Pretenţii. Sentința nr. 3806/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3806/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 3806/2015
ROMÂNIA
DOSAR NR._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3806
Ședința publică de la 27.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte –M. B.
Grefier – R. N.
Pe rol judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta TÂRLĂ M. în contradictoriu cu pârâtul M. G. A., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12.03.2015 când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 27.03.2015, când în aceeași compunere a hotărât.
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul acestei instanțe la data de 23.05.2014 sub numărul_, reclamanta TÂRLĂ M. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâtul M. G. A., să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de_ USD, actualizată cu indicele de inflație la data plății raportat la data de 18.02.2002, precum și a dobânzii legale aferente debitului principal.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că în anul 2002 a încheiat cu numitul P. M. o chitanță sub semnătură privată privind achiziționarea unui teren, achitând acestuia prețul terenului de_ USD, urmând ca actele notariale de vânzare-cumpărare pentru teren să fie încheiate după deschiderea cărții funciare și atribuirea numărului poștal pentru acel teren. A mai arătat reclamanta că l-a cunoscut pe numitul P. M. prin intermediul pârâtului M. G. A., iar ulterior, la data de 21.08.2002, acesta din urmă, acționând în calitate de mandatar al numitului P. M., a vândut unor alte persoane terenul pentru care reclamanta plătise suma de_ USD, după ce a obținut de la notariat duplicatele actelor de proprietate pe teren, declarând originalele pierdute, în condițiile în care originalele fuseseră preluate de reclamantă la data încheierii chitanței sub semnătură privată. Reclamanta a mai arătat că, deși prin hotărârea din dosarul nr._/303/2005, s-a constatat că aceasta este proprietara terenului respectiv, cei doi au mai vândut încă o dată terenul, iar cererile ulterioare ale reclamantei privind anularea acelui contract de vânzare-cumpărare și revendicarea terenului au fost respinse. Reclamanta a precizat că în anul 2010 a formulat o acțiune în pretenții referitoare la obligații născute din raporturi contractuale împotriva numiților P. M. și M. G. A., care a fost admisă în parte, fiind obligat pârâtul P. M. la plata sumei de_ USD, actualizată cu indicele de inflație la data plății raportat la data de 18.02.2002, precum și a dobânzii legale aferente debitului principal începând cu data de 27.04.2010, a introducerii acțiunii, iar acțiunea formulată față de pârâtul M. G. A. a fost respinsă pe motiv că reclamanta nu se afla în raporturi contractuale cu acesta din urmă. Reclamanta a susținut că nu dorește să obțină două reparații pentru aceeași faptă ilicită, una pe temei contractual și alta pe temei delictual, dar a formulat prezenta acțiune întrucât nu a reușit să recupereze prejudiciul de la numitul P. M.. Reclamanta a mai susținut că, dacă pe parcursul procesului și-ar recupera prejudiciul de la P. M., ar retrage imediat prezenta acțiune, neurmărind o îmbogățire fără justă cauză. Reclamanta a mai susținut că în perioada 2002-2009 aproximativ a fost arestată și deținută, neavând acces la dosare și necunoscând actele depuse.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1349 și 1355 C.civ., precizând că își întemeiază prezenta acțiune pe răspunderea civilă delictuală.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri, în copii certificate pentru conformitate cu originalul (f. 6-28, 41-50, 71-74).
La data de 20.10.2014, reclamanta a depus note scrise prin care a reiterat și detaliat unele aspecte invocate în cererea introductivă, invocând dispozițiile art. 998 C.civ. și depunând încă un set de înscrisuri (f. 78-102).
Prin încheierea din data de 30.10.2014 instanța a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de petenta Târlă M. și a scutit petenta de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 2206 lei.
Legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a formula apărări sau propune probe.
La termenul de judecată din data de 12.03.2015, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Potrivit art. 248 alin. 1 C.p.c., „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu, instanța reține că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:
Prezentul dosar are ca obiect cererea reclamantei Târlă M. de obligare a pârâtului M. G. A., în temeiul răspunderii civile delictuale, la plata sumei_ USD actualizată cu indicele de inflație la data plății raportat la data de 18.02.2002, precum și a dobânzii legale aferente debitului principal, reprezentând prețul achitat de reclamantă numitului P. M. pentru achiziționarea unui teren, pentru care nu s-au mai încheiat acte notariale de vânzare-cumpărare, întrucât terenul a fost vândut unor terțe persoane de pârâtul M. G. A., acționând în calitate de mandatar al numitului P. M.. Potrivit chitanței din data de 18.02.2002 si sentinței civile nr. 1165/13.02.2006 pronunțată de Judecătoria Sector 6 in dosarul nr._/303/2005 (f. 91-93) între P. M. si . de 18.02.2002 s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul in suprafața de 2000 mp situat in București, sector 6, . B pentru prețul de 17.000 USD, preț ce a fost achitat la data de 18.02.2002.
La data de 21.08.2002 P. M. prin mandatar M. G. A. a vândut imobilul din București, sector 6, . B lui C. M. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2612( f.14).
Cu toate acestea, prin cererea înregistrată la Judecătoria Sector 6 la data de 07.09.2005 reclamanta a solicitat sa se pronunțe o hotărâre care sa tina loc de act de vânzare-cumpărare a terenului in suprafață de 2.000 mp situat in București, . B, sector 6, cerere admisa prin hotărârea definitiva si irevocabila nr. 1165/13.02.2006 a Judecătoriei Sector 6.
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sector 4 la data de 30.10.2007 reclamanta a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a procurii autentificate sub nr. 451/18.02.2002, nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2612/21.08.2002 si obligarea paratului P. M. la restituirea sumei de 17.000 USD, cerere respinsa prin hotărârea definitiva si irevocabila nr. 3265/06.06.2008 a Judecătoriei Sector 4.
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sector 6 la data de 08.09.2008 reclamanta a formulat acțiune in revendicare a terenului situat in București, . B, sector 6, cerere respinsa prin hotărârea definitiva si irevocabila nr. 7527/13.11.2008 a Judecătoriei Sector 6 (a se vedea în acest sens considerentele sentinței civile nr. 6944/19.04.2012 din dosarul nr._/299/2010* al Judecătoriei Sectorului 1 București, f. 94-98).
Instanța mai reține că prin cererea de chemare în judecată formulată la data 27.04.2010, ce a făcut obiectul dosarului nr._/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 București, reclamanta Târlă M. a solicitat, în temeiul răspunderii civile contractuale, obligarea pârâților P. M. și M. G. A. în solidar la plata aceleiași sume de bani solicitate și în prezenta cauză (f. 96). Prin sentința civilă nr. 531/13.01.2011 pronunțată în dosarul nr._/299/2010* a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiunea și acțiunea formulată de reclamanta Târlă M. în contradictoriu cu pârâții P. M. și M. G. A. a fost respinsă ca prescrisă. Prin decizia civilă nr. 145/18.01.2012 Tribunalul București a fost admis recursul formulat de recurenta-reclamanta, a fost casată sentința civila nr. 531/2011 pronunțată de Judecătoria Sector 1 în dosarul nr._/299/2010 si s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, arătându-se ca este absolut firesc ca numai după soluționarea irevocabila a acțiunii în revendicare sa înceapă sa curgă termenul de prescripție al dreptului la acțiune in răspundere civila contractuală.
În rejudecare, în dosarul nr._/299/2010* al Judecătoriei Sectorului 1 București a fost pronunțată sentința civilă nr. 6944/19.04.2012, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de către Tribunalul București prin decizia nr. 2925R/20.11.2013, prin care a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Târlă M. și a fost obligat pârâtul P. M. la plata sumei de 17.000 USD, a actualizării in funcție de indicele preturilor de consum aferente sumei de 17.000 USD la data plății raportat la data de 18.02.2002 si a dobânzii legale începând cu data de 27.04.2010 pana la data plății, fiind respinsă cererea de chemare în judecată formulată față de pârâtul M. G. A., ca neîntemeiată.
În considerentele sentinței civile nr. 6944/19.04.2012 din dosarul nr._/299/2010* al Judecătoriei Sectorului 1 București, s-a reținut, cu privire la pârâtul P. M., că acesta nu și-a respectat obligația de a nu înstrăina terenul asumată prin promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată cu reclamanta Târlă M., producând acesteia un prejudiciu direct constând în prețul achitat în antecontractul de vânzare-cumpărare pentru un bun a cărui proprietate nu a mai fost transmisă reclamantei. Referitor la pârâtul M. G. A., s-a reținut că, între acesta și reclamantă nu a fost încheiat nici un contract, astfel încât cererea de angajare a răspunderii civile contractuale a acestui pârât față de reclamantă pentru suma de 17.000 USD este neîntemeiată.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”, conform art. 3 alin. 1 „termenul prescripției este de 3 ani”, iar potrivit art. 7 alin. 1 „prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită”. În același timp, potrivit art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, „prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea”.
Instanța reține, raportat la prevederile art. 1 alin.1 coroborate cu art.3 alin.1 și cu art.8 alin. 1 din Decretul nr.167/1958, că dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, decurgând din răspunderea civilă delictuală, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul de prescripție de 3 ani din momentul nașterii dreptului la acțiune, care coincide cu data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
În speță, instanța reține că termenul de prescripție pentru dreptul reclamantei Târlă M. la acțiunea în răspundere civilă delictuală împotriva pârâtului M. G. A. pentru repararea pagubei de_ USD a început să curgă cel mai târziu la data de 27.04.2010, când reclamanta a formulat împotriva numiților P. M. și M. G. A. cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr._/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 București, prin care a solicitat obligarea acestora la plata aceleiași sume de bani în temeiul răspunderii civile contractuale. Astfel, cel mai târziu la data 27.04.2010 reclamanta Târlă M. a cunoscut pretinsa faptă ilicită a pârâtului M. G. A. și paguba produsă prin această faptă, din moment ce în dosarul nr._/299/2010 reclamanta a solicitat repararea aceleiași pagube de_ USD, precum în prezenta cauză, invocând aceeași faptă ilicită a pârâtului M. G. A., constând în vânzarea terenului din ., sector 6, cu fraudarea drepturilor și intereselor reclamantei, astfel cum rezultă din cuprinsul sentinței civile nr. 6944/19.04.2012 (f. 96), cu singura diferență că în dosarul nr._/299/2010 reclamanta a invocat răspunderea civilă contractuală, iar în speță a solicitat repararea pagubei în temeiul răspunderii civile delictuale. Prin urmare, termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă cel mai târziu la data de 27.04.2010.
Or, în prezenta cauză, reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la data de 23.05.2014, deci după expirarea termenului de prescripție de 3 ani. De asemenea, instanța constată că reclamanta nu a invocat și dovedit existența vreunei cauze de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției (prevăzute de art. 13, art. 14 și art. 16 din Decretul nr. 167/1958), cererea de chemare în judecată formulată în dosarul nr._/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 București împotriva pârâtului M. G. A. neavând efect întreruptiv, în condițiile a fost respinsă ca neîntemeiată.
Față de aceste argumente, instanța urmează să admită excepția prescripției extinctive invocată din oficiu de instanța de judecată, urmând a respinge cererea ca prescrisă. Pe cale de consecință, în temeiul art. 1 alin. 2 din Decretul 167/1958, care prevede că o dată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, instanța va respinge ca prescrisă și cererea accesorie de acordare a dobânzii legale calculate la suma solicitată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de instanță din oficiu.
Respinge cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta TÂRLĂ M. cu domiciliul în sector 4, București, .. 5, ., . în contradictoriu cu pârâtul M. G. A., cu domiciliul în sector 4, București, .. 4, ., . având ca obiect pretenții, ca fiind prescrisă.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria Sectorului 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.03.2015.
Președinte, Grefier,
M. B. R. N.
Red. M.B./Dact. M.B. și R.N./4 ex./22.05.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6966/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Pretenţii. Sentința nr. 3713/2015. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
