Pretenţii. Sentința nr. 6713/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6713/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 6713/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6713
Ședința publică din data 21.05.2015
Instanță constituită din:
Președinte – C. D.
Grefier – M. L. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta-pârâtă C. (fostă T.) B. G. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant B. A., având obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta-pârâtă, personal și asistată de apărător ales și pârâtul-reclamant, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cuprinsul căruia învederează instanței faptul că la data de 14.05.2015, pârâtul-reclamant a depus la dosarul cauzei factura . nr._, în cuantum de 100 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, după care,
În conformitate cu dispozițiile art. 219 Cod procedură civilă, instanța procedează la verificarea identității părților prezente, C. B. – G., fiind legitimată cu carte de identitate . nr._, CNP_, eliberată de SPCEP Sect. 4 la data de 02.06.2014 iar B. A. cu c.i. . nr._, CNP_, elib. de SPCEP S4 biroul nr. 3 la 20.10.2008.
Părțiledepun, pe rând, la dosarul cauzei interogatoriile formulate reciproc.
În temeiul art. 352 și art. 354 Cod procedură civilă, instanța procedează la administrarea, pe rând, a interogatoriilor formulate reciproc de către părți, respectiv mai întâi a celui propus de reclamantă pentru a fi luat pârâtului-reclamant B. A., apoi a celor propuse de pârât spre a fi luate reclamantei-pârâte C. B. – G., răspunsurile părților fiind trecute în dreptul fiecărei întrebări din aceste interogatorii, care sunt ulterior semnate și atașate la dosarul cauzei.
Cu prilejul administrării interogatoriului propus de către pârâtul-reclamant, instanța respinge întrebările cu nr. 2, 3, 5, 6 și 7, față de considerentul că întrebarea nu are ca obiect o recunoaștere.
Reclamanta-pârâtă, prin apărător, depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri, comunicând și pârâtului-reclamant un exemplar de pe acestea.
Pârâtul-reclamant, depune la dosarul cauzei înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, făcând aplicarea prevederilor art. 244 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și constatând cauza în stare de judecată, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul în dezbateri, pe fondul cauzei.
Reclamanta-pârâtă, prin apărător, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtului-reclamant la plata sumei de 5000 lei, reprezentând daune morale, învederând dispozițiile art. 252, art. 253 și art. 1357 Cod civil.
De asemenea, arată că reclamanta în anul 2011, era studenta in anul 3, an terminal, la Facultatea de Științe Juridice si Administrative. In același an, cu scopul de a începe sa dobândească experiența in domeniul in care a studiat, aceasta s-a angajat ca administrator imobiliar, precizând că a fost administrator pe o perioadă de două săptămâni. Totodată, având in vedere ca reclamanta era in an terminal la facultate, ce presupunea pregatirea si susținerea mai multor examene, aceasta a purtat o discuție cu Comitetul si Președintele Asociației, discuție in urma careia a fost imputernicita mama reclamantei, doamna T. K. D. pentru a desfasura funcția de administrator in cadrul Administrației pe perioada desfasurarii sesiunii. Mai arată că, pârâtul a avut un comportament neadecvat si amenintator față de reclamantă, precizând că aceasta fiind o persoana tanara și având o fire timidă, din cauza comportamentului pârâtului, locul de munca devenind un adevarat factor de stres psihic si teama ceea ce a determinat-o reclamanta să renunțe la acest loc de munca, dându-și demisia. De altfel, arată că acțiunile sicanatoare si hartuitoare ale paratului au continuat, acesta facand Asociației de proprietari reclamatie la ITM in legătura cu contractul individual de munca al reclamantei din prezenta cauza, ulterior formulând plângerea penala împotriva reclamantei, precum si împotriva altor persoane din cadrul asociației de proprietari. Astfel, apreciază că toate actele intreprinse de către pârât nu reprezintă decât acte sicanatoare, nefacand altceva decât sa o prejudicieze atat moral cat si material pe reclamanta din prezenta cauza. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea cererii și obligarea pârâtului la plata sumei de 5000 lei, reprezentând daune morale, cu cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru, învederând că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată în ceea ce privește onorariul de avocat, pe cale separată.
Cu privire la cererea reconvențională solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată și nedovedită.
Pârâtul-reclamant, arată că reclamanta, așa cum a susținut și apărătorul acesteia, a fost administrator doar două săptămâni, în rest fiind mama acesteia.
Cu privire la cererea reconvențională, arată că solicită daune morale în cuantum de 5000 lei, față de poziția reclamantei, apreciind că aceasta nu spune adevărul.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
1. Prin cererea depusă pe rolul acestei instanțe la data de 06.10.2014, reclamanta Cirjaliu (fosta T.) B. G., cu domiciliul in București, sector 4, Șoseaua Oltenitei nr.69, ., ., identificata cu CI . nr._, eliberata de S.P.C.E.P. Sector 4 la data de 02.06.2014, avand CNP_1 si cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinet Avocat Vladoianu O.-A. din București, Șoseaua Oltenitei nr.69. ., sector 4. prin avocat Vladoianu O.-A., in calitate de reclamanta, in contradictoriu cu Baltaretu A., cu domiciliul in București, ., ., ., in calitate de parat, solicită obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 5.000 lei reprezentând daune morale; la plata cheltuielilor de judecata.
În fapt, arată că în anul 2011, reclamanta era studenta in anul 3, an terminal, la Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative din cadrul Universității D. C.. In același an, cu scopul de a incepe sa dobandeasca experiența in domeniul in care a studiat, aceasta s-a angajat ca administrator imobiliar, cu contractul individual de munca nr. 1/03.06.2011, la imobilul . București, ., sector 4.
In aceasta perioada, paratul din prezenta cauza, domnul Baltaretu A., s-a prezentat la administrația blocului, solicitând ca reclamanta să îi prezinte contractul individual de munca in baza caruia desfasoară activitatea de administrator in cadrul Asociației de proprietari . class="BodyText2"> In prezenta domnului președinte al Asociației de la acea vreme, domnul N. T., a procedat la prezentarea raportului de la Revisal in care erau înregistrate contractele individuale de munca ale angajaților Asociației, respectiv subsemnata, Cirjaliu (fosta T. ) B. G., in funcția de administrator si doamna S. O. M., în funcția de îngrijitor.
Dupa ce i-au fost prezentate actele solicitate, paratul din prezenta cauza a revenit la Asociație si a cerut sa fie afișat la avizier contractul individual de munca al reclamantei. În mod civilizat si politicos i s-a explicat ca nu mai exista cărti de munca si contractul individual de munca poate fi consultat la Asociația blocului, insa nu poate fi expus la avizier, fiind un act cu caracter personal si confidențial intre angajator si angajat. Domnul Baltaretu A. a inceput sa ridice vocea si sa profereze amenintari la adresa subsemnatei, spunând ca dansul a fost sef de șantier si ca stie foarte bine care este regimul carnetelor de munca si a contractelor individuale de munca.
Fiind de fata la acest incident si domnul președinte N., acesta a intervenit, incercand sa aplaneze situatia si i-a aratat paratului contractul individual de munca al subsemnatei.
Acest incident nu a fost unul izolat, dimpotrivă, paratul, ori de cate ori o intalnea pe reclamanta din prezenta cauza începea sa ii spună cum acesta nu era de acord cu structura Comitetului de la acea vreme si ca dorea schimbarea acestuia. Desi nu era in atributiile si competenta reclamantei de a lua masuri in aceasta privința si desi aceasta a incercat sa ii explice acest lucru, domnul Baltaretu de fiecare data cand avea o discuție cu reclamanta folosea un ton ridicat si amenintator, ca si cand ar fi fost responsabilitatea acesteia pentru orice nemulțumire a acestuia. Nefiind multumit de răspunsurile pe care le primea, paratul, in permanenta, o amenința pe reclamnata Cirjaliu (fosta T.) B. G. ca o va concedia.
Fiind o persoana tanara, cu o fire timida, chiar fricoasa, reclamanta a inceput sa se teama sa mai mearga la programul de incasara a intretinerii, acest loc de munca devenind un adevarat factor de stres psihic si teama, din cauza comportamentului neadecvat si amenintator al paratului Baltaretu. Având in vedere ca subsemnata era in an terminal la facultate, ce presupunea pregatirea si susținerea mai multor examene, aceasta a purtat o discuție cu Comitetul si Președintele Asociației, discuție in urma careia a fost imputernicita mama reclamantei, doamna T. K. D. pentru a desfasura funcția de administrator in cadrul Administrației pe perioada desfasurarii sesiunii.
Nici administratorul supleant (mama subsemnatei) nu a fost ferita de comportamentul abuziv si nepotrivit al paratului din prezenta cauza.
Comportamentul si acțiunile sicanatoare si hartuitoare ale paratului au continuat, acesta facand Asociației de Proprietari reclamatie la ITM in legătura cu contractul individual de munca al reclamantei din prezenta cauza.
Urmare tuturor acestor hărțuiri si abuzuri din partea acestuia, care nu reprezentau decât un mare factor de stres psihic, neavand niciun fundament real si pentru a putea continua cursurile facultatii, reclamanta s-a văzut nevoita sa renunțe la acest loc de munca, dandu-si demisia in data de 30.11.2011.
Totul a culminat cu plangerea penala pe care paratul a formulat-o impotriva reclamantei, precum si impotriva altor persoane din cadrul asociației de proprietari. Astfel, la data de 20.01.2012, paratul Baltaretu A. a depus la Secția 15 Politie o plângere penala, prin care solicita efectuarea de cercetări fata de numiții N. T., Gomescu A. si T. B. G. sub aspectul savarsirii infracțiunilor de gestiune frauduloasa, fals intelectual si insulta.
Acesta a sustinut ca reclamanta din prezenta cauza, in calitate de administrator al Asociației de Proprietari a B1.5D din Șoseaua Oltenitei nr.36, sector 4, alaturi de fostul administrator, in persoana doamnei G. A. si de președintele Asociației, in persoana domnului N. T., au refuzat sa ii puna la dispoziție actele care au stat la baza intocmirii listelor de intretinere din lunile octonibrie-noiembrie 2010, apreciind ca pentru lucrarea de hidroizolatie a blocului, intimatii din prezenta cauza ar fi plătit in plus cu 70 lei. De asemenea, in cadrul plângerii domnul Baltaretu A. a aratat ca acesta a formulat mai multe cereri către administrația blocului pentru a i se pune la dispoziție documentele privind lucrarea de hidroizolatie a blocului, insa acesta a fost insultat prin avizierul Asociației.
In urma cercetărilor efectuate in cadrul dosarului penal, procurorul de caz a retinut ca nu exista indicii de savarsire a infracțiunii de gestiune frauduloasa si fals in inscrisurile oficiale, simpla afirmație a petentului ca s-au efectuat plați nejustificate, necoroborandu-se cu niciun mijloc de proba. Mai mult decât atat, procurorul de caz a mai constat ca in ciuda faptului ca petentul a fost invitat de mai multe ori de către Asociație cat si de către angajații Primăriei sa ia la cunostinta de intreaga documentație, acesta nu s-a prezentat.
Având in vedere cele expuse mai sus, prin rezoluția din data de 06.09.2013, s-a dispus neinceperea urmăririi penale fata de intimata Ciijaliu (fosta T.) B. G. sub aspectul savarsirii infracțiunilor de abuz in serviciu, gestiune frauduloasa, fals intelectual, fapte prevăzute de art.246, art.214 alin. 1 si art.289 Cod penal, intrucat faptele nu exista.
Împotriva rezoluției din data de 06.09.2013 a formulat plângere in termenul legal, domnul Baltaretu A., plângere ce a fost respinsa de către procurorul ierarhic superior prin rezoluția nr.2549/II-2/2013 data in dosarul nr.941/p/2012 al Parchetului de pe langa Judecatoria Sector 4, prin care a fost mentinuta ca temeinica si legala rezoluția din data 06.09.2013.
Paratul din prezenta cauza a atacat in fata instantei de judecata rezoluția nr.2549/II- 2/2013, apreciind ca nu au fost administrate suficiente probe care sa duca la clarificarea situatiei, precum si alte critici cu privire la modul de soluționare a plângerii cu privire la insulta sau la actele ce i-ar fi putut fi puse la dispoziție de către Asociație. Prin încheierea din data de 28.05.2014 pronuntata in Camera de Consiliu, de către Judecatoria Sector 4, in dosarul nr._ a fost respinsa ca neintemeiata plangerea numitului Baltaretu A..
Raportat la toate demersurile pe care paratul le-a efectuat in fata organelor de politie, precum si in fata instantei de judecata, cu privire la reclamanta Cirjaliu (fosta T.) B. G., aceasta nu deținea nicio calitate in cadrul Asociației de Proprietari . savarsirii presupuselor infracțiuni de abuz in serviciu, gestiune frauduloasa si fals intelectual, reclamanta din prezenta cauza deținând calitatea de administrator in cadrul Asociației doar in perioada 04.06-30.11.2011, astfel cum rezulta din contractul individual de munca încheiat intre aceasta si Asociație.
Pe cale de consecința, rezulta fara putinta de tagada, faptul ca in perioada octombrie-noiembrie 2010, aceasta nu putea sa participe, in calitate de administrator la actele si faptele de gestionare si administrare a Asociației de Proprietari a Blocului 5D din Șoseaua Oltenitei nr.36, sector 4. Astfel, toate actele intreprinse de către paratul Baltaretu nu reprezintă decât acte sicanatoare si exercitarea abuziva a drepturilor sale, nefacand altceva decât sa o prejudicieze atat moral cat si material pe reclamanta din prezenta cauza.
Orice persoana fizica are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viata, sanatatea, integritatea fizica si psihica, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de constiinta, creația stiintifica, artistica, literara sau tehnica - astfel cum sunt enumerate in mod exemplicativ in art.252 Cod civil.
Plecând de la principiile constituționale care privesc garantarea drepturilor si libertățile fundamentale ale persoanelor si ajungand la libertatea de exprimare, legiuitorul a considerat oportun sa gaseasca un mijloc de control al modului de exercitare al acestor drepturi care desi par, nu sunt in opoziție unul fata de altul.
Invocă art.253 alin.4 Cod civil, art.253 Cod civil, art.1357 Cod civil, art.1349 alin.l si 2 Cod civil, orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care avand discernamant incalca aceasta indatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral.
Raspunderea pentru prejudiciul cauzat prin fapta proprie art.1357 Cod civil, coroborat cu art. 1349 alin. (1) si (2), consacra regula de principiu potrivit careia obligația de a repara un prejudiciu cauzat altuia printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovăție, se naște direct si nemijlocit in sarcina autorului acelei fapte. De regula, fiecare om răspunde numai pentru faptele sale proprii. Nicio răspundere pentru altul sau pentru altceva nu-i poate reveni decât daca legea o prevede anume. Este un principiu cunoscut, logic si traditional in dreptul nostru civil.
Raportat la situatia de fapt expusa in cele de mai sus, apreciem ca sunt intrunite cumulativ cele patru elemente esențiale pentru a putea vorbi despre raspunderea civila delictuala: existenta unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, legătură de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
În drept, indică art. 194 si urm. C., art.58, art.252, art.253, art.1349 alin.l si 2 si art. 1357 Cod civil, art.30 alin.6 din Constitutia României si art. 8 din CEDO.
In probatiune, solicită încuviințarea si administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul paratului
2. La data de 09.01.2015 (fila 27), pârâtul Baltaretu A., CNP_, cu domiciliul în ., ., ., sector 4 București a depus întampinare.
Arată că nu o cunoaște pe T. B. G., că nu a văzut-o decât in fotografia din cartea de identitate depusa la dosarul de la Judecatoria Sector 4 București.
Nu a vorbit niciodata cu ea.
Nu a fost niciodata administratora blocului.
Din aprilie 2011 mama sa T. D. este administratora blocului si in prezent.
Lunar a plătit intretinerea apartamentului nr. 17 administratoarei T. D..
A solicitat de mai multe ori lămuriri in privința listelor de intretinere, neprimind nici un răspuns si neavând acces la ele.
S-a adresat secției 16 Politie care i-a răspuns ca va primi actele solicitate.
Cand i-a solicitat administratoarei T. D. contractul de munca i-a dat contractul de munca pe numele fiicei sale T. B. G..
In Ianuane 2012 a făcut plângere penala la P. General. Acest dosar este pe rol si se judeca pe 21 ianurie 2015 la Curtea de Apel București, Secția A-II-A Penala.
In 11.03.2013 T. B. G. depune o declarație in care spune ca a detinut funcția de administrator in .._.
In aceeași perioada mama sa T. D. declara ca ea este administratorul blocului.
Anexează un process verbal din 25.07.2011 unde T. D. semneaza ca administrator.
In luna August 2011 i-a retinut suma de 52,50 RON pentru actele pe care nu le-a primit niciodata.
In luna Septembrie cand a cerut explicații, iar administratorul T. D. a chemat politia.
Acest dosar a ajuns la Secția 15 Politie.
In acest dosar din 2014 tanara T. B. G. transcrie aceelasi reclamații pe care le facea mama sa in 2011 la adresa sa.
Pentru toate acestea eu solicită daunele morale cerute de tanara T. B. G. (Cirjaliu) in valoare de 5000 lei, iar plata cheltuielilor de judecata sa fie făcute de T. B. G..
Arată că are doi copii și nu înțelege cum reclamanta are îmmndrăzneala să îl evalueze psihologic.
Arată că atestatul depus in acest dosar din 2014 care nu are nici data, nici număr.
Atestatul trebuia sa apara in 2011 alaturi de contractul individual de munca.
3. La data de 20.02.2015 (fila 62), reclamanta depune răspuns la întâmpinare.
Reia mai multe dintre argumentele prezentate deja.
În drept, invocă art. 194, 201 si urm C., art.58, art.252, art.253, art. 1349 alin.l si 2 si art. 1357 Cod civil, art.30 alin.6 din Constituția României si art.8 din CEDO.
Solicită administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul paratului pentru a circumstantia situația de fapt, proba testimoniala cu un martor, respectiv N. T., domiciliat in București, ., ., ., sector 4.
4. La data de 31.03.2015 (fila 66), pârâtul-reclamant Baltaretu A. modifică cererea reconvențională și arată că solicită onorariu avocat in valoare de 850 LEI (chitanta nr. 649 din_ si chitanta nr 127 din 30.01.2015), cheltuieli de judecata in valoare de 650 lei și 1104,60 sumă provenită din executare silita.
Solicită ancheta in . si solicită contractul individual de munca al administratorei T. D. conform Legii nr.230/2007 și HG nr. 500, care să fie înregistrat la ITM.
Solicită administrarea probei testimoniale cu 2 martori (aceeași ca si cei ceruți de reclamantă), respectiv N. T. și Vais A.
5. La data de 09.04.2015 (fila 74), pârâtul-reclamant Baltaretu A. depune un înscris denumit răspuns la întâmpinare.
Invocă aceleași argumente pe care le-a mai invocat și în plus, prezintă câteva aspecte ale situației conflictuale dintre părți, în contextul conviețuirii în cadrul imobilului unde sunt membrii ai asociației de proprietari.
6. În dosar a fost administrată proba cu înscrisuri, precum și proba cu interogatoriul.
În ședința din 23.04.2015 (fila 101), reclamanta a renunțat la administrarea probei testimoniale.
II. OPINIA INSTANȚEI
Analizând dosarul, instanța reține:
1. În fapt, instanța reține că între părți există o situație tensionată, care a condus la acționarea în instanță a pârâtului, de către reclamantă.
În esență, pârâtul se declară deranjat de faptul că nu cunoștea aspecte legate de activitatea intrinsecă a asociației de proprietari, cu referire în special la anumite lucrări de hidroizolație a blocului.
Din datele dosarului rezultă că pârâtul a făcut mai multe demersuri la asociația de proprietari pentru a i se comunica înscrisuri legate de activitatea acesteia.
De asemenea, pârâtul a făcut demersuri la Secția 16 Poliție, pentru a primi documente de la Asociația de proprietari, după cum rezultă din adresa Poliției nr._/05.08.2011 (fila 45).
Potrivit procesului-verbal depus la dosar de pârât, asociația de proprietari a încercat să îi furnizeze documentele, însă nu ar fi reușit din cauze imputabile pârâului însuși (fila 34).
Pârâtul a formulat mai multe demersuri de natură penală.
Astfel, din adresa Secției 16 Poliție depusă la dosar de pârât (fila 33) rezultă că acesta din urmă a formulat plângere penală față de reclamantă și față de doamna T. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii sau activități.
S-au format dosarele penale nr._/P/2014 și_/P/2014, întocmindu-se în cadrul acestora, după conexare, referat cu propunere de clasare, constatându-se că în raport cu cele analizate, nu s-au descoperit date sau indicii cu privire la săvârșirea de infracțiuni.
Pârâtul a formulat plângere penală împotriva reclamantei, în dosarul nr. 941/P/2012, împotriva domnului N. T. și împotriva doamnei G. A., pentru presupusa săvârșire a unor infracțiuni legate de modul de administrare a imobilului, respectiv abuz în serviciu, gestiune frauduloasă sau fals material în înscrisuri oficiale (art. 214 alin.(1), art. 246 și art. 289 Cpen.).
În urma cercetărilor a fost emisă soluția neînceperii urmăririi penale, care a fost confirmată prin încheierea din camera de consiliu din 28.05.2014 (fila 5), a Judecătoriei sectorului 4 București.
Potrivit susținerilor din întâmpinare, coroborată cu poziția sa procesuală, pârâtul este încredințat că reclamanta a îndeplinit funcția de administrator imobile în mod nelegal, în perioada vizată de interesul acestuia în care s-au realizat lucrările de hidro-izolație.
Din datele existente în dosar, în anul 2011, în timp de reclamanta era studenta in anul 3, an terminal, la Facultatea de Științe Juridice si Administrative din cadrul Universității D. C. (fila 17), a fost angajată începând cu data de 01.06.2011, prin contract de muncă (fila 19), la Asociația de proprietari . de administrator imobil (fila 18), potrivit extrasului din programul Revisal.
Reclamanta deține un certificat care atestă că poate îndeplini funcția de administrator imobile (fila 20).
Din probele administrate în dosar, nu s-au putut dovedi injurii pe care pârâtul să le fi adresat reclamantei sau pe care reclamanta să le fi adresat pârâtului.
2. În drept, instanța reține că potrivit art. 1357 Cciv, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Potrivit art. 21 alin. (1) din Constituție Accesul liber la justiție, Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
Potrivit art. 51 alin. (1) din Constituție Dreptul la petiționare, Cetățenii au dreptul să se adreseze autorităților publice prin petiții formulate numai în numele semnatarilor.
3. Cu titlu preliminar, instanța reține că cetățenii României au dreptul să se adreseze cu petiții instituțiilor publice, iar în virtutea accesului la justiție se pot adresa instanțelor judecătorești și parchetelor, cu privire la problemele convergente intereselor lor personale, dar și intereselor publice.
Aceste drepturi nu pot fi în principiu restrânse, dar ele pot fi subiectul unor îngrădiri, în măsura în care sunt exercitate cu depășirea limitelor lor interne și externe, respectiv dacă sunt exercitate în mod abuziv.
De asemenea, instanța reține că atât cererea principală, cât și cererea reconvențională, sunt întemeiate pe principiile răspunderii civile delictuale, ceea impune ca sarcină instanței să cerceteze pentru fiecare din părți, în raport cu cealaltă, existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a unei legături de cauzalitate între acestea două și a formei de vinovăție cu care fiecare a acționat.
4. Cu privire la cererea reclamantei, instanța observă că, în esență aceasta reproșează pârâtului trei tipuri de fapte: a) expresii jignitoare; b) sesizări făcute la ITM și c) sesizări la P..
În ceea ce privește expresiile jignitoare, ca presupusă faptă ilicită săvârșită de pârât, instanța reține că din probele administrate în dosar, nu se poate stabili că pârâtul ar fi utilizat astfel de cuvinte.
Instanța observă că reclamanta a renunțat la administrarea probei testimoniale, iar din înscrisurile depuse la dosar și din interogatoriile administrate nu rezultă că pârâtul a folosit expresii jignitoare.
Sigur, instanța observă atitudinea pârâtului, care în întâmpinare afirmă explicit că nu o cunoaște pe pârâtă, pentru ca mai apoi să afirme că a formulat plângere penală împotriva sa și să depună la dosar înscrisuri care se referă la aceasta.
Totuși, aceste elemente nu sunt suficiente să se tragă concluzia că pârâtul ar fi folosit expresii jignitoare, așa cum afirmă reclamanta.
În ceea ce privește sesizările la parchet și la ITM, care vor fi tratate împreună, instanța reține că nici acestea nu reprezintă fapte ilicite, ci reprezintă demersuri legale, la care pârâtul avea dreptul în virtutea dreptului constituțional la petiționare și a dreptului de acces la justiție.
Petentul s-a adresat așadar mai multor instituții și chiar parchetului, în dorința sa de a înțelege modul în care au fost angajate cheltuieli de către asociația de proprietari, pentru realizarea unor lucrări de hidro-izolație.
Aceste demersuri sunt, în principiu, legitime, în condițiile în care pârâtul este membru al respectivei asociații de proprietari, iar lucrările sunt finanțate inclusiv cu banii săi.
Instanța remarcă totuși la pârât lipsa unei viziuni corecte asupra modului în care funcționează asociația de proprietari și asupra modului în care funcționează sistemul public, în general, care l-a făcut pe pârât să acționeze haotic, adresând petiții și plângeri într-un mod care îi poate părea reclamantei ca fiind agresiv.
În același timp, pârâtul a acționat în limitele stabilite de lege, formulând cereri la diferite instituții ale statului, animat de un interes personal legitim.
Simpla exercitare a dreptului de petiționare sau a dreptului de a formula plângeri penale, nu poate constitui faptă ilicită.
Instanța admite că acest lucru poate fi deranjant pentru o persoană împotriva căreia sunt exercitate demersurile, cu atât mai mult cu cât aceasta este și nevinovată, după cum s-a stabilit deja în cadrul procedurilor penale.
În același timp, dacă s-ar da curs cererii petentei, ar trebui să se admită ideea că pentru orice sesizare adresată instituțiilor statului, care nu se confirmă, cel care a formulat sesizarea este pasibil de sancțiune.
Or, o astfel de soluție nu poate fi admisă întrucât ar descuraja atitudinea civică, pe de o parte și ar îngrădi indirect prin aceasta, dreptul constituțional la petiționare și dreptul constituțional de acces la justiție.
În concluzie, instanța nu poate reține că pârâtul ar fi săvârșit o faptă ilicită de natură să atragă răspunderea civilă delictuală, din moment ce acesta și-a exercitat drepturile de petiționare și de a sesiza parchetul, chiar dacă susținerile acestuia nu s-au confirmat. Faptul că acesta a acționat haotic și cu insistență, chiar dacă a produs neplăceri firești reclamantei, nu poate fundamenta o eventuală răspundere delictuală.
Instanța e conștientă de neplăcerile inerente parcurgerii unei proceduri penale sau a unei proceduri de control (ITM), însă reprezentanții statului au constatat caracterul neîntemeiat al acuzațiilor pârâtului – reclamant, ceea ce ar trebui să constituie, în sine, o satisfacție suficientă pentru reclamanta – pârâtă, în condițiile în care, la acest moment, nu se poate reține o faptă ilicită a pârâtului - reclamant, ci doar exercitarea cu prea mult zel, a unor căi legale, pentru o problemă a cărei soluție poate fi evidentă pentru un profesionist al dreptului, dar nu și pentru pârâtul – reclamant.
Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei, constatând că față de dispozițiile art. 1357 Cciv, nu este îndeplinită condiția săvârșirii unei fapte ilicite de către pârât și, prin urmare, nu sunt îndeplinite nici condițiile răspunderii civile delictuale.
5. Cu privire la cererea reconvențională, instanța reține că și aceasta este fundamentată tot pe dispozițiile răspunderii civile delictuale.
În acest cadru, pârâtul – reclamant a solicitat obligarea reclamantei – pârât la plata sumei de 5000 de lei, precizând în ședința din 23.04.2015 (fila 101), că are în vedere sancționarea comportamentului acesteia, care prin folosirea de cuvinte jignitoare în cererea de chemare în judecată, i-a adus prejudicii.
De asemenea, la cuvântul pe fond, pârâtul – reclamant a precizat că reclamanta – pârâtă nu spune adevărul, acesta fiind un alt argument pentru care solicită despăgubirea.
În lipsa unor precizări suplimentare din partea pârâtului – reclamant, analizând cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta – pârâtă, instanța nu identifică nicio formulare jignitoare care ar putea să producă un prejudiciu.
Instanța mai reține că afirmațiile reclamantei – pârâte sunt sprijinite de înscrisurile din dosar, în ceea ce privește prezentarea situației de fapt, astfel încât nu se poate reține că nu spune adevărul.
De asemenea, este adevărat că reclamanta – pârâtă aduce mai multe acuze pârâtului – reclamant, reproșându-i fapte reale, necontestate, cum ar fi adresarea la ITM sau plângerile penale, însă acestea în sine nu au nimic jignitor, și nici nu sunt apte să producă prejudicii.
Instanța face trimitere la precizările anterioare referitoare la dreptul de a se adresa instanței, care funcționează în aceeași măsură și pentru reclamanta – pârâtă, nu doar pentru pârâtul – reclamant.
Prin urmare, simpla adresare făcută instanței nu poate constitui temei pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, în condițiile în care fapta reclamantei – pârâte este una permisă de lege, exercitată în limitele legii, nefiind prin urmare o faptă ilicită.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată și cererea reconvențională.
6. Față de soluțiile pronunțate în dosar, instanța consideră necesar să atragă atenția pârâtului - reclamant asupra comportamentului său, în sensul de a face un efort pentru a înțelege mai bine modul în care funcționează instituțiile statului, respectiv ITM, parchetul, precum și asociația de proprietari, pentru a evita acțiunile haotice care nu au doar rolul de a produce un disconfort celor din jur, membrilor asociației, și reclamantei în cazul concret, dar chiar lui însuși.
De asemenea, instanța atrage atenția și asupra comportamentului procesual din prezentul dosar, în condițiile în care, pe de o parte, afirmă că nu o cunoaște pe reclamanta – pârâtă, subliniind chiar afirmațiile (nu o cunosc, nu am văzut-o, nu am vorbit niciodată cu ea), pentru ca din datele dosarului să reiasă că a formulat plângere penală împotriva acesteia.
În acest cadru, instanța reafirmă faptul că dreptul la petiționare și dreptul de a se adresa justiției sunt protejate atât timp cât acestea nu degenerează în abuz de drept.
Acțiunile petentului, nesancționabile la acest stadiu, pot degenera în abuz de drept în măsura în care acesta va continua comportamentul său acuzator la adresa reclamantei, chiar cunoscând soluțiile pronunțate în materie penală.
Prin urmare, pârâtul – reclamant ar trebui să încerce să experimenteze mai degrabă comportamentul specific vieții în comunitate, ceea ce presupune inclusiv să identifice exact problemele care îl afectează personal și exact căile prin care le poate rezolva, pentru a evita exercitarea haotică și neeficientă a posibilităților puse la dispoziție de lege, și producerea în consecință a unui disconfort nejustificat celor împotriva cărora sunt îndreptate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea reclamantei – pârâte C. (fostă T.) B. G. (CNP_) - cu domiciliul ales la C..av. V. O. A. din București ., ., ., sector 4, ca neîntemeiată.
Respinge cererea pârâtului – reclamant B. A. (CNP_) - sector 4, București, ., ., ., ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Redcd/MV/06.12.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6785/2015. Judecătoria... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 2/2015.... → |
|---|
