Întoarcere executare. Sentința nr. 2571/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2571/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 2571/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
....
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2571
Ședința publică de la 26.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – I. O. P.
GREFIER – D. L. E.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind pe contestatoarea G. I. în contradictoriu cu intimații I. A., N. N. E. și B. E. JUDECĂTORESC ULMAN B., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 22.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de azi, 26.02.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. contestația la executare înregistrată pe rolul instanței la data de 09.04.2013, precizată la data de 06.02.2014, contestatoarea G. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimații I. A., N. N. E. și B. E. JUDECĂTORESC ULMAN B., anularea contractului de împrumut autentificat sub nr. 1029/02.07.2009 de BNP Polihovici D. și a contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr. 1113/09.07.2009 de BNP Polihovici D., încheiate cu intimații I. A. și N. N. E., cu consecința radierii din cartea funciară a ipotecii convenționale instituite asupra imobilului situat în București, ., ., ., sector 4, iar în subsidiar, constatarea nulității absolute a clauzei de la paragraful 9 din contractul de împrumut, referitoare la calcularea de penalități de întârziere.
De asemenea, a solicitat anularea executării silite pornite în dosarul de executare nr. 1667/2012 al B. Ulman B. în temeiul contractelor mai sus menționate, anularea tuturor actelor de executare, precum și întoarcerea executării silite; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că a fost indusă în eroare de către intimații I. A. și N. N. E. la momentul semnării celor două contracte, având convingerea că semnează acte necesare întabulării dreptului de proprietate asupra apartamentului în care locuiește. A învederat că nu a primit vreo sumă de bani cu titlu de împrumut și nu a avut intenția de a garanta vreun împrumut cu apartamentul respectiv. A apreciat că eroarea în care s-a aflat asupra naturii juridice a actului ce urma a fi încheiat a fost generată, în principal, de dezinteresul intimaților și al notarului public față de tranzacție, totul pe fondul vârstei înaintate și a gravelor probleme de sănătate cu care se confrunta la acel moment.
Ulterior, în cursul anului 2010 a aflat că fiul său împrumuta diverse sume de bani de la intimați, în vederea derulării unor activități comerciale, neînțelegerile dintre aceștia fiind factorul care i-a determinat pe intimați să procedeze la executarea silită.
A mai arătat că se impune constatarea nulității absolute a contractului de împrumut pentru cauză ilicită, intimații practicând cămătăria, prin acordarea unor împrumuturi cu dobânzi împovărătoare, împrejurare care poate fi probată prin orice mijloc de probă.
A susținut că tranșele de plată din contractul de împrumut aferente perioadei 02.08.2009 – 02.07.2010 sunt prescrise.
Cât privește prevederea contractuală constând în plata penalităților, a invocat caracterul nelegal, întrucât este interzisă stipularea clauzei penale în contractul de împrumut.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 711 și urm., art. 718 și urm. Cod procedură civilă, art. 953 și urm., art. 966 și urm. Cod civil.
Intimații I. A. și N. N. E. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, întrucât cererea de executare a fost introdusă la mai puțin de 3 ani de la scadența primei rate a împrumutului.
Au precizat că îl cunoșteau pe fiul contestatoarei, însă nu au înțeles să contracteze cu acesta, împrumutul fiind acordat contestatoarei. Faptul că ulterior aceasta putea să predea suma împrumutată fiului său ori să o folosească în alt scop sunt aspecte care o privesc exclusiv.
Au învederat că nu s-a întocmit nici un act legat de întabularea dreptului de proprietate al contestatoarei, această formalitate fiind realizată de contestatoare încă din anul 2003.
Pretinsa eroare în care afirmă contestatoarea că s-a aflat nu poate fi reținută, deoarece între data încheierii contractului de împrumut și data încheierii contractului de garanție aceasta putea să sesizeze anumite consecințe prejudiciabile, în condițiile în care notarul a înmânat fiecărei părți un exemplar al contractului. De asemenea, după întocmirea contractului de garanție contestatoarea a primit de la OCPI comunicarea notării ipotecii în cartea funciară, acesta fiind un alt moment în care puteau fi începute procedurile de anulare a celor două contracte.
Au mai susținut că debitoarea a fost însoțită la notar de fiul său, astfel încât nu poate pretinde că a fost indusă în eroare.
Au arătat că nu au avut cunoștință de prevederile Legii nr. 313/1879, astfel încât nu se opun constatării nulității absolute a clauzei privind penalitățile.
Instanța a încuviințat pentru contestatoare și intimații I. A. și N. N. E. proba cu înscrisuri, iar pentru contestatoare și proba cu interogatoriu. Față de motivele de anulabilitate/nulitate invocate și în raport cu situația de fapt învederată instanța a respins proba testimonială solicitată de contestatoare ca nefiind utilă cauzei.
La termenul din 19.06.2014 instanța a încuviințat cererea de suplimentare a probatoriului formulată de contestatoare și a procedat la administrarea probei cu expertiză contabilă.
A fost atașat dosarul de executare silită nr. 1667/2012 al B. Ulman B..
Au fost atașate actele care au stat la baza întocmirii contractului de împrumut autentificat sub nr. 1029/02.07.2009 de BNP Polihovici D. și a contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr. 1113/09.07.2009 de BNP Polihovici D..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. contractul de împrumut autentificat sub nr. 1029/02.07.2009 de BNP Polihovici D. intimații I. A. și N. N. E. au împrumutat contestatoarei suma de 21.000 euro, cu obligarea acesteia de a restitui suma în aceeași monedă, în 12 tranșe egale a câte 1.750 euro, prima rată fiind scadentă la data de 02.08.2009.
În vederea garantării obligației asumate, între părți s-a încheiat contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 1113/09.07.2009 de BNP Polihovici D. prin care a fost instituită o ipotecă convențională de rangul I asupra imobilului situat în București, ., ., ., sector 4, proprietatea debitoarei.
O primă cauză de anulabilitate invocată este eroarea asupra naturii juridice a actului încheiat, contestatoarea susținând că nu a intenționat să încheie un contract de împrumut, ci s-a prezentat la notariat pentru a întocmi formalitățile necesare întabulării dreptului de proprietate asupra apartamentului menționat.
Aceste susțineri nu pot fi reținute având în vedere mențiunile inserate de notarul public în cuprinsul încheierii de autentificare din care rezultă că părțile au citit actul, au consimțit la autentificare și au semnat toate exemplarele. Aceste constatări au fost făcute de notarul public cu propriile simțuri, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, astfel încât nu pot fi combătute decât pe calea înscrierii în fals, procedură ce nu a fost utilizată de contestatoare.
Contractul de împrumut este unul cu o frecvență destul de mare în circuitul juridic, conține termeni folosiți în mod uzual în limbajul curent, neputând-se reține că debitoarea nu a avut reprezentarea actului pe care îl încheie. Vârsta de 60 de ani pe care o avea debitoarea la momentul semnării contractului nu este una care pune o persoană în mod obișnuit în imposibilitate de a înțelege conținutul unui act juridic, iar pretinsele afecțiuni medicale nu au fost dovedite. Chiar și în ipoteza în care s-ar fi făcut această probă, era necesar ca respectivele afecțiuni să fie de natură psihică, apte să conducă la diminuarea discernământului, împrejurare ce nu a fost invocată de debitoare.
Pe de altă parte, așa cum în mod corect au subliniat intimații, între data întocmirii împrumutului și cea a întocmirii contractului de garanție au trecut 7 zile, perioadă în care contestatoarea putea lectura actul ce i-a fost înmânat de către notar și sesiza eventualele inadvertențe.
Or, prin prezentarea a doua oară într-un interval scurt de timp la același birou notarial și semnarea contractului de garanție după citirea acestuia de către notar se naște o puternică prezumție că debitoarea era perfect conștientă de conținutul raporturilor juridice născute cu intimații.
Pe de altă parte, dreptul de proprietate al contestatoarei asupra apartamentului urmărit silit a fost înscris în cartea funciară încă din anul 2003, conform extrasului de carte funciară aflat la dosar (fila 38), mențiunea privind efectuarea întabulării fiind înscrisă în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare prin care debitoarea a dobândit apartamentul (fila 146).
În consecință, apărările privind eroarea obstacol sunt vădit nefondate, fiind formulate cu rea-credință.
A doua cauză de anulabilitate invocată de contestatoare este dolul, susținându-se că semnarea contractului s-a făcut la insistențele intimaților creditori. Aceste susțineri nu au fost probate, dimpotrivă, instanța reține că debitoarea a fost însoțită la notar de fiul său, numitul O. E. C., aspect recunoscut în răspunsul la interogatoriu. De asemenea, în cuprinsul contestației debitoarea a afirmat că are cunoștință de faptul că fiul său exercită activități comerciale, comercializând bunuri achiziționate cu sume împrumutate de intimați.
În aceste condiții, instanța apreciază că sunt puțin credibile afirmațiile contestatoarei conform cărora creditorii au insistat în vederea încheierii contractului, atâta timp cât interesul contractării aparține exclusiv împrumutatului, în cauză împrumutul fiind stipulat fără dobândă remuneratorie.
Referitor la cauza ilicită, nu s-a dovedit de către contestatoare faptul că împrumutul ascunde în realitate o dobândă ce depășește limitele prevăzute de lege, împrumutul fiind fără dobândă. Afirmațiile conform cărora intimații acordă în mod obișnuit împrumuturi pentru care percep dobânzi împovărătoare nu s-au dovedit, iar intimații au negat aceste afirmații în răspunsurile la interogatoriu.
Legat de predarea sumei de bani, susținerile contestatoarei conform cărora nu a primit în realitate suma de 21.000 euro nu pot fi reținute în condițiile în care, în cuprinsul contractului de garanție întocmit ulterior, aceasta a afirmat că a primit suma respectivă. Este adevărat, la momentul întocmirii contractului de împrumut notarul nu a constatat cu propriile simțuri predarea sumei de bani, dar recunoașterea ulterioară a contestatoarei își produce pe deplin efectele juridice.
În schimb, clauza din contractul de împrumut conform căreia neplata la scadență atrage penalități de 0,5% pe zi de întârziere este nulă absolut, întrucât Legea nr. 313/1879, în vigoare la data încheierii contractului, interzice clauza penală în contractele de împrumut.
De altfel, prin întâmpinare intimații creditori au achiesat la pretențiile contestatoarei pentru acest capăt de cerere, iar suma urmărită silit nu include și penalități.
Față de cele expuse, instanța va constata nulitatea absolută a clauzei din contractul de împrumut prin care s-a instituit obligația contestatoarei de a plăti o penalizare de 0,5%/zi și va respinge în rest ca neîntemeiată cererea de anulare a contractului de împrumut și a contractului de garanție imobiliară.
Ca o consecință a soluției mai sus pronunțate, va fi respins ca neîntemeiat și capătul accesoriu prin care s-a solicitat radierea ipotecii.
Odată lămurită problema legalității titlului executoriu, instanța urmează a proceda la verificarea legalității executării silite, pornite de creditori la data de 13.07.2012, prin intermediul B. Ulman B..
Se constată că, conform contractului, prima rata a împrumutului era scadentă la data de 02.08.2009, astfel încât cererea de executare silită putea fi introdusă cel mai târziu la data de 02.08.2012, în aplicarea prevederilor art. 405 alin. 1 Vechiul Cod de procedură civilă.
Creditorii au respectat termenul respectiv, astfel încât criticile contestatoarei privitoare la prescripția dreptului de a cere executare silită sunt nefondate.
Mai reține instanța că la data de 17.04.2013 executorul a dispus efectuarea unei expertize evaluatorii a imobilului urmărit silit, situat în București, ., ., ., sector 4.
Raportul de expertiză întocmit de expertul V. M. E. a concluzionat ca bunul respectiv are o valoare de 27.400 euro.
P. urmare, la data de 30.07.2012 executorul a emis publicația de vânzare, fiind fixat termenul de licitație la data de 03.09.2013.
În fața instanței, a fost efectuată o nouă expertiză de evaluare a imobilului, iar expertul desemnat de instanță a concluzionat că bunul urmărit are o valoare de 30.098 euro.
Expertiza dispusă de instanță, administrată în condiții de contradictorialitate, are o mai mare valoare probatorie, astfel încât instanța va anula publicația de vânzare emisă la data de 30.07.2013, în dosarul de executare nr. 1667/2012 al B. Ulman B. și va anula în parte raportul de evaluare în sensul că valoarea imobilului urmărit este de 30.098 euro în loc de 27.400 euro.
Contestatoarea nu a formulat alte critici la adresa actelor de executare, iar instanța nu a identificat motive de nulitate care ar putea fi invocate din oficiu, astfel încât va fi respinsă în rest contestația la executare ca neîntemeiată.
Va dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în valoare de 100 lei.
Va obliga intimații I. A. și N. N. E. la plata cheltuielilor de judecată către contestatoare, în măsura admiterii pretențiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea G. I., domiciliată în București, ., ., ., în contradictoriu cu intimații I. A., N. N. E., ambii cu domiciliul ales la Cabinet de avocat Hasasiu Steluța M., cu sediul în București, .. 32-34, ., sector 1, și B. E. JUDECĂTORESC ULMAN B., cu sediul în București, Piața A. I. nr. 6, ., ., sector 3.
Anulează clauza din contractul de împrumut prin care s-a instituit obligația contestatoarei de a plăti o penalizare de 0,5%/zi.
Anulează publicația de vânzare emisă la data de 30.07.2013, în dosarul de executare nr. 1667/2012 al B. Ulman B..
Anulează în parte raportul de evaluare în sensul că valoarea imobilului urmărit este de 30.098 euro în loc de 27.400 euro.
Respinge cererea de anulare a contractului de împrumut și a contractului de garanție imobiliară ca neîntemeiată.
Respinge cererea de radiere a ipotecii ca neîntemeiată.
Respinge cererea de anulare a executării silite înseși ca neîntemeiată.
Dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru în valoare de 100 lei.
Obligă intimații I. A. și N. N. E. la plata sumei de 2.000 lei către contestatoare, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.02.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red.jud.I.P./Dact.D.E./6ex.
| ← Obligaţie de a face. Hotărâre din 03-02-2015, Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2572/2015. Judecătoria... → |
|---|
