Pretenţii. Sentința nr. 7877/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7877/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 7877/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 7877
Ședința publică din data de 12.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – T. C. R.
GREFIER - T. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta Asociația de proprietari bl.s1 ..19 în contradictoriu cu pârâții M. F. V. și M. I. M., având ca obiect: pretenții.
Dezbaterile și concluziile părților au avut loc în ședința publică de la 05.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, și, când instanța având nevoie de timp a amânat pronunțarea la data de 12.06.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.02.2015 sub nr._, reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI BLOC S1, .. 19, ., în contradictoriu cu pârâtul M. F. V., a solicitat obligarea acestuia la plata sumei totale de 5 450, 35 lei, compusă din următoarele sume: 3 672, 76 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante pentru perioada martie 2012 – martie 2014; 1 461, 60 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante pentru perioada aprilie 2014 – decembrie 2014; 20 lei reprezentând actualizarea fondului de rulment; 220, 35 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până în luna martie 2014, iar suma de 75, 64 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada aprilie 2014- decembrie 2014. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâtul, în calitate de proprietar a apartamentului nr. 12 situat în București, .. 19, ., nu a mai achitat cotele de întreținere aferente acestui apartament pentru perioada mai sus menționată, iar la aceste cote au fost calculate penalități de întârziere de 0,2 % pe zi de întârziere. Totodată, s-a arătat că pârâtul nu a achitat actualizarea fondului de rulment.
S-a mai menționat că reclamanta a efectuat demersuri în vederea recuperării, pe cale amiabilă a debitului, adresându-se unui mediator autorizat.
În drept, au fost invocate Legea nr. 230/2007 și HG nr. 1588/2007.
În susținerea cererii de chemare în judecată reclamanta a depus la dosar fișă de calcul, listele de întreținere pentru perioada solicitată, C., hotărârea Adunării Generale din 17.04.2011, somație, hotărârea Adunării Generale din 02.03.2014, proces verbal mediere, invitație, contract de pregătire a medierii, contract de vânzare cumpărare.
Cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 50 al. 2 din Legea nr. 230/2007.
La data de 26.02.2015 reclamanta și-a modificat acțiunea în sensul în care a chemat în judecată alături de pârâtul M. F. V. și pe pârâta M. I. M., atașând contractul de vânzare cumpărare privind apartamentul nr. 12 și extrasul CF.
La termenul din data de 07.05.2015 reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul în care a solicitat obligarea pârâților la plata cotelor de întreținere și pentru perioada ianuarie-februarie 2015, cu penalitățile de întârziere aferente, solicitând obligarea la plata sumei totale de 5 899, 82 lei, compuse din următoarele sume: 3 672, 76 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante pentru perioada martie 2012 – martie 2014; 1 461, 60 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante pentru perioada aprilie 2014 – decembrie 2014; 424, 03 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante pentru perioada ianuarie 2014 – februarie 2014; 20 lei reprezentând actualizarea fondului de rulment; 220, 35 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până în luna martie 2014; suma de 75, 64 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada aprilie 2014- decembrie 2014; iar suma de 25, 44 lei reprezentând penalizări de întârziere aferente cotelor de întreținere pentru perioada ianuarie-februarie 2015.
Pârâții nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat la judecată pentru a formula apărări.
Instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, pârâții M. F. V. și M. I. M. sunt proprietarii apartamentului nr. 12 situat București, .. 19, ., conform contractului de vânzare cumpărare (f. 75-77) și potrivit extrasului CF (f. 78).
Din listele de întreținere depuse la dosar (filele nr. 9-41; 94-95) și potrivit fișei contabile, necontestate de către pârâți, instanța constată că la apartamentul nr. 12 situat București, .. 19, . s-au înregistrat restanțe, în cuantum de 5558, 39 lei, deoarece pârâții nu au achitat la termenele stabilite, cotele de contribuție la cheltuielile comune de întreținere. De asemenea, s-au calculat și penalități în cuantum de 308, 06 lei, reprezentând penalități de 0,2% pe zi de întârziere, conform extrasului necontestat de către pârâți. Totodată, s-a efectuat actualizarea fondului de rulment cu suma de 20 lei.
În drept, potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. Aceeași prevedere este cuprinsă și în dispozițiile art.32 alin.1 din H.G. nr.1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
De asemenea, conform art. 49 alin. (2) din Legea nr. 230/2007, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice. Art. 50 din Legea nr. 230/2007 stipulează că asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
În cauza de față, astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare și din extrasul CF, pârâții M. F. V. și M. I. M. sunt proprietarii apartamentului nr. 12, astfel că le revine obligația de a contribui la cheltuielile de întreținere comune prin achitarea cotelor de întreținere lunare aferente apartamentului pe care îl deține în proprietate.
În acest sens, instanța constata că a fost sesizată de către reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . cerere având ca obiect plata cotelor de contribuție restante la cheltuielile asociației. Prin urmare, instanța apreciază că trebuie să analizeze dacă se deține de către reclamantă o creanță certă, lichidă și exigibilă față de pârât.
În ceea ce privește debitul principal, având în vedere dispozițiile legale care instituie obligația pârâtului de a contribui la plata cotelor comune, cât și listele cuprinzând cotele de întreținere restante, respectiv fișa contabilă, instanța reține că reclamanta are o creanță certă și lichidă, în cuantum de 5558, 39 lei cu titlu de restanțe cote de întreținere pentru perioada martie 2012 - februarie 2015. De asemenea, creanța este exigibila, trecând un termen mai mare de 20 de zile din momentul afișării cotelor de contribuție pe listele asociației. De altfel, termenul este mai mare chiar de 90 de zile, acțiunea fiind astfel admisibila, în conformitate cu art. 50 din Legea nr. 230/2007.
Prin urmare, în temeiul art. 50 din Legea nr. 230/2007, instanța va obliga pârâții la plata sumei de 5558, 39 lei cu titlu de restanțe cote de întreținere pentru perioada martie 2012 - februarie 2015.
În ceea ce privește obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere, conform art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. De asemenea, alineatul al treilea al articolului menționat reglementează ca sumele rezultate din aplicarea penalităților de întârziere vor face obiectul fondului de penalități al asociației de proprietari și se vor utiliza numai pentru plata penalizărilor impuse asociației de proprietari de către terți și pentru cheltuieli cu reparațiile asupra proprietății comune sau alte cheltuieli de natură administrativă.
Totodată, potrivit art. 25 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, Asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, în condițiile stabilite și aprobate de comitetul executiv al asociației de proprietari, în limitele stabilite de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007. Suma acestora nu poate depăși suma cotei restante la care s-a aplicat.
Așadar, se concluzionează că penalitățile nu sunt datorate în temeiul legii, ci în urma manifestării de voință a asociației, realizată prin proprietarii ce fac parte din asociație, urmată de adoptarea unui hotărâri în acest sens.
Prin urmare, pentru a se putea percepe penalități de întârziere proprietarilor ce nu au achitat la termen obligațiile ce decurg din prezenta lege, trebuie să existe un proces verbal al adunării generale a proprietarilor, valabil încheiat, care să fie în vigoare la momentul perceperii penalităților.
Așa fiind, instanța reține că, pentru debitul restant, conform Hotărârii Adunării Generale a Asociației de P. consemnată în procesul verbal din data de 17.04.2011 (fila nr. 43 - 49), precum și conform Hotărârii Adunării Generale a Asociației de P. consemnată în procesul verbal din data de 02.03.2015 (fila nr. 50- 55), asociația reclamantă a calculat penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, în cuantum de 308, 06 lei, aferente perioadei martie 2012 – februarie 2015.
În ceea ce privește fondul de rulment, instanța reține că acesta este datorat în temeiul Hotărârii Adunării Generale a Asociației de P. consemnată în procesul verbal din data de 17.04.2011. În consecință, pârâtul datorează suma de 20 lei reprezentând actualizare fond de reparații pentru perioada martie 2012 – februarie 2015.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanța apreciază că reclamanta a făcut dovada existenței debitului calculat. De asemenea, instanța reține faptul că pârâții nu s-au prezentat în fața instanței și nu au contestat cuantumul debitului restant.
Față de considerente arătate mai sus, având în vedere faptul că pârâții nu și-au executat de bunăvoie obligația de a plăti la scadență cotele de întreținere lunare aferente apartamentului nr. 12, în temeiul art.46 alin.1 din Legea nr.230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și art.32 alin.1 din H.G. nr.1588/ 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.230/2007, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâții să plătească reclamantei suma de 5 886, 45 lei, din care suma de 5558, 39 lei reprezentând cote întreținere pentru perioada martie 2012 - februarie 2015, suma de 308, 06 lei reprezentând penalități întârziere pentru perioada martie 2012 – februarie 2015, iar suma de 20 lei reprezentând fond de rulment.
În ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 453 alin.1 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Având în vedere solicitarea reclamantei, precum și faptul că aceasta a câștigat procesul, instanța va admite în parte cerere de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, instanța constată faptul că s-au depus la dosar două facturi și două chitanțe reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu de avocat, precum și o factură și o chitanță reprezentând cheltuieli de judecată – contravaloare contract de pregătire a medierii.
În ceea ce privește onorariul de avocat, instanța constată faptul că s-a depus la dosar împuternicirea avocațială (f. 8) prin care se precizează faptul că reprezentarea juridică are loc în baza contractului de asistență juridică nr._ din data de 30.01.2015. În ceea ce privește cele două facturi și cele două chitanțe reprezentând onorariu de avocat, instanța constată faptul că acestea menționează două contracte de asistență juridică, respectiv contractul de asistență juridică nr._ din data de 14.11.2014 și contractul de asistență juridică nr._ din data de 30.01.2015.
Or, contractul de asistență juridică aferent dosarului nr._ este nr._ din data de 30.01.2015, și, prin urmare, instanța poate acorda doar cheltuielile de judecată aferentă acestui contract în cuantum de 500 lei. În ceea ce privește onorariul aferent contractului de asistență juridică nr._ din data de 14.11.2014, instanța constată că acesta nu face obiectului prezentului dosar, astfel încât nu poate obliga pârâtul la plata acestor cheltuieli.
Totodată, în ceea ce privește obligarea pârâtului la plata cheltuielilor aferente contractului de pregătire a mediere, instanța apreciază că, în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.
Prin urmare, partea care a căzut în pretenții poate fi obligată doar la plata cheltuielilor de judecată care au fost absolut necesare pentru soluționarea demersului judiciar, iar nu și cu privire la cele pe care partea adversă le-a efectuat fără a fi necesar.
Or, instanța reține că nu poate fi pusă în sarcina pârâtului contravaloarea contractului de pregătire a medierii, deoarece un asemenea demers judiciar nu era necesar soluționării prezentului litigiu, întrucât procedura medierii nu era obligatorie în acest caz, iar soluționarea amiabilă putea avea loc și prin somarea pârâtului cu privire la plata debitului. Astfel, instanța nu va obliga pârâtul la plata contravalorii contractului de mediere.
În consecință, instanța va admite în parte cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, urmând ca pârâții să fie obligați în solidar la plata sumei de 500 lei reprezentând onorariu de avocat conform contractului de asistență juridică nr._ din data de 30.01.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta Asociația de proprietari bl.s1 ..19, sediul ales în București, ., ., ., sector 2 în contradictoriu cu pârâții M. F. V. și M. I. M., ambii cu domiciliul în București, .. 19, ., ., sector 4.
Obligă pârâții M. F. V. și M. I. M. să plătească reclamantei ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . 5 886, 45 lei, din care suma de 5558, 39 lei reprezentând cote întreținere pentru perioada martie 2012 - februarie 2015, suma de 308, 06 lei reprezentând penalități întârziere pentru perioada martie 2012 – februarie 2015, iar suma de 20 lei reprezentând fond de rulment.
Admite în parte cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă pârâții în solidar la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocat conform contractului de asistență juridică nr._ din data de 30.01.2015.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se va depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.06.2015.
Președinte, Grefier,
T. C. R. T. I.
Red.jud.T.C.R./teh.T.I./5 ex./
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7797/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 6602/2015. Judecătoria... → |
|---|
