Pretenţii. Sentința nr. 05/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 05/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 12028/2015
ROMÂNIA
DOSAR NR._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 05.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte – C. P.
Grefier – M. maria pană
Pe rol se află pronunțarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul S. M. în contradictoriu cu pârâtul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI SECTOR 4 PRIN DGRFPB și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și cuvântul asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 07.09.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat succesiv pronunțarea la data de 21.09.2015 și 05.10.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 12.03.2015, reclamantul S. M. a chemat în judecată pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI SECTOR 4 PRIN DGRFPB și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la plata sumei 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în dosarul_/3/2013 înregistrat pe rolul Tribunalului București și soluționat definitiv în recurs de către Curtea de Apel București.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în fapt, la data de 15.05.2013 a chemat în judecată pârâtele, solicitând instanței de judecată să dispună restituirea taxei de poluare împreună cu cheltuielile de judecată ocazionate de acel litigiu. Tribunalul București a admis cererea de chemare în judecată conform sentinței civile nr. 420/22.01.2014, hotărâre care a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 467/28.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel București.
Deși a câștigat procesul, a arătat reclamantul, instanța nu s-a pronunțat și asupra plății cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat achitat, cheltuieli solicitate în cererea de chemare în judecată soluționată în procesul anterior.
A solicitat reclamantul a se constata că suma solicitată este conform contractului de asistență juridică nr. chitanței eliberate de avocat sub nr. 95/22.01.2014 în valoare de 1500 lei .
În drept, reclamantul a precizat ca temei juridic al cererii dispozițiile art. 453 alin. 1 Cod de procedură civilă, care prevăd că partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată reale, necesare și rezonabile.
Pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI,în reprezentarea Administrației Sectorului 4 a Finanțelor Publice a formulat întâmpinare la data de 22.mai 2015 (fila 23), solicitând, respingerea cererii de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial, având în vedere faptul că aceste cheltuieli de judecată nu sunt reale și rezonabile.
În fapt a arătat pârâta, prin sentința civilă nr . 420/22.01.2014 Tribunalul București Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul S. M., a obligat Administrația sectorului 4 a Finanțelor Publice la restituirea sumei de 7140 lei reprezentând taxa de poluare și a obligat pârâtele Administrația Sectorului 4 a Finanțelor Publice în solidar cu pârâta Administrația F. pentru Mediu la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant în cuantum d e 39,3 lei. În considerentele sentinței civile nr. 420/22.01.2014 instanța a reținut cu privire la cheltuielile de judecată, că reclamantul a efectuat și a probat suma de 39,3 lei, în forma taxei de timbru și a timbrului judiciar.
A menționat pârâta faptul că pe de o parte, din cuprinsul sentinței civile nr. 420/22.01.2014 rezultă că apărătorul reclamantului nu a fost prezent la termenul de judecată din 22.01.2014 când au avut loc dezbaterile și, mai mult, chitanța pe care o depune reclamantul S. M. în dovedirea cheltuielilor reprezentând onorariu de avocat este din data de 22.01.2014, ceea ce o îndreptățește să afirme că nu s-a făcut dovada cheltuielilor reprezentând onorariu avocațial până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului.
Împotriva sentinței civile nr. 420/22.01.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul_/3/2013 au formulat recurs atât pârâta cât și reclamantul. Prin decizia civilă nr. 467/28.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, a fost respins ca inadmisibil recursul promovat de reclamantul S. M., motivat de faptul că omisiunea pronunțării instanței nu poate fi valorificată direct în calea de atac, astfel că recursul grefat pe omisiunea pronunțării asupra cheltuielilor de judecată apare ca inadmisibil. Mai mult, reclamantul a formulat cerere completatoare dispozitiv care, prin decizia nr. 1427/11.03.2015 a Curții d e Apel București a fost admisă în parte, acordându-se suma de 400 lei cu titlu de onorariu de avocat, instanța făcând aplicarea art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, analizând proporționalitatea cuantumului onorariului solicitat de avocat cu amplitudinea și complexitatea activității depuse. A solicitat pârâta respingerea cererii de obligare a instituției la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei (fond +recurs) reprezentând onorariu de avocat în dosarul_/3/2013 având în vedere că pe de o parte nu sunt îndeplinite prevederile art. 452 Cod de procedură civilă, iar pe de altă parte,în dosarul_/3/2013 instanța s-a pronunțat deja în sensul respingerii ca inadmisibil a recursului privind acordarea onorariului avocațial în dosarul de fond, iar în recurs s-a dispus acordarea doar a sumei de 400 lei cu titlu de onorariu avocat.
În drept, pârâta a precizat ca temei de drept al întâmpinării, dispozițiile art. 451-453 și art. 205 Cod procedură civilă.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare la data de 11.06.2015 (fila 81), prin care a solicitat respingerea apărărilor pârâtei, arătând că, prin sentința civilă nr. 420/22.01.2014, Tribunalul București Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat achitat pentru judecata la instanța de fond, însă aceasta reprezintă o cheltuială efectivă ocazionată de soluționarea dosarului, la recuperarea căreia solicită a constata că este îndreptățit atâta timp cât avocatul a depus toate diligențele, a încheiat contractul de asistență juridică, a eliberat chitanța privind încasarea onorariului la data de 22.01.2014.
A precizat reclamantul faptul că pretențiile de 1500 lei onorariu de avocat vizează numai fondul pricinii.
Cererea a fost legal timbrată cu 110 lei taxă judiciară de timbru.
În probațiune, părțile au propus proba cu înscrisuri, admisă de instanță, apreciată ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cererii.
În cadrul probei cu înscrisuri reclamantul a depus la dosar în copie: chitanța nr. 95/22.01.2014 eliberată de Cabinet d e Avocat P. C. D., sentința civilă nr . 420/22.01.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a în dosarul_/CA/2013.
Pârâta a depus la dosar, în copie, sentința civilă nr . 420/22.01.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a în dosarul_/CA/2013 și decizia civilă nr. 467/28 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VIII a în dosarul_/3/2013.
Analizând probatoriul administrat instanța reține următoarea situație:
La data de 15.05.2013, S. M. în calitate de reclamant, a chemat în judecată în calitate de pârâte, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 BUCUREȘTI și ADMINISTRAȚIA F. DE MEDIU, cererea de chemare în judecată fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, sub nr._/3/CA/2013, prin care a solicitat obligarea pârâtelor să-i restituie suma de 7.140 lei, achitată la data de 09.12.2008, cu aplicarea dobânzii legale la suma plătită de la momentul perceperii taxei până la momentul restituirii și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București reprezentată prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a chemat în garanție pârâta Administrația F. pentru Mediu. Prin sentința civilă nr. 420/22.01.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul_/3/CA/2013, instanța a admis acțiunea, a admis cererea de chemare în garanție, a obligat pârâtele în solidar la restituirea sumei de 7.140 lei către reclamant, actualizată cu dobânda fiscală începând din 09.08.2012 până la restituirea efectivă, obligarea chematei în garanție la virarea acestei sume către AFP Sector 4 în vederea restituirii și obligarea pârâtelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în sumă de 39,3 lei.
Referitor la cheltuielile de judecată instanța a aplicat dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, constatând cheltuielile de judecată efectuate de reclamant și probate, constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, în sumă de 39,3 lei.
Prin decizia civilă nr. 467/28 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VIII a în dosarul_/3/2013, definitivă, s-a decis respingerea recursurilor declarate de reclamantul S. M., ca inadmisibil, precum și recursul declarat de pârâta Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice prin DGRFPB, ca nefondat.
La data de 20.02.2015 reclamantul S. M. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei civile 467/28.01.2015 invocând faptul că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată efectuate, respectiv onorariu d e avocat în cuantum de 600 lei. Conform deciziei civile nr. 1427/11 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul_/3/2013 a fost admisă cererea de completare a dispozitivului hotărârii și s-a dispus admiterea în parte a cererii, fiind obligată recurenta pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 400 lei, parte din onorariul avocațial achitat în recurs conform chitanței nr. 109/29.08.2014 în sumă de 600 lei, redus în temeiul art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamantul solicită obligarea pârâtelor la plata onorariului de avocat achitat în procesul anterior la instanța de fond.
Având în vedere dispozițiile art. 24 din Legea 134/2010 în vigoare din 15.02.2013 și data înregistrării acestui proces pe rolul instanței de judecată, 14.03.2013, instanța constată aplicabile în speță dispozițiile noului Cod de procedură civilă.
Dispozițiile art. 453 alin. (1) din noul Cod procedură civilă, potrivit cărora „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, au la bază culpa procesuală, care revine părții care a pierdut procesul, urmare a dezbaterilor judiciare.
Promovarea acțiunii în justiție în procesul anterior i-a cauzat reclamantului o pagubă evaluată la cuantumul onorariului de avocat achitat către avocatul ales, conform contractului de asistență juridică indicat, prejudiciu care a fost reparat parțial (referitor la onorariul de avocat achitat în recurs).
Instanța reține că cheltuielile de judecată pot fi cerute fie în procesul care le-a prilejuit, fie pe cale separată, în termenul de prescripție de drept comun, care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care cel în cauză a câștigat procesul.
În speță, pârâtele se află în culpă procesuală, întrucât prin apărările formulate în cadrul litigiului, reclamantul a fost obligat să avanseze o sumă de bani în vederea pregătirii apărării.
Se reține faptul că alin. 2 al art. 451 din Codul de procedura civilă, permite instanței să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat, aceasta normă are menirea să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului, ceea ce nu este cazul în speță.
Litigiul a fost unul în materia contenciosului administrativ și fiscal, cu un obiect evaluabil in bani, onorariul stabilit prin contractul de asistență juridică indicat cu numărul_/2013, fiind proporțional cu volumul de muncă presupus de pregătire a apărării în cauză, determinat de complexitatea, dificultatea și importanța litigiului pentru client - acesta vizând activitatea sa profesională, ca elemente de raportare posibil a fi avute în vedere la aprecierea cuantumului onorariului, proces care s-a finalizat în primă instanță într-o perioadă de 8 luni de la data înregistrării, după două termene de judecată. La ultimul termen de judecată, 22.01.2014, avocatul reclamantului, P. C. D., a lipsit, susținând însă interesele clientului său prin cererea de chemare în judecată.
Din chitanța nr. 95/22.01.2014 emisă de Cabinet de avocat P. C. D. rezultă că reclamantul i-a achitat avocatului său cu titlu de onorariu de avocat, suma de 1500 lei, în baza contractului de asistență juridică nr._/2013.
Instanța are în vedere toate demersurile întreprinse de reclamant, prin avocat, pentru a culege toate datele necesare soluționării pe fond a cauzei.
Se apreciază referitor la obligația de plată asumată de reclamant către apărătorul său în procesul anterior, că este dovedită a fi îndeplinită și este certă, conform documentelor de plată (contract și chitanță).
Conform art. 30 (1) din Legea 51/1995 (republicată) pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat ’’pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului’’ iar Statutul profesiei de avocat prevede la art. 94 (2) ’’Onorariul se stabilește prin negociere, pornind de la onorariile minimale ale Consiliului Uniunii Avocaților din România’’.
În speță, stabilirea onorariului ține seama de elementele de determinare a onorariilor prevăzute în Statutul profesiei de avocat, emis de Uniunea Națională a Barourilor din România care arată criteriile ce stau la baza stabilirii onorariului.
Rezultă că, onorariul avocatului achitat de reclamant în dosarul anterior este expresia valorică a interesului financiar al reclamantului, rezonabil în raport de criteriile de stabilire a onorariului, în formă fixă. În raport de complexitatea dosarului instrumentat și a apărărilor formulate –respectiv, un tip de proces referitor la care instanțele judecătorești aveau o practică unitară la data învestirii, existența pe rolul instanțelor de judecată a numeroase litigii având acest obiect, raporturile clare dintre părțile litigante, precum și a muncii efectiv depuse de către avocat care a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa și a părții, nu a formulat concluzii scrise la instanța de fond, în condițiile art. 451 (2) Cod de procedură civilă instanța va dispune reducerea onorariului avocatului de la 1500 lei la 750 lei.
Față de considerentele arătate, instanța apreciază întemeiată în parte cererea, reținând că demersul judiciar anterior i-a produs reclamantului un prejudiciu ce trebuie despăgubit, având în vedere și temeiul art. 1349 cod civil ca izvor obligațional, iar obligația de restituire a acestor cheltuieli fiind întemeiată pe ideea de culpă procesuală, va obliga pârâtele, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în cuantum de 750 lei, reprezentând onorariu de avocat astfel cum a fost redus, achitat la instanța de fond în dosarul_/3/2013 înregistrat pe rolul Tribunalului București Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Deși pârâtele au căzut în pretenții în acest proces, iar reclamantul a dovedit efectuarea unor cheltuieli de judecată în acest proces, constând în taxa judiciară de timbru în sumă de 110 lei, instanța reține faptul că reclamantul avea posibilitatea recuperării cheltuielilor de judecată în procesul în care a efectuat respectivele cheltuieli, fără a fi obligat la plata unei taxe judiciare, fie într-un proces separat - în care este obligat la plata taxei judiciare aferente pretențiilor formulate, astfel cum este cazul în speță.
Având în vedere că alegerea variantei mai oneroase este o opțiune a reclamantului, instanța constată că nu există o culpă procesuală a pârâtelor cu privire la efectuarea acestor cheltuieli și prin urmare, apreciată neîntemeiată și respinge ca atare cererea de obligare a pârâtelor la plata sumei de 110 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul S. M. CNP_ cu domiciliul în București, sector 4, ., ., . ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat P. D. cu sediul în București, sector 2, Șoseaua P. nr. 334, ., . în contradictoriu cu pârâtul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI SECTOR 4 PRIN DGRFPB cu sediul în București, sector 2, . și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței nr. 294, .>
Reduce onorariul avocatului de la 1500 lei la 750 lei.
Obligă pârâtele în solidar la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în cuantum de 750 lei, reprezentând onorariu de avocat achitat la instanța de fond în dosarul_/3/2013 înregistrat pe rolul Tribunalului București Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Prezenta hotărâre poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, la Tribunalul București. Cererea de apel se depune la Judecătoria sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. P. M. M. P.
Red Jud. PC
Tehnored. MMP/ 5 ex./
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 28/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 06/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI → |
|---|
