Rezoluţiune contract. Sentința nr. 9607/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9607/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 15-07-2015 în dosarul nr. 9607/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9607
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.07.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: CLARA - MARIA POPESCU
GREFIER: V. H.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul R. G. în contradictoriu cu pârâții C. E. și C. C., având ca obiect „Rezoluțiune contract”.
Dezbaterile și cuvântul asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 24.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință pronunțată la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 15.07.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 20.08.2014, precizată la data de 02.12.2014 (fila 27), reclamantul R. G., în contradictoriu cu pârâții C. E. și C. C., a solicitat instanței ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare încheiat între părți la 02.02.2011 sub nr. 98/02.02.2011 pentru neexecutarea lui de către pârâți și pe cale de consecință, repunerea părților în situația anterioară, urmând ca reclamantul să redevină proprietarul imobilului în sensul ca instanța să dispună și radierea pârâților din cartea funciară și reînscrierea sa cu titlu de proprietar.
În motivare, reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâta un contract de vânzare cumpărare cu drept de uzufruct viager și clauză de întreținere, pârâta fiind căsătorită cu Constatinescu C., pârâții asumându-și obligația de a-l întreține, întreținerea urmând a consta în procurarea de alimente, medicamente, îmbrăcăminte.
Reclamantul a susținut că imediat după perfectarea actelor, atitudinea pârâților față de el s-a schimbat în totalitate, în sensul în care nu i-au mai acordat îngrijire, au început să îl violenteze, atât fizic, cât și verbal, motiv pentru care starea sa de sănătate s-a agravat, fiind internat de nenumărate ori în spital. De asemenea, arată că a ajuns în situația de a-i fi tăiate atât curentul cât și gazele, a stat în întuneric și frig luni de zile până când o prietenă de familie s-a îndurat să îi plătească datoriile acumulate și a fost rebranșat. Totodată, reclamantul susține că locuința s-a umplut de mucegai și s-a deteriorat, acesta abia având din ce mai trăi, având de plată și rata la bancă.
Față de aceste aspecte, în raport de prevederile art. 1020 și art. 1021 cod civil și de prevederile contractuale care stipulau posibilitatea rezoluțiunii contractului în cazul nerespectării obligațiilor de către întreținători, reclamantul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru desființarea contractului.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1549 și urm. N.C.civ., art. 112 C.pr.civ.
În dovedirea susținerilor, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale, și orice alte probe vor rezulta din dezbateri.
La data de 26.02.2015, prin serviciul registratură, pârâții au formulat întâmpinare în cauză prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată (f. 42-45).
În motivare, pârâții au susținut în esență faptul că și-au respectat obligațiile asumate prin contract.
Astfel, pârâții au precizat că îi făceau reclamantului menajul în imobilul unde locuia, îi aduceau alimente, se deplasau cu acesta la medic ori de câte ori era necesar, achiziționându-i și medicamentele de la farmacie, îi cumpărau îmbrăcăminte și îi plăteau întreținerea, gazele și curentul electric pentru imobilul unde locuia.
Au mai arătat pârâții că pe fondul îngrijirii și atenției pe care i-o acordau reclamantului, acesta a început să se simtă din ce în ce mai bine atât din punct de vedere medical cât și social, a început să consume tot mai multe băuturi alcoolice, solicitând pârâților să îi aducă câte două pachete de țigări pe zi și mai multe băuturi alcoolice, împrejurare în care aceștia l-au sfătuit să nu consume alcool în exces și nici țigări pentru că își poate agrava starea de sănătate.
Pârâții au mai precizat că reclamantul a interpretat discuțiile avute în sensul că aceștia nu mai doresc să îi achite obligațiile contractuale, iar pe acest fond, în vara lui 2011, întrucât pârâții dețineau cheile de la imobilul în care locuia, a schimbat sistemul de închidere și a refuzat orice fel de dialog cu aceștia, refuzând să accepte orice îngrijire din partea lor, începând pe fondul consumului de alcool să le adreseze injurii chiar de față cu vecinii de . astfel pârâții că au depus toate diligențele și au îndeplinit toate obligațiile asumate prin contractul încheiat, însă reclamantul, cu rea-credință, fiind influențat de diverse persoane, a refuzat întreținerea acestora.
În drept, au invocat prevederile art. 102 din Legea nr. 102/2011, art. 6 alin. 1-3 NCC, art. 1639 și urm. Cod civil, art. 205-208 C..
În dovedire, pârâții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și a probei cu interogatoriu.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a combătut apărările formulate de pârâți(f.125).
Instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri și proba testimonială cu 2 martori, iar pentru pârâți proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantului și proba testimonială cu 2 martori.
În ședința publică din data de 24.06.2015 au fost audiați martorii B. G. și D. M.-G., propuși de reclamant, Mercas M. și Cîrstica E., propuși de pârâți. La același termen a fost administrată și proba cu interogatoriul reclamantului.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 02.02.2011, între reclamantul R. G., în calitate de vânzător și pârâta C. E., căsătorită cu C. C., în calitate de cumpărătoare, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare cu drept de uzufruct viager și clauză de întreținere autentificat de BNP M. C. prin încheierea de autentificare nr. 98 din 02.02.2011 (fila 3-4).
Prin acest contract reclamantul a transmis pârâtei nuda proprietate asupra apartamentului nr. 78 situat în București, .. 10A, ., parter, sector 4, având nr. cadastral 590/78, compus din una cameră de locuit și dependințele aferente, cu o suprafață utilă de 26,12mp, logie în suprafață de 2,45 mp, împreună cu cota parte indiviză de 0,503% din părțile și dependințele comune ale imobilului precum și dreptul de folosință atribuit pe durata existenței construcției asupra terenului aferent locuinței în suprafață de 6,76 mp, întabulat în CF nr._ cu încheierea nr._/21.05.2010 de OCPI sector 4 București. Reclamantul și-a rezervat dreptul de uzufruct viager, iar prin același act juridic, pârâta s-a obligat să presteze întreținere reclamantului pe tot restul vieții acestuia, constând în asigurarea tuturor celor necesare traiului (hrană, îmbrăcăminte, medicamente), urmând ca să suporte și cheltuielile de înmormântare la data decesului acestuia.
În drept, în raport de data încheierii contractului ce face obiectul prezentei cauze, 02.02.2011, instanța reține că legea aplicabilă este legea în vigoare la această dată, anume Codul civil de la 1864, potrivit dispozițiilor art. 102 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a noului Cod civil, care statuează: „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.”
Contractul de întreținere este un contract cu titlu oneros, în temeiul căruia una dintre părți înstrăinează un bun, iar cealaltă parte se obligă să-i asigure întreținerea în natură (de regulă hrană, îmbrăcăminte, îngrijiri medicale etc.) pe timpul cât va trăi, iar după moarte să o înmormânteze, fiind în același timp un contract aleatoriu, întrucât durata obligației debitorului depinde de durata vieții creditorului.
În cazul contractului de întreținere, transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului de la creditor la debitor se produce “uno ictu,” iar nu succesiv, astfel că în caz de neexecutare contractul se desființează și bunul se redobândește cu efect retroactiv. Astfel, instanța reține că sancțiunea aplicabilă în caz de neexecutare a obligațiilor contractuale este rezoluțiunea contractului.
Având în vedere caracterul de contract nenumit al contractului de întreținere sub imperiul Codului civil de la 1864, în lipsa unor prevederi exprese în contract, obligațiile părților contractante se vor executa potrivit regulilor generale în materia executării obligațiilor.
Totodată, așa cum rezultă din prevederile art. 1020-1021 din vechiul Cod Civil, pentru a se putea dispune rezoluțiunea judiciară a acestui contract, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții: debitorul să fi fost pus în întârziere, să existe o neexecutare parțială (dar substanțială) sau totală a obligației debitorului, iar această neexecutare să fie imputabilă debitorului.
Instanța reține incidența art. 1079 pct. 3 din vechiul Cod Civil, din dispozițiile căruia rezultă că debitorul este de drept în întârziere întrucât obligația de întreținere are caracter preponderent alimentar iar termenele stipulate pentru executarea întreținerii au caracter esențial.
În cauză, din analizarea materialului probator administrat, reține că pârâții și-au îndeplinit obligația de întreținere față de reclamant până la momentul în care acesta nu le-a mai permis pârâților să îi acorde întreținerea, iar o neexecutare parțială a obligațiilor contractuale de către debitorii pârâți după acest moment nu le este imputabilă acestora.
Astfel, instanța reține că din declarațiile martorilor Mercas M. și Cîrstica E. reiese că pârâții și-au îndeplinit obligațiile de întreținere și au procurat reclamantului cele necesare traiului zilnic, asigurându-i hrana necesară. În acest sens, martora Mercas M. a declarat că a văzut-o pe pârâtă cum îi ducea mâncare reclamantului (fila 147), iar martora Cîrstica E. a afirmat că pârâta gătea pentru reclamant, îi făcea prăjituri, îi cumpăra carne de vițel de la Călăgăreni, mergea acasă la reclamant aproape zilnic să facă curat, îi cumpăra țigări și tot ce avea nevoie, iar în prezent îi plătește în continuare întreținerea la apartament. (fila 148).
În aceste condiții, instanța reține din această ultimă împrejurare o prezumție simplă, conform art. 1203 din Codul civil de la 1864, în sensul că părțile contractuale se aflau în relații bune și pârâții se ocupau îndeaproape de îngrijirea reclamantului.
Aceste aspecte sunt susținute și de răspunsurile reclamantului de la întrebările nr. 1, 4 și 8 din interogatoriu, reclamantul recunoscând totuși că pârâta îi făcea mâncare și că după încheierea contractului, pârâții au mers la furnizorii de utilități (gaze și electricitate) și au încheiat contracte cu aceștia pe numele pârâtei pentru ca facturile să le parvină direct și să le poată achita cu ușurință, precum și faptul că în prezent pârâții plătesc cotele de întreținere lunară ale apartamentului(fila 141-142), contrar susținerilor din acțiune și răspunsurilor la întrebările nr. 7 și 9 din interogatoriu prin care a arătat că pârâții nu i-au adus niciodată nimic și nu i-au acordat îngrijire.
Un alt aspect care susține faptul că pârâții și-au îndeplinit obligațiile din contract este afiramați făcută de reclamant în cadrul răspunsului la interogatoriu, unde susține că pârâta îi făcea mâncare însă el o arunca întrucât considera că aceasta îi pune în mâncare ceva să îi facă rău. Motivul invocat pentru aruncarea alimentelor este total lipsei de suport probator, însă aruncarea alimentelor probează cu certitudine faptul că pârâții își îndeplineau obligațiile asumate prin contract.
Totodată, instanța reține că executarea obligațiilor contractuale de către pârâți este susținută și prin chitanțele de plată a cotele de întreținere către Asociația de proprietari (filele 47-52), facturile fiscale și dovezile de plată ale acestora emise de furnizorii de utilități pe numele pârâtei C. E. (filele 53-97), bonurile fiscale din cursul anului 2011 ce au fost depuse de către aceștia la dosar, care atestă achiziționarea de alimente (filele 98-105), chitanțele de plată ale impozitului pe clădiri pentru .. 10A emise pe numele pârâților (filele 106-117).
În aceste condiții, instanța apreciază ca nesincere susținerile reclamantului potrivit cărora pârâții nu i-au asigurat, conform obligațiilor contractuale asumate, alimentele necesare traiului și îngrijirea corespunzătoare.
În ceea ce privește depozițiile martorilor propuși de reclamant, care au arătat că reclamantul se plângea că nu-i ajunge pensia, că cei care trebuiau să-l îngrijească nu îl ajută cu nimic și că a întrerupt legătura cu pârâții după ce aceștia l-au bătut, instanța constată că acestea au ca unică sursă spusele reclamantului însuși, nefiind constatate prin propriile simțuri, așa încât nu vor fi avute în vedere, cu atât mai mult cu cât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, instanța reține că reclamantul nu a dovedit în niciun fel susținerile privind faptul că pârâții l-au agresat fizic și verbal, singur act medical depus la dosar fiind adeverința medicală eliberată la data de 12.12.2014 de Spitalul de Psihiatrie Titan ”Dr. C. G.” care atestă faptul că pacientul R. G. a fost internat la Secția Psihiatrie a acestei instituții în cursul anilor 2013 și 2014(fila 3 dos._ /a1). De asemenea, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 4 București emisă la data de 03.04.2013 în dosarul nr._/P/2012 s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. 6 rap. la art. 10 alin. 1 lit. f C.p.p., neînceperea urmării penale față de pârâtul C. C. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire și alte violențe prev. de art. 180 alin. 1 C.p., urmare a plângerii penale formulate de reclamant(fila 119).
Totodată, instanța mai reține că reclamantul a fost cel care a încheiat în nume propriu un alt contract cu furnizorul de gaze (GDF Suez), astfel cum recunoaște și la interogatoriu (întrebarea nr. 3), factura fiind emisă direct pe numele și adresa acestuia, refuzând astfel ajutorul pârâților. În ceea ce privește impozitul pe clădire și cheltuielile de întreținere ale apartamentului, acestea sunt în continuare plătite de pârâți, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar și din declarațiile martorilor, deși contractul de întreținere nu prevede această obligație în sarcina pârâților, reclamantul fiind cel care deține folosința apartamentului în virtutea dreptului de uzufruct viager pe care și l-a rezervat prin contract.
În ceea ce privește momentul de la care reclamantul nu le-a mai permis pârâților accesul la locuința sa, refuzând astfel prestațiile care trebuiau a fi executate la domiciliul său, instanța constată faptul că acest moment este confirmat de către martora Cîrstica E., propusă de pârâți, care a declarat că reclamantul i-a spus că a schimbat patru încuietori și că nu mai vroia să continue relația cu pârâții, spunându-i martorei ”Lasă-mă să îmi treacă dracii”.
În consecință, instanța apreciază că neexecutarea obligațiilor izvorâte din contractul dintre părți după acest moment nu se datorează pârâților, debitori ai obligației de întreținere, ci reclamantului, care i-a împiedicat pe aceștia să își îndeplinească în continuare obligațiile.
Față de cele mai sus expuse, nefiind îndeplinite toate condițiile legale privind rezoluțiunea judiciară, instanța va respinge cererea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 alin.1 C.pr.civ, constatând culpa procesuală a reclamantului față de soluția respingerii cererii de chemare în judecată, instanța va dispune obligarea acestuia la plata către pârâți a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat achitat conform chitanțelor nr. 238/23.06.2015 și nr. 230/30.04.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul R. G., CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. „P. A. M.”, cu sediul în București, sector 2, .-124, .. 2, . cu pârâții C. E., CNP_ și C. C., CNP_, ambii cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. „V. N.”, cu sediul în București, sector 6, ., ., ., ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul la plata sumei de 1000 lei către pârâți, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. - M. P. V. H.
Red. CMP/VH/5ex./2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 9670/2015. Judecătoria SECTORUL... | Pretenţii. Sentința nr. 9320/2015. Judecătoria SECTORUL 4... → |
|---|
