Pretenţii. Încheierea nr. 11/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 11/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 8272/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.06.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: F. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta I. E. în contradictoriu cu pârâta . SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns părțile prin apărători.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că s-a depus din partea d-nei expert B. A. M. D. cerere privind suplimentarea onorariului de expert, după care:
Se precizează de către apărătorul reclamantei faptul că va verifica achitarea onorariului de expert majorat în cuantum de 300 lei. Cu privire la cererea expertului de suplimentare și achitare a onorariului final real în cuantum de 2700 lei apreciază că nu se impune suplimentarea acestuia, expertul nu a efectuat demersurile stabilite de către instanță prin obiectivele expertizei.
Apărătorul pârâtei nu consideră că trebuie majorat onorariul de expert apreciind că onorariul stabilit de către instanță este corect.
Apărătorul reclamantei precizează că nu poate depune un punct de vedere al unui expert cu privire la modalitatea de stabilire a ratei de capitalizare prin raportare la perioada de 25 ani. Arată că expertul cu care a discutat nu poate stabili durata doar efectuând o expertiză în concret. Față de concluziile celor două expertize solicită emiterea unor adrese către ANAF, DITL, camera notarilor publici pentru stabilirea valorii reale a contravalorii lipsei de folosință pentru perioada dată, acestea nefiind solicitate de către experți.
Apărătorul pârâtei se opune emiterii acestor adrese.
Instanța respinge solicitarea apărătorului reclamantei pentru a se emite adrese către instituțiile menționate.
Se depune de către apărătorul reclamantei proiectul de canalizare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea acțiunii, obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință. Conducta care traversează proprietatea reclamantei pentru a alimenta alte proprietăți a fost proiectată fără aviz. Conducta ce trece ilegal prin proprietatea reclamantei este alimentată din stația de gaze din . cu . corespondență la ieșirea din imobilele de pe . este stabilit cu certitudine prin raportul de expertiză specialitatea petrol și gaze. De asemenea, și dezafectarea conductei ce face obiectul litigiului s-a făcut fără întocmirea unui proiect, aspect recunoscut și de pârâtă – amplasarea fiind efectuată fără existența unui proiect, nu s-a putut întocmit proiect pentru dezafectare. Apreciază că cele două expertize evaluatorii nu sunt lămuritoare. În situația în care se va avea în vedere una din expertize, solicită a se lua act de prima expertiză. Arată că suprafața pentru care reclamanta nu a putut să își exercite drepturile este cea reprezentată de zona de protecție a conductei. Dreptul de proprietate al persoanelor fizice este inviolabil, iar în cazurile expres prevăzute de Constituție privind exproprierea, se acordă despăgubiri proprietarului terenului proporțional cu prejudiciul suferit. Solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru, onorariu de avocat și onorariu de expert, precum și onorariul apărătorului din Pitești care a acordat asistență juridică și reprezentare la conciliere în anul 2011, asistență juridică și reprezentare expertize, redactare obiecțiuni expertize. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Apărătorul pârâtei arată că se opune acordării cheltuielilor privind onorariul apărătorului din Pitești. Solicită respingerea acțiunii în principal ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată. Arată că amplasarea conductei de gaze pe terenul al cărei proprietar este reclamanta s-a făcut ca urmare a exercitării drepturilor de uz și servitute legală prevăzute în favoarea concesionarilor din domeniul gazelor naturale prevăzute de disp.art.88 și 90 din Legea gazelor nr.351/2004 prin care legiuitorul, în temeiul disp.art.44 din Constituție, a limitat dreptul de proprietate privată a persoanelor fizice. Cu privire la netemeinicia cererii de chemare în judecată arată că reclamanta își invocă propria culpă. La momentul dobândirii terenului de către reclamantă, conducta de gaze era deja amplasată pe acest teren, amplasarea fiind supraterană, vizibilă la o simplă inspectare a terenului. Prin urmare, reclamanta și-a asumat achiziționarea terenului în stare de fapt și de drept existentă la momentul semnării contractului de vânzare-cumpărare, afectat de dreptul de uz și servitute cu titlu gratuit prevăzut de lege în beneficiul pârâtei. La data dezafectării conductei de gaze reclamanta a refuzat ridicarea conductei. Mai precizează că în anul 1996 operațiunea de extindere a rețelei de gaze a vizat rețeaua amplasată pe ., Pitești. Conform planșei Proiectului C2311, la realizarea acestuia a fost avută în vedere exclusiv rețeaua de gaze amplasată pe . mențiune referitoare la adresa indicată de reclamantă. Solicită obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar practică judiciară. Totodată solicită cenzurarea cheltuielilor de judecată solicitate de către reclamantă, arătând că nu îl cunoaște pe cel de-al doilea avocat al acesteia, fiind vorba de cheltuieli efectuate într-o etapă anterioară introducerii cererii de chemare în judecată.
Se depune de către apărătorul reclamantei copia procesului verbal încheiat la data de 15.11.2011. Pune concluzii de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Pentru a se depune concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 19.06.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
V. F. A. B.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.8272
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.06.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: F. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta I. E. în contradictoriu cu pârâta . SRL, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și cuvântul asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 19.06.2015, când a pronunțat prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.01.2012, reclamanta I. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta . SRL, obligarea acesteia la plata sumei de 27.097,32 lei cu titlu de lipsă de folosință a suprafeței de 29,14 mp din terenul proprietate personală în suprafață de 227 mp situat în intravilanul comunei Moșoaia, ., jud. Argeș, pentru perioada 03.01._11, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în data de 31.01.2004 a încheiat în calitate de cumpărător contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 176/13.01.2004 având ca obiect un teren în suprafață de 227 mp situat în intravilanul Moșoaia, ., jud. Argeș cu soții vânzători P..
Aceste teren a fost traversat până în data de 16.12.2011 de o conductă de gaze naturale cu un diametru de aproximativ 200mm, amplasarea acesteia efectuându-se de către pârâtă în anul 2004, fără acordul foștilor proprietari. A mai arătat că amplasarea conductei a făcut imposibilă exercitarea drepturilor de folosință și dispoziție asupra terenului, dar și vânzarea terenului.
Reclamanta a menționat că proprietarul bunului este îndreptățit și la fructele terenului, în temeiul art. 480, art. 483, art. 616 C.civ. și că nu se poate reține incidența art. 90 alin. 2 din Legea 351/2004 ce stabilește o servitute de trecere cu caracter gratuit întrucât acest text de lege contravine prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional al Convenției Europene a Drepturilor Omului care sancționează ingerințele statului în dreptul de proprietate. Astfel, în speță, prin gratuitatea acordată titularului servituții de trecere se realizează o expropriere a proprietarului terenului, aceste fiind lipsit în totalitate de dreptul de folosință și de cel de dispoziție.
Chiar dacă a cunoscut încă de la încheierea contractului de vânzare cumpărare că terenul este traversat de o conductă de gaze naturale, acesta nu înlătură dreptul său de a fi despăgubită de societatea pârâtă care a folosit servitutea de trecere, despăgubire ce trebuie să fie proporțională cu prejudiciul suferit.
În dovedirea cererii ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 480, art. 83 și art. 616 C.civ., art. 274 și art. 720¹ C.proc.civ., art. 11 alin. 1 și 2, art. 20 alin. 2 și art. 44 alin. 5 și 6 din Constituția României, precum și pe dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și expertiză.
Cererea a fost timbrată cu taxa de timbru de 1737 lei (f. 26) și 5 lei timbru judiciar.
Pârâta a depus întâmpinare (f. 19-25 vol. I) prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că conducta despre care face vorbire reclamanta nu îi aparține, iar singurul context în care I. E. apare în evidențele sale este acela al extinderii rețelei de gaze din ., Pitești, jud. Argeș. De asemenea, în convocarea la concilierea directă, s-a precizat suplimentar și .. (fosta .). A precizat că amplasarea conductei de gaze pe terenul al cărei proprietar este reclamanta s-a făcut ca urmare a exercitării drepturilor de uz și servitute legală prevăzute în favoarea concesionarilor din domeniul gazelor naturale prevăzute de art. 86 și art. 90 din Legea gazelor nr. 351/2004. Or, limitarea dreptului de proprietate privată al reclamantei nu îi este imputabilă ei, ci statului român care urmare a dreptului pe care acesta îl are în temeiul Constituției și care i-a permis să adopte această lege.
Pârâta a susținut că cauza care ar putea sta la baza pierderii dreptului de folosință nu este reprezentată de existența dreptului legal de uz și servitute în exercitarea serviciului public privind furnizarea gazelor naturale exercitat de concesionar și exercitarea de către ea a acestui drept prin amplasarea conductei de gaze pe terenul reclamantei, ci este reprezentată de existența dreptului statului de a stabili limitele dreptului de proprietate și de a exploata subsolul oricărei proprietăți imobiliare pentru lucrări de interes general, drept consacrat de art. 44 alin. 5 din Constituția României.
Pe fondul cauzei, a arătat că în ceea ce o privește reclamanta I. E., în evidențele sale, apare faptul că la solicitarea beneficiarilor V. C., L. G., P. C., M. D., P. L. și alții, s-a procedat la extinderea rețelei de gaze din ., jud. Argeș. Astfel, beneficiarii au obținut certificatul de urbanism și autorizație de construire în vederea executării lucrării de extindere la adresa indicată și că conducta de gaze a fost montată aerian.
De asemenea, a menționat faptul că ea beneficiază de un drept de uz și servitute legală asupra terenurilor afectate de capacități din domeniul gazelor naturale, cu titlu gratuit, conform art. 86 și 90 din Legea 351/2004. Or, singura ipoteză în care concesionarii sunt obligați să plătească despăgubiri este aceea în care produc pagube proprietarilor din vecinătatea capacităților din domeniul gazelor naturale, pagube produse cu ocazia intervențiilor pentru retehnologizări, reparații, revizii, avarii, potrivit art. 90 alin. 2 din aceeași lege. Însă, nu sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale a societății GDF Suez.
La dosar au fost depuse înscrisuri: contract de vânzare cumpărare din 2004 (f. 7-8), convocare la conciliere directă, schițe, corespondență, notificare a lui P. I., memoriu justificativ,
Au fost efectuate patru expertize judiciare, din care două expertiză evaluatorii, rapoartele fiind depuse la dosar ( f. 226-234 vol. I și f. 13-31 vol. II), o expertiză în instalații, raportul fiind depus la dosar (f. 195-210) și o expertiză topografică, raportul fiind depus la dosar (f. 176-179 vol. I)
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive și fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Reclamanta I. E. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 227 mp situat în intravilanul Moșoaia, ., jud. Argeș de la soții P., conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 176/13.01.2004 (f. 7-8 vol. I), fiind inserată în contract și mențiunea potrivit căreia pe acest teren se află amplasată o conductă de gaze de aproximativ 200 mm.
Astfel, la momentul cumpărării, reclamanta avea cunoștință despre existența acestei conducte ce ar fi fost amplasată de D., fără acordul foștilor proprietari, conform mențiunii acestora din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare.
Conducta de gaze a fost amplasată anterior sau cel mai târziu în cursului anului 2003, aspect ce rezultă din faptul că foștii proprietari, soții P., au trimis o notificare în 15.12.2003, înregistrată sub nr. 9991 către D. Pitești (f. 43 vol. I) în vederea demontării conductei de gaze amplasate fără acordul lor pe proprietatea lor, rămasă fără răspuns.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . SRL, instanța reține din probatoriul administrat faptul că conducta de gaz existentă pe terenul reclamantei a fost montată de pârâtă anterior anului 2004, data dobândirii de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra terenului și că pârâta, în anul 2011, a încercat demontarea conductei dezafectate în lungime totală de 110 m, din care o parte, respectiv 30ml se afla pe terenul reclamantei, astfel cum reiese din ordinul de serviciu nr. 3183.1/15.12.2011 (f. 63-65 vol. I). De altfel, pârâta nu a contestat faptul că această conductă îi aparține, ea făcând demersuri să o ridice, însă, fără succes, datorită opoziției reclamantei (f. 65 vol. I).
D. fiind faptul că nu s-a contestat dreptul de proprietate (al cui, asupra ce?) asupra conductei de către pârâtă, ea făcând chiar demersuri pentru ridicarea acesteia de pe terenul reclamantei, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive.
De remarcat este faptul că pârâta nu a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive din perspectiva lipsei unui drept de proprietate asupra conductei, ci ea a susținut această excepție prin aceea că dreptul de uz și servitute asupra domeniului privat se exercită cu titlu gratuit, dreptul fiind acordat astfel prin lege și că numai statul român, ar putea răspunde delictual pentru eventualele prejudicii cauzate titularilor dreptului de proprietate de drept privat prin instituirea cu titlu gratuit a acestor servituți și drept de uz asupra proprietății private.
Or, instanța apreciază că aceste apărări ar fi putut fi formulate de pârâtă într-o eventuală cerere de chemare în garanție și că, de vreme ce pârâta este cea care a instalat conducta în cauză și o utilizează, atunci are și calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța reține că atât reclamanta, cât și foștii proprietari, vânzătorii P., au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de 227 din Moșoaia, ., jud. Argeș, în condițiile în care pe teren era deja amplasată conducta amplasată de D., fiind aceeași situația și la data dobândirii de către soții P..
Lucrarea, ce cuprinde și conducta de pe terenul reclamantei și care a fost dezafectată în anul 2011, a fost una de interes public în scopul satisfacerii cererii de gaze naturale pentru toate categoriile de consumatori în raport de dispozițiile art. 44 alin 5 din Constituție, art. 480 C.civ., art. 86, art. 90, 96 din Legea 351/2004.
La momentul amplasării conductei, probabil anterior sau cel mai târziu în cursul anului 2003, punctul 17 din anexa Legii 213/1998 privind bunurile proprietate publică prevedea că sunt bunuri proprietate publică conductele de transport al țițeiului, al produselor petroliere și al gazelor naturale. Așadar, conducta de gaz era un bun ce aparținea domeniului public, iar, ulterior, a fost transmis pârâtei.
De asemenea, se reține că atât la data cumpărării imobilului de către reclamantă, cât și la momentul introducerii cererii, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 351 din 14 iulie 2004 - Legea gazelor, lege în prezent abrogată de art. 200 din Legea nr. 123/2012 la data de 19 iulie 2012 și de Legea nr. 160/2012 la data de 6 octombrie 2012 urmând a se avea aceste texte de lege prevăzute în Legea nr. 351/2004 în vedere pentru soluționarea cererii.
Astfel, se reține că, potrivit art.21 din Legea gazelor nr.351/2004, activitatea de transport al gazelor naturale constituie „serviciu public de interes național”, iar lucrările de realizare, exploatare și întreținere a obiectivelor sau sistemelor de transport de gaze naturale sunt „lucrări de utilitate publică”.
Potrivit art. 86 din Legea nr. 351/2004, asupra terenurilor si altor bunuri proprietate publică sau proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, precum și asupra activitatilor desfășurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacităților, concesionarii din sectorul gazelor naturale beneficiază, în condițiile legii, pe durata lucrarilor de realizare, reabilitare, retehnologizare, respectiv de exploatare si de intretinere a capacitatilor respective, de urmatoarele drepturi:
a) dreptul de uz pentru executarea lucrarilor necesare in vederea realizarii, reabilitarii sau retehnologizarii capacitatii;
b) dreptul de uz pentru asigurarea functionarii normale a capacitatii prin efectuarea reviziilor, reparatiilor si a interventiilor necesare;
c) dreptul de servitute legala de trecere subterana, de suprafata sau aeriana pentru instalarea de retele, conducte, linii sau de alte echipamente aferente capacitatii si pentru accesul la locul de amplasare a acestora;
d) dreptul de a obtine restrangerea sau incetarea unor activitati care ar putea pune in pericol persoane si bunuri;
e) dreptul de acces la utilitatile publice.
De asemenea, potrivit art. 90 din același act normativ prevede:
(1) Drepturile de uz si de servitute legală, prevazute la art. 86, asupra terenurilor și altor bunuri proprietate publică sau proprietate privată a persoanelor fizice ori juridice au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal și se exercită pe toata durata de viață a capacității respective sau temporar, cu ocazia retehnologizarii unei capacitati in functiune, reparatiei, reviziei, lucrarilor de interventie in caz de avarie.
(2) Exercitarea drepturilor de uz si servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile din domeniul gazelor naturale se realizeaza cu titlu gratuit pe toată durata existentei acestora.
Dacă, cu ocazia intervențiilor pentru retehnologizări, reparații, revizii, avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinătatea capacităților din domeniul gazelor naturale, concesionarii au obliga"ia sa plateasca despagubiri "în conditiile legii", iar potrivit art. 91 "(1) Despagubirile se vor stabili avându-se în vedere următoarele criterii: a) suprafața de teren afectată cu ocazia lucrarilor; b) valorile pentru producțiile estimate ale culturilor si plantatiilor afectate, comunicate de organismele abilitate, precum si amenajarile afectate de lucrari; c) valoarea de circulatie a bunurilor imobile afectate. (2) Cuantumul despagubirii se stabileste prin acordul partilor sau, în cazul in care parțile nu se înțeleg, prin hotărare judecatorească”.
În raport de prevederile Legii 351/2004 care recunosc drepturile concesionarilor de a exercita în mod gratuit și pe toată durata de existență a capacităților din domeniul gazelor naturale drepturile de uz și servitute legală, fără a fi necesară plata vreunei despăgubiri, instanța reține că pârâta beneficia, astfel, de un drept de uz și servitute cu titlu gratuit asupra terenurilor afectate de capacitățile de gaze naturale și că ar fi putut suporta prejudiciul cauzat proprietarilor privați ai terenului numai într-o singură situație, prevăzută de art. 91 din aceeași lege, situație ce nu se regăsește în cauză.
Instanța reține că îngrădirea dreptului de proprietate privată instituită în scopul satisfacerii unui interes public este permisă de Constituție și că în cauză, existența conductei pârâtei pe terenul reclamantei și instituirea unui servituți legale cu titlu gratuit reprezintă o limitare legală a dreptului de proprietate al reclamantei, potrivit art. 86 din Legea 351/2004.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, legiuitorul poate aprecia în funcție de nevoia reală a comunității măsurile de limitare a exercițiului dreptului de proprietate. În cauza "James și alții împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei", 1986, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu poate fi vorba despre o încălcare a dispozițiilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale dacă privarea de proprietate a fost făcută într-un anumit context politic, economic sau social, dacă răspunde unei "utilități publice", așa cum prevede art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, aparținând chiar și unei categorii mai restrânse de persoane, deci și în situația în care colectivitatea în ansamblul ei nu utilizează sau nu profită ea însăși de bun. În vederea realizării scopului ei legitim, măsura privativă de proprietate trebuie însă să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și apărarea drepturilor fundamentale ale individului. Or, în această materie, legea română respectă exigențele impuse de prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Se constată din analiza prevederilor art. 90 alin. (2) din Legea nr. 351/2004 că doar persoana care a suferit un prejudiciu în urma operațiunilor de realizare și retehnologizare a capacităților din domeniul gazelor naturale care se execută pe terenurile proprietate privată putea să solicite statului sau societăților comerciale specializate repararea pagubelor produse, potrivit dispozițiilor dreptului comun.
Or, numai în cazul producerii unui prejudiciu în urma operațiunilor de realizare și retehnologizare a capacităților din domeniul gazelor naturale care se execută pe terenurile proprietate privată, proprietarii acelor terenuri pot solicita în temeiul dreptului comun repararea acelui prejudiciu.
Trebuie notat, așadar, și faptul că legea specială (legea nr. 351/2004) protejează și interesul individual, privat; păstrarea raportului de proporționalitate între ingerință și interesul legitim care o permite implică acordarea unei despăgubiri, în cazul producerii unor daune proprietății, despăgubiri a căror acordare este reglementată de lege, însă reclamanta nu se află în ipoteza respectivă, întrucât nu a suferit o expropriere, bunul e în continuare al său iar pentru sarcina impusă nu a probat un prejudiciu conform legii.
Apoi, verificând inclusiv dispozițiile dreptului comun privind răspunderea civilă delictuală, instanța reține că reclamanta nu a dovedit săvârșirea prejudiciului pretins în patrimoniul său, prejudiciu care să fi fost produs prin fapta pârâtei și care ar consta în imposibilitatea de a realiza construcții pe terenul afectat sau de a înstrăina imobilul.
Se constată că reclamanta a cumpărat în anul 2004 terenul de 227 mp pe care nu era nicio construcție, aceasta fiind edificată ulterior cumpărării terenului, așa cum se poate observa din planșa foto atașată raportului de expertiză în instalații (f. 206 vol. I), dar și din raportul de expertiză topografică, fiind identificată construcția P+M (f. 178, f. 184 vol. I).
În ceea ce privește prejudiciul cauzat ca urmare a existenței unei restricții privind ridicarea de construcții pe terenul reclamantei, instanța reține că aceasta se referă doar la zona de protecție a conductei, și anume, după cum reiese din raportul de expertiză realizat de expertul autorizat în instalații, este o suprafață de 18 metri (zonă ce a fost măsurată de la interiorul gardului terenului reclamantei) și că nu există o interdicție absolută de ridicare de construcții în afara perimetrului de protecție și de siguranță a conductei de gaze în vreun act normativ adoptat în domeniul gazelor. În acest sens, este și opinia expertului topografic care a menționat în raport că pe terenul reclamantei pot fi edificate construcții ( f. 179 vol. I), iar conducta aflată lângă gardul acesteia nu ar fi putut împiedica ridicarea unei construcții.
Pe de altă parte, din probatoriul administrat nu reiese că terenul ar fi fost încadrat ca „neconstruibil” din cauza amplasării conducte de gaz și nici că reclamanta ar fi depus o cerere de autorizație de construcție sau de reîncadrare ca teren construibil care să le fi fost refuzată.
Ca atare, presupusa interdicție de a construi pe teren, ca pretins prejudiciu, nu există.
În ceea ce privește intenția reclamantei de a vinde imobilul și prejudicierea prin limitarea posibilității de vânzare, instanța reține că nu s-a dovedit această existența unor tentative de a pune în vânzare bunul, neexistând nici un înscris probator concludent (cum ar fi anunț imobiliar sau al înscris care să susțină ipoteză enunțată de către reclamantă în cadrul cererii).
Față de considerentele expuse mai sus, apreciind că ingerința invocată de reclamantă în privința dreptului său de proprietate este reglementată de lege, justificată de un interes legitim, necesară și proporțională cu scopul urmărit, și având în vedere aspectele învederate cu privire lipsa de temeinicie a susținerilor referitoare la existența unui prejudiciu, inclusiv cu titlul de lipsă de folosință, instanța urmează a respinge cererea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Având în vedere cererea de majorare a onorariului a expertului evaluator B. A. M. D., instanța apreciază că se impune admiterea acesteia în parte, în sensul majorării acestui onorariu cu 300 lei.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a reclamantei, instanța o va obliga la plata sumei de 10.783,04 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat achitat conform dovezii de plată (f. 73-74 vol. II) și că nu se impune reducerea acestuia date fiind complexitatea cauzei, durata de derulare a procesului și activitatea efectiv prestată, inclusiv prin prezentarea la fiecare termen de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasiva a pârâtei . SRL.
Respinge cererea formulată de reclamanta I. E. cu domiciliul ales la SCA V. & Asociații din București, .-19, . în contradictoriu cu pârâta . SRL cu sediul în București, .-6, corp B, sector 4, ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta la plata către expertul B. A. M. D. a sumei de 300 lei cu titlu de onorariu.
Obligă reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 10.783,04 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
F. V. B. A.
Red. VF/dact.A.B./4ex/ 2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 8201/2015. Judecătoria SECTORUL... | Uzucapiune. Sentința nr. 29/2015. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
