel încât dezvoltarea sa fizică și psihică să nu aibă de suferit.
În ceea ce privește exercitarea autorității părintești, în comun, de către ambii părinți, pârâta-reclamantă a arătat că lasă stabilirea acestui aspect la aprecierea instanței, cu respectarea interesului superior al minorului.
Referitor la stabilirea locuinței la domiciliul său, pârâta-reclamantă a precizat că nu mai locuiește în Târgoviște, astfel cum, în mod eronat, a arătat reclamantul-pârât, minorul fiind înscris la Grădinița L. din București.
În drept, au fost invocate disp. art. 263 C.civ. și art. 205 C.proc.civ., iar în dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri, cea cu interogatoriul reclamantului-pârât, cea testimonială și cea cu ancheta socială.
La data de 30.04.2015, pârâta-reclamantă a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat stabilirea locuinței minorului în actualul său domiciliu, respectiv în București, ., ., . și stabilirea unui nou program de legături personale ale reclamantului-pârât cu minorul.
În motivare, pârâta-reclamantă a arătat că la data de 11.10.2010 s-a născut minorul V. A.-Ș., moment de la care s-a ocupat în exclusivitate de acesta.
În plus, aceasta a precizat că, prin sentința civilă nr. 4428/22.12.2011 a Judecătoriei Târgoviște, instanța a dispus încredințarea copilului spre creștere și educare mamei, obligarea reclamantului-pârât la plata unei pensii în favoarea minorului în cuantum de 250 lei lunar, stabilirea unui program de legături personale ale copilului cu tatăl său și ca numele minorului să fie V.-M.. Ulterior, prin decizia nr. 99/16.05.2012 a Tribunalului Dâmbovița, sentința mai sus menționată a fost modificată în parte, dispunându-se, având în vedere faptul că minorul era dependent de mama sa și străin față de tatăl său, un program de vizitare mai restrâns decât cel inițial, respectiv 4 zile pe lună de la orele 11 la orele 19.
În ceea ce privește domiciliul minorului, pârâta-reclamantă a arătat că, începând cu data de 05.08.2014 își desfășoară activitatea în cadrul societății comerciale C. Expert-Prestări Servicii-București, având funcția de specialist în relații publice, iar copilul este înscris la grădinița Licuriciul din București, motiv pentru care solicită stabilirea locuinței acestuia la domiciliul său în București, ., ., ..
Referitor la programul de vizitare propus de reclamantul-pârât, pârâta-reclamantă a arătat că nu este de acord acesta, invocând în acest sens un referat de evaluare psihologică a copilului în care se arată că, pentru a evita afectarea dezvoltării psihice și fizice a minorului este indicat ca acesta să nu facă deplasări lungi și să nu fie despărțit de mama sa mai mult de 24 de ore, legătura afectivă dintre cei doi fiind deosebit de puternică.
În consecință, pârâta-reclamantă a propus următorul program de vizitare a minorului, arătând că acesta este în acord cu interesul superior al minorului, spre deosebire de cel propus de reclamantul-pârât:
- În prima și a treia săptămână din fiecare lună, sâmbătă între orele 10-21, duminica între orele 10-20.
- În anii impari, prima zi de P. în intervalul orar 10-21 și a doua zi de C. în intervalul orar 10-21, în domiciliul reclamantului-pârât, exclusiv în prezența acestuia.
- În anii pari, a doua zi de P. în intervalul orar 10-21 și prima zi de C. în intervalul orar 10-21, în domiciliul reclamantului-pârât, exclusiv în prezența acestuia.
- În anii impari, ziua onomastică a copilului (27 decembrie) în intervalul orar 10-21 la domiciliul reclamantului-pârât, exclusiv în prezența acestuia. Pârâta-reclamantă a apreciat că astfel se face legătura cu ziua de 26 decembrie, pe care în anii impari copilul ar urma să o petreacă la domiciliul tatălui.
- În anii pari, ziua de naștere a copilului, 11 octombrie, în domiciliul tatălui, exclusiv în prezența acestuia, în intervalul orar 18-20, atunci când ziua de naștere va fi în intervalul luni-vineri, respectiv în intervalul 10-21, când ziua de naștere va fi sâmbătă sau duminică.
În drept, au fost invocate disp. art. 209 rap. la art. 194 C.proc.civ, art. 263, 400 și 401 C.civ., iar în dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorii V. M., Steriopol F. Laurenția, proba cu interogatoriul reclamantului-pârât și cea cu ancheta socială.
În susținerea cererii, pârâta-reclamantă a atașat la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, cartea sa de identitate, certificatul de naștere al minorului . nr._, certificat fiscal, adeverință de la Asociația de proprietari a blocului unde aceasta locuiește, adeverință privind încadrarea sa în muncă, caracterizare emisă de grădinița L., adeverință care certifică frecventarea cursurilor grădiniței menționate de către minor, act medical, adeverința medicală, acte privind calificarea profesională a asistentei maternale Steriopol F. Laurenția, acte medicale privind urmarea procedurilor efectuate pentru protejarea stării de sănătate a copilului, referat psihologic, pagini din jurnalul personal al pârâtei-reclamante și al copilului.
Cererea reconvențională a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru, în cuantum de 40 de lei, conform art. 15 lit. e) din O.U.G. 80/2013, dovadă în acest sens fiind chitanța nr. ACC_/27.04.2015.
La data de 13.05.2015, reclamantul-pârât a formulat răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională a pârâtei-reclamante prin care a arătat că este de acord cu stabilirea domiciliului minorului la mamă, în București.
În plus, acesta a precizat că dorește stabilirea programului de legături personale cu minorul, astfel cum a fost menționat în cererea de chemare în judecată, apreciind că posedă suficiente garanții de caracter, comportament și pregătire în relația cu copiii, astfel încât dezvoltarea fiului său să nu fie afectată în niciun fel. De asemenea, a menționat că susținerile pârâtei-reclamante în sensul că minorul se îmbolnăvea uneori după vizitele la tată sunt neîntemeiate, copilul venind bolnav de la domiciliul mamei. În ceea ce privește considerentele sentinței civile nr. 4428/22.12.2011 a Judecătoriei Târgoviște, reclamantul-pârât a arătat că acestea nu mai sunt de actualitate, relația tată-fiu evoluând în sens pozitiv în ultimul timp.
La data de 04.06.2015, pârâta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de reclamantul-pârât prin care a arătat că premisele avute în vedere în considerentele deciziei nr. 99/16.05.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița sunt valabile și în prezent, copilul nefiind apropiatde tatăl său.
Prin sentința civilă nr. 2494/26.06.2015 a Judecătoriei Târgoviște instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
La data de 28.09.2015, pârâta-reclamantă a depus o cerere prin care a solicitat suplimentarea probatoriului cu proba constând în evaluarea psihologică a minorului.
La termenul din data de 29.09.2015, instanța a încuviințat pentru reclamantul-pârât proba cu înscrisuri, cea cu interogatoriul pârâtei-reclamante și cea testimonială cu martorul M. M. M., iar pentru pârâta-reclamantă proba cu înscrisuri, cea cu interogatoriul reclamantului-pârât și cea testimonială cu martora V. M..
Prin încheierea din data de 13.10.2015, instanța a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 teza I C.proc.civ., cauza fiind reluată la cererea părților, cu plata taxei judiciare de timbru corespunzătoare (f. 70).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Din relația de concubinaj a părților a rezultat minorul V. A.-Ș., născut la data de 11.10.2010, în acest sens eliberându-se un prim certificat de naștere . nr._ care nu avea completată rubrica tatălui (f.63). Ulterior, ca urmare a recunoașterii acestuia de către tată, s-a eliberat certificatul de naștere . nr._, în care reclamantul-pârât figurează la rubrica tatălui.
Prin sentința civilă nr. 4428/22.12.2011, pronunțată de către Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr. _ (f.16-25 d. primar), s-a dispus încredințarea spre creștere și educare a minorului către pârâta-reclamantă, obligarea reclamantului-pârât la plata către minor a unei pensii de întreținere în cuantum de 250 lei, începând cu data de 01.09.2011 și până la majoratul acestuia și s-a încuviințat reclamantului-pârât legătura personală cu minorul, după următorul program: în prima și a treia sâmbătă și duminică din lună, câte 3 ore până la vârsta de 1 an și 6 luni a copilului; în a doua și a patra săptămână din lună de sâmbătă orele 10 până duminică orele 16, de la vârsta de 1 an și 6 luni; trei săptămâni în perioada de vară(15 iulie-5 august);două zile cu ocazia Paștelui alternativ cu pârâta-reclamantă- în anii impari pârâta-reclamantă, iar în anii pari reclamantul-pârât; o săptămână de sărbătorile de iarnă (perioada 25 decembrie-01 ianuarie) alternativ cu pârâta-reclamantă, în anii cu număr par pârâta-reclamantă, iar în anii cu număr impar reclamantul-pârât; ziua de naștere și ziua onomastică ale minorului să fie petrecute cu ambii părinți. În plus, instanța a încuviințat ca minorul să poarte numele reunite ale părinților, acela de V.-M..
Prin decizia nr. 99/16.05.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, instanța a admis apelul declarat de pârâta-reclamantă și a dispus schimbarea în parte a sentinței mai sus menționate, în sensul stabilirii următorului program de legături personale: în prima și a treia săptămână din fiecare lună, sâmbăta și duminica la domiciliul reclamantului-pârât, între orele 11-19; în perioada Paștelui și a Crăciunului- prima zi de Paști și a doua zi de C. la domiciliul reclamantului-pârât, între orele 11-19, în prezența ambilor părinți, iar a doua zi de Paști și prima zi de C., între aceleași ore și în prezenta ambilor părinți, la domiciliul pârâtei-reclamante; ziua de naștere (11 octombrie) și ziua onomastică (27 decembrie) ale copilului să fie sărbătorite în prezența ambilor părinți, în intervalul 11-19 alternativ la domiciliul reclamantului-pârât și al pârâtei-reclamante, în anii pari ziua de naștere la domiciliul pârâtei-reclamante și ziua onomastică la domiciliul reclamantului-pârât, iar în anii impari, invers. În plus, instanța a dispus obligarea reclamantului-pârât la plata sumei de 400 de lei cu titlu de pensie de întreținere de la 01.09.2011 și până la majoratul acestuia.
În drept, instanța reține aplicarea art. 5 alin.2 din Legea 71/2011 care prevede că dispozițiile Codului civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din căsătorie, dacă aceste situații juridice subzistă și după . Codului civil. Acest articol de lege trebuie coroborat cu art. 505 alin. 2 C.civ. care stabilește că, în situația în care părinții copilului din afara căsătoriei, a cărui filiație a fost stabilită succesiv sau concomitent față de amândoi, nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
În aceste condiții, constatând că minorul V.-M. A.-Ș., a fost încredințat mamei prin sentința civilă nr. 4428/22.12.2011 a Judecătoriei Târgoviște, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 99/16.05.2012 a Tribunalului Dâmbovița, instituție care, prin efectul intrării în vigoare a noului cod civil, a fost abrogată, instanța urmează să aplice, în prezenta cauză, dispozițiile referitoare la exercitarea autorității părintești și stabilirea locuinței minorului, astfel cum sunt acestea reglementate prin Codul civil.
În plus, conform art. 46 din Legea 71/2011, dispozițiile hotărârilor judecătorești privitoare la relațiile personale și patrimoniale dintre copii și părinții lor divorțați înainte de . Codului Civil pot fi modificate potrivit disp. art. 403 din Codul Civil.
Art. 503 alin. 1 C.civ.. instituie regula conform căreia părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească, art. 487 C.civ. stabilind că aceștia au dreptul, dar și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor convingeri, însușirilor și nevoilor minorului. Dispozițiile menționate trebuie privite prin prisma art. 483 C.civ. care menționează că părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al minorului.
Instanța constată posibilitatatea prevăzută de art. 398 alin. 1 C.civ. care stabilește, cu titlu de excepție, că autoritatea părintească poate fi exercitată numai de către unul dintre părinți, doar dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului.
Astfel, instanța reține că, în situația existenței unor motive temeinice care pot duce la concluzia conform căreia, din perspectiva interesului superior al minorului, autoritatea părintească ar trebui exercitată doar de un singur părinte, este posibilă scindarea acesteia.
Art. 36 alin. 7 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului circumstanțiază sintagma de “motive întemeiate”, stabilind posibilitatea pentru instanță de a decide ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte în cazul alcoolismului, bolii psihice, dependenței de droguri a celuilalt părinte, violenței față de copil sau față de celălalt părinte, condamnărilor pentru infractiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiunilor cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și pentru orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
Instanța constată, din probatoriul administrat, inexistența unui astfel de risc pentru minor. În ceea ce privește plângerile penale pe care pârâta-reclamantă le-a formulat împotriva reclamantului-pârât, instanța reține că pentru fiecare dintre acestea organele de urmărire penală au dispus rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. d) C.proc.pen. constatând neîndeplinirea unuia dintre elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare ce a făcut obiectul plângerilor.
În ceea ce privește interesul superior al minorului, instanța reține aplicarea disp. art. 2 alin. 6 din Legea 272/2004 care stabilesc criteriile ce pot fi avute în vedere la determinarea acestuia, respectiv nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate și apartenența la o familie, opinia copilului, în funcție de vârsta și gradul de maturitate și menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament.
În baza acestor prevederi legale coroborate cu art. 931 C.proc.civ., instanța, având în vedere principiul interesului superior al copilului, reține din declarațiile martorilor V. M. și M. M.-M. (f.121 și 125 d. secundar) coroborate cu concluziile referatelor de anchetă psiho-socială depuse la dosarul cauzei(f. 25-30 d. secundar), cu planșele foto(dosar Secundar), cu interogatoriile reciproce ale părților (f. 101-107, d.secundar) și cu declarația minorului (f.124, d. secundar), faptul că, deși relațiile dintre reclamantul-pârât și minor sunt deteriorate într-o mare măsură, totuși această deteriorare nu se datorează în exclusivitate comportamentului tatălui în prezența minorului ori lipsei acestuia de implicare în creșterea și educarea copilului, ci, mai degrabă, raporturilor tensionate dintre cei doi părinți, fiecare exacerbându-și propriul ego și dând dovadă de o atitudine ostilă unul față de celălalt, obiectivată inclusiv în șicane juridice sau instituționale (cum ar fi formularea de plângeri penale de către pârâta-reclamantă împotriva reclamantului-pârât sau recurgerea la concursul organelor de poliție pentru respectarea programului de legături personale ale reclamantului-pârât cu minorul, cu puternice repercusiuni negative asupra psihicului minorului, care a fost prezent la majoritatea incidentelor, formându-și o concepție total potrivnică unei relații normale cu tatăl său), tot acest spectru de manifestări răsfrângându-se asupra modului de percepție a reclamantului-pârât de către minor, care, așa cum declară acesta, nu se simte bine în prezența tatălui.
Instanța reține faptul că minorul este extrem de ostil față de tatăl său și în sprijinul acestei atitudini oferă o . argumente (a lovit-o pe mama sa în burtă, atunci când era însărcinată, aspecte pe care copilul le cunoaște de la aceasta, tatăl său nu îi dă de mâncare și nu îl lasă să doarmă), atitudini care nu sunt specifice vârstei de 5 ani, fiind induse de comportamentul părinților săi, care se șicanează reciproc, precum și de atitudinea pârâtei-reclamante care, așa cum arată și copilul, îl încurajează să îl respingă pe tatăl său. În plus, instanța constată că reproșurile pe care pârâta-reclamantă i le aduce reclamantului-pârât în legătură cu îngrijirea copilului sunt aceleași pe care le susține și minorul, în aceeași formă de exprimare, necaracteristică vârstei sale fragede, respectiv hrana necorespunzătoare, nerespectarea programului de somn, acesta povestind întâmplări de care nu ar putea avea cunoștință decât prin intermediul mamei sale (lovirea acesteia în timpul stării de graviditate), toate acestea afectându-l în mod negativ la nivel emoțional.
Din concluziile referatului de anchetă psiho-socială depus la dosarul cauzei (f.30, d. secundar) coroborate cu declarația martorului M. M.-M. (f. 121, d.secundar) reiese faptul că reclamantul-pârât dispune de condiții pentru creșterea, îngrijirea, educarea și dezvoltarea fizică și psihică normală minorului, acesta fiind totodată preocupat de respectarea programelor de masă, somn și vizitare ale copilului. În ceea ce privește susținerile mamei și martorei V. M. în sensul că minorul era hrănit necorespunzător, printre altele, cu alune și supă, instanța reține că această alimentație nu este de natură a-i periclita sănătatea copilului, în lipsa unor alergii preexistente. În plus, împrejurarea că minorul venea obosit de la tatăl său, nu este de natură să ducă la concluzia că reclamantul-pârât îl neglija sub acest aspect, la fel cum vânătăile de pe corpul acesteia, ca urmare a accidentării la trambulină nu pot fi imputate tatălui, acestea fiind o consecință a jocului, specific vârstei copilului.
În consecință, instanța va respinge susținerile pârâtei-reclamante în sensul în care reclamantul-pârât nu manifestă diligență în raport cu minorul, neglijându-l de fiecare dată când acesta merge în vizită la el, apreciind că, în raport de materialul probator administrat în cauză, nu pot fi reținute în cauză.
Față de considerentele de mai sus, se reține că, în cauză, nu rezultă existența niciunui motiv întemeiat, potrivit art.398 C. civ, care să justifice derogarea de la regula exercitării autorității părintești în comun, de ambii părinți, respectiv de la exercitarea/executarea celor mai elementare drepturi/obligații față de minor, și anume dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; de a da copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia, așa cum sunt reglementate de art.487 C. civ..
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere al acțiunii formulate de reclamantul-pârât, având ca obiect stabilirea locuinței minorului la mamă, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4228/22.12.2011 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, instanța a dispus încredințarea minorului V.-M. A.-Ș. pârâtei-reclamante, care la acel moment domicilia în municipiul Târgoviște. Instanța reține, din referatul de anchetă socială depus la dosarul cauzei, faptul că pârâta-reclamantă domiciliază, în prezent, în București, fiind proprietarea unui apartament compus din două camere, dintre care una este a minorului, special amenajată și mobilată adecvat vârstei.
Conform art. 496 alin. 1 și 2 C.civ., copilul minor locuiește cu părinții săi, iar dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. Instanța constată că părțile s-au înteles în sensul stabilirii locuinței copilului la mamă, motiv pentru care instanța va dispune în consecință, apreciind că acest lucru este în interesul superior al minorului.
Cu privire la cererea de modificare a programului de legături personale ale reclamantului-pârât cu minorul, instanța reține următoarele:
În drept, potrivit art. 403 C.civ., în cazul schimbării împrejurărilor, instanța poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori. Astfel, pentru a putea modifica conținutul acestui drept, cuprins în decizia civilă nr. 99/16.05.2012 pronunțată de Tribunalului Dâmbovița trebuie să existe o schimbare a împrejurărilor avute în vedere la momentul pronunțării hotărârii.
La momentul pronunțării hotărârii, minorul avea vârsta de 1 an și 7 luni, iar această vârstă fragedă a fost avută în vedere la stabilirea modalității concrete de exercitare a dreptului tatălui de a avea legături personale cu minorul.
În prezent, instanța constată că această împrejurare, în mod firesc s-a schimbat, minorul având aproximativ 5 ani și două luni.
Mai mult, acesta manifestă o anumită reticență în relația sa cu tatăl, refuzând sau acceptând cu greu întâlnirile cu tatăl său, mai ales, atunci când nu este prezentă mama, atitudine determinată de anumite erori comportamentale comise de ambii părinți, de conduita nepotrivită a acestora în abordarea situației și de neînțelegerile dintre părinți, așa cum rezultă din întregul probatoriu administrat în cauză.
Având în vedere că s-au schimbat împrejurările în raport de care s-a stabilit modalitatea de exercitare a legăturilor dintre reclamantul-pârât și minor, astfel cum a fost expus mai-sus, instanța urmează a modifica conținutul dreptului reclamantului-pârât de a avea legături personale cu minorul.
Ca urmare a concluziei expusă mai-sus, instanța va analiza dispozițiile legale referitoare la dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul acestuia.
Potrivit art. 401 alin. 1 C.civ, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.
De asemenea, copilul care nu locuiește la unul dintre părinți are dreptul de a avea legături personale cu acesta, conform art. 262 alin. 2 C.civ.
Acest drept al copilului este menționat și de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului care, în art. 14, prevede că minorul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții. Art. 15 din aceeași lege prevede modalitățile prin care se pot realiza aceste relații personale, printre care: întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părinte, corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul.
De asemenea, potrivit art. 16 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, minorul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului. În sensul legii, relațiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părinte, corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul, transmiterea de informații copilului cu privire la părinte, transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele care are dreptul de a menține relații personale cu copilul.
În același timp, instanța are în vedere art.8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și faptul că jurisprudența europeană a stabilit că legăturile personale dintre părinte și copil reprezintă un element fundamental al vieții de familie, chiar dacă relația dintre părinți nu mai există, iar măsurile interne, inclusiv hotărârile instanței, care ar împiedica o astfel de relație constituie o ingerință în dreptul la viața familială.
În baza dispozițiilor legale sus enunțate, se reține că atât reclamantul-pârât, cât și minorul, au dreptul reciproc de a menține legături personale și contacte directe, cât timp nu există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
Afecțiunea paternă reprezintă un element de echilibru în viața oricărui copil contribuind la crearea un climat pozitiv de dezvoltare.
Instanța constată că, având în vedere că se impune modificarea conținutului dreptului tatălui de a păstra legătură cu minorul, între părți apar neconcordanțe sub aspectul modalității în care să se desfășoare acest program.
La alegerea modalității concrete de exercitare a acestui drept, instanța urmează să țină cont de interesul superior al copilului, respectiv de necesitatea ca părintele în discuție să îl poată vedea pe minor și să țină personal legătura cu el, pentru a constata felul în care i se asigură îngrijirea, creșterea și sănătatea, dezvoltarea fizică și morală și pentru a putea realiza și o apropiere sufletească normală între copil și părintele respectiv, fără însă ca aceasta să interfereze cu activitățile normale ale copilului sau cu relația cu celălalt părinte, precum și fără a afecta sentimentul de stabilitate de care trebuie să beneficieze minorul.
Instanța va avea în vedere la stabilirea programului de vizitare atașamentul minorului față de mamă, vârsta acestuia și starea psihică și emoțională a copilului.
Astfel, instanța reține că minorul este foarte atașat de mama sa, resimte tensiunile dintre părinți, acționând în relația cu tatăl în funcție de modul în care observă că mama, ca persoană de referință, se poartă și relaționează cu acesta, având nevoie să știe dacă relația cu tatăl este acceptată de mama sa, dacă cumva această relație nu ar duce la pierderea afecțiunii mamei sale.
Pentru a putea preveni efectele sindromului alienării parentale, trebuie stabilit și respectat un program de legături personale întrucât minorul are nevoie de timp și implicare în activități cotidiene împreună cu tatăl pentru a construi o relație bazată pe propriile percepții.
Instanța mai reține și că între părți există o stare conflictuală care constituie un obstacol major în calea dezvoltării unei relații bazate pe afecțiune și încredere între minor și tatăl său. Astfel, din întrebarea 12 la interogatoriul formulat de reclamantul-pârât pentru pârâta-reclamantă reiese faptul că aceasta din urmă nu dorește ca minorul să petreacă timpul cu tatăl său, pe fondul neîntelegerilor dintre ei, invocând că este doar responsabilitatea tatălui modalitatea de stabilire a unui program adecvat de legături personale cu acesta, fără a lua în considerare că interesul superior al minorului este ca ambii părinți să îi fie aproape astfel încât copilul să se dezvolte într-un climat familial armonios.
Existența unei situații conflictuale între părinți nu trebuie să afecteze relația fiecăruia cu copilul. Nu copilul trebuie să poarte povara disputelor dintre părți, nu asupra lui trebuie să se transpună tensiunile dintre părinți, copilul trebuie protejat de astfel de atitudini, părinții având obligația morală față de copil de a se abține de la manifestări, inclusiv imputații, reproșuri aduse celuilalt părinte, care ar putea afecta echilibrul copilului.
Respectarea interesului superior al copilului trebuie să fie preocuparea de bază a ambilor părinți, iar trecutul comun al acestora nu trebuie să estompeze prioritățile minorului și drepturile sale, căci mai întâi de toate copilului îi aparține dreptul de a avea legături personale cu fiecare părinte, iar negarea acestui drept poate produce traume profunde acestuia în plan emoțional și psihic.
În raport cu cele reținute, instanța apreciază că se impune ca după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri programul de vizitare să se desfășoare în trei etape.
Astfel, într-o primă etapă, de 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, în fiecare sâmbătă din lună, de la ora 10 la ora 13, întâlnirea dintre tată și minor se va realiza într-un spațiu adecvat pus la dispoziție de Direcția Generală pentru Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4, sub supravegherea și consilierea unui psiholog autorizat desemnat de către directorul DGASPC Sector 4, fie dintre salariații instituției, fie dintre colaboratorii externi, minorul urmând a fi adus/luat la/de la locul desfășurării vizitelor de către mamă.
Această modalitate este optimă, având în vedere starea emoțională a minorului și neînțelegerile dintre părți, iar o altă modalitate ar induce minorului sentimente de teamă și nesiguranță.
Supravegherea și consilierea de către un psiholog a întrevederilor dintre reclamantul-pârât și minor sunt necesare deopotrivă pentru crearea unui cadru de siguranță, liniște și încredere, propice menținerii și dezvoltării unei relații firești dintre tată și fiu, dar și pentru că un profesionist poate influența în mod pozitiv realizarea dreptului reclamantului-pârât, ținând seama totodată de interesul superior al copilului.
Mai mult, intervenția unui psiholog în cadrul relațiilor dintre părți și minor este în interesul atât al minorului, cât și al părților.
De altfel, în jurisprudența CEDO în cauzele împotriva României s-a reținut în repetate rânduri (Ignaccolo Zenide c.României sau Pini, Bertani, Manera și Atripaldi c.României) că unul dintre aspectele obligației pozitive pe care autoritățile române ar trebui să o îndeplinească pentru a respecta efectiv viața de familie este acela de a favoriza contactul între copil și părintele de care a fost despărțit, cu concursul unor psihiatri sau psihologi, apreciindu-se că, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 272/2004, atât Autoritatea Tutelară, cât și Direcția pentru Protecția Copilului, au competențe în materie.
După această perioadă, următoarele 2 luni tatăl se va întâlni cu fiul său câte două sâmbete pe lună (prima și a treia), de la ora 10.00 la ora 18.00 și câte două duminici pe lună (a doua și a patra), de la ora 10.00 la ora 19.30, cu posibilitatea de a lua minorul la domiciliul tatălui și obligația de a readuce minorul la domiciliul mamei la finalul programului de vizitare.
Ulterior acestei perioade de reacomodare a copilului cu tatăl, în care să se consolideze legăturile slăbite de tensiunile familiale, programul va fi stabilit de instanță astfel: primul și al treilea week-end din fiecare lună, de vineri ora 17.30 până duminică ora 18.00; în ziua de joi din a doua și a patra săptămână a lunii de la ora 17.00 la ora 19.30; prima zi de C. și a doua zi de Paști în anii pari între orele 10.00-18.00, ziua de 24 decembrie și prima zi de Paști în anii impari, între orele 10.00-18.00; ziua de 01 ianuarie în anii impari între orele 10.00-18.00, în ziua de 13 decembrie (ziua de naștere a tatălui) între orele 17.00-19.30, în perioada în care minorul se află în grija mamei; 3 săptămâni în vacanța de vară, în perioada 16 august ora 17.00 – 06 septembrie ora 18.00; primele 3 zile din vacanța de iarnă și din cea de primăvară începând cu ora 17.00 a primei zile și până la ora 18.00 a celei de-a treia zile, cu posibilitatea de a lua minorul la domiciliul mamei și obligația de a readuce minorul la domiciliul său la finalul programului de vizitare.
De asemenea, în acest timp, tatăl va avea dreptul de a participa la aniversarea zilei de naștere a minorului (11 octombrie), indiferent de locația celebrării acesteia, în perioada în care minorul se află în grija mamei.
Programul de vizitare astfel stabilit este în măsură să satisfacă atât nevoia tatălui de a contribui la creșterea și educarea copilului său, cât și nevoia minorului de a dezvolta și păstra o legătură firească și stabilă cu tatăl său.
Relația dintre minor și tată, deși în prezent prezintă anumite deficiențe, nu este total afectată și poate fi îmbunătățită cu ușurință, însă minorul are nevoie de o perioadă de acomodare.
Stabilirea legăturilor personale în acest mod asigură minorului timpul necesar pentru a-și cunoaște tatăl mai bine și pentru a-și îmbunătăți relația personală cu acesta.
Instanța reține că posibilitatea dată reclamantului-pârât de a ține minorul în domiciliul său peste noapte, ca și petrecerea câtorva zile de sărbătorile religioase și a unei perioade mai mari în vacanțe au menirea de a consolida relația dintre părinte și copil și de a permite minorului să se atașeze de ambii părinți.
La stabilirea programului de vizitare, instanța are în vedere și programul zilnic al minorului, astfel cum a fost prezentat de către pârâta-reclamantă.
Instanța are în vedere relația tensionată dintre minor și reclamantul-pârât și reține că este prematur ca minorul să rămână peste noapte la domiciliul reclamantului-pârât, astfel că va exista această posibilitate abia în a treia etapă, după 8 luni de zile, interval de timp suficient pentru creșterea încrederii și atașamentului minorului față de tată.
Un alt impediment nu există pentru ca tatăl să ia minorul la domiciliul acestuia. Astfel, reclamantul-pârât locuiește într-un apartament unde are condiții bune de locuit, aspect ce rezultă din referatul de anchetă socială de la f. 30.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte, atât cererea reclamantului-pârât, cât și cererea reconvențională a pârâtei-reclamante și, pe cale de consecință, va dispune exercitarea autorității părintești față de minorul V.-M. A.-Ș. în comun, de ambii părinți, stabilirea locuinței minorului la mamă și un program de legături personale ale reclamantului-pârât cu minorul conform celor de mai sus.
În temeiul art. 453 C.proc.civ, instanța ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, cererea formulată de reclamantul-pârât M. R., cu domiciliul în Târgoviște, ., ., ., jud. Dâmbovița, CNP_ în contradictoriu cu pârâta-reclamantă V. Ș., domiciliată în București,, ., ., ., sector 4.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă în contradictoriu cu reclamantul-pârât.
Dispune exercitarea autorității părintești față de minorul V.-M. A.-Ș., născut la data de 11.10.2010, în comun, de către ambii părinți.
Stabilește locuința minorului la mamă.
Modifică în parte programul de vizitare stabilit prin decizia civilă nr. 99/16.05.2012 a Tribunalului Dâmbovița și încuviințează ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul V.-M. A.-Ș., născut la data de 11.10.2010, conform următorului program:
- o perioadă de 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe în fiecare sâmbătă din lună, de la ora 10 la ora 13, într-un spațiu adecvat pus la dispoziție de Direcția Generală pentru Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4, sub supravegherea și consilierea unui psiholog autorizat desemnat de către directorul DGASPC Sector 4 fie dintre salariații instituției, fie dintre colaboratorii externi. Minorul va fi adus/luat la/de la locul desfășurării vizitelor de către mamă.
- ulterior acestei perioade, pentru o perioadă de 2 luni: câte două sâmbete pe lună (prima și a treia), de la ora 10.00 la ora 18.00 și câte două duminici pe lună (a doua și a patra), de la ora 10.00 la ora 19.30, cu posibilitatea de a lua minorul la domiciliul tatălui și obligația de a readuce minorul la domiciliul mamei la finalul programului de vizitare;
- ulterior acestei perioade: primul și al treilea week-end din fiecare lună, de vineri ora 17.30 până duminică ora 18.00; în ziua de joi din a doua și a patra săptămână a lunii de la ora 17.00 la ora 19.30; prima zi de C. și a doua zi de Paști în anii pari între orele 10.00-18.00, ziua de 24 decembrie și prima zi de Paști în anii impari, între orele 10.00-18.00; ziua de 01 ianuarie în anii impari între orele 10.00-18.00, în ziua de 13 decembrie (ziua de naștere a tatălui) între orele 17.00-19.30, în perioada în care minorul se află în grija mamei; 3 săptămâni în vacanța de vară, în perioada 16 august ora 17.00 – 06 septembrie ora 18.00; primele 3 zile din vacanța de iarnă și din cea de primăvară începând cu ora 17.00 a primei zile și până la ora 18.00 a celei de-a treia zile, cu posibilitatea de lua minorul la domiciliul mamei și obligația de a readuce minorul la domiciliul său la finalul programului de vizitare.
Stabilește dreptul tatălui de a participa la aniversarea zilei de naștere a minorului (11octombrie), indiferent de locația celebrării acesteia, în perioada în care minorul se află în grija mamei.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Prezenta hotărâre se va comunica DGASPC Sector 4.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 4, București.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 08.12.2015.
Președinte, Grefier,
C. C. UlariuFlorența B.
Red. Jud. C.C.U/ Tehnored. C.C.U si F.B/ 4 ex.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 08/2015. Judecătoria... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8874/2015.... → |
|---|
