Uzucapiune. Sentința nr. 29/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 29/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 29-07-2015 în dosarul nr. 10039/2015
Dosar nr._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 29.07.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTEMARIANA F.
GREFIER D. M. G.
-----------------------
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta M. E. și pe pârâții Administrația F. Imobiliar și M. București prin Primar, având ca obiect uzucapiune.
Dezbaterile și concluziile părților au avut loc în ședința publică de la 22.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp a amânat pronunțarea la data de 03.07.2015, 14.07.2015, 22.07.2015, 29.07.2015.
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus la data de 09.01.2014, reclamanta M. E. au chemat în judecată pe pârâții Administrația F. Imobiliar și M. București prin Primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în suprafață de 200 mp situat în București, ., Sector 4, prin efectul prescripției achizitive de lungă durată.
În motivare, reclamanta arată că la data de 16.01.1953, tatăl reclamantei M. F. a achiziționat prin vânzare cumpărare de la soții Asihim T. și R. imobilul din București, Raionul N. B., . compus din teren în suprafața de 200 mp și construcție de zid compusă din 4 camere sală, bucătărie, wc în curte și magazie de scânduri.
De asemenea, arată că la data de 30.03.1960 prin procesul verbal emis de Tribunalul Capitalei RPR s-a procedat la predarea fără plată către Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Raionului N. B. a întregului imobil de la mama reclamantei în calitate de moștenitoare a lui M. F., iar prin adresa nr._/27.01.1977 Consiliul Popular al Sectorului 5 aduce la cunoștință ICRAL Berceni situația juridică a imobilului, respectivul imobil trecând în proprietatea ICRAL Berceni.
Se mai arată de reclamantă că în ciuda acestor aspecte, familia sa a continuată să folosească imobilul ca adevărați proprietari, exercitând asupra imobilului acte și fapte materiale de folosință asemănătoare celor îndeplinite de un adevărat proprietar, precizând că după anii 1970 reclamanta a folosit singură imobilul în litigiu, a folosit continuu și netulburat și sub nume de proprietar, având domiciliul la adresa respectivă încă de la achiziționarea imobilului de către tatăl său și până în prezent.
În final reclamanta solicită instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate dobândirea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului situat în ., sector 4 ca efect al uzucapiunii.
În drept,reclamanta a invocat dispozițiile art. 930 și următoarele Cod civil.
În probațiune, a solicit proba cu înscrisuri, martori, expertiză, interogatoriu, precum și alte probe utile soluționării prezentei cauze.
Ulterior, reclamanta a formulat o cerere precizatoare (fila 122) prin care arată că înțelege să întemeieze acțiunea pe prevederile art. 1890 vechiul Cod civil, arătând că în ceea ce privește legea aplicabilă dispozițiile Noului cod civil sunt aplicabile posesiilor începute înainte de 01.10.2012, ori posesia sa a început în anul 1953, iar în acest sens statuează și Decizia nr. LXXXVI (86)/10.12.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - recurs în interesul legii, reținând că prescripțiile achizitive începute sub imperiul Decretului - lege nr. 115/1938 și împlinite după . Legii nr. 7/1997 sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv Decretul - lege nr. 115/1938.
Deși legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat in instanță pentru a formula apărări.
La data de 28.04.2014 reclamanta M. E. a formulat cerere de ajutor public judiciar, cerere ce a fost admisă prin Încheiere de ședință de la 16.05.2014 pronunțat de Judecătoria Sector 4 București în dosar nr._ /201, instanța dispunând scutirea petentei de la plata taxei judiciare de timbru provizorie în cuantum de 7.718 lei.
Sub aspect probatoriu, instanța a încuviințat pentru reclamanta proba cu înscrisuri, proba testimonială cu audierea a doi martori și expertize tehnice de specialitate, considerându-le admisibile, utile și concludente soluționării cauzei, în temeiul art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă.
În acest sens, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri în copie xerox: act de identitate și certificat de căsătorie M. E., certificate deces M. A., certificat căsătorie și certificat deces A. C., certificat de naștere M. E., adresa nr._/29.10.2013 emisă de Direcția Generala de Impozite și Taxe Locale Sector 4 (f. 13), act de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 284/16.01.1953 autentificat de notariatul de Stat al Raionului N. B. (f.14-16), adresa nr._/11.11.2013 emisă de Direcția Generală de Evidență a Persoanelor – M. București (f. 19), adresa nr._/07.11.2013 emisă de Administrația F. Imobiliar (f. 21), adresele nr._/1593/19.11.2013, nr._/_/05.11.2013, nr. HL/_/12.11.2013 emise de Primăria Municipiului București (f. 22-24), declarația din 20.05.1958 pentru stabilirea impozitului asupra clădirilor și terenurilor (f. 27), Certificat de moștenitor nr. 9/11.01.2001 emis în dosarul succesoral al BNP B. M. (f. 18), certificat de moștenitor nr. 27/23.01.2001 emis în dosarul succesoral nr. 27/2001 al BNP B. M., acte de identitate I. F., C. G., C. Petrut, M. E., plan de amplasare și delimitare a bunului imobil (f. 34-36), certificat de naștere și certificat de încadrare într-o categorie de persoane handicapate care necesită protecție specială (f. 39,40), adresa nr. IIB/455.04/22.04.2014 emisă de Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 4 (f. 50), Procesul verbal întocmit la 30.03.1960 în dosarul de executare nr._/1959 al Tribunalului Capitalei (f. 52), Sentința corecțională nr. 486/02.04.1957 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului G. în dosar nr. 5187/1956, Sentința corecțională nr. 303/04.03.1957 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului G. în dosar nr. 5187/1956 (53-61), adeverințe de venit pe anul 2014 pentru M. E. și A. C. (81-82), adresele nr. HL/_/12.11.2013 și nr._/_/19.11.2013 emise de Primăria Municipiului Bcuurești (f. 83,84), adresa nr. IIB/455.04/22.04.2014 emisă de Direcția Generala de Impozite și taxei Locale Sector 4 București (f. 85), adresa nr._/18.04.2014 emisă de Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 4 (f. 86), iar la termenul de judecată din data de 22.06.2015 a fost administrată proba testimonială, fiind audiat martorul C. G., declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar după semnare.
Urmare a adreselor emise de instanță au fost înaintate la dosar relațiile solicitate, astfel: adresa nr. HL/_/03.11.2014 emisă de Primăria Municipiului București – Direcția Juridic (f. 111), adresa nr. S1.1/4257/03.11.2014 emisă de Primăria Sector 4 București (f. 113), adresa nr._/_/07.11.2014 emisă de Primăria Municipiului București Direcția Patrimoniu – Serviciu Cadastru (f. 114), adresa nr._/03.11.2014 emisă de Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 4 (f. 118), adresa nr._/23.10.2014 emisă de Administrația F. Imobiliar (f. 120), adresa nr._/1332/21.11.2014 emisă de Primăria Municipiului București – Direcția Patrimoniu – Serviciul Evidență Domeniu Public și Privat (f. 123), adresa nr. HL/_/04.12.2014 emisă de Primăria Municipiului București, adresa nr. 6802/29.12.2014 emisă de Ministerul Afacerilor Interne – Arhivele Naționale prin care s-a comunicat instanței Decretul nr. 417/1958 al Prezidiului Marii Adunării Naționale a Republicii Populare Române (f. 178-188).
La data de 13.02.2015 a fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. B. M. (f. 210- 221), iar la termenul din 27.04.2015 a fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic judiciar B. D. (f. 229 – 239).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește situația juridică a imobilului în cauză, instanța reține că s-a dispus emiterea de adrese către Emiterea de adrese către: Primăria Municipiului București - Direcția Evidență Proprietăți pentru a comunica situația juridica a terenului situat in București, ., sector 4; Primăria Municipiului București – Direcția Juridic pentru a comunica decretul 417/1958; Administrația F. Imobiliar pentru a comunica situația juridică a imobilului situat in București, ., sector 4, având in vedere adresa_ – fila 14; Primăria Sectorului 4 București - Comisia de Aplicare a Legii nr. 18/1991 pentru a se comunica dacă există vreo cerere de restituire în baza Legii nr. 18/1991 pentru imobilul teren în suprafața de 200 mp situat in București, ., sector 4, și în caz afirmativ, modul cum a fost soluționată; Primăria Municipiului București - Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 pentru a se comunica dacă există vreo notificare de restituire în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în București, ., sector 4, și în caz afirmativ, modul cum a fost soluționată; DGITL pentru a se comunica istoricul de rol fiscal al imobilului din teren în suprafață de 200 mp situat în București, ., sector 4; Primăria Municipiului București - Serviciul Nomenclatură Urbană pentru a comunica istoricul de adresă și de număr poștal al străzii Grâului nr. 17, sector 4.
Din actele depuse la dosar rezultă că imobilul situat în ., Sector 4 a făcut obiectul actului de vânzare cumpărare autentificat de Notariatul de Stat București sub nr. 284/16.01.1953 (f. 161,162).
În ceea ce privește transcrierea în Registrul Notariatului de Stat, instanța reține că pe de o parte exemplarul depus la pagina 14,15 menționează nr. 23/1953, iar exemplarul depus la fila 16 și la filele 161-162 figurează transcris sub nr. 29, iar în ceea ce privește anul acesta nu este perfect lizibil, însă în aparență este vorba de anul 1953 sau 1957.
De asemenea, din situația juridică a imobilului furnizată de Direcția Locală de Taxă și Impozite Locale Sector 4 București, precum și din procesul verbal întocmit în dosarul nr._/1959 al Tribunalului Capitalei RPR (f.52) și din adresa ICRAL Berceni din 27.01.1977 rezultă că imobilul situat în . a fost predat către Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Raionului N. B. fiind preluat de la M. A. ca moștenitoare a lui M. F. zis M..
Totodată, instanța reține că potrivit adresei nr._/7.11.2013 (f. 21) emisă de Administrația F. Imobiliar rezultă că imobilul nu se află în administrarea AFI Oficiul de Administrare 4, acesta nefiind nici în evidențele de la SCAVL. Berceni.
Din adresa nr._/_/11.11.2014 Primăria Municipiului București Direcția Patrimoniu, comunică instanței faptul că imobilul în litigiu a făcut obiectul titlului executoriu al sentințelor penale nr. 486/1957 (f. 53 – 56) și 303/1957 (f. 57-61), prin care M. A. ca moștenitoare a lui M. F. zis M. este obligată să plătească către Întreprinderea Grivița și D.C. Reg. București suma de 582.509,75 lei și 216.425 lei cu titlu de despăgubiri civile.
De asemenea, aceeași adresă arată că Întreprinderea Textilă Grivița a refuzat preluarea imobilului (adresa nr. 2064/09.02.1960) iar prin procesul verbal din 30.03.1960 emis de Tribunalul Capitalei RPR în dosarul de executare_/1969 s-a predat fără plată către Consiliul Executiv al Sfatului Popular întreg imobilul în valoare de 24.000 lei stabilită în conformitate cu art. 23 din Decretul nr. 417/15.10.1958.
Totodată, se comunică instanței faptul că prin adresa nr._/27.01.1977 emisă de fostul Consiliu Popular al Sectorului 5 imobilul a fost transmis către fostul ICRAL Berceni.
De asemenea, se arată că în evidențele cadastrale pe adresa din . a fost înscris un imobil în suprafața de 200 mp din care 100 mp teren și construcții, cu posesor P. N. și G., precizându-se că . imobilului înscris în evidențele cadastrale pe adresa . reprezintă o secțiune din imobilul în suprafața de 398 mp evidențiată conform fișei întocmite la nivelul anului 1981 pe adresa Grâului nr. 17-19 cu proprietar M. E., iar prin Sentința nr._/2000 a Judecătoriei Sector 2 București în dosar nr. 3952/2000 s-a admis acțiunea formulată de M. E. împotriva pârâtului P. N. constatându-se dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului în suprafața de 200 mp situat în ., (Sentința civila nr._/2000 și Contractul de vânzare cumpărare nr. 253/2001 privind imobilul situat în . se află atașate la dosar fila 153-154).
Prin adresa nr. HL8/_/03.11.2014 Primăria Municipiului București – Serviciul evidență, analiză, soluționare și gestiune notificări Legea nr. 10/2001 a comunicat instanței că figurează înregistrată notificate – dosar administrativ nr._ cu privire la imobilul in litigiu soluționat prin Dispoziția Primarului General nr._/29.08.2011 (respins).
Prin adresa nr. IIB/1569.9/29.10.2014 (f.118) Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 4 București a comunicat instanței istoricul de rol fiscal al imobilului în litigiu, iar prin Adresa nr._/23.10.2014 Administrația F. Imobiliar a comunicat instanței că imobilul situat în ., sector 4 nu figurează în administrarea AFI, în evidențe figurând Dispoziția Primarului General nr._/29.08.2011 prin care se respinge notificarea formulată de G. M. privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul teren.
Prin adresa nr. S1.1/4257/03.11.2014 Primăria Sector 4 București a comunicat instanței că pe pentru terenul în litigiu nu figurează emis titlu de proprietate, iar prin adresa nr. S.1.1/4257/03.11.2014 Sectorul 4 al Municipiului București comunică instanței că în ceea ce privește imobilul figurează înregistrată cererea nr. 1719/22.01.2011 pe numele M. elena, M. E. și C. P. depusă în baza legii fondului funciar nr. 18/1991.
În drept, instanța reține că cererea formulată, astfel cum a fost precizată de reclamantă, are ca obiect constatarea uzucapiunii de 30 ani prin joncțiunea posesiilor, în conformitate cu dispozițiile art. 1890 Cod civil.
În ceea ce privește Legea aplicabilă instanța va avea în vedere și art. 82 din Legea nr. 71/2011 ce prevede că pentru cazurile în care posesia a început înainte de . Noului Cod Civil, sunt aplicabile dispozițiile în vigoare la data începerii posesiei, instanța consideră că sunt aplicabile în prezentul litigiu dispozițiile vechiului cod civil raportat la momentul de la care începe să curgă termenul prescripției achizitive, potrivit susținerilor reclamantei se situează la nivelul anului 1953.
Potrivit art. 1837 Cod civil „Prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea sau de a se libera de o obligație, sub condițiile determinate prin aceasta lege” și în conformitate cu art. 1890, art. 1896 coroborat cu art. 1847 din Vechiul Cod Civil, pentru ca uzucapiunea să-și producă efectele, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv să existe o posesie utilă și neviciată, iar posesia să dureze 30 de ani (uzucapiunea de lungă durată) sau, după caz, între 10 și 20 de ani (uzucapiunea de scurtă durată). În privința celei din urmă forme de uzucapiune mai este necesar să existe just titlu și buna-credință a posesorului.
În cauză reclamanții au invocat dispozițiile art. 1890 Cod civil, astfel că termenul de prescripție prevăzut de lege ar fi termenul de 30 de ani, conform art. 1890 Cod civil.
Prescripția achizitivă, așa cum este aceasta definită de Codul Civil, este o sancțiune indirectă pe care proprietarul unui bun imobil o suportă ca efect al pasivității ce o manifestă cu privire la imobilul proprietatea sa aflat în posesia altei persoane care se comporta față de acesta ca un proprietar, iar acțiunea în constatarea uzucapiunii formulată de posesorul terenului nu poate fi calificată ca o acțiune în constatare interogatorie sau provocatorie, ci este o acțiune în constatare declaratorie, prin care se urmărește constarea dobândirii retroactive a unui drept de proprietate, hotărârea pronunțată având efecte constitutive de drepturi.
Din declarația martorului C. G. audiat în cauza, ,instanța reține că în prezent terenul este folosit de către reclamantă, este liber de construcții, fiind folosit pentru culturi.
În cauză, în ceea ce privește regimul juridic al terenului instanța reține că așa cum s-a arătat mai sus acesta figurează trecut în proprietatea statului, ca urmare a faptul că Întreprinderea Textilă Grivița a refuzat preluarea imobilului (adresa nr. 2064/09.02.1960), iar prin procesul verbal din 30.03.1960 emis de Tribunalul Capitalei RPR în dosarul de executare_/1969 s-a predat fără plată către Consiliul Executiv al Sfatului Popular întreg imobilul în valoare de 24.000 lei stabilită în conformitate cu art. 23 din Decretul nr. 417/15.10.1958, ulterior prin adresa nr._/27.01.1977 emisă de fostul Consiliu Popular al Sectorului 5 imobilul a fost transmis către fostul ICRAL Berceni.
Instanța mai reține că numele persoanei menționate în sentințelor penale nr. 486/1957 (f. 53 – 56) și 303/1957 (f. 57-61) și în procesul verbal din 30.03.1960 emis de Tribunalul Capitalei RPR în dosarul de executare_/1969 este M. și nu M., astfel cum se menționează în relațiile furnizate de M. București, iar persoana de la care s-a preluat imobilul poartă numele de M. A., moștenitoare a lui M. F. zis M..
Pe de altă parte, deși în evidențele Administrației Financiare figurează înscris rolul fiscal potrivit declarației de impunere nr._/20.05.1958 cu moștenitori A. E. (autoarea reclamantei), S. R. și M. G., preluarea imobilului s-a făcut de la M. A. cu privire la care sentințele penale nr. 486/1957 (f. 53 – 56) și 303/1957 (f. 57-61), precum și procesul verbal din 30.03.1960 emis de Tribunalul Capitalei RPR în dosarul de executare_/1969 menționează calitatea de moștenitor a lui M. F. în ceea ce o privește pe M. A..
Contradicțiile între mențiunile din sentințele penale și procesul verbal de executare și evidențele fiscale privind numele fostului proprietar și identitatea moștenitorilor acestuia, conturează concluzia aparentă că nu există identitate între moștenitori proprietatea M. F. și cei ai lui M. F., nefiind făcută dovada că este vorba de aceleași persoane, numele de familie menționat în actele de stare civilă fiind evident diferit (M./M.) și nefăcându-se dovada că este vorba de o eroare în actele de stare civilă.
Sub aspectul situației juridice a imobilului, instanța mai reține că până la apariția Legii nr. 15/1990, respectiv Legilor nr. 35/1990, nr. 18/1991, nr. 50/1991, nr. 58/1991 și nr. 31/1990 dreptul românesc nu făcea distincție cu privire la proprietatea statului, ca fiind publică sau privată.
Anterior anului 1989, dreptul de proprietate al statului era calificat ca un drept absolut, exclusiv, în principiu inalienabil, insesizabil și imprescriptibil, ceea ce duce la concluzia că dreptul de proprietate al statului nu se putea dobândi nici pe calea uzucapiunii.
În cauză, la momentul de față nu se poate stabili dacă bunul aparține proprietății publice sau private a statului, însă chiar dacă s-ar aprecia că acesta face parte din domeniul privat al statului, termenul de prescripție nu ar fi împlinit la momentul de față, având în vedere data de la care începe să curgă termenul de prescripție, respectiv anul 1990.
Totodată, instanța apreciază că în cauză nu este aplicabilă Decizia IV/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât considerentele acestei decizii se referă la cauzele de întrerupere a prescripției achizitive (art. 1864 pct. 2 Cod civil, reglementând drept cauză naturala de întrerupere a prescripției declararea ca imprescriptibil a bunului potrivit legii sau a destinației acestuia).
În decizia menționată se pune problema interpretării efectelor legilor nr. 58 și 59/1974 din perspectiva dispozițiilor art. 1844 Cod civil care declară imprescriptibile bunurile scoase din circuitul civil, stabilindu-se, în legătura cu efectele celor doua legi în discuție, că acestea nu pot echivala cu scoaterea din circuitul civil a terenurilor, ci doar cu o restrângere a modalităților de transmitere și dobândire a acestor imobile, ipoteza avuta în vedere fiind referitoare la existența unei posesii utile, începute înainte de anul 1974.
Decizia pronunțată în interesul legii nu are niciun efect asupra dispozițiilor art. 1845 Cod civil, care arată, prin interpretare per a contrario, că proprietatea publică nu se prescrie.
Având în vedere că la data intrării în posesie, terenul se afla în proprietatea statului, în cauză nefăcându-se dovada că imobilul are un alt regim decât cel înscris în evidente, reținând și faptul că sub imperiul Constituțiilor din 1948, 1952 și din 1965, proprietatea privată a statului nu era reglementata în forma de astăzi, neexistând o diferențiere între proprietatea publică și privată a statului, se desprinde concluzia că până la data apariției legilor de reglementare a proprietății private reclamanții au posedat un teren care nu putea fi uzucapat, făcând parte din proprietatea publica.
Mai mult, în conformitate cu art. 1853 Cod civil „actele ce exercităm sau asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adică în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc., sau asupra unui lucru comun, în puterea destinației legale a aceluia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar” și „tot asemenea este posesiunea ce am exercita asupra unui lucru al altuia, prin simpla îngăduință a proprietarului său”
Faptul că a existat, conform declarației martorului o posesie asupra imobilului, care are la baza un aparent acord tacit al autorităților pentru păstrarea posesiei asupra imobilului nu poate fi interpretat decât în sensul acceptării de către autorități a exercitării unui drept de folosință asupra imobilului, astfel că, nu ne aflăm în prezența unei posesii exercitată sub nume de proprietar, fiind aplicabile dispozițiile art. 1855 Cod civil potrivit căruia „când posesorul a început a poseda pentru altul, se presupune că a conservat aceeași calitate, dacă nu este probă contrarie”, iar în cauză nu s-a făcut proba intervertirii precarității în posesie, sarcina probei revenind reclamantului, potrivit art. 1169 Cod civil.
Față de considerentele expuse, instanța având în vedere prevederile art. 1837 și următoarele Cod civil, precum și prevederile art. 1864 pct. 2 Cod civil, instanța urmează să respingă acțiunea având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani ca neîntemeiată, apreciind totodată ca nerelevant faptul că imobilul nu figurează, în prezent, în evidențele Administrației F. Imobiliar, cât timp s-a făcut dovada trecerii acestuia în proprietatea statului și nu rezultă în nici un fel ca acesta a ieșit în vreun fel din proprietatea statului.
În baza art. 274 și următoarele Cod procedură civilă, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta M. E. cu domiciliul ales la CIA T. B. A. din București ..11, ., ., sector 4 și pe pârâții Administrația F. Imobiliar cu sediul în sector 3, București, .. 16 și M. București prin Primar cu sediul in sector 6, București, .. 291-293, ca neîntemeiată
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 11/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Încuviinţare executare silită. Hotărâre din 31-07-2015,... → |
|---|
