Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 8777/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8777/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 8777/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8777
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA 30.06.2015
INSTANȚĂ CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – G. L.
GREFIER – D. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta-pârâtă B. C.-G. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant D. R.-A., cu participarea AUTORITĂȚII TUTELARE – PRIMĂRIA SECTOR 4 BUCUREȘTI și a AUTORITĂȚII TUTELARE – PRIMĂRIA SECTOR 3 BUCUREȘTI, având ca obiect „exercitarea autorității părintești, stabilire domiciliu minor, stabilire program vizitare minor, pensie întreținere”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns părțile, prin apărători aleși, conform împuternicirilor avocațiale aflate la dosarul cauzei, lipsind reprezentanții autorităților tutelare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamantei-pârâte învederează un aspect tragic, aflat între cele două termene de judecată, respectiv împrejurarea că minorul a fost diagnosticat cu o formă gravă de leucemie, motiv pentru care părinții au plecat de urgență împreună cu acesta la tratament în Italia.
Apărătorul pârâtului-reclamant confirmă aceste susțineri, arătând că la data de 5 iunie copilul a fost diagnosticat cu leucemie acută limfoplastică tip B, existând șanse de 80 % de însănătoșire. Arată că s-a început tratamentul de chimioterapie, în funcție de evoluția acestuia urmând să se aprecieze măsurile medicale ulterioare. Având în vedere că situația s-a schimbat față de momentul sesizării instanței, realitatea fiind total diferită, având în vedere că minorul se află acum la reședința tatălui din Italia, precum și faptul că mama susține tratamentele naturiste, consideră că se impune clarificarea aspectelor juridice ce țin de exercitarea autorității părintești cu privire la minor, prin pronunțarea unei hotărâri în acest sens, măsură care este necesară pentru luarea deciziilor medicale privitoare la minor. Depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri.
Apărătorul reclamantei-pârâte arată, în replică, că tratamentul cu chimioterapia a fost început la inițiativa familiei mamei, astfel încât nu există riscul ca minorul să nu beneficieze de un tratament medical adecvat afecțiunii de care suferă.
Apărătorul pârâtului-reclamant arată că tratamentul medical este făcut la inițiativa mamei, dar pe cheltuiala tatălui. Având în vedere că la acest moment minorul se află în reședința tatălui din Italia, apreciază ca fiind oarecum desuet capătul de cerere privind stabilirea domiciliului minorului la mamă, cu toate că în condiții ideale în care copilul ar fi fost sănătos tatăl ar fi de acord cu acesta. Consideră că pricina se află în stare de judecată la acest termen, pe baza înscrisurilor existente la dosar, având în vedere pozițiile procesuale ale părților.
Apărătorul reclamantei-pârâte învederează că minorul nu se află în reședința pârâtului-reclamant, arătând că acesta din urmă locuiește la Milano, la aproximativ o oră distanță față de spital, în vreme ce mama împreună cu minorul stau la 2 minute de spital.
Instanța pune în vedere ambelor părți, prin apărători, să își precizeze fiecare capăt de cerere din acțiunea introductivă și din cererea reconvențională, în raport de situația de fapt invocată la acest termen, pentru a verifica care dintre pretenții sunt recunoscute și care sunt contestate și a aprecia asupra necesității suplimentării probatoriului.
Apărătorul pârâtului-reclamant arată că înțelege să-și precizeze cererea reconvențională, în sensul că prin aceasta solicită exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți, stabilirea locuinței minorului la mamă, obligarea tatălui la plata unei pensii lunare de întreținere, în bani, în cuantumul legal de ¼ din veniturile realizate, conform adeverinței aflată la dosar și încuviințarea programului de vizitare, astfel cum a fost solicitat.
Apărătorul reclamantei-pârâte raportat la situația nouă precizată de către pârâtul-reclamant, prin apărător, consideră că se impune acordarea unui termen de judecată pentru a-și modifica la rândul său cererea introductivă.
Apărătorul pârâtului-reclamant arată că se opune acordării unui termen de judecată, având în vedere că, strict procedural, o modificare a cererii de chemare în judecată peste primul termen de judecată nu se poate face în lipsa acordului părții adverse.
Instanța explică apărătorului reclamantei-pârâte că prin precizarea cererii reconvenționale formulată oral la acest termen de judecată, prin apărător, pârâtul-reclamant a achiesat la capătul principal din acțiunea introductivă, privind plata pensiei de întreținere, nefiind o veritabilă cerere modificatoare, care să necesite acordarea unui termen de judecată.
Apărătorul reclamantei-pârâte arată că, în această situație, instanța urmează să ia act de înțelegerea părților cu privire la capetele de cerere privind exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți, stabilirea locuinței minorului la mamă și obligarea tatălui la plata unei pensii de întreținere în cuantum de ¼ din veniturile salariale nete realizate, urmând a disjunge capătul de cerere privind stabilirea programului de vizitare, acesta fiind singurul în privința căruia mai sunt încă discuții, iar părțile nu au căzut de acord.
Apărătorul pârâtului-reclamant arată că este de acord cu disjungerea soluționării capătului de cerere privind programul de vizită de soluționarea celorlalte capete de cerere.
În temeiul art. 237 alin. 2 pct. 4 și 6 Cod procedură civilă rap. la art. 9 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța ia act de precizarea acțiunii principale și cererii reconvenționale, astfel cum au fost formulate verbal, prin apărători, precum și de înțelegerea părților cu privire la capetele de cerere privind exercitarea autorității părintești, stabilirea locuinței minorului și stabilirea pensiei de întreținere și constatând că numai acestea se află în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri, conform art. 392 Cod procedură civilă, urmând a se pronunța prin hotărâre asupra măsurii disjungerii capătului de cerere principală și reconvențională având ca obiect încuviințarea dreptului tatălui de a avea legături personale cu minorul sub forma unui program de vizită.
Reclamanta-pârâtă, prin apărător, solicită pronunțarea unei hotărâri privind capetele de cerere având ca obiect exercitarea autorității părintești, stabilirea locuinței minorului și stabilirea pensiei de întreținere, conform înțelegerii părților de la acest termen de judecată, fără cheltuieli de judecată.
Pârâtul-reclamant, prin apărător, formulează aceleași concluzii de admitere a cererii reconvenționale, astfel cum a fost precizată la acest termen de judecată, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.10.2014 sub nr. unic de dosar_, astfel cum a fost precizata, reclamanta B. C.-G. l-a chemat in judecata pe paratul D. R.-A., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna exercitarea autoritatii parintesti cu privire la minorul D. D.-A., nascuta la data de 07.12.2012, in comun de catre ambele parti, stabilirea locuintei minorului la domiciliul mamei, obligarea paratului la plata unei pensii de intreetinere in favoarea minorului, in raport de veniturile realizate, stabilirea programului de vizita de comun acord, cu cheltuieli de judecata.
În motivare, reclamanta a arătat in fapt că in urma relatiilor existente intre parti, la data de 07.12.2012 s-a nascut minorul D. D.-A.; personal, a fost obligata si determinata sa ingrijeasca permanent, ajutata si de parintii sai, de copilul minor al partilor, iar majoritatea cheltuielilor necesare ocazionate de alimentatie, ingrijire, crestere, educare, imbracaminte si asistenta medicala sa fie suportate de aceasta, incepand cu luna aprilie 2013 tatal minorului acordand sprijin financiar in mod sporadic, incepand cu luna septembrie 2013, cu sume cuprinse intree 500-1.000 lei; sumele oferite de parat incepand cu luna septembrie nu au fost suficiente pentru acoperirea in totalitate a nevoilor minorului, tanand cont si de faptul ca o perioada mare de timp a avut afectiuni medicale ce au necesitat cheltuieli suplimentare, nefiind ajutata de tatal minorului; avand in vedere starea medicala a aminorului, a fost nevoita sa se prezinte la Comisia pentru Protectia Copilului Sector 4 Bucuresti, unde minorul a fost incadrat cu diagnosticul „picior tal valg retard motor usor, cifoza lombara prin hipotonie muscular, hipospadias penian, adenita TBC regiunea axilara stg., defect septal interatrial mic”, necesitand asistent personal.
Reclamanta a mai mai aratat faptul ca paratul are un loc de munca asigurat la Intesa San Paolo Bank din Italia, unde se afla pe perioada determinata din partea bancii din Romania, are un venit stabil si poate sa contribuie, conform legii la plata pensiei de intretinere.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 499 alin. 1, 2 si 4 C.civ. coroborat cu art. 525 si 527-530 C.civ..
In dovedirea cererii au fost depuse la dosarul cauzei, in copie, urmatoarele inscrisuri: carte de identitate reclamanta, carte de identitate parat, certificat nastere minor, livret de familie, certificat de botez, adeverinta de salariat.
Actiunea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 60 lei.
La data de 09.12.2014, paratul a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratura al instantei, intampinare, prin care a aratat ca este de acord doar cu exercitarea autoritatii parintesti cu privire la minor in comun de catre ambii parinti si stabilirea locuintei minorului la mama si cerere reconventionala, prin care a solicitat obligarea sa la exercitarea obligatiei de intretinere, in principal in natura si in subsidiar prin plata unei pensii de intretinere, cu respectarea art. 529 alin. 2 si 530 NCC si incuviintarea dreptului de a avea legaturi personale cu minorul, dupa urmatorul program de vizita: permisiunea de a vizita minorul, la cerere, la domiciliul reclamantei, luarea minorului la domiciliul sau, in al doilea si al patrulea week-end din luna, de vineri ora 19.00 pana duminica ora 19.00, impartirea in mod egal intre parinti a zilei de nastere a minorului, a celor de nume si a zilei interbationale a copilului, in ceea ce priveste vacantele de vara, iarna si intersemestriale, impartirea timpului in mod egal intre parinti, in perioada sarbatorilor de Paste si de C., impartirea tuturor celorlalte sarbatori legale, luarea minorului la domiciliul tatalui de ziua de nastere a acestuia, de ziua internationala a tatalui si in zilele de aniversare ale bunicilor paterni.
In motivare, paratul-reclamant a aratat faptul ca, la nici 3 luni de la nasterea minorului, din motive pe care nu le intelege nici pana acum, reclamanta a parasit domiciliul impreuna cu D., mutandu-se la parintii sai, unde sta si astazi, iar toate eforturile sale de reconciliere au rama sfara rezultat; in toata aceasta perioada de timp a fost pus in niste situatii absolut stanjenitoare si umilitoare, in sensul ca i s-a permis sa-si vada copilul doar prin parcuri, mall-uri sau spatii de joaca, ajungand sa se bucure pentru perioadele in care il vedea plimbandu-l cu masina prin Bucuresti, si atat; este adevarat ca nu a acceptat propunerea reclamantei de a vizita copilul la bunicii materni, acest refuz al sau fiind determinat de ostilitatea fatisa pe care mama reclamantei o are fata de parat; in toata perioada in care au fost despartiti, reclamanta a refuzat sa il lase pe parat macar o ora singur cu copilul, refuzand categoric solicitarea sa de a-l lua maca rodata la el acasa, unde de altfel are domiciliul D., sau . bunicii paterni, refuzand orice incercare a sa de a fi impreuna cu copilul, spunandu-i dca nu este in stare sa aiba grija de el, pentru ca de la 3 luni doar aceasta si familia sa il ingrijesc.
Paratul a mai aratat ca a facut si face in continuare eforturi mari pentru a veni in tara cel putin 2 week-end-uri pe luna, fiind animat de dragostea pentru D. si constient de rolul si obligatiile sale de tata; totusi, rolul de tata inseamna doar obligatii, fiindu-i negate nejustificat anumite drepturi; in aceste conditii, desi despartiti, a insistat ca reclamanta sa accepte invitatia sa de a petrece concediile impreuna, astfel incat macar in vacante sa isi poata vedea copilul o zi intreaga.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 205, art. 209 si urm. NCPC si Legea nr. 272/2004.
La data de 06.01.2015, reclamanta-parata a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratura al instantei, raspuns la intampinare si intampinare la cererea reconventionala.
Din oficiu, instanta a dispus efectuarea unor adrese catre A. Tutelara-Primaria Sector 3 Bucuresti si A. Tutelara-Primaria Sector 4 Bucuresti in vederea efectuarii unor referate de ancheta sociala la domiciliile partilor, fiind depuse la dosarul cauzei relatiile solicitate (filele 52-54).
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru parti proba cu înscrisuri, considerand-o pertinenta, concludenta si utila solutionarii cauzei si a dispus efectuarea unei adrese catre Intesa San Paolo Bank in vederea comunicarii veniturilor nete realizate de acesta in ultimele 6 luni in calitate de salariat ala cestei institutii, fiind depuse la dosarul cauzei relatiile solicitate (fila 71).
La termenul de judecata din data 30.06.2015, partile, prin aparatori, au aratat ca au ajuns la o intelegere cu privire la capetele de cerere privind exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți, stabilirea locuinței minorului la mamă și obligarea tatălui la plata unei pensii de întreținere în cuantum de ¼ din veniturile salariale nete realizate, urmând a disjunge capătul de cerere privind stabilirea programului de vizitare, acesta fiind singurul în privința căruia mai sunt încă discuții, iar părțile nu au căzut de acord.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
În fapt, minorul D.-A. s-a născut la data de 07.12.2012 în afara căsătoriei, in prezent părinții acesteia nemailocuind impreuna.
În drept, în ceea ce privește măsurile pe care instanța le va lua cu privire la minor în baza art. 263 C.civ. și a art. 2 alin. (4) din Legea 272/, va avea în vedere interesul superior al copilului..
Conform art. 2 alin. (6) lit. a)-e) din Legea nr. 272/2004 aprecierea interesului superior al copillui, se va face în funcție de următoarele criterii: vârsta acestuia, ocupația și comportamentul părinților, atașamentul copilului față de părinți, legăturile afective stabilite între părinți și copil, capacitatea părinților de a se ocupa de creșterea și îngrijirea acestuia în conformitate cu nevoile concrete ale acestuia. Aceste criterii nu au o valoare prestabilită, instanța urmând a le analiza pe fiecare dintre acestea prin raportarea la situația concretă din cauză.
Cu privire la exercițiul autorității părintești, conform art. 487 C.civ. prin autoritate părintească se înțelege un ansamblu de drepturi și obligații ale părinților de a crește copilul, de a se îngriji de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, pregătirea profesională potrivit propriilor convingeri și a nevoilor concrete și a însușirilor copilului, de a oferi sfaturile și orientarea necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor recunoscute de lege copilului.În consecință, execitarea autorității părintești presupune luare acelor decizii cu impact major asupra dezvoltării fizice, psihice și intelectuale ale minorului.
Potrivit art. 483 alin. (3) C.civ., ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori, aceștia exercitând autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului. Raportat la dispozițiile art. 505 C.civ., în cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită față de ambii părinți, modul de exercitare a autorității părintește se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
Potrivit art. 396 C.civ., instanța de tutelă hotărăște asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă. Conform art. 397 din același cod, regula este că autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.
Având în vedere dispozițiile legale menționate anterior si intelegerea partilor sub acest aspect, instanța va dispune exercitarea autorității părintești cu privire la minorul D.-A., nascut la data de 07.12.2012, in comun de catre ambii parinti.
În ceea ce privește locuința minorului, instanța apreciază că este în interesul superior al acestuia stabilirea locuinței la mama, având în vedere atât varsta frageda a minorului (aproximativ 3 ani), problemele de sanatate ale acestuia cât și acordul părților exprimat în ședința publică din data de astazi, 30.06.2015; în consecință, în temeiul art. 400 C.civ., instanța va stabili locuința minorului D.-A., nascut la data de 07.12.2012, la domiciliul mamei.
Cu privire la cererea de obligare a paratului-reclamant de a contribui la cheltuielile de creștere și educare ale minorului, instanța reține că, potrivit art. 524 C.civ., are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale, iar potrivit art. 525 al 1 C.civ., minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie daca nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri. De asemenea, potrivit art. 529 al. 1 C.civ, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui ce o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, iar potrivit al. 2 al aceluiași articol, când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil.
Astfel, întrucât minorul va locui alaturi de mama sa, acesta va contribui în natură la creșterea și educarea minorului, iar în ceea ce il privește pe paratul-reclamant, acesta va fi obligat la plata unei contribuții in bani la întreținerea minorului pentru asigurarea cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a acesteia.
Din adeverința emisă de Intesa SanPaolo Bank, in calitate de angajator al paratului-reclamant, rezulta ca acesta din urma a realizat in perioada octombrie 2014-martie 2015 un venit mediu net lunar in cuantum de 10.388,50 lei.
In consecinta, aplicand fractia prevazuta de art. 529 alin. 1 C.civ. asupra sumei de 10.388,50 lei, instanta va obliga paratul-reclamant la plata sumei de 2.590 lei lunar cu titlu de pensie de intretinere in favoarea minorului D.-A., nascut la data de 07.12.2012, incepând cu data pronuntarii hotararii, respectiv 30.06.2015 si pâna la majoratul beneficiarului.
F. de faptul ca instanta a constatat ca numai capetele de cerere referitoare la exercitarea autorității părintești, stabilirea locuinței minorului si pensia de întreținere se află în stare de judecată, va disjunge capatul de cerere principala si reconventionala privind incuviintarea dreptului tatalui de a avea legaturi personale cu minorul sub forma unui program de vizita de capetele de cerere privind exercitarea autoritatii parintesti, stabilirea locuintei minorului si stabilirea pensiei de intretinere si va acorda termen in vederea solutionarii capatului de cerere principala si reconventionala privind incuviintarea dreptului tatalui de a avea legaturi personale cu minorul sub forma unui program de vizita, pentru cand se va forma dosar separat si vor fi citate partile, A. Tutelara-Primaria Sector 3 Bucuresti si A. Tutelara-Primaria Sector 4 Bucuresti.
Totodata, instanta va lua act de faptul ca partile nu solciita cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea principală astfel cum a fost precizată, privind pe reclamanta-pârâtă B. C.-G., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat Cicârlan G. din București, sector 4, .. 1, ., ., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant D. R.-A., cu domiciliul procesual ales la SCPA B. & Ciocodeica din București, sector 2, ., cu participarea AUTORITĂȚII TUTELARE – PRIMĂRIA SECTOR 4 BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 4, .. 6-16, și a AUTORITĂȚII TUTELARE – PRIMĂRIA SECTOR 3 BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 3, .-4.
Admite cererea reconvenționala astfel cum a fost precizată
Dispune exercitarea autoritatii parintesti cu privire la minorul D.-A., nascut la data de 07.12.2012, in comun de catre ambii parinti.
Stabileste locuinta minorului D.-A., nascut la data de 07.12.2012, la domiciliul mamei.
Obliga tatal la plata sumei de 2.590 lei lunar cu titlu de pensie de intretinere in favoarea minorului D.-A., nascut la data de 07.12.2012, incepand cu data pronuntarii hotararii, respectiv 30.06.2015 si pana la majoratul beneficiarului.
Disjunge capatul de cerere principala si reconventionala privind incuviintarea dreptului tatalui de a avea legaturi personale cu minorul sub forma unui program de vizita de capetele de cerere privind exercitarea autoritatii parintesti, stabilirea locuintei minorului si stabilirea pensiei de intretinere si acorda termen in vederea solutionarii capatului de cerere principala si reconventionala privind incuviintarea dreptului tatalui de a avea legaturi personale cu minorul sub forma unui program de vizita la data de 22.09.2015, C15, ora 09.00, pentru cand se vor cita partile, A. Tutelara-Primaria Sector 3 Bucuresti si A. Tutelara-Primaria Sector 4 Bucuresti.
Ia act de faptul ca partile nu solicita cheltuieli de judecata.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 30.06.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red./Dact./Jud. G.L./6 ex.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 8874/2015.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 29/2015.... → |
|---|
