Obligaţie de a face. Sentința nr. 9304/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9304/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 08-07-2015 în dosarul nr. 9304/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9304
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.07.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. - M. P.
GREFIER: V. H.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții P. Ș. și P. DOINIȚA V. în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A., având ca obiect „Acțiune în constatare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că au fost depuse la dosarul cauzei, de către părți, cereri de amânare a judecării pentru soluționarea cauzei pe cale amiabilă și respectiv pentru imposibilitatea de prezentare la acest termen de judecată a reprezentantului convențional al pârâtei, după care:
Având în vedere disp. art. 95 alin. 1 C.pr.civ., instanța invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 4 București în soluționarea prezentei cauze, excepție asupra căreia reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.02.2015 reclamanții P. Ș. și P. DOINIȚA V. au solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A. ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța:
să constate caracterul abuziv al clauzelor din convenția de credit nr._/02.08.2007(art. 2 lit. d, art. 4 lit. a, art. 5 lit. a, b, c, d, art. 6 din contractul de credit-condiții speciale și art. 3.5, art. 3.6, art. 3.7, art. 3.9, art. 8.1, art. 10.1, art. 10.2) care prevăd clauze abuzive conform Legii 193/2000;
să constate nulitatea absolută a clauzelor din contractul de credit nr._/02.08.2007(art. 2 lit. d, art. 4 lit. a, art. 5 lit. a, b, c, d, art. 6 din contractul de credit-condiții speciale și art. 3.5, art. 3.6, art. 3.7, art. 3.9, art. 8.1, art. 10.1, art. 10.2) care prevăd clauze abuzive conform Legii 193/2000;
să constate abuzivă obligarea reclamanților la plata contravalorii ratelor și comisioanelor lunare la o valoare mai mare decât rata de schimb a valutei în care creditul a fost acordat la momentul acordării acestuia, urmare a denominării CHF, întrucât în acest fel se aplică o rată de schimb diferită de cea utilizată în momentul în care împrumutul a fost pus la dispoziție;
să oblige pârâta să modifice contractul de creditare astfel încât contravaloarea ratelor lunare să fie raportată la rata de schimb utilizată în momentul în care împrumutatul a fost pus la dispoziția împrumutatului;
să dispună eliminarea clauzelor abuzive reclamate;
să oblige pârâta la emiterea unuor noi grafice de rambrusare în urma constatării nulității clauzelor din convenția de credit și a recalculării denominării valutare;
să oblige pârâta la restituirea sumelor plătite în baza clauzelor abuzive;
să oblige pârâta la plata dobânzii legale pentru sumele plătite nedatorat în baza clauzelor abuzive de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective a acestor;
cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 194, art. 453 C.pr.civ., Legea nr. 193/2000, Directiva nr. 93/13/CEE și Cazul C-26/13 A. Kasler and H. Kaslerne Rabai v. OTP Jelzalogbank Zrt al CJUE.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, expertiza tehnică judiciară specialitatea contabilitate și orice probă ar rezulta din dezbateri.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 29 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013.
Prin cererea depusă la data de 06.07.2015, pârâta V. Roamânia S.A a solicitat, în principal, suspendarea judecății cauzei, iar în subsidiar, amânarea cauzei și acordarea unui nou termen de jduecată, într-un interval de timp rezonabil, întrucât dorește soluționarea pe cale amiabilă a litigiului ce formează obiectul prezentului dosar.
În drept, aceasta a invocat art. 411, art. 21 alin. 2, art. 220, art. 227 alin. 1 teza I și art. 241 alin. 2 N.C.pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției invocate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 C.p.c., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. Pe cale de consecință, instanța va analiza mai întâi excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 4 București.
În acest sens, instanța face trimitere la dispozițiile relevante din Codul de procedură civilă:
„Art. 94. Judecătoriile judecă:
1. în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani:
a) cererile date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel;
b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii;
c) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spații aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum și cele privind raporturile juridice stabilite de asociațiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz;
d) cererile de evacuare;
e) cererile referitoare la zidurile și șanțurile comune, distanța construcțiilor și plantațiilor, dreptul de trecere, precum și la orice servituți sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părți ori instituite pe cale judecătorească;
f) cererile privitoare la strămutarea de hotare și cererile în grănițuire;
g) cererile posesorii;
h) cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe;
h1) cererile de declarare judecătorească a morții unei persoane;
i) cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare;
j) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști;
3. căile de atac împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege în competența lor.
Art. 95. Tribunalele judecă:
1. în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe; (…).
Art. 99. (1) Când reclamanții a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența.
(2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.”
Pe cale de consecință, instanța constată că legiuitorul a stabilit tribunalul ca instanță de drept comun pentru cererile neevaluabile în bani care nu au fost date expres în competența judecătoriei sau a altor instanțe.
În speță, instanța stabilește ca neevaluabile în bani (nepatrimonial) capetele de cerere privind anularea clauzelor prevăzute de art. 2 lit. d, art. 6, art. 3.5, art. 3.7, art. 3.9, art. 8.1, art. 10.1, art. 10.2 din contractul de credit. Prin urmare, instanța apreciază că judecarea acestor solicitări cade în competența Tribunalului București, conform raționamentului sus-menționat, și – având în vedere art. 99 alin. 2 C.p.c., sus-citat – acest aspect atrage competența tribunalului și pentru celelalte capete de cerere.
Instanța subliniază că aceste considerente nu au la bază criteriul material al valorii obiectului cererii care nu ar depăși pragul de 200.000 lei, ci criteriul obiectului neevaluabil în bani în ce privește anularea clauzelor sus-menționate.
Cu alte cuvinte, dacă acțiunea în anulare ar privi strict clauzele anterior menționate din contract competența ar fi atrasă fără echivoc de tribunal; prin urmare, existența unor alte capete de cerere care cad în competența judecătoriei determină ca întreaga acțiune să fie de competența tribunalului, conform art. 99 alin. 2 C.p.c., sus-citat.
Față de cele ce preced, instanța urmează să admită excepția necompetenței materiale, invocată de instanță din oficiu, și să decline competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului București, căruia i se va trimite de îndată dosarul, conform art. 132 alin. 3 C.p.c.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții P. Ș.și P. DOINIȚA V.,ambii cu domiciliul înBucurești, sector 4, ., ., . în contradictoriu cu contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A., cu sediul în București, sector 2, Șoseaua P., nr. 42, ., în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. - M. P. V. H.
Red. CMP/VH/4ex./2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9125/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9387/2015. Judecătoria... → |
|---|
