Uzucapiune. Sentința nr. 6530/2015. Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6530/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 4 BUCUREŞTI la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 6530/2015
ROMÂNIA
DOSAR NR._
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6530
Ședința publică din data de 20.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte - M. C.
Grefier - veronica burcin
Pe rol pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții VARAGA I. și N. I. în contradictoriu cu pârâții M. A. I., P. D. M., C. I., M. M. A., M. T.-L.-M. și M. O. I., având ca obiect uzucapiune și accesiune.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13.05.2015, încheierea de ședință de la acea dată, făcând parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru azi, 20.05.2015.
INSTANȚA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.09.2012, reclamanții V. I. și N. I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P. A., să se constate dobândirea de către aceștia a dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani asupra imobilului situat în București, sector 4, ., teren în suprafață de 315,15mp, dobândit de la pârât prin chitanța din data de 22.09.1957, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanții au arătat că mama reclamantei V. I., N. M., împreună cu reclamantul N. I. au cumpărat prin chitanța din data de 22.09.1957, de la pârâtul P. A., reprezentat prin mandatar de pârâta P. F., terenul în suprafață de 315,15 mp, situat în București, .. Reclamantul N. I. și defuncta N. M. au convenit cu pârâtul ca actul de vânzare-cumpărare să se întocmească ulterior în formă autentică, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat, deși prețul a fost integral achitat. Reclamanții au mai arătat că N. I. și N. M. au intrat în posesia terenului încă din anul 1957 și l-au deținut sub nume de proprietar până la data morții numitei N. M., în 1977. Ulterior, posesia a fost continuată de reclamanta V. I. în calitate de succesoare și de reclamantul N. I., termenul de 30 de ani pentru uzucapiune fiind împlinit încă din anul 1987. Posesia asupra terenului a fost continuă, neîntreruptă, pașnică și sub nume de proprietar. În ceea ce privește posesia exercitată de reclamanta V. I., reclamanții au solicitat joncțiunea posesiilor cu cea a autoarei sale, N. M..
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art.1837 și urm., art.1846, art.1847 și urm., art.1890 cod civil 1865 și art.1 din Legea nr.319/1944.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 3342 lei, conform art.2, alin.(1), lit. d) din Legea nr.146/1997 și cu timbru judiciar în valoare de 5 lei, conform art.3, alin.(2) din O.G. nr.32 1995.
La termenul de judecată din data de 23.04.2013, instanța a luat act de precizarea cadrului procesual pasiv, formulată de reclamanți, în sensul chemării în judecată, în calitate de pârâți, a moștenitorilor defunctului P. A., respectiv a numiților P. M., M. L.-A. și P. D. M..
La termenul de judecată din data de 21.05.2013, instanța a luat act că reclamanții renunță la capătul de cerere prin care se solicită să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției edificate pe terenul din București, ., sector 4 – capăt de cerere formulat prin cererea precizatoare a cererii de chemare în judecată – fila 112 – vol.I.
La termenul de judecată din 18.06.2013, instanța a constatat lipsa capacității procesuale de folosință a pârâtelor P. M. și M. L.-A. și a luat act de precizarea cererii de chemare în judecată, în sensul introducerii în cauză în calitate de pârâți a moștenitorilor pârâtelor defuncte. Astfel, au fost introduși în cauză pârâții C. I., P. D. M., M. M. A., M. T.-L.-M., M. O.-I. și M. A.-I..
Pârâta C. I. a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea cererii reclamanților, arătând că nu a avut și nu are vreo pretenție asupra imobilului ce face obiectul uzucapiunii.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru reclamanți proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul pârâților, proba testimonială cu un martor pentru fiecare reclamant și proba cu expertiza în specialitatea topografie.
Pârâții nu s-au prezentat la interogatoriu, deși au fost legal citați cu această mențiune.
La data de 8.11.2013 a fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică topografică, care este atașat la filele 264-270 – vol.I.
La termenul de judecată din data de 18.02.2014, instanța a luat act că reclamanta V. I. renunță la martorul a cărui audiere i-a fost încuviințată, înțelegând ca martorul propus de reclamantul N. I. să fie comun ambilor reclamanți.
A fost audiat martorul S. I., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar la fila 304 – vol.I.
La același termen de judecată, din 18.02.2014, a fost încuviințată suplimentarea probei testimoniale cu încă un martor.
A fost audiat martorul C. T., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar la fila 27 – vol.II.
La data de 19.05.2014, a fost depus la dosar suplimentul de expertiză, care este atașat la filele 42-43 – vol.II.
La termenul de judecată din data de 13.05.2015 a fost audiat martorul M. A..
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 22.09.1957, numiții N. M. și N. I. au încheiat cu numitul P. A. actul juridic denumit chitanță-act de vânzare, prin care s-au înțeles ca numitul P. A. să le vândă numiților N. M. și N. I. terenul în suprafață de 315,15 mp, situat în București, ., pentru un preț de 6933,3 lei, urmând ca actul de vânzare-cumpărare să fie întocmit ulterior, după achitarea integrală a prețului și obținerea actelor necesare. Prețul a fost achitat în totalitate (așa cum reiese din mențiunile ulterioare făcute pe înscrisul ce cuprinde actul denumit chitanță-act de vânzare), însă actul de vânzare-cumpărare nu a mai fost întocmit.
La data de 10.03.1977, numita N. M. a decedat, moștenitorii săi fiind reclamanții V. I., în calitate de fiică și N. I., în calitate de soț supraviețuitor (certificat de moștenitor nr.1039/16.12.1977 – filele 6-7 – vol.I, certificat de moștenitor nr.1027/31.10.1991 – supliment la C.M.1039/1977 – filele 8-9 – vol.I).
Din declarațiile celor martorilor audiați în cauză rezultă că reclamantul N. I. a stăpânit în fapt și a folosit terenul ce face obiectul prezentei cauze din anul 1957. Pe terenul respectiv reclamantul a locuit în continuu și a cultivat în fiecare an suprafața nelocuită, până în prezent. Reclamanta V. I. a locuit acolo până în jurul vârstei de 20 de ani. Nu au existat litigii cu privire la dreptul de proprietate.
Cele relatate de martori se coroborează și cu faptul că pârâții nu s-au prezentat la interogatoriu, lucru care, potrivit art.225 Cod procedură civilă, este reținut de instanță ca fiind un început de dovadă scrisă în favoarea reclamanților. În plus, prin întâmpinarea depusă, pârâta C. I. a recunoscut pretențiile reclamanților și a arătat că nu are nici o pretenție cu privire la terenul ce face obiectul cauzei.
Din raportul de expertiză tehnică topografică rezultă că terenul situat în București, ., sector 4, are o suprafață totală de 455mp și cuprinde un teren cu o suprafață de 142mp, proprietatea lui N. I. și terenul în suprafață de 313mp, care face obiectul uzucapiunii, care este folosit de reclamanți.
Din adresa emisă de Primăria Sectorului 4 București, Serviciul de cadastru și Fond Funciar (fila 70 – vol.II), reiese că terenul în suprafață de 313 mp, identificat prin raportul de expertiză tehnică topografică, situat în ., a fost desprins din imobilul care a purtat adresa poștală Drumul Binelui, nr.2, sector 4.
Din adresele emise de Primăria Municipiului București (filele 44, 50-51 – vol.II) rezultă că pentru întreg imobilul situat la adresa ., sector 4, nu a fost înregistrată nici o notificare formulată în temeiul Legii nr.10/2001.
Din coroborarea tuturor probelor, instanța reține că imobilul prevăzut în actul denumit chitanță-act de vânzare, întocmit în anul 1957, este același cu cel ce face obiectul prezentei cauze, identificat prin raportul de expertiză în suprafață de 313mp.
Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei Municipiului București a transmis relații, la solicitarea instanței. Din fișa imobilului fila 35 vol II rezultă că la nr.5A pe . înscris N. I. și N. M. cu suprafața 451,78 mp, suprafață care corespunde cu cea din raportul de expertiză ce cuprinde și suprafața de 313 mp ce face obiectul uzucapiunii și suprafața de 142 mp ca urmare a ieșirii din indiviziune. Imobilul identificat de expert și care face obiectul uzucapiunii se regăsește și în planul Anexă 3 fila 33 vol.II la numărul 5A la nivelul anilor 1976-1989.
În drept, potrivit art.1890 Cod civil 1865, toate acțiunile atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat imprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin 30 de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu, și fără să i se poată opune reaua-credință.
Pe baza acestui text de lege, se pot interpreta condițiile necesare pentru a putea opera uzucapiunea de 30 de ani în cazul bunurilor imobile, anume: să fie exercitată o posesie utilă asupra bunului ce face obiectul uzucapiunii, posesia să aibă o durată de 30 de ani. Îndeplinirea acestor două condiții este suficientă pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra bunului imobil, fără a fi necesar a se analiza buna sau reaua credință a posesorului și fără ca posesia să fie exercitată în baza unui just titlu.
O posesie utilă înseamnă o posesie neviciată, iar regularitatea posesiei se prezumă. Posesia trebuie să fie, așadar, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar (art. 1847 Cod civil 1865).
În cauză, în ceea ce îl privește pe reclamantul N. I., acesta a exercitat o posesie utilă asupra terenului ce face obiectul prezentei cauze, din anul 1957 până în prezent, deci mai mult de 30 de ani. Din declarațiile martorilor, reiese că posesia acestuia a fost continuă, pașnică, publică și sub nume de proprietar. Astfel, acesta a locuit pe terenul respectiv și a cultivat acest teren în mod continuu, neexistând în decursul întregii perioade de posesie litigii cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului în cauză.
În ceea ce o privește pe N. M., aceasta a exercitat posesia terenului până la data decesului, respectiv până în anul 1977, ulterior posesia fiind continuată de N. I., în calitate de soț supraviețuitor.
În ceea ce o privește pe reclamanta V. I., aceasta a dobândit posesia asupra terenului în cauză, prin moștenire, în urma decesului mamei sale N. M., în anul 1977. Din anul 1957 până în anul 1977, numita N. M. a exercitat posesia asupra bunului împreună cu reclamantul N. I., aceștia fiind căsătoriți. Ulterior decesului mamei, reclamanta V. I. nu a mai exercitat posesia asupra bunului respectiv, din nicio probă aflată la dosar nerezultând faptul că a exercitat acte materiale de folosință sau acte juridice asupra bunului.
Prin urmare, aceasta necontinuand posesia exercitată de mama sa nu se poate considera că s-a împlinit termenul de 30 de ani prin joncțiunea posesiilor, deoarece joncțiunea posesiei presupune că partea care o invocă a exercitat și o posesie în nume propriu care se adaugă la posesia autorului.
Prin urmare, instanța consideră că cererea formulată de reclamanta V. I. este neîntemeiată, motiv pentru care o va respine ca atare.
Instanța mai reține că ambii reclamanți au solicitat uzucapiunea asupra întregului teren și nu potrivit cotelor sale, astfel încât, față de respingerea acțiunii față de reclamanta V. I. și considerând îndeplinite condițiile uzucapiunii în persoana reclamantului N. I., instanța va admite acțiunea față de acesta și va constata dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, de către acesta. asupra terenului identificat prin expertiza judiciară tehnică topografică, în suprafață de 313 mp, situat în ., sector 4 București, având vecinătățile stabilite prin raportul de expertiză tehnică topografică efectuat în cauză de expert M. C., pe care instanța îl omologhează și care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții VARAGA I., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Av. G. D., în București, .. 24, . și N. I., cu domiciliul în București, ., sector 4, în contradictoriu cu pârâții M. A. I., cu domiciliul în București, .. 3, ., ., sector 6, P. D. M., cu domiciliul în București, ., ., ., citat și la adresa din București, ., sector 4, C. I., cu domiciliul în București, . nr. 67, sector 1, M. M. A., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 6, M. T.-L.-M., cu domiciliul în București, .. 3, ., . și M. O. I., cu domiciliul în București, .. 3, ., ., sector 6.
Constată că reclamantul N. I. a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată asupra imobilului-teren, în suprafață de 313 mp, situat în ., sector 4, București, având următoarele vecinătăți: la Nord- N. I. pe o distanță de 10,05 m, între punctele 7 și 14 și L. M. și L. I. pe o distanță de 8,66 m, între punctele 12 și 13, la Est-V. G. și L. G. pe o distanță de 16,18 m, între punctele 11 și 12, la Sud-proprietate privată pe o distanță de 19,53 m între punctele 9 și 11, la Vest-S. I. pe o distanță de 16,18 m între punctele 9 și 7, conform raportului de expertiză tehnică topografică efectuat în cauză de expert M. C., pe care instanța îl omologhează și care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Respinge cererea formulată de reclamanta V. I. ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.05.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
M. C. V. B.
Red./Tehnored. Jud. M.C.11 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6535/2015. Judecătoria SECTORUL 4... | Partaj judiciar. Sentința nr. 6529/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
