Pretenţii. Încheierea nr. 09/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 09/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 5508/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 09.04.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE –M. B.
GREFIER – R. N.
Pe rol judecarea acțiunii civile formulată de reclamantul C. D. - S. în contradictoriu cu pârâtul S. V. Ș., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei a răspuns reclamantul personal, legitimat cu CI DP_, CNP_, eliberată de DEPABD, și asistat de avocat R. Cușnarencu, care depune delegație de substituire la dosar, și pârâtul personal, legitimat cu CI provizorie PC_, CNP_, și asistat de avocat B. U. cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul pârâtului arată că nu mai solicită proba testimonială întrucât nu are martori de audiat, aspect de care instanța ia act.
Apărătorul reclamantului depune la dosar un extras de pe portalul instanțelor de judecată privind dosarul având ca obiect împrumutul acordat de o altă persoană pârâtului din cauza de față.
Se procedează la luarea interogatoriilor părților, conform art. 221 și următoarele Cod procedură civilă.
Instanța procedează la audierea martorului P. I., declarația acestuia fiind consemnată și atașată dosarului cauzei, după semnare.
Apărătorul pârâtului învederează că înțelege să conteste depoziția martorului în ceea ce privește cuantumul sumei de bani împrumutate, că nu există un început de dovadă scrisă și nu se poate lua în calcul declarația martorului pe acest aspect.
Instanța acordă cuvântul cu privire la proba cu martorul P. L. E..
Apărătorul pârâtului arată că nu are la acest moment certificatul de căsătorie a pârâtului cu P. (S.) L. E. copia legalizată a hotărârii de divorț dintre martor și pârât, dar că a făcut obiectul dosarului nr._/4/2012.
Apărătorul reclamantului arată că nu se contestă faptul că P. L. E. e fosta soție a pârâtului. Apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile art. 189 alin. 2 Cod procedură civilă, privind interdicția de audiere.
Pârâtul prin avocat arată că la momentul contractării împrumutului, acesta era o obligație comună, pârâtul fiind căsătorit cu P. L. E..
Reclamantul prin avocat arată că în contractul de partaj al părților se specifică faptul că datoriile ulterioare sunt asumate de către pârât.
Pârâtul prin avocat arată că se susține de reclamant că a depus în conturile pârâtului mai multe sume de bani și solicită emiterea unei adrese pentru a se comunica extrase de cont pentru perioada septembrie – noiembrie 2011 pentru conturile aferente celor două carduri deținute de reclamant, sau să i se pună în vedere în temeiul art. 172 Cod procedură civilă acestuia să le depună.
Reclamantul prin avocat arată că s-a depășit momentul la care s-au discutat probatoriile, iar necesitatea a ceea ce s-a solicitat de către pârât nu rezultă din dezbateri. Arată că ar trebui depuse chitanțe ce dovedesc depunerea sumelor de către pârât.
Pârâtul prin avocat arată că banii au fost restituiți. Reiterează solicitările privind depunerea înscrisurilor în dovedirea transferurilor bancare dintre părți.
Reclamantul prin avocat arată că pârâtul înțelege să producă apărări suplimentare, dar că sunt tardive la acest moment.
Instanța respinge solicitarea pârâtului de a se emite adresă către bancă pentru a se comunica extrasele de cont solicitate, față de faptul că proba nu a fost propusă în condițiile art. 138 Cod procedură civilă, iar necesitatea dovezii nu rezultă din dezbateri. Totodată constată că nu sunt îndeplinite condițiile art. 172 Cod procedură civilă, astfel că respinge solicitarea pârâtului de a se pune în vedere reclamantului să depună extrasele de cont respective, iar pe de altă parte solicitările pârâtului nefiind utile soluționării cauzei față de actele depuse la dosar și celelalte probe administrate în cauză. Cu privire la audierea martorului P. L. E., instanța respinge această solicitare, față de dispozițiile art. 189 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, având în vedere și poziția pârâtului cu privire la audierea acesteia și faptul că din afirmațiile ambelor părți rezultă faptul că martorul este fosta soție a pârâtului.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, arătând că reclamantul a acordat pârâtului un împrumut de_ lei, în trei transferuri bancare, și suma de 8000 lei achitată în numerar, iar de către pârât nu se contestă primirea sumei. Arată că afirmația că suma de 18.000 a fost restituită reclamantului la data de 16.10.2011 nu este adevărată, iar suma despre care pârâtul pretinde că i-a fost acordată cu titlu de împrumut pentru achiziționarea de TV nu face obiectul cauzei. Solicită obligarea pârâtului la plata de cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru și amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Pârâtul prin avocat solicită respingerea sau în subsidiar admiterea în parte a acțiunii. Arată că suma de 8000 lei este prea mare pentru a se putea proba cu martori, iar depoziția martorului audiat e una pro causa, chiar aceasta susținând că nu stătea în același birou cu reclamantul. Solicită cenzurarea declarației acesteia. Arată că mențiunile din ordinele de plată nu au relevanță, pe acestea putând fi trecută orice mențiune. Arată că părțile puteau încheia un act constatator al împrumutului, ceea ce nu s-a făcut, iar sumele pot proveni din alte surse. Arată că între părți a existat o relație de afaceri și s-au ajutat reciproc cu sume de bani. Solicită înlăturarea sumelor de 8.000 lei și 4.500 lei, pentru ultima sumă, chiar dacă nu există o descriere, nu înseamnă că reclamantului nu i s-au restituit banii. Arată că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apărătorul reclamantului arată că se contestă poziția procesuală de recunoaștere a împrumutului de către pârât.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează să amâne pronunțarea, motiv pentru care
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 24.04.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Dosar nr._
Î N C H E I E R E
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA 24.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
GREFIER: R. N.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează să amâne pronunțarea, motiv pentru care
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 30.04.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5508
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
GREFIER: R. N.
Pe rol judecarea acțiunii civile formulată de reclamantul C. D. - S. în contradictoriu cu pârâtul S. V. Ș., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9.04.2015 când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la 24.04.2015 și 30.04.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 09.08.2012, sub nr._/299/2012, reclamantul C. D.-S. a chemat în judecată pe pârâtul S. V.-S., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâtul la plata sumei de_ lei, reprezentând contravaloare împrumut, precum a dobânzii legale calculată de la data de scadenței, respectiv 31.12.2011 până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că între părți a intervenit o înțelegere verbală, în urma căreia a fost încheiat un contract de împrumut pentru suma totală de_ lei, ulterior înțelegerii având loc transferuri ale unor sume de bani de la reclamant către pârât.
Reclamantul a arătat că i-a împrumutat pârâtului, la data de 11.10.2011, suma de 8000 lei, în numerar, extrasă de la bancomat și suma de 5000 lei, transferată din contul reclamantului de la Unicredit Ț. Bank în contul pârâtului deschis la Raiffeisen Bank, conform ordinului de plată nr. 2/11.10.2011; la data de 20.10.2011, reclamantul i-a împrumutat pârâtului suma de_ lei, transferată din contul reclamantului în contul pârâtului, conform ordinului de plată nr. 1/20.10.2011; la data de 08.11.2011, i-a împrumutat pârâtului, prin transfer bancar, suma de_ lei conform ordinului de plată nr. 3/08.11.2011, sume care trebuiau restituite de pârât la data de 31.12.2011.
Reclamantul a învederat faptul că pârâtul nu a restituit sumele împrumutate, deși scadența a fost depășită și în ciuda solicitărilor repetate ale reclamantului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 112 si urm. C.pr.civ., art. 2158 și urm., art. 1350 și urm. C.civ., O.G. nr. 13/2011.
În susținerea cererii, au fost depuse la dosar de către reclamant înscrisuri în copii certificate pentru conformitate cu originalul (f. 14-21, 26-31).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2339 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, arătând că nu are scadență contractul de împrumut la data de 31.12.2011, iar pârâtul i-a rambursat reclamantului o parte din sumă, atât în numerar, cât și prin transfer bancar.
Pârâtul a mai arătat faptul că reclamantul i-a remis suma de 35.200 lei, iar nu 43.200 lei. Pârâtul a învederat faptul că transferurile făcute de reclamant către pârât nu au avut ca temei legal un contract de împrumut, în realitate, între părți existând relații personale de afaceri. Totodată, s-a menționat că nu este certă, lichidă și exigibilă creanța, iar reclamantul își întemeiază cererea pe înscrisuri neînsușite de pârât în ceea ce privește suma și scadența.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 C.pr.civ.
În susținerea întâmpinării, pârâtul a depus la dosar înscrisuri.
Totodată, pârâtul a depus concluzii scrise prin care a arătat că a plătit reclamantului prin transfer bancar următoarele sume de bani:_ lei pe 06.10.2011, 2000 lei pe 06.10.2011 și 4500 lei pe 21.12.2012.
Prin sentința civilă nr. 6361/22.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2012 a fost admisă în parte acțiunea și obligat pârâtul la plata sumei de_ lei cu titlu de împrumut în termen de 15 zile de la pronunțarea hotărârii, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2344 lei.
Prin decizia civilă nr. 274R/04.02.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/299/2012 a fost admis recursul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 6361/22.03.2013, pentru motivul nelegalei citări a pârâtului, a fost casată sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin sentința civilă nr._/28.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2012* a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.12.2014 sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 12.02.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, cu interogatoriul părții adverse și proba testimonială cu audierea câte unui martor și a respins ca nefiind utilă soluționării cauzei proba testimonială cu audierea martorului N. O. O. solicitată de reclamant. La termenul de judecată din data de 09.04.2015, instanța a procedat la administrarea interogatoriilor părților și la audierea martorei P. I.. Totodată, a luat act de renunțarea pârâtului la proba testimonială cu un martor, a respins cererea reclamantei de audiere a martorei P. L. E. față de dispozițiile art. 189 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă și a respins solicitarea pârâtului de emitere a adresei către banca reclamantului pentru comunicarea unor extrase de cont întrucât proba nu a fost propusă în condițiile art. 138 C.proc.civ. În cadrul probei cu înscrisuri, pârâtul a depus la dosar copii extrase de cont (f. 40-41 dosar TB), iar reclamantul a mai depus la dosar copii facturi fiscale și bonuri fiscale (f. 52-54 dosar TB).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între părți, potrivit extraselor de cont din datele de 11.10.2011, 20.10.2011 și 08.11.2011 (f. 26-31 dosar JS1), coroborate cu declarația martorei P. I. și recunoașterea pârâtului din cadrul răspunsului la întrebarea nr. 1 la interogatoriu, a fost încheiat un contract de împrumut de consumație, prin care reclamantul C. D. S. i-a remis pârâtului S. V. Ș., în perioada 11.10._11, suma totală de_ lei, în patru tranșe de câte 8000 lei, 5000 lei,_ lei și_ lei, dintre care prima în numerar, iar următoarele trei prin transfer bancar.
În drept, în ceea ce privește legea de procedură aplicabilă prezentei cauze, față de data depunerii prezentei cereri, anume 09.08.2012, precum și . data de 15.02.2013 a Noului Cod de Procedură Civilă, instanța reține că prezentul litigiu va fi guvernat de codul de procedură civilă de la data intentării acțiunii, respectiv C.p.civ de la 1865, așa cum rezultă din dispozițiile art. 3 alin. 1 din legea 76/2012 care prevăd că dispozițiile N.C.p.civ se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după . acestuia.
În ceea ce privește legea substanțială aplicabilă prezentei cauze, instanța reține dispozițiile art. 6 alin. (5) C.civ. (Legea nr. 287/2009 ) și ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 potrivit cărora dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau după caz produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. Astfel, instanța constata că respectivul contract de împrumut a fost încheiat după . Noului cod civil (Legea nr. 287/2009), motiv pentru care va reține aplicabilitatea Noului Cod civil.
Împrumutul de consumație este un contract prin care o persoană, numită împrumutător, transmite în proprietatea unei alte persoane, numită împrumutat, o câtime de lucruri fungibile și consumptibile cu obligația pentru împrumutat de restituire la scadență a unei cantități egale de lucruri de același gen și calitate. Astfel, împrumutul de consumație este un contract unilateral, chiar dacă este cu titlu oneros, deoarece atât obligația de restituire, cât și cea de plată a dobânzilor incumbă împrumutatului. Totodată, contractul de împrumut este un contract real, în sensul că este valabil încheiat doar dacă manifestarea de voință a părților este însoțită de remiterea bunului.
Potrivit art.2161 C.civ., „termenul de restituire se prezumă a fi stipulat în favoarea ambelor părți, iar dacă împrumutul este cu titlu gratuit, numai în favoarea împrumutatului”. Potrivit art. 2162 alin. 1 C.civ., „dacă nu a fost convenit un termen de restituire, acesta va fi stabilit de instanță, ținându-se seama de scopul împrumutului, de natura obligației și a bunurilor împrumutate, de situația părților și de orice altă împrejurare relevantă”. De asemenea, potrivit art. 2164 alin. 2 C.civ., „în cazul în care împrumutul poartă asupra unei sume de bani, împrumutatul nu este ținut să înapoieze decât suma nominală primită, oricare ar fi variația valorii acesteia, dacă părțile nu au convenit altfel.”
Instanța reține că art. 1.270 C.civ. consacră principiul forței obligatorii a contractului (pacta sunt servanda), dispunând în acest sens: “contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, iar potrivit art. 1.170 „părțile trebuie să acționeze cu bună credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale”. Rațiunea textelor citate constă în asigurarea stabilității si siguranței raporturilor juridice generate de actele juridice.
În acest sens, instanța reține că în prezenta cauză s-au desfășurat relații contractuale în urma cărora pârâtul și-a asumat obligația de a restitui suma împrumutată de la reclamantă.
Conform art. 1516 C.civ. creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar potrivit art. 1350 C. civ. atunci când fără justificare o partea unui contract nu își îndeplinește această îndatorire (respectiv obligațiile pe care le-a contractat), ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. De asemenea, potrivit art. 1548 C. civ. culpa debitorului unei obligatii contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării.
Sintetizând dispozițiile legale enunțate, instanța reține că în cazul în care o parte a unui contract nu își îndeplinește obligațiile ce izvorăsc din acesta, atunci cealaltă parte are dreptul să recupereze prejudiciul cauzat de neexecutarea culpabilă a contractului.
Pentru angajarea răspunderii contractuale este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor raporturi contractuale stabilite între părți, neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, existența unui prejudiciu patrimonial, existența unui raport de cauzalitate între prejudiciu și nerespectarea obligațiilor contractuale, precum și vinovăția părții care a cauzat prejudiciul.
În cauză s-a făcut dovada existenței raporturilor contractuale între părți cu privire la împrumutul de_ lei acordat de reclamant pârâtului, cu obligația pentru pârât de a restitui reclamantului suma împrumutată.
Referitor la contractul de împrumut încheiat între părți, instanța reține că potrivit art. 275 alin. 1 C.proc.civ., înscrisul sub semnătură privată prin care o parte se obligă către o alta să-i plătească o sumă de bani sau o cantitate de bunuri fungibile trebuie să fie scris în întregime cu mâna celui care îi subscrie sau cel puțin ca, în afară de semnătură, să fie scris cu mâna sa „bun și aprobat pentru…”, cu arătarea în litere a sumei sau a cantității datorate.
Această formalitate a actului nu este prevăzuta ad validitatem ci doar ad probationem, astfel ca sancțiunea nerespectării ei este nevalabilitatea înscrisului ca înscris sub semnătura privata, fără a fi afectată valabilitatea obligației unilaterale asumate. În aceste condiții actul juridic ar putea fi dovedit prin alte mijloace de proba, chiar înscrisul respectiv reprezentând un început de dovadă scrisă potrivit art.310 C.proc.civ.
În cazul de față, deși între părți nu a fost încheiat un contract de împrumut în formă scrisă, totuși actul juridic este dovedit prin celelalte probe administrate în cauză, respectiv declarația martorei P. I., recunoașterea pârâtului din cadrul interogatoriului formulat de reclamant (întrebarea nr. 1) și extrasele de cont din datele de 11.10.2011, 20.10.2011 și 08.11.2011 (f. 26-31 dosar JS1). În ceea ce privește acordarea sumei de 8000 lei cu titlu de împrumut, aceasta rezultă din declarația martorei P. I., coroborată cu recunoașterea pârâtului din cadrul primei întrebări a interogatoriului privind împrumutul sumei totale de_ lei. Instanța nu poate reține susținerile pârâtului din cadrul concluziilor asupra fondului cauzei în sensul că împrumutul sumei de 8000 lei nu poate fi dovedit cu martori, având în vedere că la momentul încuviințării probei la termenul din 12.02.2015, pârâtul nu s-a opus la audierea martorei Pantanzi I., din contră solicitând audierea acestui martor, astfel că au fost îndeplinite condițiile art. 309 alin. 4 pct. 4 C.proc.civ., privind convenția, fie și tacită, a părților pentru audierea acestui martor, fiind lipsit de relevanță că ulterior administrării probei testimoniale pârâtul a revenit asupra poziției exprimate anterior, solicitând înlăturarea declarației martorului.
În consecință instanța apreciază că a fost făcută de către reclamant dovada contractului de împrumut încheiat cu pârâtul.
În continuare, instanța reține că prin nerespectarea de către pârât a obligației de restituire a sumei împrumutate, conform art. 2164 alin. 2 C.civ., i s-a produs reclamantului un prejudiciu patrimonial cert, echivalent cu suma de bani nerestituită în valoare de_ lei.
Cu privire la vinovăție, raportat la prevederile art.1548 C.civ, instanța va reține faptul că în materie contractuală vina debitorului este prezumată, iar pârâtul nu a făcut dovada unei cauze exoneratoare de vinovăție cu privire la nerespectarea obligațiilor contractuale.
Debitul solicitat este o creanță certă, lichidă, însă în privința exigibilității instanța reține că din probele administrate în cauză nu a reieșit că părțile au convenit termenul de restituire a împrumutului. Astfel, mențiunile efectuate de reclamant pe ordinele de plată privind data scadenței nu fac dovada împotriva pârâtului, din declarația martorului P. I. nu rezultă stabilirea de către părți a unui termen de restituire pentru împrumutul de 8000 lei, iar în răspunsul la interogatoriu (întrebarea nr. 10) pârâtul a precizat că nu a fost stabilită o dată a scadenței împrumutului. În aceste condiții, instanța reține că devin aplicabile dispozițiile art. 2162 alin. 1 C.civ., redate anterior, termenul de restituire a împrumutului urmând a fi stabilit de instanță prin prezenta hotărâre, cu luarea în considerare a criteriilor prevăzute de textul de lege menționat anterior.
Totodată, instanța mai reține că, deși pârâtul a susținut că a restituit reclamantului anumite sume de bani împrumutate, totuși pârâtul nu a făcut dovada restituirii sumei împrumutate de_ lei, ce face obiectul prezentei cauze. Astfel, în ceea ce privește cele două sume de_ lei și 2000 lei, plătite de pârât reclamantului la data de 06.10.2011, conform extrasului de cont de la fila 39 dosar TB, instanța constată că aceste sume au plătite anterior încheierii contractului de împrumut ce face obiectul prezentei cauze, începând cu data de 11.10.2011, astfel încât nu pot reprezenta restituirea parțială a sumei de_ lei împrumutate de pârât de la reclamant, fiind vorba de alte raporturi juridice dintre părți.
În ceea ce privește suma de 4500 lei plătită de pârât reclamantului la data de 21.02.2012 conform extrasului de cont de la fila 40 dosar TB, instanța reține că aceasta a reprezentat restituirea de către pârât a unui alt împrumut acordat de reclamant pentru achiziționarea unui televizor. Astfel, potrivit facturilor fiscale și bonurilor fiscale de la 52-54 dosar TB, instanța reține că reclamantul a plătit pentru pârât contravaloarea achiziționării unui televizor și a unui stand de televizor în cuantum total de 5607 lei la data de 25.11.2011. Deși pârâtul a contestat acordarea împrumutului la interogatoriu, în condițiile în care reclamantul a făcut dovada plății sumei de bani respective pentru pârât, iar pârâtul nu a făcut dovada că plata a fost făcută cu alt titlu, spre exemplu plata unei datorii a reclamantului față de pârâtă, instanța prezumă că suma de 5607 lei a fost acordată de către reclamant pârâtului cu titlu de împrumut. Așadar, în privința plății sumei de 4500 lei, pârâtul nu a făcut dovada că a fost restituită pentru împrumutul de_ lei, ce face obiectul prezentei cauze, în condițiile în care avea și alte datorii către reclamant, respectiv suma de 5607 lei menționată anterior, iar în cuprinsul ordinului de plată nu a efectuat imputația plății pentru împrumutul de_ lei, menționând doar „împrumut”.
Referitor la pretinsele restituiri până la suma de aproximativ_ lei în perioada septembrie-noiembrie 2011, invocate în plus de către pârât pentru prima dată în cadrul răspunsului la interogatoriu (întrebarea nr. 8), instanța reține pe de o parte că pârâtul nu a făcut dovada acestor susțineri, iar pe de altă parte acestea sunt necredibile în condițiile în care nu au fost invocate prin întâmpinare, ci pentru prima dată în cadrul răspunsului la interogatoriu. În plus, în condițiile în care pârâtul a susținut că a efectuat plățile respective prin transfer bancar, acesta ar fi trebuit să fie în măsură să depună foile de vărsământ aferente, despre care pârâtul nu a învederat instanței că nu le-ar mai deține. Pe de altă parte, solicitarea pârâtului de emitere a unor adrese către băncile reclamantului nu a rezultat din dezbateri, pentru a fi îndeplinite condițiile art. 138 C.proc.civ., ci din susținerile pârâtului din cadrul răspunsului la interogatoriu, susțineri pe care reclamantul le-a contestat.
În același timp, instanța constată că, prin răspunsul la interogatoriu, reclamantul nu a recunoscut susținerile pârâtului privind restituirea parțială a sumei împrumutate de_ lei.
Față de cele expuse, având în vedere că pârâtul nu a restituit împrumutul de_ lei, în temeiul 1270 C.civ., art. 1516 alin. 1 C.civ. și art. 2158 și urm. C.civ., instanța urmează să dispună obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de_ lei, reprezentând împrumut nerestituit, în termen de 15 zile de la pronunțarea prezentei hotărâri, termen stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 2162 alin. 1 C.civ.
În privința capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale pentru neîndeplinirea obligației de restituire a împrumutului, calculată de la data scadenței, 31.12.2011, până la data restituirii împrumutului, instanța urmează a analiza următoarele aspecte:
Răspunderea civilă contractuală rezultă din nerespectarea întocmai a obligațiilor asumate prin contract, prejudiciul fiind consecința neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare.
Dobânda solicitată de reclamant, reprezintă de fapt daune interese moratorii, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a executării cu întârziere a obligației.
Potrivit art. 1535 alin. 1 din C.civ., „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic”. Așadar, creditorul nu poate pretinde ca daune moratorii decât dobânda legală, fără însă a mai trebui să facă dovada existenței unui prejudiciu.
Cu toate acestea, instanța reține că pentru acordarea daunelor-moratorii, este necesară punerea în întârziere a debitorului, aceasta constând în manifestarea unilaterală de voință prin care creditorul pretinde executarea de către debitor.
Instanța constată că părțile nu au convenit un termen de restituire a împrumutului, astfel încât acesta urmează a fi stabilit de instanță la 15 zile de la pronunțarea hotărârii, în temeiul art. 2162 alin. 1 C.civ., astfel cum s-a menționat anterior, iar pârâtul a fost pus în întârziere de către reclamant prin introducerea prezentei cereri de chemare în judecată, conform art. 1522 alin. 1 C.civ.
Pe cale de consecință, pârâtul datorează daune interese moratorii reclamantei pentru neexecutarea obligației de la această dată, respectiv de la expirarea termenului de 15 zile de la pronunțarea hotărârii, dată de la care vor fi calculate daunele-interese, constând în dobânda legală penalizatoare, calculată conform dispozițiilor art. 1 alin. 3 și art. 3 alin. 2 și 3 din OG nr. 13/2011.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să admită în parte cererea de chemare în judecată și să îl oblige pe pârât să plătească reclamantei suma de_ lei, reprezentând contravaloare împrumut, în termen de 15 zile de la pronunțarea prezentei hotărâri, precum și dobânda legală aferentă debitului principal calculată de la expirarea termenului de 15 zile de la pronunțarea prezentei hotărâri și până la data plății efective a debitului.
Având în vedere că pârâtul este cel căzută în pretenții, în temeiul art. 453 C.proc.civ., instanța urmează să îl oblige pe pârât la plata către reclamant a sumei de 2344 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea reclamantul C. D. – S. cu domiciliul în București, .. 14, ., sector 1, cu domiciliul ales la SCA Z. RACOTI P. cu sediul în sector 2, București, Plantelor, nr. 12 în contradictoriu cu pârâtul S. V. Ș., cu domiciliul în București, ., ., ., cu dom. ales la S.C.A. "BANICA U. SI ASOCIAȚII - sector 4, București, ., ., . obiect pretenții.
Obligă pe pârât să plătească reclamantului suma de_ lei, reprezentând contravaloare împrumut, în termen de 15 zile de la pronunțarea prezentei hotărâri, precum și dobânda legală aferentă debitului principal calculată de la expirarea termenului de 15 zile de la pronunțarea prezentei hotărâri și până la data plății efective a debitului.
Obligă pe pârât să plătească reclamantului suma de 2344 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. M. N. R.
Red. M.B./Dact. M.B. și N.R./4 ex./2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5368/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5459/2015. Judecătoria... → |
|---|
